Plangere Contraventionala

 R O M Â N I A

JUDECĂTORIA GHERLA

JUDEŢUL CLUJ

DOSAR NR. 276/235/2009

SENTINŢA  CIVILĂ  Nr. 506/2009

Şedinţa publică de la 25 Martie 2009

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE :

GREFIER :

Pe rol pronunţarea în cauza civilă formulată de contestatorul H. A. şi pe intimat CONSILIUL JUDEŢEAN CLUJ, având ca obiect plângere contravenţională.

Dezbaterile pe fond au avut loc în şedinţa publică de la 18.03.2009, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa a amânat pronunţarea la data de azi, 25.03.2009, pentru ca petentul să depună la dosar fotografii, când, în aceeaşi compunere, a hotărât următoarele:

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 27.01.2009 sub nr. 276/235/2009 formulată împotriva procesului-verbal de contravenţie nr. 18/22.12.2008 întocmit de către Consiliul Judeţean Cluj, petentul H. A. a solicitat instanţei anularea procesului-verbal de contravenţie şi aplicarea măsurii avertismentului, iar în subsidiar reducerea cuantumului acesteia la limita cea mai de jos.

În motivarea plângerii sale, petentul a arătat că, prin procesul verbal care face obiectul prezentei plângeri, a fost sancţionat contravenţional pentru că a efectuat o împrejmuire-construire fără autorizaţie pe o lungime de 35 m, alcătuită din stâlpi din ţeavă de fier şi plasă din sârmă şi fundaţie din beton în localitatea F., jud.Cluj, fapt ce nu corespunde realităţii.

Petentul a precizat că prezenţa agentului constatator la faţa locului s-a făcut în lipsa petentului, acesta nefiind citat a se prezenta şi pentru a-şi susţine punctul de vedere care trebuia consemnat în procesul-verbal.

S-a mai arătat că împrejmuirea respectivă a fost efectuată iniţial de către vecinul petentului, numitul F. S. domiciliat în A., sat F.. nr.184 care a construit şi o baracă pe acest teren al petentului, teren care nu este la stradă, petentul fiind nevoit a se adresa instanţei de judecată, demolare care nu s-a efectuat nici până în prezent, deşi angajamentul că va face acest lucru a fost până la data de 15.12.2008.

Petentul a mai învederat că, în baza art.3 din Legea 50/1991, se prevăd expres toate cazurile de eliberare a autorizaţiilor de construire, iar la art.4 lit.d din lege se prevăd expres instituţiile care trebuie să elibereze autorizaţiile în cazul petentului, autorizaţia în baza art.4 lit.d  din Legea 50/1991 trebuia eliberată de Primăria A. şi nu de Consiliul Judeţean Cluj, motiv pentru care agentul constatator nu avea dreptul să facă acest control şi să aplice sancţiunea, nefiind nici măcar însoţit de un funcţionar din cadrul Primăriei A..

În continuare contestatorul a arătat că, având în vedere că autorizaţia trebuia eliberată de Primăria A., şi controlul trebuia făcut de un angajat al acestei instituţii.

S-a mai arătat că reaua credinţă în aplicarea sancţiunii de către agentul constatator se poate observa şi prin încadrarea juridică forţată a contravenţiei comise de petent, respectiv reţinându-se că petentul a efectuat fără autorizaţie o construire, împrejmuire cu lungimea de aproximativ 35 m., alcătuită din stâlpi din ţeavă de fier, plasă din sârmă şi fundaţie din beton, fără a preciza ce anume a împrejmuit petentul şi unde este situată această împrejmuire, motiv pentru care consideră un caz de nulitate a procesului-verbal.

Petentul învederează că încadrarea juridică a faptei, art.26 alin.1 lit.a din Legea 50/1991 prevede: constituie contravenţie realizarea de către executant cu încălcarea autorizaţiei sau a documentelor de execuţie care au stat la baza eliberării acesteia, a lucrărilor de construire, reconstruire, transformare, extindere sau reparare prevăzute la art.3 din lege. Arată că nu corespunde realităţii că acest gard ar fi pe fundaţie din beton lucru total fals, ţevile fiind înfipte în pământ pe lângă fiecare ţeavă fiind turnat puţin beton, menţionează că a început diligenţele necesare obţinerii autorizaţiei de construire de la Primăria A..

În drept, petentul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile OUG nr. 20/2000

În probaţiune i-a fost ataşat cererii de chemare în judecată, în xerocopie, procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. 18/22.12.2008 întocmit de către Consiliul Judeţean Cluj (f. 4-6) şi a fost solicitată proba testimonială.

Conform dispoziţiilor art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 cererile în materie de contravenţii sunt scutite de taxă judiciară de timbru.

La data de 19.02.2009 a fost depusă prin serviciul registratură al instanţei, întâmpinare formulată de intimatul  Consiliul Judeţean Cluj prin care se solicită respingerea plângerii formulată de petentul H. A..

În motivarea întâmpinării se arată că, urmare adresei nr.13782/12.12.2008 a Inspectoratului de Stat în Construcţii, înregistrată la Consiliul Judeţean Cluj la data de 16.12.2008, s-a dispus măsura efectuării unui control la amplasamentul situat în comuna A., loc. F. nr.145A. Cu ocazia verificărilor efectuate la amplasamentul mai sus menţionat, s-a constatat executarea, fără autorizaţie de construire, a unei lucrări de construire constând într-o împrejmuire pe o lungime de aproximativ 35 m., alcătuită din stâlpi din ţeavă de fier, plasă de sârmă şi fundaţie din beton, aşa cum reiese din procesul-verbal de contravenţie nr.18/22.12.2008 încheiat de Consiliul Judeţean Cluj, aceste lucrări fiind executate în perioada octombrie – noiembrie 2008.

Intimatul a învederat faptul că art. 7 din OG nr. 2/2001 sancţionează, cu nulitatea absolută, ce poate fi constatată din oficiu, omisiunile din procesul-verbal privind numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice, lipsa denumirii şi a sediului acesteia, a faptei săvârşite şi a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator. Arată că nulitatea este, potrivit doctrinei, cea mai gravă sancţiune de drept civil şi de drept procesual-civil, dar şi de drept administrativ, întrucât atrage ineficacitatea „lato sensu” a actului juridic civil sau administrativ, după caz, încheiat cu încălcarea normelor juridice incidente.

Se mai arată că acest act juridic administrativ unilateral, în speţă procesul-verbal nr. 18/2008, emană de la o autoritate publică ce are competenţa de a constata şi de a sancţiona faptele contravenţionale şi se bucură de prezumţiile de legalitate, de autenticitate şi de veridicitate, are o forţă probantă şi se execută din oficiu.

Intimatul arată că, în procesul-verbal întocmit nu există cauze de nulitate absolută, întrucât acesta a fost redactat într-o formă „ad validitatem”, cu respectarea tuturor prescripţiilor legale de fond şi de formă, pentru încheierea sa valabilă, în scopul producerii efectelor juridice, pentru care a fost întocmit.

În continuare intimatul menţionează că este neîndoielnic faptul că încălcarea dispoziţiilor imperative, cuprinse în art.16 din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001 afectează legalitatea procesului-verbal de constatare a contravenţiei, act administrativ unilateral, de autoritate, dar nulitatea absolută, care nu poate fi acoperită şi poate fi constatată, din oficiu, de instanţa de judecată, intervine numai pentru omisiunile prevăzute expres şi limitativ de art. 17 din O.G. nr.2/2001. Arată că petentul solicită anularea procesului verbal de contravenţie nr.18/2008 apreciind, în mod eronat, faptul că acesta a fost întocmit cu depăşirea competenţei materiale strict determinate de lege.

Intimatul arată că, potrivit prevederilor art.4 lit. f din Legea nr.50/1991, competenţa de emitere a autorizaţiilor de construire în vederea realizării de locuinţe individuale în intravilanul localităţilor, aparţine primăriilor comunelor, dar această competenţă este condiţionată de existenţa la nivelul administraţiei publice locale a unei structuri de specialitate (art. 5 alin. 1 din Legea 50/1991, republicată cu modificările şi completările ulterioare precum şi art. 8 alin. 1 lit. a din Ordinul Ministerului Transportului, Construcţiilor şi Turismului nr.1430/2005 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991) care este abilitată să gestioneze procesul emiterii certificatelor de urbanism şi a autorizaţiilor de construire/desfiinţare.

Se precizează că potrivit art. 2 alin. 3 din Ordinul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului nr. 1430/2005 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 „In vederea asigurării nivelului de competenţă tehnică în domeniul autorizării, inclusiv la nivelurile administraţiei publice locale care nu îşi pot constitui structuri de specialitate din cauza lipsei specialiştilor pe plan local, potrivit prevederilor legii, se instituie, pe întreg parcursul procesului de autorizare, un parteneriat tehnic între consiliile judeţene – prin structurile de specialitate constituite la nivelul acestora – şi autorităţile administraţiei publice locale (comune, oraşe, municipii, după caz) care nu beneficiază de competenţa tehnică pe plan local. Or, dat fiind faptul că la nivelul Consiliului Local A. nu era constituită o structură de specialitate, la data de 22.07.2002 între Consiliul Judeţean Cluj şi Consiliul Local A. s-a încheiat o convenţie având ca obiect şi emiterea autorizaţiilor de construire de către Preşedintele Consiliului Judeţean Cluj.

Intimatul precizează că, la momentul încheierii procesului-verbal contestat, competenţa de control revenea Consiliului Judeţean Cluj prin structura proprie de specialitate. Astfel potrivit dispoziţiilor art.67 (1) din Ordinul Ministerului Transporturilor Construcţiilor şi Turismului nr.1430/2005 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991, obligaţia de control şi implicit competenţa de a efectua controlul revine autorităţii administraţiei publice locale căreia îi revine, prin lege, competenţa de emitere a autorizaţiei de construire, în speţă Consiliului Judeţean Cluj.

Referitor la solicitarea în subsidiar a petentului de înlocuirea sancţiunii amenzii cu sancţiunea avertismentului, respectiv reducerea cuantumului acesteia până la limita minimă inferioară, intimatul învederează instanţei că Legea nr..50/1991 privind autorizarea lucrărilor de construcţii constituie cadrul legal privind executarea lucrărilor de construcţii, iar pentru asigurarea unei activităţi pertinente în acest domeniu, ea a prevăzut răspunderi şi sancţiuni penale şi administrative, printre acestea din urmă fiind şi amenda. Arată că din analiza textului de lege se poate susţine faptul că art.35 alin.(3) din Legea nr.50/1991 trimite la dispoziţiile normei generale în materia contravenţiilor, O.G. nr.2/2001, numai când legea specială nu dispune altfel, dar în speţă chiar legea nr.50/1991 dispune cu privire la modalitatea de sancţionare a contravenţiilor, în sensul că se aplică exclusiv amenda, iar disp.art.69 alin.(4) lit.a) din Ordinul nr.1430/2005 au fost adoptate în aplicarea şi executarea acestei legi.

În continuare, intimatul arată că, analizând dispoziţiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 50/1991, se poate concluziona faptul că, pentru fiecare dintre contravenţiile prevăzute la art. 26 alin (1), legea prevede sancţiunea amenzii contravenţionale, în timp ce art. 35 alin. (3) stabileşte aplicabilitatea O.G. nr. 2/2001 numai în măsura în care legea specială nu dispune altfel, adică numai acolo unde ea nu reglementează deloc, iar în Legea nr. 50/1991 există reglementată exhausiv şi explicit modalitatea de sancţionare a tuturor contravenţiilor enumerate la art. 26 alin. (1) literele a)-m) şi anume „amendă” (art. 26 alin. 2).

Intimatul arată că urmare art. 69 alin.(4) lit.(a) din Ordin care precizează că în domeniul disciplinei autorizării execuţiei construcţiilor, nu se aplică sancţiunea „avertisment”, se circumscrie legal cadrului creat de actul normativ ierarhic superior care este legea, pentru că nici nu extinde nici nu restrânge domeniul sancţiunilor aplicabile. In conformitate cu prev.art.26 din legea nr.50/1991, executarea sau desfiinţarea, totală ori parţială, fără autorizaţie a unei construcţii constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 1.000 lei la 100.000 lei, prin procesul verbal nr.18/2008 s-a dispus sancţiunea amenzii în valoare de 1.000 lei., fiind amenda minimă prevăzută de lege.

În drept, intimatul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 115 şi următoarele din Codul de procedură civilă, O.G. nr. 2/2001 şi Legea nr. 50/1991.

În probaţiune i-au fost ataşată întâmpinării copia adresei Inspectoratului de Stat în Construcţii nr. 18094/18.12.2008 (f. 17), copia Notei de constatare nr.3137/22.12.2008 (f. 18), copia declaraţiei dată de numita C. A. – viceprimar al comunei A. (f. 19), copia convenţiei încheiată între Consiliul Judeţean Cluj şi Consiliul Local A. (f. 20).

În cauză au fost încuviinţate, considerându-se pertinente, concludente şi utile soluţionării, proba cu înscrisuri şi proba testimonială, fiind audiaţi martorii M. N.şi H. V., declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosar (f. 29-30).

Analizând probatoriu administrat în cauză, instanţa reţine în fapt şi în drept următoarele:

Instanţa constată că este competentă, conform art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 să soluţioneze prezenta plângere, prezumtiva faptă contravenţională fiind săvârşită în circumscripţia sa teritorială, respectiv în comuna A., sat F. şi că plângerea s-a formulat în termenul legal de 15 zile de la comunicarea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001.

În fapt, instanţa reţine că, prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nr. 18 întocmit la data de 22.12.2008 de către Consiliul Judeţean Cluj (f. 3-6), petentul H.A. a fost sancţionat contravenţional, cu suma de 1000 lei, pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută de art. 26 alin. 1 lit. a din Legea 50/1991 reţinându-se că s-a executat fără autorizaţie de construire o împrejmuire cu lungime de aproximativ 35 m alcătuită din stâlpi din ţeavă de fier, plasă de sârmă şi fundaţii de beton, aceste lucrări efectuându-se în perioada octombrie-decembrie 2008.

Procesul-verbal sus-menţionat nu este semnat de către contravenient, este semnat de către un martor asistent, respectiv C. M.-C., şi nu conţine obiecţiunile formulate de contravenient.

În drept, potrivit dispoziţiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa are obligaţia legală de a analiza legalitatea şi temeinicia procesului verbal de constatare şi de a hotărî asupra sancţiunii aplicate.

Ca act administrativ, procesul-verbal  de constatare şi sancţionare a contravenţiilor se bucură de o prezumţie de validitate şi temeinicie, prezumţie care este însă relativă şi care poate fi răsturnată  prin administrarea probei contrarii, sarcina probei revenindu-i, în condiţiile art.1169 C.civ., petentului. Aplicabilitatea acestei prezumţii presupune cu necesitate existenţa prealabilă a unui proces-verbal de constatare a contravenţiei încheiat cu stricta respectare a prevederilor legale şi cuprinzând menţiunile obligatorii prevăzute de art. 16 şi art .17 din O.G. nr. 2/2001.

Analizând conţinutul procesului-verbal sub aspectul legalităţii întocmirii acestuia, instanţa constată că acesta cuprinde toate menţiunile prevăzute de art. 16 şi 17 din O.G. nr. 2/2001, sub sancţiunea nulităţii, fiind încheiat cu respectarea acestor prevederi legale.

Cu toate acestea, instanţa, având în vedere obligaţia de a cerceta din oficiu toate aspectele privind legalitatea procesului-verbal atacat, observă că acest proces-verbal este întocmit de către un agent constatator din cadrul Consiliului Judeţean Cluj, iar sancţiunea este aplicată de către o persoană având calitatea de arhitect şef în cadrul Direcţiei Generale de Urbanism, Amenajarea Teritoriului şi Lucrări Publice - Consiliul Judeţean Cluj.

Sub acest aspect, potrivit art. 27 alin. 1 din Legea 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, au competenţa de a sancţiona săvârşirea contravenţiilor în domeniul respectării disciplinei privind autorizarea executării lucrărilor în construcţii, preşedinţii consiliilor judeţene, primarii şi organele de control din cadrul autorităţilor administraţiei publice locale şi judeţene, în cadrul unităţilor lor administrativ-teritoriale.

 Totodată, potrivit alin. 3 al aceluiaşi articol, contravenţiile prevăzute la art. 26 alin. (1), cu excepţia celor de la lit. h) - m), se constată şi se sancţionează de către organele de control ale consiliilor locale ale municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti, oraşelor şi comunelor, pentru faptele săvârşite în unitatea lor administrativ-teritorială sau, după caz, în teritoriul administrativ al sectoarelor municipiului Bucureşti, potrivit competenţelor de emitere a autorizaţiilor de construire/desfiinţare, iar conform alin. 4, pentru faptele prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. h), i) si j), săvârşite pe teritoriul judeţului, competenţa aparţine organele de control ale consiliului judeţean.

Faţă de aceste dispoziţii legale, instanţa constată că legiuitorul a înţeles să atribuie competenţa materială de a constata contravenţiile prevăzute de art. 26 din Legea 50/1991 mai multor organe constatatoare, respectiv, pe de o parte,  organele de control ale consiliilor locale ale municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti, oraşelor şi comunelor, iar, pe de altă parte, organele de control ale consiliului judeţean, precizând în mod expres în textul legal contravenţiile ce pot fi constatate şi sancţionate de fiecare dintre aceste organe, iar, în ceea ce priveşte competenţa teritorială, acelaşi legiuitor, a introdus un criteriu de determinare, în sensul acordării competenţei teritoriale organului ce are ca atribuţie emiterea autorizaţiilor de construire/desfiinţare în respectiva unitate administrativă.

Având în vedere împrejurarea că fapta contravenţională, încadrată în dispoziţiile art. 26 alin. 1 lit.  a din Legea nr. 50/1991, a fost constatată de către un agent constatator din cadrul Consiliul Judeţean Cluj şi sancţiunea a fost aplicată de către arhitectul şef din cadrul Direcţiei Generale de Urbanism, Amenajarea Teritoriului şi Lucrări Publice - Consiliul Judeţean Cluj, instanţa constată că aceste organe au constatat şi sancţionat fapta în cauză cu depăşirea competenţei materiale strict determinate de lege.

De asemenea, deşi Consiliul Judeţean are o competenţă teritorială care se întinde pe întreg teritoriul judeţului pe care îl administrează, potrivit art. 4 lit. f din Legea nr. 50/1991, competenţa de emitere a autorizaţiilor de construire în vederea realizării de locuinţe individuale în intravilanul localităţilor, aparţine primarilor comunelor, astfel că, raportat şi la acest criteriu, constatarea contravenţiei s-a realizat cu depăşirea competenţei de către agentul constatator.

Sancţiunea pentru întocmirea unui proces-verbal de către un organ constatator necompetent este nulitatea absolută, deoarece normele legale ce reglementează competenţele de emitere a autorizaţiilor de construcţie şi de sancţionare a contravenţiilor sunt imperative şi edictate pentru protejarea unui interes public, respectiv realizarea unei politici unitare de amenajare a teritoriului şi urbanism, aplicarea corelată a politicilor de dezvoltare durabilă etc.

În ceea ce priveşte susţinerile intimatului Consiliul Judeţean Cluj în sensul existenţei unei convenţii între reprezentanţii comunei A. şi intimat având ca obiect şi emiterea autorizaţiilor de construire de către Preşedintele Consiliului Judeţean Cluj, parteneriat tehnic constituit în baza dispoziţiilor art. 2 alin. 3 din Ordinul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului nr. 1430/2005 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, convenţie care ar legitima intimatul la constatarea şi sancţionarea tuturor contravenţiilor prevăzute de art. 26 alin. (1) din Legea nr. 50/2001, instanţa nu poate reţine aceste alegaţii pentru considerentele următoare:

Astfel cum s-a reţinut anterior, potrivit dispoziţiilor alin. 3 al aceluiaşi articol, contravenţiile prevăzute la art. 26 alin. (1), cu excepţia celor de la lit. h) - m), se constată şi se sancţionează de către organele de control ale consiliilor locale ale municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti, oraşelor şi comunelor, pentru faptele săvârşite în unitatea lor administrativ-teritorială sau, după caz, în teritoriul administrativ al sectoarelor municipiului Bucureşti, potrivit competenţelor de emitere a autorizaţiilor de construire/desfiinţare.

În conformitate cu principiile generale de drept, orice excepţie de la competenţa legală exclusivă anterior amintită trebuie expres prevăzută de lege.

Ori, astfel cum se poate remarca, deşi dispoziţiile legale invocate de către intimat prevăd posibilitatea instituirii unui parteneriat tehnic care are ca scop clar definit asigurarea nivelului de competenţă tehnică în domeniul autorizării, legiuitorul nu înţelege să facă nicio menţiune expresă în tot cuprinsul acestui act normativ cu privire la existenţa vreunei derogări legale şi în ceea ce priveşte competenţa de constatare şi sancţionare a contravenţiilor specifice prevăzute de Legea nr. 50/1991.

Prin urmare, atâta timp cât regula, în conformitate cu principiul autonomiei locale, este aceea a exercitării competenţelor şi a atribuţiilor stabilite de Legea nr. 50/1991 de către autorităţile administraţiei publice locale, care se găsesc cel mai aproape de cetăţean, în domeniul autorizării lucrărilor de construcţii principiul autonomiei locale exercitându-se prin descentralizarea atribuţiilor şi asigurându-se prin acordarea de competenţe de autorizare sporite unităţilor administrativ-teritoriale de bază, respectiv ale comunelor, oraşelor, municipiilor şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti (art. 2 din Ordinul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului nr. 1430/2005), orice excepţie de la această regulă legală este de strictă interpretare.

Mai mult, dispoziţiile art. 67 alin. 1 lit. a din Ordinul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului nr. 1430/2005 instituie în sarcina autorităţile administraţiei publice locale, prin organele proprii cu atribuţii de control, potrivit legii, obligaţia de a organiza şi de a efectua permanent acţiuni de control vizând disciplina în autorizare pe raza unităţii administrativ-teritoriale, potrivit competentelor stabilite de Lege privind emiterea autorizaţiilor.  Se observă că, şi în acest articol, legiuitorul face trimitere expresă la competenţele stabilite de Legea nr. 50/1991 şi nu la cele care intervin ca urmare a instituirii unui parteneriat tehnic între autorităţile locale cu cele judeţene.

În sensul celor reţinute de instanţă este şi jurisprudenţa constantă a Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care, prin Deciziile nr. 2176/08.06.2006 şi nr. 2765/17.08.2006 pronunţate în procedura specială a excepţiei de nelegalitate a unor dispoziţii din Ordinul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului nr. 1430/2005, a reţinut că dispoziţiile privind persoanele abilitate să aplice sancţiuni în caz de nerespectare a regimului construcţiilor sunt de strictă interpretare.

Având în vedere cele anterior menţionate, instanţa constată că nu se poate admite, printr-o interpretare analogică, extrapolarea normei speciale şi derogatorii prevăzută de art. 2 alin. 3 din Ordinul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului nr. 1430/2005 care vizează domeniul autorizării la cel al constatării şi sancţionării contravenţiilor specifice.

Faţă de considerentele mai sus expuse, instanţa urmează să admită plângerea contravenţională formulată de către petentul H.A., să anuleze procesul-verbal de contravenţie nr. 9 întocmit la data de 14.07.2008 de Consiliul Judeţean Cluj şi să exonereze petentul de plata amenzii contravenţionale aplicate în cuantum de 10000 lei.

Totodată, având în vedere că nu a fost formulată vreo cerere expresă în acest sens, astfel cum prevede art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Admite plângerea contravenţională formulată de petentul H.A., domiciliat în localitatea ….., formulată împotriva procesului-verbal nr. 18 întocmit la data de 22.12.2008 de către Consiliul Judeţean Cluj, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Judeţean Cluj, cu sediul în municipiul Cluj-Napoca, Bd. 21 Decembrie 1989, nr. 58, judeţ Cluj, şi în consecinţă:

Anulează procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. 18 întocmit la data de 22.12.2008 de către Consiliul Judeţean Cluj şi exonerează petentul de plata amenzii contravenţionale aplicate în cuantum de 1000 lei.

Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs  în termen de 15 zile de  la  comunicare.

Pronunţată în şedinţa  publică, azi, 25.03.2009.

PREŞEDINTE,GREFIER,

Domenii speta

Spete similare