Minori. Ordonanţă preşedinţială. Condiţii de admisibilitate.

Minori. Ordonanţă preşedinţială. Condiţii de admisibilitate.

Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată la data de 28.04.2009, reclamanta D.D.L. a chemat în judecată pe pârâţii Ş.M., Primăria Sector 2 Bucureşti şi Primăria com. Greaca, solicitând, pe calea ordonanţei preşedinţiale, să-i fie încredinţată minora Ş.A.M.Ş., până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei ce face obiectul dosarului aflat pe rolul Tribunalului Giurgiu în apel cu termen de judecată la data de 19.05.2009.

În fapt, motivează cererea arătând că, în acest dosar, a solicitat judecarea cauzei privind minora Ş.A.M.Ş. şi înapoierea minorei, iar, la data de 18.12.2008, instanţa de fond a admis ca întemeiată cererea, aşa cum a fost precizată şi a respins ca nefondată cererea pârâtului-reclamant Ş.M., prima instanţă încredinţându-i-o spre creştere şi educare pe minora A.M.Ş. şi, totodată, a stabilit în sarcina pârâtului o pensie de întreţinere, sentinţă împotriva căreia pârâtul a declarat apel. Precizează că minora este rezultatul unei relaţii de concubinaj, pe care a avut-o cu pârâtul, iar, în perioada 26.12.2007–14.01.2008, medicii din Maternitatea Spitalului C. din Bucureşti i-au adus la cunoştinţă faptul că minora este bolnavă, transmis de la mamă, ea neavând relaţii sexuale cu alţi bărbaţi, consideră că l-a contactat la rândul ei de la pârât, fiind nevoită să urmeze tratament, atât ea, cât şi copilul, timp de 2 săptămâni, respectiv până la data de 14.01.2008, când au fost externate. Mai arată reclamanta că, pentru a aplana neînţelegerile ce existau în familie, a fost de acord cu hotărârea pe care a luat-o pârâtul de a se stabili, ulterior externării, la părinţii săi, în Giurgiu, unde, însă, nu aveau condiţiile necesare, fiind nevoită la sfârşitul lunii februarie 2008, să revină în domiciliul părinţilor săi, din mun. Bucureşti, cu atât mai mult cu cât nici un medic nu a venit să-i vadă copilul, timp de o lună şi jumătate, deşi aceasta trebuia vaccinată, iar drumul spre cel mai apropiat mijloc de transport era impracticabil. A mai arătat reclamanta că pârâtul refuză să primească alimentele, jucăriile şi îmbrăcămintea pe care i-a cumpărat-o minorei şi nu îi permite să aibă nici un fel de legături cu minora, fapt ce are consecinţe grave asupra dezvoltării psihice a fetiţei,  care se află în grija bunicii paterne, bunică ce are un comportament agresiv, fapt demonstrat în data de 18.12.2008, respectiv data ultimului termen de judecată, când a încercat să-şi vadă fetiţa, însoţită fiind de mai multe persoane, printre care şi apărătorul ales, iar bunica paternă a ameninţat-o cu moartea, fapt pe care l-a adus la cunoştinţa organelor de poliţie, care însă nu au luat nici o măsură.

De asemenea, reclamanta a mai arătat că urgenţa se justifică şi datorită faptului că este necesar ca minora să continue investigaţiile medicale, sub atenta supraveghere a unui medic specialist, deoarece tatăl acesteia nu i-a mai făcut nici un tratament şi nici un fel de investigaţii medicale, fapt ce denotă lipsa de interes faţă de sănătatea minorei.

În baza art. 274 C.pr.civ., s-a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 581 şi art. 6132 C.pr.civ. rap. la art. 42 C.fam.

În dovedire, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

La data de 14.05.2009, pârâtul-reclamant a depus la dosarul cauzei întâmpinare–cerere reconvenţională, prin care a solicitat, în esenţă, respingerea cererii reclamantei, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 581 C.pr.civ., respectiv lipseşte urgenţa măsurii, astfel că, într-adevăr, în dosarul, Judecătoria Giurgiu a pronunţat sentinţa, prin care minora i-a fost încredinţată spre creştere şi educare mamei, dar această sentinţă nu este definitivă şi executorie – dosarul fiind în apel la Tribunalul Giurgiu, cauza nu a fost tergiversată, deoarece, la primul termen de judecată, a solicitat să ia la cunoştinţă de întâmpinare şi, la al doilea, s-au formulat probe.

În ceea ce priveşte vizitarea minorului de către mamă, arată că susţinerile acesteia nu corespund adevărului, întrucât aceasta a venit o singură dată, împreună cu familia, la domiciliul său, dar nu pentru a vedea copilul, ci pentru a-l lua, declanşând  scandal şi agresând-o pe mama sa, care a depus plângere la poliţie, iar, în ceea ce priveşte faptul că reclamanta a solicitat să-i ducă copilul acasă de Paşti, printr-o scrisoare recomandată, nu dovedeşte faptul că s-a opus, deoarece, dacă ar fi dorit să-l vadă, ar fi venit şi nici nu i-a adus vreo jucărie sau vreun alt cadou. Referitor la condiţiile medicale, respectiv faptul că reclamanta susţine că nu i-a fost administrat vaccinul minorei, a specificat că minora este înscrisă la medicul de familie, a fost urmărită în permanenţă şi este clinic sănătoasă, toate aceste motive nu justifică urgenţa măsurii vremelnice, avându-se în vedere că minora a locuit, de la naştere, în domiciliul său, mediu cu care, de altfel, este şi obişnuită, mai mult, ţinându-se cont că psihicul unui copil este foarte fragil, o eventuală schimbare, i-ar putea crea o traumă, solicitând ca minora să-i fie încredinţată spre creştere şi educare până la soluţionarea definitivă a dosarului.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 115-120, art. 581, art. 613 C.pr.civ.

În dovedirea cererii, s-a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu, martori şi anchetă socială.

Procedând la judecarea cauzei, s-au administrat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului-reclamant şi referate de anchetă socială la domiciliile părţilor.

Analizând probele administrate în cauză, instanţa a reţinut că minora Ş.A.M.Ş., este fiica părţilor, care, de la data despărţirii acestora, se află în îngrijirea pârâtului-reclamant, care, la interogatoriu, a arătat că nu este de acord să-i fie încredinţată reclamantei-pârâte spre creştere şi educare minora.

Prin sentinţa civilă nr. 8246/18.12.2008 a Judecătoriei Giurgiu, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta-pârâtă, aşa cum a fost precizată; s-a respins ca nefondată cererea reconvenţională; s-a încredinţat spre creştere şi educare reclamantei-pârâte minora; şi a fost obligat pârâtul-reclamant către reclamanta-pârâtă la plata obligaţiei de întreţinere în favoarea minorei, începând cu data introducerii acţiunii, şi până la majoratul minorei.

Împotriva acestei sentinţa a formulat apel pârâtul-reclamant, iar, prin decizia civilă pronunţată de Tribunalul Giurgiu, s-a respins apelul, pârâtul-reclamant învederând, la interogatoriu, că urmează a declara recurs împotriva acestei decizii.

Din referatul de anchetă socială efectuat la domiciliul pârâtului-reclamant, rezultă că locuieşte într-un imobil proprietatea părinţilor săi, împreună cu aceştia şi minora, casa este compusă din trei camere şi dependinţe, având condiţii bune de igienă. De asemenea, reiese că, în perioada în care minora a locuit la pârâtul-reclamant, după ce părţile se despărţiseră, de îngrijirea copilului s-a ocupat, mai mult, bunica paternă, pârâtul-reclamant fiind angajat în Bucureşti, iar minora este îngrijită corespunzător, existând o legătură afectivă puternică între copil şi bunica paternă.

Din avizul epidemiologic, depus la dosar de pârâtul-reclamant (fila 128), reiese că minora este înscrisă la medicul de familie Dr. S.R., nu este în evidenţă cu bacili tifici, dizenterici, difterici, nu este în evidenţă cu boli cronice şi a efectuat vaccinările la datele de 27.12.2007, 31.12.2007, 26.02.2008, 04.09.2008 şi 28.11.2008.

Din interpretarea dispoziţiilor art. 581 C.pr.civ., rezultă că pentru exercitarea procedurii ordonanţei preşedinţiale este necesară, ca o condiţie de admisibilitate, existenţa urgenţei, precum şi nerezolvarea fondului cauzei, ce rezultă din caracterul vremelnic al măsurii ce poate fi luată, pe această cale.

În speţa de faţă, s-a constatat că nu s-a dovedit de către reclamanta-pârâtă că există o urgenţă în ceea ce priveşte măsura încredinţării spre creştere şi educare a minorei Ş.A.M.Ş., prin faptul că minora ar continua să locuiască la tatăl său, care se ocupă de îngrijirea sa, deoarece nu s-a probat că s-ar afecta în vreun fel dezvoltarea normală a copilului sau s-ar putea produce vreo vătămare a acestuia, de natură a necesita, de urgenţă, măsura obligării pârâtului-reclamant la înapoierea copilului până la soluţionarea dosarului nr., ce are ca obiect încredinţarea spre creştere şi educare a minorei.

De asemenea, s-a reţinut că reclamanta-pârâta a promovat, de drept comun, o acţiune privind încredinţarea minorei, iar anterior acestei cereri nu a formulat cerere de încredinţare, pe cale de ordonanţă preşedinţială, pentru care s-ar fi putut justifica măsura urgentă, ci, în cursul judecării căii de atac.

Mai mult, s-a constatat că, prin sentinţa civilă nr. 8246/18.12.2008 a Judecătoriei Giurgiu, s-a încredinţat spre creştere şi educare reclamantei-pârâte minora şi a fost obligat pârâtul-reclamant către reclamanta-pârâtă la plata obligaţiei de întreţinere în favoarea minorei, începând cu data introducerii acţiunii, şi până la majoratul minorei, iar, prin decizia civilă pronunţată de Tribunalul Giurgiu, în acest dosar, s-a respins apelul, astfel că, sentinţa, fiind definitivă, poate fi pusă în executare, potrivit art. 374 C.pr.civ. raportat la art. 377 alin. 1 pct. 3 C.pr.civ.

Pârâtul-reclamant a învederat că cererea reclamantei-pârâte este lipsită de obiect, însă, având în vedere că minora se află, în continuare, în îngrijirea pârâtului-reclamant, se constată că, faţă de obiectul şi cauza speţei de faţă, cererea formulată de reclamanta-pârâtă de încredinţare spre creştere şi educare a minorei Ş.A.M.Ş. nu este lipsită de obiect.

Pârâtul-reclamant a solicitat, prin cererea reconvenţională, de asemenea, pe cale de ordonanţă preşedinţială, să se dispună încredinţarea spre creştere şi educare a minorei, fără a justifica urgenţa măsurii, una dintre condiţiile de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale, prevăzute de art. 581 C.pr.civ., deoarece nu a probat, din moment ce minora Ş.A.M.Ş. continuă să locuiască împreună cu acesta şi se află în îngrijirea sa, situaţia excepţională ce ar provoca un prejudiciu ireparabil interesului minorei şi care ar face necesară încredinţarea copilului.

Faţă de aceste considerente, instanţa, apreciind ca neîntemeiate cererea reclamantei-pârâte şi cererea reconvenţională, deoarece nu sunt îndeplinite condiţiile  prevăzute de art. 581 C.pr.civ., le-a respins.

1

Domenii speta

Spete similare