Talharie

Sentinţă penală 38 din 31.03.2011


Tip speta -Sentinta Penala nr.38/2011

Domeniu -Tîlharie

Deliberând în cauza penala de fata, constata urmatoarele:

Prin rechizitoriul nr. 451/P/2006 din data de 24.06.2010 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Macin, Jud. Tulcea au fost trimisi în judecata, în stare de libertate, inculpatii L.C. pentru savârsirea  infractiunii de tâlharie, prev. de art. 211 alin. 2, lit. b,c, alin. 2/1 lit a, e C.p. si art. 211 alin. 2 lit. b, alin 2/1 lit a,c cu aplicarea art. 33 lit. a si art. 75 lit. c C.p., B.M.  pentru savârsirea  infractiunii de tâlharie, prev. de art. 211 alin. 2, lit. b, alin. 2/1 lit a, c C.p., M.V. pentru savârsirea  infractiunii de tâlharie, prev. de art. 211 alin. 2, lit. b, c, alin. 2/1 lit a, e C.p cu aplicarea art. 99 si urm. C.p. si art. 211 alin. 2 lit b,alin. 2/1 lit. a, c C.p. cu aplicarea art. 33 lit a C.p., M.F. pentru savârsirea  infractiunii de tâlharie, prev. de art. 211 alin. 2, lit. b,c C.p., alin. 2/1 lit a,e C.p. cu aplicarea art. 99 si urm.C.p.

În actul de sesizare sunt retinute urmatoarele situatii de fapt:

I. Prima fapta de tâharie a fost savârsita în noaptea de 15/16.05.2005, de catre inculpatii L.C., M.V. si M.F. prin exercitarea unor acte de violenta asupra partii vatamate C.V. ce i-au cauzat leziuni care au necesitat 70 de zile de îngrijiri medicale si care au avut ca rezultat producerea unei infirmitati permanente a ochiului stâng, deposedându-l totodata de telefonul mobil marca Nokia 3120.

II. A doua fapta de tâlharie a fost savârsita în noapteade 10/11.01.2008, de catre inculpatii L.C., B.M. si M.V. prin exercitarea unor acte de violenta asupra partii vatamate P.S., pe care au deposedat-o de o ovina în timp ce se afla intr-o încapere la stâna.

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:

La data de 10 iunie 2008, prin rezolutie data în dosarul nr. 451/P/2006 de Parchetul de pe lânga Judecatoria Macin , s-a început urmarirea penala împotriva inculpatilor L.C., M.V. si M.F. pentru savârsirea infractiunii de tâlharie, prev. de art. 211 alin. 2 lit. b,c si alin 2/1 lit. a, e C.p.

La data de 10 iunie 2008, prin rezolutie data în dosarul nr. 37/P/2008 de Parchetul de pe lânga Judecatoria Macin, s-a început urmarirea penala împotriva inculpatilor L.C., M.V.  si L.C. , pentru savârsirea infractiunii de tâlharie, prev. de art. 211 alin. 2 si alin 2/1 lit. a, c C.p.

La data de 18.06.2008, prin ordonanta de conexare, data în dosarul nr. 451/P/2006 de Parchetul de pe lânga Judecatoria Macin, s-au conexat cauzele ce au facut obiectul dosarelor nr. 451/P/2006 si nr. 37/P/2008, privind pe inculpatii L.C. , B.M. , M.V.  si M.F., în dosarul cu nr. 451/P/2006  .

Prin ordonanta de punere în miscare a actiunii penale, data în dosarul nr. 451/P/2006, la data de 15.10.2009, s-a pus în miscare actiunea penala împotriva inculpatului L.C. .

Fata de ceilalti inculpati, respectiv B.M. , M.F.  si M.V. , s-a pus în miscare actiunea penala prin rechizitoriu la data de 24.06.2010.

La termenul de judecata, cu procedura completa, din data de 24 martie 2011, inculpatii prin aparatori ( av. P.V., aparatorul ales al inculpatului M.F.  a depus si concluzii scrise) au solicitat în temeiul art. 332 alin. 2 C.p.p., restituirea cauzei la procuror pentru refacerea actului de sesizare dupa eliminarea încalcarilor de procedura, considerând ca actul de sesizare a instantei a fost întocmit prin încalcarea dispozitiilor art. 197 C.p.p, ce atrage nulitatea absoluta a actului de sesizare, deoarece inculpatului B.M. nu i-a fost prezentat materialul de urmarire penala si nici nu i s-a asigurat apararea desi era arestat în alta cauza.

În conformitate cu prevederile art. 300 alin. 1 C.p.p., instanta este datoare sa verifice din oficiu, la prima zi de înfatisare, regularitatea actului de sesizare, aspect pe care instanta l-a verificat la termenul de judecata, cu procedura completa din 24.03.2011, consemnându-se în încheierea din acea data.

Sintagma "regularitatea actului de sesizare" desemneaza acele conditii de fond si de forma de respectarea carora depinde legala sesizare a instantei, respectiv acele conditii pe care un act trebuie sa le îndeplineasca pentru ca instanta competenta sa fie investita în mod valabil cu solutionarea cauzei, în temeiul art. 263 si urm. C.p.p.

Astfel, odata cu verificarea regularitatii actului de sesizare, instanta verifica aspecte privind natura actului de sesizare, respectiv rechizitoriul, competenta organului de urmarire penala, semnarea rechizitoriului de catre supravegheat urmarirea penala, confirmarea rechizitoriului de catre procurorul ierarhic superior, toate acestea fiind aspecte de forma si de fond intrinseci actului de sesizare, care au fost respectate la întocmirea actului de sesizare. Modul în care a fost efectuata urmarirea penala, încadrându-se si prezentarea materialului de urmarire penala, nu vizeaza regularitatea sesizarii care sa impuna restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmaririi penale.

Însa, instanta are în vedere dispozitiile art. 332 alin. 2 C.p.p., care prevede ca "instanta se desesizeaza si restituie cauza procurorului pentru refacerea urmaririi penale în cazul nerespectarii dispozitiilor privitoare la competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei, sesizarea instantei, prezenta învinuitului sau inculpatului si asistarea acestuia de catre aparator.

Textul de lege invocat prevede in mod expres cazurile în care se impune restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmaririi penale, printre care si situatia în care este obligatorie prezenta învinuitului sau inculpatului si când este obligatorie asistarea de catre aparator.

De asemenea, instanta are în vedere si dispozitiile art. 197 alin.2 rap. la art. 171 alin. 2.

Potrivit art. 197, alin. 2 C.p.p. "Dispozitiile relative la competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei, la sesizarea instantei, la compunerea acesteia si la publicitatea sedintei de judecata sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii. De asemenea, sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii si dispozitiile relative la participarea procurorului, prezenta învinuitului sau a inculpatului si asistarea acestora de catre aparator, când sunt obligatorii, potrivit legii, precum si la efectuarea referatului de evaluare în cauzele cu infractori minori".

Potrivit art. 171 alin. 2 C.p.p. "Asistenta juridica este obligatorie când învinuitul sau inculpatul este minor, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical educativ, când este retinut sau arestat chiar în alta cauza, când fata de acesta a fost dispusa masura de siguranta a internarii medicale sau obligarea la tratament medical chiar în alta cauza ori când organul de urmarire penala sau instanta apreciaza ca învinuitul ori inculpatul nu si-ar putea face singur apararea, precum si în alte cazuri prevazute de lege".

În prezenta cauza, la fila 214 din dosarul de urmarire penala, exista adresa nr. 1886067/VD din data de 10.05.2010 emisa de Biroul National Interpol catre Postul de Politie Greci prin care se face cunoscut faptul ca inculpatul B.M.  este arestat în Italia si va fi eliberat la data de 22.11.2010.

Cu toate ca organele de urmarire penala aveau cunostinta de faptul ca inculpatul B.M. este arestat în alta cauza, în Italia, acestea nu au asigurat inculpatului asistenta juridica obligatorie în astfel de cazuri, conform prevederilor art. 171 alin. 2 C.p.p., neîndeplinirea obligatiei imperative, prevazuta de textul de lege indicat anterior, atrage nulitatea absoluta în conformitate cu art. 197 alin. 2 C.p.p.

În aceste conditii toate actele ce au fost îndeplinite dupa data la care inculpatul B.M. a fost arestat în alta cauza sunt nule absolut în ceea cel priveste, nulitatea unui act atragând si nulitatea actelor subsecvente. Rechizitoriul în dosarul nr. 451/P/2006 a fost întocmit la data de 24.06.2010, data la care organele de urmarire penala aveau cunostinta de faptul ca inculpatul B.M. era arestat în alta cauza în Italia.

Potrivit art. 250 C.p.p. materialul de urmarire penala se prezinta dupa punerea în miscare a actiunii penale, însa înainte de trimiterea în judecata.

Exista si cazuri de neprezentare a materialului de urmarire, cazuri strict si limitativ prevazute de lege, conform dispozitiilor art. 257 rap. la art. 254 alin. 1 C.p.p, respectiv când prezentarea materialului de urmarire penala nu a fost posibila din cauza ca inculpatul era disparut sau se sustragea de la chemarea înaintea organelor de urmarire penala ( conform legislatiei existente la momentul efectuarii urmaririi penale).

În prezenta cauza nu ne aflam în niciunul dintre cazurile de neprezentare, întrucât exista la dosarul urmaririi penale dovada certa ca inculpatul B. nu era disparut sau încerca sa se sustraga, atâta timp cât era arestat în Italia.

Chiar si în situatia în care s-ar fi aflat într-unul dintre cazurile de neprezentare prevazute expres, organele de urmarire penala ar fi trebuit sa încheie un referat potrivit art. 259 C.p.p. care sa cuprinda împrejurarile concrete din care sa rezulte cauza împiedicarii prezentarii materialului ( conform legislatiei existente la momentul efectuarii urmaririi penale).

Potrivit art. 6 pct.3 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, "orice acuzat, are în special, dreptul:

a) sa fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limba pe care o întelege si în mod amanuntit, asupra naturii si cauzei acuzatiei aduse împotriva sa;

b) sa dispuna de timpul si de înlesnirile necesare pregatirii apararii sale;

c) sa se apere el însusi sau sa fie asistat de un aparator ales de el si, daca nu dispune de mijloacele necesare pentru a plati un aparator, sa poata fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justitiei o cer;

d) sa întrebe sau sa solicite audierea martorilor acuzarii si sa obtina citarea si audierea martorilor apararii în aceleasi conditii ca si martorii acuzarii;

e) sa fie asistat în mod gratuit de un interpret, daca nu întelege sau nu vorbeste limba folosita la audiere".

Organele de urmarire penala din România au nesocotit atât dispozitiile legale în vigoare indicate mai sus din dreptul intern, dar si art. 6, pct. 3, lit. c din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului în practica sa a aratat ca orice persoana subiect al unei acuzatii in materie penala dispune de doua posibilitati: fie sa se apere singur, fie sa recurga la serviciile unui avocat.

Alegerea intre aceste doua variante nu revine insa statului contractat, ci chiar acuzatului (Pakelli vs. RFG, hot. din 25 aprilie 1983).

În ipoteza in care acesta decide sa apeleze la un avocat insa nu dispune de posibilitati materiale in acest sens, statul este obligat sa-i asigure asistenta judiciara gratuita, daca interesele justitiei o cer.

De asemenea Curtea, in practica sa, a aratat care sunt criteriile dupa care se apreciaza existenta "intereselor justitiei": complexitatea cauzei, gravitatea faptei de care este acuzata persoana respectiva si cea a a pedepsei pe care o risca, capacitatea acuzatului de a se apara singur în mod efectiv (Granger vs. UK, hot din 28 martie 1990, Benham vs. UK, hot din 10 iunie 1996).

Încalcarea dreptului oricarui acuzat în materie penala de a beneficia de asistenta juridica gratuita nu depinde de existenta unui prejudiciu, fiind suficient ca in cauza aceasta asistenta a lipsit iar interesele justitiei ar fi cerut-o.

În aceste conditii, se constata ca actele efectuate în cursul urmaririi penale cu nerespectarea dispozitiilor privind dreptul la apararea al inculpatilor ( inculpat B.M.), atrag nulitatea absoluta a urmaririi penale, conform art. 197 alin. 2 C.p.p.

În ceea ce priveste faptul ca nulitatea absoluta opereaza numai fata de inculpatul B.M., instanta retine urmatoarele:

Actul de sesizare al instantei este rechizitoriul întocmit la data de 24.06.2010, prin care au fost trimisi în judecata inculpatii  B.M., B.F., M.V. si L.C., pentru fapte de o anumita gravitate, ce au fost indicate anterior si pentru care la data de 18.06.2008, prin ordonanta de conexare, data în dosarul nr. 451/P/2006 de Parchetul de pe lânga Judecatoria Macin, s-au conexat cauzele ce au facut obiectul dosarelor nr. 451/P/2006 si nr. 37/P/2008, privind pe inculpatii L.C. , B.M. , M.V. si M.F., în dosarul cu nr. 451/P/2006.

Atâta timp cât în cursul urmaririi penale, aceleasi organe de urmarire penala au apreciat ca este necesar reunirea celor doua cauze, respectiv 451/P/2006 si nr. 37/P/2008, instanta considera ca pentru o buna înfaptuire a justitiei si pentru aflarea adevarului nu se justifica disjungerea celor doua cauze si judecarea lor separata, cu atât mai mult cu cât ne aflam în cazul de conexitate prevazut de art. 34 lit. d C.p.p.

Disjungerea într-o astfel de situatie ar duce la împiedicarea bunei înfaptuiri a justitiei si ar face posibil ca pentru aceleasi fapte savârsite în acelasi timp si spatiu, participantii la faptele penale sa primeasca sanctiuni diferite ( complete diferite ar putea aplica sanctiuni diferite). Regula în astfel de situatii este conexarea cauzelor si nu disjungerea lor.

Mai mult, potrivit art. 263 alin. 4 C.p.p., prevede ca "procurorul întocmeste un singur rechizitoriu chiar daca lucrarile urmaririi penale privesc mai multe fapte ori mai multi învinuiti sau inculpati si chiar daca se dau acestora rezolvari diferite potrivit art. 262 C.p.p.

În cauza a fost întocmit un singur rechizitoriu asa cum dispozitiile legale o impun, retinându-se pentru fiecare dintre inculpati o anumita încadrare juridica fata împrejurarile si modul în care s-au savârsit faptele.

A da prioritate institutiei disjungerii în prezenta cauza, ar putea duce la obtinerea unor solutii contrare si chiar la schimbari de încadrari juridice ( având în vedere faptele penale pentru care inculpatii au fost trimisi în judecata, respectiv art. 211 alin. 2 lit. b si art. 211 alin.2/1, lit. a-de doua sau mai multe persoane împreuna, c C.p.), de neacceptat în actul de justitie.

Fata de toate cele precizate, instanta va dispune restituirea cauzei în integralitate la procuror pentru refacerea urmaririi penale pentru a se respecta garantiile oricarui proces penal, stipulate atât în dreptul intern, cât si în  Conventia Europeana a Drepturilor Omului, ocazie cu care se vor avea în vedere atât dispozitiile referitoare la dreptul la aparare cât si cele prevazute de art. 257 rap la 254 C.p., privind prezentarea materialului de urmarire penala inculpatului B.M.

Red. Jud. A.A.

4