Ordonanta plata

Prin cererea înregistrată reclamanta S.C. FILIALA DE FURNIZARE A ENERGIEI ELECTRICE ”ELECTRICA FURNIZARE” S.A., prin Agenţia C a solicitat în contradictoriu cu pârâta D obligarea acesteia la plata sumei de 2.116,25 lei reprezentând debit aferent perioadei de consum 20.10.2012 – 10.06.2013, respectiv: 1.975,75 lei energie electrică, 48,43 lei penalizare energie electrică, 92,07 lei taxa deconectare, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanta a arătat că a furnizat energie electrică pârâtei în baza contractului de furnizare nr. xx/18.07.2002 la locul de consum situat în localitatea T, iar pârâta avea obligaţia contractuală corelativă de a achita integral şi în termen contravaloarea serviciului prestat, dar nu a mai achitat facturile emise de reclamantă, acumulând astfel un debit total în valoare de 2.116,25 lei.

Reclamanta a precizat că pârâta a fost somat prin scrisoare recomandată, cu conţinut declarat şi confirmare de primire, prin somaţia nr. 927/24.09.2013 în vederea achitării debitului, în conformitate cu art. 1014 CPC, dar deşi notificarea a fost primită, până în prezent sumele datorate nu au fost achitate.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine ca din data de 15 februarie 2013, procedura ordonanţei de plată este reglementată la art. 1013-1024 din noul Cod de Procedură Civilă (NCPC) ca procedură unică, specială şi rapidă de recuperare a creanţelor.

Noua procedură a ordonanţei de plată este aplicabilă în privinţa creanţelor certe, lichide şi exigibile, constând din obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist şi o autoritate contractantă, constatate printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege (art. 1013 alin. 1 NCPC).

De asemenea, potrivit articolului 1.021 din acelaşi act normativ, (1) În cazul în care instanţa, ca urmare a verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse, precum şi a declaraţiilor părţilor, constată că pretenţiile creditorului sunt întemeiate, va emite o ordonanţă de plată, în care se precizează suma şi termenul de plată. (3) Termenul de plată prevăzut la alin. (1) şi (2) nu va fi mai mic de 10 zile şi nici nu va depăşi 30 de zile de la data comunicării ordonanţei. Judecătorul nu va putea stabili alt termen de plată, decât dacă părţile se înţeleg în acest sens.

În fapt, creditoarea reclamantă a încheiat cu debitoarea la data de 18 iulie 2002 contractul de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici nr. , obiectul contractului constând în furnizarea energiei electrice la locul de consum situat în T şi reglementarea raporturilor dintre furnizor şi consumator privind furnizarea, condiţiile de consum, facturarea şi plata energiei electrice.

Potrivit art. 7 lit. c din contract, una dintre obligaţiile principale ale consumatorului consta în achitarea integrală şi la termen a contravalorii energiei electrice furnizate, iar conform art. 11 alin.2 din acelaşi contract, neachitarea în termen de 7 zile calendaristice de la data înştiinţării de plată atrage dup sine: perceperea de penalităţi de 0,2%  pentru fiecare zi de întârziere, începând cu a 8-a zi calendaristică până la achitarea facturii; întreruperea furnizării energiei electrice, cu un preaviz de 3 zile lucrătoare, după cea de a 30-a zi

calendaristica de percepere a penalităţilor; rezilierea contractului si desfiinţarea racordului sau a branşamentului de alimentare, după 15 zile calendaristice de la data întreruperii, în cazul în care consumatorul nu a achitat integral consumul de energie si penalităţile datorate furnizorului.

Creditoarea a făcut dovada îndeplinirii obligaţiilor sale de furnizare a energiei electrice, depunând la dosarul cauzei, în copie, facturile fiscale ce atestă prestarea serviciului de furnizare a energiei pentru perioada 20.10.2012 – 10.06.2013 , însă debitoarea în cauză nu a făcut nicio probă a executării obligaţiilor sale.

De asemenea, instanţa mai constată că debitoarea datorează creditoarei taxă de  deconectare, în valoare de 92,07 lei, conform art. 200 alin. 5 din H.G. nr. 1007/2004, „Cheltuielile furnizorului/operatorului de reţea pentru deconectarea şi reconectarea la reţea a consumatorului vor fi suportate de consumator”.

Faţă de acestea, instanţa va admite acţiunea cu cheltuieli de judecata.

Domenii speta

Spete similare