Procedura insolvenţei

Prin Decizia civilă nr. 349/A/09.04.2015 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, Secţia a II-a Civilă, a fost respins apelul formulat împotriva sentinţei civile nr. 970/15.10.2014 pronunţată de către Tribunalul Arad în dosarul nr. 3140/108/2014/a3, instanţa de control judiciar reţinând următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 970/15.10.2014 pronunţată de către Tribunalul Arad în dosarul nr. 3140/108/2014/a3, s-a respins contestaţia formulată de A.F.I.R. la tabelul preliminar de creanţe al debitorului SC D&S C SRL.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a constatat că prin încheierea nr. 153/04.06.014 pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr. 3140/108/2014, a fost deschisă procedura insolvenţei debitorului SC D&S C SRL, fiind stabilit termenul limită pentru depunerea creanţelor la 21.07.2014.

Creditorul AFIR a înregistrat, la 18.08.2014, o contestaţie la tabelul preliminar de creanţe prin care a solicitat înscrierea la categoria creanţelor bugetare, fără condiţie, a creanţei sale de 1.817.124,60 lei, motivat de faptul că între părţi s-a încheiat contractul de finanţare nr. C1230111502500017/02.02.2012 având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil a proiectului, iar intrarea în stare de insolvenţă a beneficiarului de fonduri alocate prin FEADR, precum şi înstrăinarea bunurilor ce fac obiectul proiectului finanţat prin FEADR reprezintă încălcări ale clauzelor contractului de finanţare şi ale legii speciale în domeniu, pentru acestea fiind stipulată sancţiunea de declarare ca neeligibilă a cheltuielilor aferente şi declanşarea procedurii de constituire şi recuperare debite potrivit legislaţiei aplicabile creanţelor bugetare, iar conform art. 1 (3) din contractul de finanţare, beneficiarul acceptă finanţarea nerambursabilă şi se angajează să desfăşoare  Proiectul pe proprie răspundere.

În speţă, debitorul prin administratorul statutar, a declarat pe proprie răspundere la data întocmirii cererii de finanţare că nu este supus procedurilor de declarare a falimentului sau reorganizării judiciare, condiţie ce trebuie respectată pe toată durata de valabilitate a contractului de finanţare, astfel că la data intrării în stare de insolvenţă, debitorul nu mai respectă regulile de finanţare impuse prin FEADR şi nu mai îndeplineşte unul dintre criteriile de eligibilitate şi selecţie care trebuie menţinut pe toată durata de valabilitate a contractului de finanţare, iar culpa revine în integralitate beneficiarului finanţării - S.C. D&S C SRL.

A menţionat că a formulat cerere de înscriere la masa credală a SC D&S C SRL cu suma de 1.817.124,60 lei în temeiul contractului de finanţare şi a demarat procedura prevăzută de dispoziţiile art. 36 din OUG 66/2011, ce dispune că „Prin derogare de la dispoziţiile art. 36 si art. 86 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, în termen de 15 zile de la data luării la cunoştinţă a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus deschiderea procedurii de insolvenţă a unui beneficiar, autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene sunt obligate să demareze activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, prevăzută de prezenta ordonanţă de urgenţă pentru sumele acordate în cadrul contractului/acordului/deciziei de finanţare din fonduri europene şi/sau din fonduri publice naţionale aferente acestora".

Creditorul a precizat că respectiva creanţă este creanţă certă, lichidă şi exigibilă, conform contractului de finanţare, iar obligaţia de restituire a finanţării nu numai că este explicit transpusă în contract, dar este cunoscută şi asumată de beneficiar încă de la întocmirea cererii de finanţare, astfel că suma acordată de AFIR debitorului în baza contractului de finanţare nr. C1230111502500017/02.02.2012 în cuantum de 1.817.124,60 lei reprezintă o cheltuiala neeligibilă care trebuie recuperată conform legislaţiei naţionale în vigoare - în cazul de faţă fiind aplicabile prevederile Legii nr. 85/2006.

Creditorul a solicitat admiterea contestaţiei privind înscrierea în tabelul creditorilor conform contractului de finanţare şi să se dispună înscrierea contestatorului la categoria creanţelor bugetare, fără condiţie, cu suma de 1.817.124,60 lei.

Practicianul în insolvenţă, prin note de şedinţă, a solicitat respingerea contestaţiei, pe motiv că în data de 21.07.2014, creditorul AFIR a depus la dosar, cererea de înscriere a creanţei sale la masa credală a debitoarei cu suma totală de 1.817.124,60 lei în categoria creanţelor bugetare, reprezentând contravaloarea sumei decontate de A.F.I.R. în cadrul proiectului nr. C 1230111502500017/02.02.2012, în baza Contractului de finanţare încheiat între părţi; că verificând declaraţia de creanţă şi documentele depuse, administratorul judiciar a constatat că suma de 1.817.124,60 lei nu poate fi înscrisă în tabelul preliminar al creanţelor drept o creanţă pură şi simplă, procedând la înscriere acesteia, cu suma solicitată, drept creanţă sub condiţie.

A arătat că administratorul judiciar a depus la dosar Tabelul preliminar al creanţelor în data de 04.08.2014 (data poştei), în temeiul art. 72 din Legea nr. 85/2006, iar în data de 06.08.2014, a fost depus Raportul de verificare a creanţelor declarate împotriva averii debitorului SC D&S C SRL, în temeiul art.67 din Legea nr. 85/2006. Tabelul preliminar a fost publicat şi în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr. 14583/11.08.2014 şi comunicat creditorilor care au fost respinşi de la masa credală sau ale căror creanţe au fost admise doar în parte, în această categorie fiind inclus şi creditorul bugetar AFIR, creditorul respectiv formulând contestaţie în acest sens.

S-a susţinut că creditorul A.F.I.R. a depus în data de 18.08.2014 în temeiul art. 73 din Legea nr. 85/2006 o contestaţie împotriva tabelului preliminar de creanţe al debitoarei D&S C S.R.L. prin care a solicitat înscrierea creanţei sale în tabelul creditorilor, conform contractului de finanţare, în categoria creanţelor bugetare, fără condiţie, cu suma de 1.817.124,60 lei,

Cu privire la motivele contestaţiei, creditoarea a arătat că creanţa A.F.I.R. s-a născut la data pronunţării de către Tribunalul Arad asupra cererii de deschidere a procedurii generale a insolvenţei, întrucât starea de insolvenţă este un criteriu de neeligibilitate a beneficiarului conform regulilor de finanţare nerambursabilă stabilite prin contractul de finanţare încheiat între părţi căci, pentru că societatea să fie declarată eligibilă, la momentul depunerii dosarului trebuia să facă dovada că nu se află în stare de insolvenţă sau faliment, stare care trebuia menţinută de beneficiar pe toată durata contractului de finanţare. Potrivit art. 3 alin. 1 Obligaţii din Anexa la Contract, s-a menţionat că beneficiarul se obligă să respecte pe toată durata contractului, criteriile de eligibilitate şi de selecţie înscrise în cererea de finanţare. Aceste constatări sunt contrare dispoziţiilor art. 154 indice 2 din Legea nr. 85/2006, ce prevede că: „Orice decăderi, limitări, interdicţii ori altele asemenea instituite prin norme legale sau prevederi contractuale pentru cazul deschiderii procedurii de insolvenţă vor fi aplicabile doar de la data deschiderii falimentului."

A apreciat că neeligibilitatea debitorului SC D&S C SRL poate interveni şi poate produce efecte numai ulterior deschiderii procedurii de faliment; că potrivit art. 3 alin. 3) din O.G. nr. 79/2003 privind controlul si recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător, titlul de creanţă este actul/documentul prin care se stabileşte şi se individualizează obligaţia de plată privind creanţele bugetare rezultate din nereguli şi/sau fraudă întocmit, în cazul de faţă de către AFIR. Potrivit art. 43 din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice, procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare constituie titlu executoriu, şi nu contractul de finanţare, dar la dosar nu a fost depus procesul-verbal / nota de constatare, ci doar contractul de finanţare nr. C 1230111502500017/02.02.2012, solicitând să se constate că creanţa pretinsă de apelantă nu a fost corespunzător dovedită, respectiv nu a îndeplinit condiţiile impuse de prevederile O.U.G. nr. 66/2011 şi art. 141 alin. 2) Cod procedură fiscală, precum şi cele ale art. 65 din Legea nr. 85/2006.

Administratorul judiciar a apreciat că nu sunt întrunite condiţiile pentru a vorbi de o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, care să determine înscrierea creditoarei în tabelul creanţelor cu o creanţă pură şi simplă, astfel că a înscris creditoarea în tabelul preliminar cu suma solicitată, drept creanţă sub condiţie. Condiţia care afectează această creanţă va fi considerată îndeplinită la momentul deschiderii falimentului faţă de debitoare. A solicitat respingerea contestaţiei formulate de creditorul bugetar A.F.I.R. ca fiind neîntemeiată.

Faţă de aceste aspecte, judecătorul sindic a reţinut că prin încheierea nr. 153/04.06.014 pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr. 3140/108/2014, a fost deschisă procedura insolvenţei debitorului SC D&S C SRL. Debitorul şi-a manifestat intenţia de a-şi reorganiza activitatea.

Creditorul AFIR a solicitat înscrierea în tabelul creanţelor cu suma de 1.817.124,60 lei, creanţă bugetară reprezentând suma decontate de A.F.I.R. în cadrul proiectului nr. C 1230111502500017/02.02.2012, în baza Contractului de finanţare încheiat între părţi.

 Practicianul în insolvenţă a înscris, în tabelul preliminar de creanţe, suma solicitată de creditor, ca şi creanţă sub condiţie.

Judecătorul-sindic a mai reţinut că motivele invocate de creditorul-contestator în cuprinsul contestaţiei nu sunt de natură a duce la înscrierea creanţei sale ca şi creanţă pură şi simplă.

Astfel, fără a analiza prevalenţa sau nu a art. 36 din OUG nr. 66/2011, faţă de cele ale art. 36 şi 86  din Legea nr. 85/2006, judecătorul-sindic a reţinut că art. 36 din OUG nr. 66/2011 instituie obligaţia autorităţilor cu competenţe în gestionarea fondurilor europene să demareze activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare prevăzută de prezenta ordonanţă de urgenţă pentru sumele acordate în cadrul contractului/acordului/deciziei de finanţare din fonduri europene şi/sau din fonduri publice naţionale aferente acestora. Textul instituie deci doar o obligaţie de verificare a respectării condiţiilor contractuale şi de stabilire a eventualelor creanţe ale finanţatorului faţă de cocontractantul în insolvenţă şi nicidecum obligaţia înscrierii pretinsei creanţe a acestuia în condiţiile solicitate în declaraţia de creanţă.

De asemenea, a apreciat că creditorul-contestator face confuzie între condiţiile de eligibilitate, condiţii anteriore întrării debitorului în insolvenţă, şi situaţia debitorului insolvent. Astfel, condiţiile de eligibilitate sunt anterioare deschiderii procedurii insolvenţei, iar deschiderea procedurii produce efectele prevăzute de Cap. III, Secţiunea a 2-a din Legea nr. 85/2006, fără a avea efect asupra condiţiilor îndeplinite de debitor anterior sau asupra declaraţiilor date de acesta în momentul finanţării.

Scopul constituirii finanţării şi efectele recuperări sau nerecuperării prezentei pretinse creanţe asupra acestuia nu au legătură cu prezenta cauză, neputând fi admisă o creanţă pe motiv că neadmiterea acesteia ar prejudicia creditorul.

Nici invocarea faptului că proiectele realizate prin PNDR nu pot beneficia de finanţare nerambursabilă în cazul în care în perioada de valabilitate a contractului de finanţare suferă o modificare substanţială constând în încetarea investiţiei, în caz contrar beneficiarul fiind obligat la restituirea întregii finanţări, nu este incident în soluţionarea prezentei contestaţii, practicianul în insolvenţă necontestând dreptul creditorului la restituirea finanţării, însă în condiţiile procedurii concursuale prevăzută de legea insolvenţei.

Judecătorul-sindic a reţinut că debitorul şi-a manifestat intenţia de reorganizare ori abia în cadrul elaborării planului de reorganizare se poate stabili dacă debitorul este în măsură să respecte contractul încheiat cu creditorul-contestator, indiferent de prevederile planului privind ceilalţi creditori, sau devin incidente prevederile privind recuperarea finanţării şi trecerea creanţei creditorului-contestator în categoria creanţelor pure şi simple.

Astfel, constatând că în mod corect practicianul în insolvenţă a înscris creanţa creditorului-contestator ca şi creanţă sub condiţie, judecătorul sindic a respins contestaţia.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel creditoarea AFIR, solicitând admiterea apelului, reţinerea cauzei spre rejudecare şl modificarea sentinţei atacate, în sensul admiterii contestaţiei şi, pe cale de consecinţă, rectificarea tabelului preliminar de creanţe nr. 412/04.08.2014 al debitoarei S.C. D&S C S.R.L. în sensul admiterii creanţei A.F.I.R. la categoria creanţelor bugetare în suma totală de 1.817.124,60 lei, fără condiţie.

În motivarea apelului, creditoarea susţine că prin încheierea nr. 153/04.06.2014 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 3140/108/2014 s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei debitoarei S.C. D&S C S.R.L., apelanta formulând cerere de înscriere la masa credală la categoria creanţelor bugetare, pentru suma de 1.817.124,60 lei în temeiul art. 7 din contractul cadru nr. C 1230111502500017 /02.02.2012. Potrivit tabelului preliminar de creanţe nr. 412/04.08.2014, a fost admisă creanţa sa sub condiţia întrării în faliment. Împotriva acestei măsuri, apelanta a formulat contestaţie, care a fost soluţionată prin sentinţa civilă nr. 970/15.10.2014 pronunţată în dosarul nr. 3140/108/2014/a3 de Tribunalul Arad, prin care instanţa a respins contestaţia sa.

Consideră că hotărârea atacată este netemeinică şi nelegală, fiind data cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, deoarece între A.P.D.R.P. in calitate de Autoritate contractantă şi S.C. D&S C S.R.L. în calitate de beneficiar s-a încheiat Contractul cadru nr. C 1230111502500017 /02.02.2012 având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil a proiectului intitulat "înfiinţare baza de cereale". Potrivit art. 3 din contractul de finanţare, valoarea totală eligibilă a proiectului este de maxim 1,845.087 lei, echivalentul a maxim 428.343 euro, suma autorizată, în cadrul proiectului fiind decontată o sumă în cuantum de 1.817.124,60 lei. Contractul de finanţare a fost încheiat în baza Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013 şi în baza prevederilor H.G. nr. 224/2008 privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor cofinanţate din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013.

Cu privire la reţinerea instanţei că art. 36 din OUG nr. 66/2011 instituie doar o obligaţie de verificare a respectării condiţiilor contractuale şi nicidecum obligaţia înscrierii creanţei la masa credală, apelanta o apreciază ca fiind neîntemeiată, întrucât natura bugetară a creanţei rezultă şi din dispoziţiile O.U.G. nr. 66/2011, care fac trimitere în mod expres la natura bugetară a creanţei creditoarei pentru sumele plătite în contractul de finanţare şi contribuţia financiară a Comunităţii Europene şi din contribuţia publică naţională, cum este cazul contractelor de finanţare din speţă, ce constituie titlul executoriu al creanţei, iar potrivit art. 36 coroborat cu art. 26 din OUG nr. 66/2009, se va proceda la demararea activităţii de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare. În temeiul art. 36 din O.U.G. nr. 65/2009, dacă s-a dispus deschiderea procedurii de insolvenţă a unui beneficiar, A.P.D.R.P. va proceda la recuperarea sumelor acordate în cadrul contractului de finanţare din fonduri europene şi/sau din fonduri publice naţionale aferente acestora, nefiind condiţionată de deschiderea procedurii falimentului pentru a solicita înscrierea la masa credală, având obligaţia de a fi formula cerere de înscriere la momentul deschiderii procedurii de insolvenţă.

Se mai arată că prin Decizia nr. 342/24.09.2013, pronunţată Curtea  Constituţională a fost respinsă ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 din Ordonanţa de urgentă a Guvernului nr. 66/2011, ţinându-se cont şi de Regulamentul CE nr. 1.290/2005 al Consiliului din 21 iunie 2005 privind finanţarea politicii agricole comune, avut în vedere de legiuitor la adoptarea OUG nr. 66/2011, apelanta invocând Capitolul 11 - Neregularităţi - art. 32 pct. 5 paragrafele 151 4. Aşadar, intrarea în stare de insolvenţă a beneficiarului de fonduri prin PNDR precum şi înstrăinarea bunurilor ce fac obiectul proiectului finanţat prin PNDR reprezintă nereguli, încălcări ale clauzelor contractului de finanţare şi ale legii speciale în domeniu, fiind stipulată sancţiunea de declarare ca neeligibilă a cheltuielilor aferente şi declanşarea procedurii de constituire şi recuperare de debit potrivit legislaţiei aplicabile creanţelor bugetare. Invocă în acelaşi context şi dispoziţiile art. 33 pct. 8 din Regulamentul (CE) nr. 1290/2005.

În ceea ce priveşte reţinerile instanţei de fond în sensul că se face o confuzie între condiţiile de eligibilitate, condiţii anterioare intrării debitorului în insolvenţă şi situaţia debitorului insolvent, dar şi că intrarea în insolvenţă a unul beneficiar nu are efect asupra condiţiilor îndeplinite de debitor anterior sau asupra declaraţiilor date de acesta la momentul finanţării, apelanta le apreciază ca fiind neîntemeiate, întrucât în vederea obţinerii de fonduri, beneficiara a avut în vedere obligaţia de a depune odată cu cererea de finanţare şi certificatul constatator eliberat de Oficiul Registrului Comerţului care evidenţiază că la momentul depunerii cererii de finanţare beneficiarul nu se afla în procedura de insolvenţă sau faliment, iar în baza studiului de fezabilitate pe care debitorul l-a depus la dosar, acesta a fost declarat eligibil şi selectat în detrimentul altor solicitanţi; că prin cererea de finanţare, beneficiarul a declarat că îndeplineşte condiţiile de eligibilitate prevăzute şi s-a angajat să respecte pe o perioadă de minim 5 ani de la finalizarea proiectului, inclusiv criteriile de selecţie pentru care a fost punctat; că necesitatea respectării criteriului de eligibilitate ca beneficiarul să nu intre în stare de insolvenţă pe toată durata de valabilitate a contractului de finanţare, era cunoscut de către debitoare, apelanta invocând în acest sens prevederile art. 3 alin. 1 – Obligaţii din Anexa I la contract; că pe perioada de valabilitate si de monitorizare a contratului de finanţare, beneficiarul se obligă să nu modifice substanţial proiectul; că modificările substanţiale sunt acelea care afectează condiţiile de implementare şi de punere în aplicare a proiectului sau creează un avantaj nejustificat şi pot rezulta dintr-o schimbare în natura proprietăţii, a amplasamentului, a unor elemente iniţiale caracteristice proiectului, încetarea sau delocalizarea activităţii pentru care s-a acordat ajutorul financiar nerambursabil.

Apelanta invocă de asemenea, art. 1 Obligaţii generale din Anexa I a Contractului de finanţare nr. C 1230111502500017/02.02.2012.

Cu privire la motivarea instanţei în sensul că nu s-au încălcat prevederile contractuale întrucât debitorul şi-a manifestat intenţia de reorganizare, apelanta o apreciază ca fiind neîntemeiată, întrucât prin intrarea în insolvenţă a beneficiarului sau prin procedura de reorganizare, poate avea loc o eventuală înstrăinare a bunurilor ce fac obiectul proiectului finanţat prin FEADR, iar pentru această neregulă este stipulată sancţiunea restituirii întregii finanţări, apelanta invocând art. 13 şi art. 16 din contract; că prin deschiderea procedurii de insolvenţă debitoarea a încălcat dispoziţiile art. 1 art. 3 alin. 1, art. 11 alin. 3, art. 13 din contractul de finanţare.

De asemenea, consideră că măsura reorganizării debitoarei nu poate avea drept consecinţă înscrierea sub condiţie a creanţei sale, întrucât scopul principal al procedurii de realizare a planului de reorganizare ce va fi propus urmăreşte plata pasivului, reorganizarea întreprinderii şi activităţii debitorului, iar scopul secundar este acela de lichidare a unor bunuri ca şi soluţie în vederea realizării scopului principal, fiind suficientă o schimbare o situaţiei asumate de beneficiarul fondurilor europene, pentru ca apelanta să procedeze la demararea procedurilor de recuperare a ajutorului financiar acordat, obligaţia restituirii întregii finanţări reieşind din dispoziţiile art. 17 alin. 4 din Anexa I la Contractul de finanţare, care în teza finala conţine un pact comisoriu de gradul IV, astfel că instanţa trebuie doar să constate că a operat rezilierea de plin drept a contractului, iar în speţă, neregula o constituie intrarea in insolvenţă.

Pe de altă parte, apelanta susţine că în speţă nu a intervenit măsura rezilierii, întrucât nu a solicitat apelanta rezilierea contractului, având în vedere că potrivit art. 86 şi art. 154 ind. 2) din Legea nr. 85/2006, înainte de data deschiderii procedurii de faliment, A.F.I.R. se află în imposibilitatea legală de a proceda la încetarea contractului de finanţare, fiind netemeinică şi nelegală reţinerea instanţei de fond; că recuperarea cheltuielilor acordate nu atrage rezilierea contractului, aceasta având posibilitatea de a-şi continua activitatea, apelanta respectând art. 86 din Legea nr. 85/2006, sens în care a solicitat înscrierea la masa credală ca urmare a încălcării de către debitoare a clauzelor contractuale asumate.

În ceea ce priveşte natura creanţei, arată că aceasta este certă, lichidă şi exigibilă, rezultând din contractul cadru nr. C 1230111502500017/02.02.2012, conform art. 2 alin. 2) lit. c) din H.G. nr. 224/2008 şi art. 66 din Legea nr. 85/2006. Astfel, suma de 1.817.124,60 lei reprezintă o creanţă rezultată dintr-un titlu executoriu, respectiv din contractul de finanţare, creanţa nefiind supusă verificării, ci trebuie înscrisă în tabelul debitoarei fără condiţie; că în mod neîntemeiat creanţa sa a fost încadrată în grupa creanţelor bugetare sub condiţie.

Astfel, apelanta solicită admiterea apelului, reţinerea cauzei spre rejudecare şi modificarea sentinţei atacate, în sensul admiterii contestaţiei sale şi, pe cale de consecinţă, rectificarea tabelului preliminar de creanţe nr. 412/04.08.2014 al debitoarei S.C. D&S C S.R.L., respectiv admiterii creanţei A.F.I.R. la categoria creanţelor bugetare în suma totală de 1.817.124,60 lei, fără condiţia intrării debitoarei in faliment.

În drept, invocă Legea 85/2005, O.U.G. nr. 41/2014, H.G. nr. 224/2008, O.U.G. nr. 66/2009, Contractul cadru, Anexa I Prevederi Generale, acte adiţionale,

Intimatul CITR Filiala Arad SPRL (fosta CI T Filiala Arad S.P.R.L.), în calitate de administrator judiciar al S.C. D&S C SRL, a formulat concluzii scrise, solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat, având în vedere că procedura insolvenţei împotriva societăţii D&S C SRL s-a deschis în data de 04.06.2014, iar la data de 21.07.2014 creditorul AFIR a depus la dosar cererea de înscriere a creanţei sale la masa credală a debitoarei cu suma totală de 1.817.124,60 Iei, în categoria creanţelor bugetare, reprezentând contravaloarea sumei decontate de creditoare în cadrul proiectului nr. C 1230111502500017/02,02.2012, în baza Contractului de finanţare încheiat între părţi.

Administratorul judiciar arată că verificând declaraţia de creanţă şi documentele care o însoţesc, a constatat că suma de 1.817124,60 lei nu poate fi înscrisă în tabelul preliminar al creanţelor drept o creanţă pură şi simplă, motivat de absenţa procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare, astfel că a procedat la înscriere creditoarei în tabelul preliminar cu suma solicitată, drept creanţă sub condiţie. Creditorul a depus în data de 18.08.2014 în temeiul art. 73 din Legea nr. 85/2006 o contestaţie împotriva tabelului preliminar, prin care a solicitat înscrierea creanţei sale în tabelul creditorilor în categoria creanţelor bugetare, fără condiţie.

De asemenea, administratorul judiciar susţine că deşi potrivit art. 3 alin. 1 din Anexa la Contract, se face menţiune despre faptul că beneficiarul se obliga să respecte pe toată durata contractului, criteriile de eligibilitate pentru selecţie înscrise în cererea de finanţare, consideră că aceste constatări sunt contrare dispoziţiilor art. 154 indice 2 din Legea nr. 85/2006 şi că, de fapt, neeligibilitatea debitoarei SC D&S C SRL poate interveni şi poate produce efectele pe care le reclamă creditoarea numai ulterior deschiderii procedurii de faliment.

Pe de altă parte, potrivit art. 3, alin. 3 din O.G, nr. 79/2003 privind controlul si recuperarea fondurilor comunitare, precum si a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător, titlul de creanţă este actul, documentul prin care se stabileşte şi se individualizează obligaţia de plată privind creanţele bugetare rezultate din nereguli şi/sau fraudă întocmit, în cazul de faţă de către AFIR. Potrivit art. 43 din O.U.G, nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, constituie titlu executoriu procesul verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare, nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare şi procesul-verbal de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate, de la data la care creanţa bugetară este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut în procesul-verbal conform art. 141 alin. 2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, iar potrivit art. 21 alin. 20 din O.U.G. nr. 65/2011, procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare/nota de constatare a neregulilor şt de stabilire a corecţilor financiare, constituie titlu de creanţă şi se emite în vederea stingerii acestei creanţe.

Astfel, administratorul judiciar conchide că procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţei bugetare (care devine scadent prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege, conform art. 141 alin. 2 Cod procedură fiscală) constituie titlu executoriu, şi nu contractul de finanţare. Cum Ia dosarul cauzei nu a fost depus procesul-verbal/nota de constatare prevăzut de lege, ci doar contractul de finanţare nr. C 1230111502500017/02.02.2012, solicită să se constate faptul că creanţa pretinsă de apelantă nu a fost corespunzător dovedită şi nu a îndeplinit condiţiile impuse de prevederile O.U.G. nr. 66/2011 şi art. 141 alin. 2 Cod procedură fiscală, precum şi cele ale art. 65 din Legea nr. 85/2006. Mai mult, procesul-verbal de constatare nereguli şi de stabilire a creanţelor bugetare a fost întocmit abia la data de 29.10.2014, la 5 luni după deschiderea procedurii, iar în prezent, respectivul proces-verbal este contestat şi contestaţia nu a fost soluţionată. Pentru aceste considerente, dar şi motivat de faptul că până la data deschiderii procedurii insolvenţei nu au fost constatate încălcări ale Contractului de finanţare care să determine naşterea dreptului A.F.I.R. de a solicita restituirea sumelor decontate în baza contractului menţionat anterior, administratorul judiciar apreciază că nu sunt întrunite condiţiile pentru a vorbi de o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, care să determine înscrierea creditoarei în tabelul creanţelor cu o creanţă pură şi simplă.

În drept, invocă art. 123 alin. 1 pct. 4 din Legea nr. 85/2006; art. 3 alin. 3 din O.G. nr. 79/2003; art. 141 alin. 2 Cod procedură fiscală; art. 21 alin. 20, art. 43 din O.U.G. nr. 66/2011.

Analizând actele şi lucrările dosarului în baza art. 476-479 din noul Cod de procedură civilă, în raport de motivele invocate de către apelantă şi a apărărilor administratorului judiciar, Curtea constată şi reţine următoarele:

Creditoarea AFIR a solicitat înscrierea creanţei sale în cuantum de 1.817.124,60 lei în tabelul preliminar al creanţelor debitoarei SC D&S C SRL ca şi creanţă bugetară, pură şi simplă.

Administratorul judiciar al debitoarei a înscris această creanţă în cuantumul solicitat în tabelul preliminar al creanţelor, însă creanţa a fost înscrisă sub condiţie, aspect pe care creditoarea l-a contestat, solicitând înscrierea creanţei fără condiţie.

În faţa judecătorului sindic, creditoarea şi-a motivat contestaţia formulată prin faptul că a încheiat cu debitoarea un contract de finanţare având ca obiect acordarea unui ajutor financiar nerambursabil, însă, potrivit contractului de finanţare nr. C 1230111502500017/02.02.2012, în cazul în care debitoarea intră în insolvenţă, se consideră că aceasta nu mai respectă regulile de finanţare şi criteriile de eligibilitate şi selecţie impuse de contractul de finanţare pe toată durata de valabilitate a acestuia, astfel că suma primită potrivit contractului, trebuie restituită.

Judecătorul sindic a respins contestaţia formulată de către instituţia creditoare, considerând că aceasta a fost corect înscrisă în tabelul preliminar al creanţelor cu o creanţă sub condiţie şi că motivele invocate de către aceasta în contestaţie nu sunt de natură să conducă la înscrierea creanţei ca şi creanţă pură şi simplă, cu atât mai mult cu cât debitoarea şi-a manifestat intenţia de reorganizare şi de abia în cadrul elaborării planului de reorganizare se poate stabili dacă debitoarea este în măsură să respecte contractul încheiat cu creditoarea sau devin incidente prevederile privind recuperarea finanţării.

Prin apelul de faţă, creditoarea a criticat hotărârea judecătorului sindic, invocând faptul că hotărârea atacată este netemeinică şi nelegală, că deţine împotriva debitoarei o creanţă certă, lichidă şi exigibilă în cuantum de 1.817.124,60 lei în baza contractului de finanţare încheiat între părţi şi care constituie titlul executoriu al creanţei solicitate, iar potrivit art. 36 coroborat cu art. 26 din OUG 66/2011, urmează a proceda şi la demararea activităţii de constatare a neregulilor şi de stabilirea a creanţelor bugetare.

De asemenea, apelanta mai arată că potrivit art. 36 din OUG 66/2011, în situaţia în care s-a dispus deschiderea procedurii de insolvenţă a unui beneficiar, creditoarea va proceda la recuperarea sumelor acordate în cadrul contractului de finanţare din fonduri europene, astfel că nu este condiţionată de deschiderea procedurii de faliment pentru a-şi declara creanţa la masa credală, având în vedere că intrarea în insolvenţă reprezintă o încălcare a clauzelor contractului de finanţare, astfel că sancţiunea care intervine este restituirea finanţării.

Totodată, mai arată că debitoarea s-a angajat să nu intre în stare de insolvenţă pe toată durata de derulare a contractului, obligaţie pe care nu şi-a respectat-o, fiind în culpă.

În ce priveşte natura creanţei sale, creditoarea arată că deţine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, aşa cum rezultă din contractul încheiat între părţi, care constituie titlu executoriu.

Cu privire la acest aspecte, Curtea constată că susţinerile creditoarei sunt nefondate, deoarece titlul executoriu la care se referă instituţia apelantă, nu este constituit de contractul de finanţare încheiat între părţi, ci de procesul verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare, proces verbal care nu exista depus la dosar în faţa judecătorului sindic, el fiind întocmit după pronunţarea hotărârii de către instanţa de fond, aşa cum rezultă din chiar cuprinsul acestui înscris, depus la filele 117-127 dosar apel.

Din studiul acestui înscris se reţine faptul că acesta a fost întocmit la data de 29.10.2014, în timp de hotărârea instanţei de fond a fost pronunţată la 15.10.2014 şi chiar în apel, înscrisul a fost depus la ultimul termen, după ce s-au acordat trei termene de judecată.

Aşadar, la momentul întocmirii tabelului preliminar al creanţelor, creditoarea nu a făcut dovada existenţei unei creanţe certe, lichide şi exigibile, în cuantumul solicitat, dovedită cu titlul executoriu prevăzut de lege, şi anume procesul verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţelor bugetare.

Potrivit art. 36 din OUG 66/2011, se stipulează că prin derogare de la dispoziţiile art. 36 şi art. 86 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, în termen de 15 zile de la data luării la cunoştinţă a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus deschiderea procedurii de insolvenţă a unui beneficiar, autorităţile cu competenţe în gestionarea fondurilor europene sunt obligate să demareze activitatea de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru sumele acordate în cadrul contractului de finanţare din fonduri europene sau din fonduri publice naţionale aferente acestora.

Concluzionând, raportat la dispoziţiile legale în materie, invocate inclusiv de creditoarea contestatoare, se observă că la data formulării cererii de declarare a creanţei, aceasta nu a deţinut titlul executoriu doveditor potrivit disp. art. 2 lit. i din OUG 66/2011, prin care se prevede că activitatea de stabilire a creanţelor bugetare rezultate din nereguli este activitatea prin care se stabileşte şi se individualizează obligaţia de plată rezultată din neregula constatată prin emiterea unui titlu de creanţă.

Cât priveşte susţinerile invocate de către creditoare, dar şi de debitoare prin administratorul judiciar, care privesc condiţiile în care poate fi înscrisă creanţa instituţiei finanţatoare, Curtea constată că potrivit disp. art. 154 ind. 2 din Legea nr. 85/2006, orice decăderi, limitări, interdicţii ori altele asemenea instituite prin norme legale sau prevederi contractuale pentru cazul deschiderii procedurii de insolvenţă vor fi aplicabile doar de la data deschiderii falimentului, iar dispoziţiile contrare se abrogă, ori, câtă vreme debitoarea şi-a declarat intenţia de reorganizare, nefiind încă deschisă împotriva sa procedura falimentului, se constată că creanţa declarată de către instituţia creditoare, nu a devenit încă exigibilă.

Aşadar, Curtea constată că în mod temeinic şi legal s-a dispus respingerea contestaţiei creditoarei, căci la momentul formulării contestaţiei sale, acesta nu a făcut dovada existenţei unei creanţe bugetare de natură a fi înscrisă cu acest titlu în tabelul preliminar al creanţelor.

Pentru aceste considerente, în baza art. 480 din noul Cod de procedură civilă, Curtea a respins apelul.

Domenii speta

Spete similare