Obligaţia de restituire a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate achitată de defunct în baza unui titlu de creanţă fiscală anulat irevocabil

Sentinţă civilă 2856/CA din 17.12.2014


Prin Sentinţa civilă nr. 2856/CA-17.12.2014 a Tribunalului Braşov (Dosar nr. 4421/62/2014) a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții GFC şi GM în contradictoriu cu pârâta  CASJ și în consecință a fost obligată pârâta să plătească reclamanților suma de 2.952 lei reprezentând valoarea contribuției de asigurări sociale de sănătate achitată de antecesorul reclamanților GDC în temeiul Deciziei de impunere nr. 78396/2010 emisă de pârâtă, precum și dobânda legală aferentă acestei sume începând cu data de 06.01.2011 și până la data plății efective; a fost obligată pârâta să plătească reclamanților suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că prin decizia de impunere nr. 78396/01.06.2010 emisă de pârâta s-a stabilit în sarcina numitului GDC obligația de a achita suma de 2.942 lei cu titlu de debit contribuție de asigurări sociale de sănătate, precum și suma de 3.386 lei cu titlu de dobândă și suma de 443 lei cu titlu de penalități.

Potrivit Ordinului de plată introdus cu numărul 1423528/06.01.2011 la Piraeus Bank Romania, contribuabilul GDC a achitat suma de 2.952 lei în contul pârâtei, în baza deciziei de impunere nr. 78396/01.06.2010.

Prin sentința civilă nr. 452/CA/30.01.2012 a Tribunalului Brașov – Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului formulat potrivit deciziei nr. 651/R/2013 a Curții de Apel Brașov, s-a dispus anularea deciziei de impunere nr. 78396/01.06.2010 emisă de pârâtă.

GDC a decedat la data de 31.08.2013, iar potrivit certificatului de moștenitor nr. 47/28.11.2013 emis de Biroul Notarial GAG moștenitorii acestuia sunt GM, în calitate de soție supraviețuitoare, căreia îi revine ¼ din masa succesorală și GCF în calitate de fiu, căruia îi revine ¾ din masa succesorală.

La data de 27.05.2014, reclamanții s-au adresat pârâtei cu cerere de restituire a sumei de 2.952 lei achitată de antecesorului lor, precum și cerere de plată a dobânzii legale începând cu data de 06.01.2011 și până la plata efectivă a sumei datorate.

Prin adresa nr. 16128/16.06.2014 emisă de pârâtă s-a dispus respingerea cererii de restituire formulate de reclamanţi, motivat de faptul că nu există o hotărâre judecătorească care să dispună exonerarea defunctului de la plata obligațiilor aferente venitului impozabil realizat în perioada 2005 – 2007 din cedarea spre folosință a bunurilor (perioadă în care era în viață) și, de altfel, obligația la fondul asigurărilor sociale de sănătate în cuantum de 2.952 lei achitată de GDC la data de 06.01.2011 nu a intrat în masa succesorală, potrivit certificatului de moștenitor nr. 47/28.11.2013.

Invocând refuzul nejustificat al pârâtei de soluționare a cererii de restituire a contribuției de asigurări sociale de sănătate datorate de antecesorul lor, reclamanții s-au adresat instanței în temeiul art. 8 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

Instanța reține că îndreptățirea reclamanților de a beneficia de restituirea sumei de 2.952 lei achitată de antecesorul lor cu titlu de debit contribuție de asigurări sociale de sănătate aferentă perioadei 2005 – 2007 în baza deciziei de impunere nr. 78396/01.06.2010 emisă de pârâtă, rezultă din dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. a) C.proc.fiscală, potrivit cărora ”Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume ... cele plătite fără existenţa unui titlu de creanţă”.

În speță, suma de 2.952 lei reprezentând CASS a fost achitată de contribuabilul GDC în temeiul deciziei de impunere nr. 78396/01.06.2010 emisă de pârâtă, decizie anulată prin hotărâre judecătorească irevocabilă, astfel că, urmare a rămânerii irevocabile a sentinței civile nr. 452/CA/30.01.2012 a Tribunalului Brașov – Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal,  plata sumei de 2.952 lei este lipsită de suport, fiind achitată în condițiile inexistenței unui titlu de creanță.

Dispozițiile art. 1341 C.civ., invocate de reclamanți, dispoziții referitoare la plata nedatorată, nu sunt aplicabile în prezenta cauză, în raporturile dintre contribuabil și organul fiscal, raporturi reglementate de dispozițiile speciale ale Codului de procedură fiscală.

Nu prezintă relevanță în cauză împrejurarea că nu există o hotărâre judecătorească prin care să se dispună exonerarea defunctului de la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate aferentă anilor 2005 – 2007 sau împrejurarea că decizia de impunere nr. 78396/01.06.2010 a fost anulată de către instanță pentru considerente legate de forma actului administrativ – fiscal, iar nu pentru considerente legate de inexistența obligației de plată a contribuabilului, atâta timp cât decizia de impunere menționată - care a constituit titlul de creanță în temeiul căruia a fost achitată suma de 2.952 lei -, a fost desființată în mod irevocabil prin hotărâre judecătorească.

Cu privire la apărările pârâtei, instanța reține, de asemenea, că în prezenta cauză este supusă analizei de către instanță nu existența sau inexistența obligația numitului GDC de plată a contribuției de asigurări sociale de sănătate, ci incidența dispozițiilor art. 117 alin. 1 C.proc.fiscală care reglementează restituirea sumelor achitate de contribuabil cu titlu de impozite și taxe.

Din certificatul de moștenitor nr. 47/28.11.2013 rezultă calitatea reclamanților de moștenitori ai lui GDC și îndreptățirea acestora de a formula cerere  de restituire a sumei achitate cu titlu de CASS de către autorul lor, iar creanța în sumă de 2.952 lei nu a fost menționată ca făcând parte din compunerea masei succesorale, întrucât până la data deschiderii succesiunii, creanța respectivă nu fusese recunoscută de către organul fiscal sau constatată ca atare de către instanță.

Reclamanții sunt îndreptățiți nu numai la restituirea sumei de 2.952 lei achitată de autorul lor în temeiul unui titlu de creanță desființat, ci și la plata dobânzii legale aferente acestei sume, începând cu data achitării sale și până la data restituirii efective, conform dispozițiilor art. 124 alin. 1 și alin. 11 C.proc.fiscală, potrivit cărora ”În cazul creanţelor contribuabilului rezultate din anularea unui act administrativ fiscal prin care au fost stabilite obligaţii fiscale de plată şi care au fost stinse anterior anulării, contribuabilul este îndreptăţit la dobândă începând cu ziua în care a operat stingerea creanţei fiscale individualizate în actul administrativ anulat şi până în ziua restituirii sau compensării creanţei contribuabilului rezultate în urma anulării actului administrativ fiscal”.