Admite excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Braşov,şi declină competenţa de soluţionare a cererii formulate în favoarea Judecătoriei Braşov

Prin sentinţa civilă nr.429/C din 11.06.2015, pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul nr.1128/62/2015 a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Braşov, invocată din oficiu şi declinată competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanta S.C T S.R.L,  în contradictoriu cu pârâta S.C L C C S.R.L în favoarea Judecătoriei Braşov.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe, la data de 13.03.2015, sub numărul de mai sus, reclamanta S.C T S.R.L în contradictoriu cu  pârâta  S.C. L C C S.R.L a solicitat să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 800 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în dosarul nr. 25194/197/2013 al Judecătoriei Braşov, cu cheltuieli de judecată.

La termenul de faţă instanţa a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiei necompetenţei materiale a Tribunalului Braşov invocată din oficiu.

În acest context, competenţa materială se constituie drept o condiţie de valabilitate a actului jurisdicţional pronunţat de către orice instanţă judecătorească.

 Potrivit art. 130 C.p.civ neregularitatea procedurală legată de competenţa instanţelor judecătoreşti se invocă prin intermediul excepţiei de necompetenţă.

Deliberând asupra excepţiei invocate în cauză, instanţa constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care urmează să o admită.

Analizând actele dosarului, instanţa reţine că obiectul cererii este reprezentat de solicitarea privind obligarea pârâtei la plata pe cale separată a cheltuielilor de judecată efectuate într-un proces civil, în cuantum de 800 lei.

Prin Decizia în interesul legii nr. 19/18.11.2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat cu caracter obligatoriu că cererile prin care se solicită, pe cale separată, acordarea cheltuielilor de judecată sunt cereri principale supuse taxei judiciare de timbru, care se calculează la valoarea pretenţiilor deduse judecăţii, chiar dacă cererile care au format obiectul litigiului din care aceste cheltuieli provin au fost scutite de la plata taxelor judiciare de timbru.

S-a arătat în acest sens că în funcţie de criteriul de clasificare determinat de calea procedurală aleasă de parte, pentru considerentele care au fost expuse şi în doctrină, cererile privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată au caracterul de cereri principale. În plus, acestea au caracter autonom faţă de litigiile primare, care decurge din: a) natura civilă a procesului, independent de natura litigiului care a generat efectuarea cheltuielilor, b) fundamentul juridic, reprezentat de răspunderea civilă delictuală (decurgând din culpa procesuală şi necesitatea acoperirii integrale a prejudiciului cauzat părţii câştigătoare) şi c) împrejurarea că raţiunea prorogării competenţei instanţei în temeiul dispoziţiilor art. 17 din vechiul Cod de procedură civilă (respectiv art. 123 din Codul de procedură civilă) nu subzistă în cazul acestor cereri, cu consecinţa aplicării regulilor de competenţă de drept comun.

Prin urmare, raportat la valoarea debitului şi faţă de dispoziţiile art. 94 alin. 1 lit. k C.proc.civ, instanţa va dispune declinarea competenţei de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Braşov.

Domenii speta

Spete similare