Drept civil. Asigurări auto. Mandat

Dosar nr. 7259/288/2013

DECIZIA CIVILĂ nr. 637/A/ 24 Septembrie 2015

Drept civil. Asigurări auto. Mandat

Acţionând, în raporturile cu reclamanta, în nume propriu, iar nu în numele proprietarului autoturismului, pârâtul este un veritabil mandatar fără reprezentare, care, în raporturile cu terţul contractant, devine direct răspunzător pentru obligaţiile asumate. Reclamanta nu putea acţiona în judecată direct pe proprietarul autoturismului, cu care nu are niciun raport juridic (în cazul mandatului fără reprezentare nu există raporturi juridice între mandant şi terţ, ci numai între mandatar şi terţ, pe de o parte, şi mandant şi mandatar, pe de altă parte). Reclamanta nu putea acţiona în judecată nici direct societatea de asigurare, cu care, de asemenea, nu are niciun raport juridic (între reclamantă şi asigurător nu există o convenţie în acest sens, iar aceasta nu este nici persoana păgubită prin accident, pentru a fi beneficiara contractului de asigurare de răspundere civilă). În mod corect reclamanta l-a chemat în judecată pe pârât, cu care a încheiat o convenţie referitoare la repararea autoturismului avariat în evenimentul rutier..

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Rm. Vâlcea la data de 21.06.2013, sub nr.7259/288/2013, reclamanta S.C.E.T. S.R.L. a solicitat, in contradictoriu cu pârâtul S.I.G., obligarea pârâtului la plata sumei de 6.533,21 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de reparaţie efectuate la  societatea reclamantă.

În motivarea cererii, se arată că autoturismul marca Opel Astra G, cu numărul de înmatriculare B-98-AHZ, asigurat la Uniqa Asigurări S.A, a fost adus la atelierul reclamantei de către pârât, pentru reparaţii, pe data de 22.06.2010, ocazie cu care acesta şi-a dat acceptul pentru efectuarea lucrărilor cuprinse în devizul nr.2128 din 22.06.2010 şi în factura nr.974 din aceeaşi dată.

Mai arată reclamanta că valoarea lucrărilor se ridică la suma de 6.533,21 lei şi a fost solicitată de la pârât de nenumărate ori, telefonic şi prin înştiinţarea de plată nr.768/11.06.2013, însă acesta nu a procedat la virarea sumei menţionate nici până în prezent.

De asemenea, mai arată reclamanta că a încercat telefonic soluţionarea pe cale amiabilă a litigiului cu asigurătorul Uniqa Asigurări S.A., dar fără nici un rezultat, astfel că înţelege să-i acorde pârâtului un termen de 5 zile pentru plata integrală a sumei, termen ce constituie punere în întârziere conform art.1522 Cod civil.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art.969 (1270 NCPC) Cod civil.

La data de 24.12.2013, pârâtul a depus o cerere de repunere în termenul de formulare a întâmpinării, o cerere de chemare în garanţie a asigurătorului Uniqa Asigurări S.A., precum şi o întâmpinare la cererea reclamantei.

În cererea de repunere în termenul de formulare a întâmpinării, pârâtul arată că litigiul a fost înregistrat la data de 21.06.2013, iar pârâtul, în perioada 01.06.2013 – 30.10.2013, a fost plecat în Italia, pentru a munci, situaţie în care nu a putut afla de existenţa cauzei pe rolul instanţei.

În întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul solicită respingerea cererii formulată de reclamantă, arătând că este adevărat că autoturismul marca Opel Astra G, cu numărul de înmatriculare B-98-AHZ, achiziţionat de acesta, proprietar fiind Impuls Leasing şi asigurat la Uniqa Asigurări S.A., a fost reparat la atelierul reclamantei la data de 22.06.2010, conform devizelor şi facturii ataşată la dosar.

Mai arată pârâtul că el este exonerat de plata sumei de bani către reclamantă, deoarece s-au plătit poliţe de asigurare către asiguratorul Uniqa Asigurări S.A., motiv pentru care această societate trebuie obligată la plata debitului.

În cererea de chemare în garanţie a asigurătorului Uniqa Asigurări S.A., pârâtul arată că este adevărat că autoturismul marca Opel Astra G, cu numărul de înmatriculare B-98-AHZ, achiziţionat de el, proprietar fiind Impuls Leasing şi asigurat la Uniqa Asigurări S.A., a fost reparat la atelierul reclamantei la data de 22.06.2010, însă deoarece s-a plătit poliţa de asigurare la zi, această societate trebuie să plătească suma de 6533,21 lei, în situaţia în care va cădea în pretenţii.

Chemata în garanţie Uniqa Asigurări S.A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia prescrierii dreptului materia la acţiune, raportat la data introducerii cererii de chemare în garanţie, iar pe fondul dedus judecăţii a solicitat respingerea cererii de chemare în garanţie.

Se arată, în întâmpinare, că, în conformitate cu art.146 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil, „contractul de asigurare este supus legii în vigoare la data încheierii poliţei de asigurare, a certificatului de asigurare ori a notei de acoperire, după caz”, motiv pentru care legea aplicabilă poliţei de asigurare RO/12/S5/KX 001017358 este Decretul nr.167/1958 privitor la prescripţia extinctivă.

Mai arată chemata în garanţie că există raporturi între societatea de asigurare şi pârât, astfel că, potrivit art.1 din Decretul nr.167/1958, dreptul la acţiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, iar potrivit art.3 alin.2 din acelaşi decret se arată că „în raporturile ce izvorăsc din asigurare, termenul de prescripţie este de 2 ani, în afară acelor raporturi ce izvorăsc din asigurările de persoane, în care obligaţiile devin exigibile prin ajungere la termen sau prin amortizare.”

De asemenea, se mai arată în întâmpinare că, potrivit art.26 din acelaşi decret se arată că „la data intrării în vigoare a acestui act normativ, se abrogă orice dispoziţii legale contrare în afară de cele care stabilesc un termen de prescripţie mai scurt decât termenul corespunzător prevăzut prin decret”, astfel că termenul aplicabil prezentei speţe este de un an.

Având în vedere că pârâtul a cunoscut cine este autorul faptei ilicite, inclusiv denumirea societăţii de asigurare, încă de la data producerii accidentului, iar sesizarea instanţei s-a făcut la data de 21.06.2013, dreptul de a formula cerere în garanţie s-a prescris.

Prin sentinţa civilă nr.6745/11 decembrie 2014, pronunţată de Judecătoria Rm. Vâlcea în dosarul nr.7259/288/2013, a fost respinsă excepţia prescripţiei dreptului material de a formula cererea de chemare în garanţie, invocată prin întâmpinare; a fost respinsă cererea formulată de reclamanta S.C.E.T.R.L., ca nefondată, a fost respinsă cererea de chemare în garanţie formulată de pârât, a fost obligată reclamanta la plata sumei de 5.250 lei, cheltuieli de judecată, către pârât.

În motivarea sentinţei, prima instanţă reţinut că:

„În data de 02.06.2010, pârâtul Sanda Ilie Gabriel, în timp ce conducea autoturismul marca Opel Astra G, cu numărul de înmatriculare B-98-AHZ, proprietar fiind Impuls Leasing, a fost lovit în uşile de pe partea dreaptă de către autoturismul marca Citroen, cu nr. de înmatriculare B-41-SGP, condus de numitul Mocanu Ioan Dănuţ.

În urma acestui eveniment, între părţi a fost încheiată constatarea amiabilă de accident, iar autoturismul avariat a fost reparat de către pârât la atelierul reclamantei S.C Expocar Trade S.R.L., fiind emise devizul nr.2128 din 22.06.2010 şi factura nr.974 din aceeaşi dată, pentru suma de 6533,21 lei.

În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului material de a formula cererea de chemare în garanţie, invocată prin întâmpinare, instanţa reţine următoarele:

Conform dispoziţiilor art.1 al.1 din Decretul nr.167/1958, dreptul la acţiune având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, iar potrivit art.3 alin.1 din acelaşi decret se arată că termenul de prescripţie este de 3 ani.

Este adevărat că pârâtul a cunoscut cine este autorul faptei ilicite, inclusiv denumirea societăţii de asigurare, încă de la data producerii accidentului, însă având în vedere că sesizarea instanţei s-a făcut la data de 21.06.2013, iar pârâtul fiind plecat în Italia, instanţa constată că nu a fost îndeplinit termenul de prescripţie de a formula cererea de chemare în garanţie.

Mai mult, instanţa reţine din probele administrate în cauză, că societatea de asigurare Uniqa Asigurări S.A., nu a comunicat în nici un moment pârâtului că nu va achita contravaloarea reparaţiilor, astfel că acesta în mod corect a rămas în pasivitate, cu atât mai mult cu cât reprezentantul societăţii de asigurare a arătat că s-a făcut plata facturii, însă nu se cunoaşte motivul pentru care banii nu au fost încasaţi.

Astfel, instanţa constată că şi în situaţia în care termenul de prescripţie ar fi de 1 an, acesta nu s-a îndeplinit, în considerarea celor arătate mai sus, motiv pentru care urmează a fi respinsă excepţia prescripţiei dreptului material de a formula cererea de chemare în garanţie.

În ceea ce priveşte fondul dedus judecăţii, instanţa a reţinut că în urma accidentului, în care a fost implicat autoturismul condus de pârât, dar proprietatea Impuls Leasing, reclamanta S.C Expocar Trade S.R.L., a reparat autoturismul respectiv în baza dosarului de daună întocmit de asiguratorul Uniqa Asigurări S.A., fiind emise devizul nr.2128 din 22.06.2010 şi factura nr.974 din aceeaşi dată, pentru suma de 6533,21 lei.

Astfel, instanţa reţine că pârâtul era doar detentorul autoturismului marca Opel Astra G, cu numărul de înmatriculare B-98-AHZ, astfel cum rezultă din împuternicirea din data de 07.06.2010, emisă de Impuls Leasing Service S.R.L., în favoarea pârâtului (fila 25 dosar).

De asemenea din toate actele existente în dosarul de daună, rezultă că proprietarul autoturismului marca Opel Astra G, cu numărul de înmatriculare B-98-AHZ, este Impuls Leasing Service S.R.L. şi nu pârâtul Sanda Ilie Gabriel, motiv pentru care cererea trebuia formulată împotriva acestei societăţi comerciale, sau direct împotriva asiguratorului Uniqa Asigurări S.A.

Mai mult, instanţa reţine că asiguratorul Uniqa Asigurări S.A., a avizat dosarul de daune şi a fost de acord să achite debitul, astfel că în nici un moment nu a refuzat această plată.

Reprezentantul societăţii în instanţă chiar arăta că s-a făcut o plată către reclamantă, însă nu cunoaşte motivele pentru care această plată a fost refuzată.

Din înscrisul depus la dosar  rezultă că dosarul reclamantei a fost soluţionat, iar suma de 6533,49 lei trimisă către reclamantă la data de 10.01.2011, însă la data de 07.02.2011, această sumă apare ca întoarsă.

Astfel, deşi reclamanta arată că a emis factura în sumă de 6.533,21 lei, pe numele pârâtului, acesta nu era proprietarul autoturismului la data reparaţiei, devenind proprietar abia în februarie 2013, când a cumpărat autoturismul respectiv.

În această situaţie, instanţa reţine că nu sunt îndeplinite condiţiile art.1270 NCC, deoarece nu s-a încheiat un contract valabil cu pârâtul.

Pentru motivele arătate mai sus, instanţa a respins  cererea reclamantei, ca nefondată.

În ceea ce priveşte cererea de chemare în garanţie, instanţa reţine că soluţia acesteia este strâns legată de soluţia dată cererii principale, precum şi de partea care a formulat-o.

Astfel, cererea în garanţie, fiind formulată de pârât, soluţia de respingere a cererii principale, va atrage şi respingerea cererii de chemare în garanţie ca rămasă fără obiect.

Soluţia este justificată de faptul că prin respingerea cererii principale, nu s-a fixat vreo obligaţie în sarcina pârâtului, respectiv de plată a sumei de 6.533,21 lei, astfel că nu subzistă în sarcina chematului în garanţie obligaţia de a despăgubi pe pârât.

În baza art.451 C.pr.civ. şi următoarele, potrivit cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea  părţii care a câştigat să îi plătească cheltuielile de judecată, instanţa urmează a dispune obligarea reclamantei la plata sumei de 5.250 lei, cheltuieli de judecată către pârât, în conformitate cu actele doveditoare existente la dosar (onorariu apărător, bonuri fiscale, etc.).”

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta S.C. E.T.S.R.L, solicitând admiterea acestuia cu consecinţa în tot a hotărârii atacate.

În motivarea apelului se arată că instanţa de fond a desfiinţat actele perfect legale încheiate între părţi şi anume: devizul nr. 2128/22.06.2010 şi factura nr. 974/22.06.2010 şi nu a ţinut cont de precizările făcute de pârât prin întâmpinarea depusă în care-şi însuşeşte reparaţiile auto efectuate la Service-ul lor. Din actele menţionate şi anexate la cererea iniţială nu rezultă că autoturismul Opel Astra înmatriculat sub nr. B-98-AHZ ar fi proprietatea SC Impuls Leasing Service SRL, aşa cum reţine instanţa de fond. Dacă din actele anexate de pârât rezultă că era doar detentor al autoturismului, acest fapt nu duce implicit şi la anularea actelor lor cenzurate de instanţă.

Prin folosinţa maşinii, S.I.G. a acceptat să suporte toate riscurile viitoare şi prin semnarea devizului şi a facturii emise de service-ul lor, a acceptat şi lucrările de reparaţii efectuate.

Apelanta invocă prevederile art. 10 lit. e din  OG nr. 51/1997 şi ale art. 1796-1802 Cod civil, arătând că societatea nu a avut nici un raport contractual cu proprietarul maşinii, aşa că nu avea nici un  temei legal pentru a se judeca cu el. Singura relaţie contractuală cu proprietarul o avea pârâtul şi, implicit, acesta avea datoria să ceară în instanţă plata reparaţiilor.

Apelanta mai precizează că nu era beneficiara poliţie de asigurare CASCO şi de acea nu putea formula acţiunea direct împotriva asigurătorului Uniqa Asigurări, cum eronat reţine instanţa de fond.

Din verificările efectuate la contabilitate, nu rezultă că în ianuarie 2011 s-ar fi făcut o plată de către asigurător către S.C. E.T.S.R.L. Ca atare, menţiunile formulate de Uniqa Asigurări nu corespund adevărului şi nu trebuiau avute în vedere la soluţionarea prezentului litigiu.

În fine, în baza art. 451 alin. 2 C.pr.civ., apelanta solicită reducerea cheltuielilor de judecată în sumă de 5250 lei acordate pârâtului, deoarece acestea sunt nejustificat de mari, atâta timp cât valoarea litigiului este de 6.533,21 lei.

Intimatul S.I.G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, întrucât soluţia primei instanţe este corectă, atât în ceea ce priveşte îndreptarea acţiunii împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, cât şi cu privire la obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Analizând motivele invocate, sentinţa atacată şi probele administrate în cauză, instanţa a apreciat că apelul este fondat pentru următoarele considerente.

Este adevărat că, aşa cum a reţinut şi prima instanţă, pârâtul nu este proprietarul autoturismului marca Opel Astra G, cu numărul de înmatriculare B-98-AHZ, ci un simplu detentor precar, respectiv de locatar al acestui bun. Din actele existente în dosarul de daună, rezultă că proprietarul autoturismului marca Opel Astra G, cu numărul de înmatriculare B-98-AHZ, este Impuls Leasing Service S.R.L. şi nu pârâtul Sanda Ilie Gabriel.

De asemenea, astfel cum rezultă din împuternicirea din data de 07.06.2010, emisă de Impuls Leasing Service S.R.L. în favoarea pârâtului, acesta are şi calitatea de mandatar al proprietarului autoturismului menţionat anterior, fiind împuternicit să reprezinte pe mandant în relaţia cu societatea de asigurare pentru dosarul de daună deschis ca urmare a evenimentului asigurat din data de 01.06.2010, în care a fost implicat autovehiculul proprietatea sa.

Însă, aceste aspecte nu pot duce automat la ideea că cererea trebuia formulată numai împotriva acestei societăţi comerciale sau direct împotriva asiguratorului Uniqa Asigurări S.A., dar nu putea fi formulată şi împotriva pârâtului.

Aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, pârâtul S.I.G. a acţionat în calitate de mandatar al proprietarului autoturismului cu care a fost implicat în accidentul din data de 01.06.2010, Impuls-Leasing Services SRL, numai în relaţia cu societatea de asigurare Uniqa Asigurări SA, aşa cum a fost dată, de altfel, şi împuternicirea.

În relaţia cu reclamanta SC Expocar Trade SRL, pârâtul a acţionat în nume propriu, fapt ce rezultă din înscrisurile emise de această societate (facturi, deviz de lucrări, etc.), în care apare numai numele S.I.G., iar nu şi denumirea proprietarului autoturismului sau menţiunea că acesta ar avea calitatea de reprezentant al proprietarului. Acţionând, în raporturile cu reclamanta, în nume propriu, iar nu în numele proprietarului autoturismului, pârâtul este un veritabil mandatar fără reprezentare, care, în raporturile cu terţul contractant, devine direct răspunzător pentru obligaţiile asumate. Reclamanta nu putea acţiona în judecată direct pe proprietarul autoturismului, cu care nu are niciun raport juridic (în cazul mandatului fără reprezentare nu există raporturi juridice între mandant şi terţ, ci numai între mandatar şi terţ, pe de o parte, şi mandant şi mandatar, pe de altă parte). Reclamanta nu putea acţiona în judecată nici direct societatea de asigurare, cu care, de asemenea, nu are niciun raport juridic (între reclamantă şi asigurător nu există o convenţie în acest sens, iar aceasta nu este nici persoana păgubită prin accident, pentru a fi beneficiara contractului de asigurare de răspundere civilă). În mod corect reclamanta l-a chemat în judecată pe pârât, cu care a încheiat o convenţie referitoare la repararea autoturismului avariat în evenimentul din date de 01.06.2010.

Drept consecinţă, instanţa apreciază că pârâtul S.I.G. este cel care trebuie să suporte costurile reparaţiei autoturismului marca Opel Astra G, cu numărul de înmatriculare B-98-AHZ, respectiv suma de 6533,21 lei rezultată din factura nr.974/22.06.2010.

Însă, având în vedere că avariile autoturismului menţionat au fost produse din culpa conducătorul auto al autoturismului cu nr.B-41-SGP, M.I.D., autovehicul aflat în proprietatea Romstal Leasing IFN SA şi asigurat pentru răspundere civilă la SC Uniqa Asigurări SA în baza poliţei de asigurare seria RO/12/S5/KX nr.001017358 , pârâtul are drept de regres împotriva acestei societăţi de asigurare, care, în baza contractului de asigurare pentru răspundere civilă auto menţionat, trebuie să suporte în cele din urmă paguba rezultată în urma producerii evenimentului asigurat. Contrar celor susţinute de chemata în garanţie, la dosar nu există vreo dovadă de plată către reclamantă, către pârât sau către proprietarul autoturismului, a sumei de 6533,21 lei, reprezentând prejudiciu suferit în urma evenimentului din data de 01.06.2010.

Având în vedere aceste motive, precum şi dispoziţiile art.72-74, art.453 şi art.480 din noul Cod de procedură civilă, instanţa a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa apelată, în ceea ce priveşte soluţia pe fond;  a admis cererea principală a obligat pe intimatul-pârât să plătească apelantei-reclamante suma de 6533,21 lei, contravaloare lucrări de reparaţie şi la 1003 lei, cheltuieli de judecată în primă instanţă; a admis cererea de chemare în garanţie şi a obligat chemata în garanţie UNIQA ASIGURĂRI S.A la plata către intimatul-pârât S.I.G. a sumei de 6533,21 lei, contravaloare lucrări de reparaţie şi la 1003 lei, cheltuieli de judecată în primă instanţă, a obligat chemata în garanţie la plata către intimatul-pârât a sumei de 1220 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în primă instanţă făcute personal de către pârât.

Domenii speta

Spete similare