Conflict de interese-Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei

Conflict de interese-Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei

Potrivit art.17 alin.5 din Legea nr.85/2006, dacă un membru al comitetului creditorilor se află, datorită interesului propriu, în conflict de interese cu interesul concursual al creditorilor participanţi la procedură, acesta se va abţine de la vot.

De asemenea, la art. 100 alin.5 în capitolul privind "planul" unde stipulează, în mod expres : "creditorii, care direct sau indirect, controlează, sunt controlaţi sau se află sub control comun cu debitorul, în sensul legislaţiei pieţei de capital, pot participa la şedinţa, dar pot vota cu privire la plan doar în cazul în care acesta le acordă mai puţin decât ar primi în cazul falimentului.

Prin urmare, cum abţinerea de la vot în cazul conflictului de interese reprezintă o limitare a drepturilor creditorilor, fiind o excepţie, este de strictă interpretare, neputând fi extinsă în alte situaţii decât cele strict şi limitativ prevăzute de lege, în speţă, la votul exprimat în adunarea creditorilor.

Atât timp cât legea nu prevede o excepţie cu privire la votul dat în adunarea creditorilor, nici judecătorul sindic nu poate restrânge acest drept al creditorilor, neputând extinde aceste prevederi în alte situaţii decât cele strict şi limitativ prevăzute de lege, în speţă, la votul exprimat în adunarea creditorilor.

SENTINŢA  Nr. 4261/2014 din 05 Noiembrie 2014 TRIBUNALUL VÂLCEA - SECŢIA A II A CIVILA

La data de 30.04.2014 contestatorul PM, a formulat contestaţie împotriva Hotărârii Adunării Creditorilor din data de 25.04.2014 privind pe debitoarea I SRL – prin administratorul  judiciar E IPURL, conform prevederilor art.14 alin.7) din Legea 85/2006.

În motivare se arată că la data de 23.04.2014, ora 20:24 a trimis prin FAX  către administratorul judiciar punctul de vedere cu privire la ordinea de zi a şedinţei Adunării creditorilor din data de 25.04.2014, ora 14:00.

S-a comunicat administratorului judiciar că PM nu este de acord cu vânzarea bunului-pompă beton la preţul de 85.000 lei+TVA, prin negociere directă cu un cumpărător ales de către administratorul judiciar, solicitând reconvocarea adunării pentru a supune la vot o altă ofertă concretă, cu un cumpărător serios.

De asemenea, se solicită prezentarea de către administratorul judiciar a listei de inventariere şi a creanţelor de încasat, împreună cu un raport privind şansele de încasare ale acestora.

În continuare, creditorul arată că în procesul-verbal al Adunării creditorilor nu se vorbeşte nimic de votul negativ prin corespondenţă al acestui creditor, în condiţiile în care s-a dispus înscrierea la masa credală cu suma de 540.851 lei, deşi creanţa reală este de 848.511 lei.

Se menţionează că, în aceste condiţii, întrucât X VÂLCEA deţine o creanţă de 466.570 lei, iar Y SRL, trebuia să se abţină, votul majoritar aparţine contestatorului, care şi-a exprimat votul negativ.

Referitor la aspectul invocat cu privire la abţinerea creditorului  Y SRL, se arată că atât debitoarea, cât şi creditoarea au un asociat comun, pe SC, ce deţine 50% din capitalul social al fiecărei societăţi, astfel că votul apare viciat, din moment ce acest creditor trebuia să se abţină.

Cu privire la înscrierea provizorie a contestatorului în tabelul definitiv a sumei de 540.851 lei, se menţionează că sentinţa judecătorului-sindic a fost atacată la Curtea de  Apel Piteşti, condiţii în care nu se poate vorbi despre o hotărâre definitivă.

De asemenea, se aminteşte de publicarea în BPI 23.01.2013 a tabelului preliminar al creditorilor, tabel în care în mod eronat s-a admis cererea numai pentru suma de 540.851 lei, în condiţiile în care cererea de înscriere la masa credală a fost însoţită de documente justificative.

Prin urmare, se solicită admiterea contestaţiei.

S-a anexat votul negativ  transmis prin corespondenţă administratorului judiciar cu privire la măsura luată de acesta referitor la înstrăinarea unui activ din averea debitoarei, solicitând reconvocarea pentru a supune la vot alte oferte concrete din partea unui cumpărător interesat de achiziţia bunului.

Motivele votului sunt exprimate în sensul că debitoarea nu se află în procedura falimentului, nefiind încercată vânzarea prin licitaţie, fiind vorba despre un bun important în industria de profil, în contextul în care nu s-a comunicat nici lista bunurilor debitoarei şi a valorii acestora, pentru a observa procentul reprezentat de bunul ce face obiectul prezentului dosar.

De asemenea, se aminteşte de litigiul legat de creanţa contestatorului, în final creditorul exprimându-şi opinia că bunul supus vânzării ar fi indispensabil reorganizării judiciare, faţă de intenţia de reorganizare exprimată.

Faţă de actele dosarului, instanţa a constatat următoarele:

Prin adresa …16.04.2014, administratorul judiciar a comunicat contestatorului ordinea de zi pentru şedinţa adunării creditorilor din data de 25.04.2014, ora 14,00, şi anume aprobarea vânzării unui bun mobil-pompă beton, prin negociere directă, la preţul de 85.000 lei cu TVA inclus, conform raportului de evaluare, fila 41 dosar.

Conform procesului-verbal din data de 25.04.2014, administratorul judiciar a reţinut că s-a votat prin corespondenţă de către doi dintre cei şapte creditori, şi anume de către X VÂLCEA şi Y SRL, ultimul fiind cel care şi-a exprimat votul pozitiv.

Cu prioritate a fost analizat motivul legat de respectarea procedurii transmiterii votului prin corespondenţă de către contestator.

Prevederile art.14 alin.4) din Lege arată că „Dacă legea nu interzice în mod expres, creditorii vor putea vota şi prin corespondenţă. Scrisoarea prin care îşi exprimă votul, semnată de creditor, sau înscrisul în format electronic căruia i s-a încorporat, ataşat ori asociat semnătura electronică extinsă, bazată pe un certificat valabil, poate fi comunicat prin orice mijloace, până în ziua fixată pentru exprimarea votului, administratorului judiciar sau lichidatorului.”

Actele ataşate contestaţiei demonstrează că, în speţă, s-a respectat de către contestator procedura descrisă anterior, votul prin corespondenţă fiind transmis prin fax, la data de 23.04.2014, ora 20:24, aşa cum reiese din confirmarea de primire a fax-ului.

Prin urmare, s-a trecut la examinarea motivului referitor la întrunirea majorităţii de vot.

Astfel, prevederile art.15  din Lege arată : „(1) Cu excepţia cazurilor în care legea cere o majoritate specială, şedinţele adunării creditorilor vor avea loc în prezenţa titularilor de creanţe însumând cel puţin 30% din valoarea totală a creanţelor asupra averii debitorului, iar deciziile adunării creditorilor se adoptă cu votul favorabil al titularilor majorităţii, prin valoare, a creanţelor prezente.

(2) Calculul valorii totale a creanţelor prevăzute la alin. (1) împotriva averii debitorului se va determina prin raportare la următoarele criterii:

a) ulterior afişării tabelului preliminar şi până la afişarea tabelului definitiv, valoarea creanţelor verificate şi acceptate de administratorul judiciar, astfel cum reiese din cuprinsul tabelului preliminar;

b) ulterior afişării tabelului definitiv şi până la confirmarea unui plan de reorganizare, astfel cum reiese din cuprinsul tabelului definitiv;

c) ulterior confirmării planului de reorganizare şi până la afişarea tabelului definitiv consolidat, astfel cum reiese din planul de reorganizare confirmat;

d) ulterior afişării tabelului definitiv consolidat, astfel cum reiese din cuprinsul acestuia.”

În speţă, la data ţinerii şedinţei adunării creditorilor din data de 25.04.2014, criteriul de raportare pentru calculul valorii totale a creanţelor este cel prevăzut de art.15 alin.2 lit.a) din Legea, şi anume tabelul preliminar.

În acest tabel creanţa contestatorului este de 540.851 lei.

Efectele Deciziei nr. 3848/02.10.2014 a Curţii de Apel Piteşti, prin care s-a admis provizoriu creanţa la o valoare de 307.360,28 lei( alături de creanţa deja admisă de 540.851 lei) îşi va produce  efectele juridice ulterior afişării tabelului definitiv, potrivit legii, dispoziţiile legale ale art.74 alin.1 şi 2 din Lege, menţionând că „1) După ce toate contestaţiile la creanţe au fost soluţionate, administratorul judiciar/lichidatorul va înregistra, de îndată, la tribunal şi va avea grijă să fie afişat la sediul acestuia tabelul definitiv al tuturor creanţelor împotriva averii debitorului, arătând suma, prioritatea şi situaţia – garantată sau negarantată – a fiecărei creanţe.

(2) După înregistrarea tabelului definitiv, numai titularii creanţelor înregistrate în tabelul definitiv pot să participe la votul asupra planului de reorganizare sau la orice repartiţii de sume în caz de faliment în procedura simplificată.”

O altă interpretare  ar conduce la anularea retroactivă a deciziilor adunării creditorilor, care, la data ţinerii şedinţei, au fost emise corect, raportat la valorile înscrise în tabelul preliminar.

De asemenea, legiuitorul nu a intenţionat prorogarea termenelor pentru ţinerea adunările creditorilor până la rămânerea definitivă a tabelului creditorilor, nu acesta fiind spiritul legii privind insolvenţa.

Această concluzie se impune şi din perspectiva dispoziţiilor art.75, dispoziţii ce vizează situaţia juridică a unui creditor care nu a fost înscris în tabelul creanţelor, în cazul descoperirii existenţei unui fals, dol sau unei erori esenţiale care au determinat admiterea creanţei sau a dreptului de preferinţă, precum şi în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare şi până atunci necunoscute.

Admiterea întârziată a contestaţiei acestuia, nu conduce la posibilitatea creditorului de a solicita invalidarea tuturor hotărârilor adunării creditorilor luate în procedură, pe motiv de nerespectare a majorităţii de vot, acesta având obligaţia de a lua procedura în faza în care se află.

În ceea ce priveşte valabilitatea votului exprimat de către creditorul Y SRL, contestatorul invocă vicierea acestuia, ca urmare a contrarietăţii intereselor acestui creditor faţă de cele ale celorlalţi creditori, raportat la împrejurarea că SC este asociat cu un procent de 50% din capitalul social atât în cadrul societăţii debitoare, cât şi a celei creditoare, potrivit celor cuprinse în adresele emise de Oficiul Registrului Comerţului.

Susţinerile contestatorului nu au fost primite.

Potrivit art.17 alin.5 din Legea nr.85/2006, dacă un membru al comitetului creditorilor se află, datorită interesului propriu, în conflict de interese cu interesul concursual al creditorilor participanţi la procedură, acesta se va abţine de la vot.

De asemenea, la art. 100 alin.5 în capitolul privind "planul" unde stipulează, în mod expres : "creditorii, care direct sau indirect, controlează, sunt controlaţi sau se află sub control comun cu debitorul, în sensul legislaţiei pieţei de capital, pot participa la şedinţa, dar pot vota cu privire la plan doar în cazul în care acesta le acordă mai puţin decât ar primi în cazul falimentului.

Prin urmare, cum abţinerea de la vot în cazul conflictului de interese reprezintă o limitare a drepturilor creditorilor, fiind o excepţie, este de strictă interpretare, neputând fi extinsă în alte situaţii decât cele strict şi limitativ prevăzute de lege, în speţă, la votul exprimat în adunarea creditorilor.

Atât timp cât legea nu prevede o excepţie cu privire la votul dat în adunarea creditorilor, nici judecătorul sindic nu poate restrânge acest drept al creditorilor, neputând extinde aceste prevederi în alte situaţii decât cele strict şi limitativ prevăzute de lege, în speţă, la votul exprimat în adunarea creditorilor.

Un argument în plus, ar fi şi dispoziţiile de drept comun, cuprinse în Legea societăţilor comerciale, mai precis în dispoziţiile art.79, art.90, art.127, art.188 alin.2), în care legiuitorul interzice asociatului/acţionarului care are interese contrare, direct sau indirect, intereselor societăţii, să ia parte la deliberări cu privire la operaţiunea cuprinsă în convocator.

Chiar şi în dreptul comun,  încălcarea obligaţiei de abţinere nu atrage invalidarea hotărârii, ci numai, eventual, atragerea răspunderii asociatului/acţionarului  pentru daunele cauzate societăţii, dacă, fără votul său, nu s-ar fi obţinut majoritatea cerută.

S-a stabilit că încălcarea interdicţiei din art. 127 alin. (1), dacă reprezintă în acelaşi timp şi un abuz de majoritate (în detrimentul acţionarilor minoritari), poate conduce totuşi la anularea hotărârii adunării generale respective, nu în baza art. 127, ci în baza art. 1361 din Legea 31/1990.

În subsidiar, în speţă, nu se poate identifica conflictul de interese menţionat în contestaţie, simpla împrejurare că SC face parte, ca asociat, din ambele societăţi, neconducând prin ea însăşi la această concluzie(eventual se putea susţine existenţa unui conflict de interese în sensul legii, dacă direct sau indirect creditoarea Y SRL avea un interes raportat la cumpărătorul identificat, în operaţiunea de vânzare activului menţionat în convocator sau dacă exista o favorizare exclusivă şi/sau nejustificată a acestei creditoare în operaţiunea descrisă mai sus în dauna intereselor celorlalţi creditori).

Având în vedere cele expuse mai sus, recalculând majoritatea de vot, prin luarea în considerare şi a prezenţei creditorului contestator, instanţa a constatat că raportat la Tabelul preliminar nr.3, măsura propusă de administratorul judiciar a fost aprobată cu o majoritate de 55,12% din creanţele prezente, potrivit dispoziţiilor art.15 alin.1) din Lege, conform cărora „Cu excepţia cazurilor în care legea cere o majoritate specială, şedinţele adunării creditorilor vor avea loc în prezenţa titularilor de creanţe însumând cel puţin 30% din valoarea totală a creanţelor asupra averii debitorului, iar deciziile adunării creditorilor se adoptă cu votul favorabil al titularilor majorităţii, prin valoare, a creanţelor prezente.”

Faţă de aspectele invocate de către contestator cu privire la decizia administratorului judiciar de a supune adunării creditorilor măsura vânzării unui activ din patrimoniul debitoarei, în perioada de observaţie, precum şi  metoda de vânzare a bunului, instanţa poate verifica numai motivele de legalitate raportat la respectarea dispoziţiilor ale art.49 şi ale art.116 alin.2 din lege.

Astfel, prevederile art.49 arată că „Pe perioada de observaţie, debitorul va putea să continue desfăşurarea activităţilor curente şi poate efectua plăţi către creditorii cunoscuţi, care se încadrează în condiţiile obişnuite de exercitare a activităţii curente, după cum urmează:

a) sub supravegherea administratorului judiciar, dacă debitorul a făcut o cerere de reorganizare, în sensul art. 28 alin. (1) lit. h), şi nu i-a fost ridicat dreptul de administrare;

b) sub conducerea administratorului judiciar, dacă debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare.

(2) Actele, operaţiunile şi plăţile care depăşesc condiţiile menţionate la alin. (1) vor putea fi autorizate în exercitarea atribuţiilor de supraveghere de administratorul judiciar; acesta va convoca o şedinţă a comitetului creditorilor în vederea supunerii spre aprobare a cererii administratorului special, în termen de maximum 5 zile de la data primirii acesteia.

(3) În cazul propunerilor de înstrăinare a bunurilor din averea debitorului grevate de garanţii, se va ţine seama de prevederile art. 39 referitoare la acordarea unei protecţii corespunzătoare creanţei garantate.”

De asemenea, art.116 alin.2) menţionează că „Metoda de vânzare a bunurilor, respectiv licitaţie publică, negociere directă sau o combinaţie a celor două, va fi aprobată de adunarea creditorilor, pe baza propunerii lichidatorului. Lichidatorul prezintă adunării generale a creditorilor şi regulamentul de vânzare corespunzător modalităţii de vânzare pentru care optează.”

S-a reţinut că, faţă de normele invocate, legiuitorul nu interzice vânzarea bunurilor debitoarei, în perioada de observaţie, iar metoda vânzării prin negociere directă este prevăzută de lege, între cele trei metode enumerate în textul art.116 alin.2), fără a se impune cu prioritate vânzarea la licitaţie publică.

Prin urmare, motivele de nelegalitate legate de vânzarea bunului au fost socotite ca netemeinice, celelalte aspecte ţinând de oportunitate, care, conform art.11 alin.2) din Lege nu cad în atribuţiile judecătorului sindic-„Atribuţiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar şi/sau al lichidatorului şi la procesele şi cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenţei. Atribuţiile manageriale aparţin administratorului judiciar ori lichidatorului sau, în mod excepţional, debitorului, dacă acestuia nu i s-a ridicat dreptul de a-şi administra averea. Deciziile manageriale pot fi controlate sub aspectul oportunităţii de către creditori, prin organele acestora.”

Cu privire la obligarea administratorului judiciar de a prezenta lista de inventariere şi a creanţelor de încasat, s-au reţinut următoarele:

Temeiul juridic al contestaţiei în reprezintă dispoziţiile art.14 alin.7) din Legea 85/2006, conform cărora „Hotărârea adunării creditorilor poate fi desfiinţată de judecătorul-sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective şi au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precum şi la cererea creditorilor îndreptăţiţi să participe la procedura insolvenţei, care au lipsit motivat de la şedinţa adunării creditorilor.”

Plecând de la textul citat, instanţa a constatat că motivele invocate de contestator referitor la  prezentarea de către administratorul judiciar a listei de inventariere şi a creanţelor de încasat, împreună cu un raport privind şansele de încasare ale acestora nu se circumscriu situaţiei premise avute în vedere de legiuitor prin reglementarea din art.14 alin.7), condiţii în care acestea au fost calificate ca neîntemeiate.

Faţă de cele expuse mai sus, contestaţia a fost respinsă ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare