Contestaţie la executare în materie fiscală

Soluţionarea cauzei prin efectul admiterii excepţiei de inadmisibilitate care nu a fost pusă în discuţia părţilor, cu  încălcarea principiului contradictorialităţii şi dreptului la apărare al contestatorului. Modalitatea în care prima instanţă a pronunţat şi motivat sentinţa nu este de natură să respecte exigenţele instituite prin art. 22  şi art. 425 C.pr.civ. Maniera formală în care prima instanţă a pronunţat sentinţa, fără ca din actele de procedură încheiate  în primă instanţă  să rezulte temeiul introducerii în cauză  a unor terţi faţă de cadrul procesual stabilit de către apelant, cu  încălcarea principiului disponibilităţii şi a  normei procedurale instituite prin art.78  Cod pr. civilă. Omisiunea primei instanţe de a analiza şi soluţiona cererile incidentale  de chemare în garanţie şi de intervenţie accesorie .Prin sentinţa civilă nr.1729 /09.07.2014, pronunţată de Judecătoria Sighetu Marmaţiei în dosarul cu nr. de  mai sus s-a respins ca inadmisibilă contestaţia la executare formulată de contestatorul Marincean Cosmin, cu domiciliul în Sighetu Marmaţiei, str. Independenţei nr. 2/27, jud. Maramureş, în contradictoriu cu intimaţii Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj Napoca, cu sediul în Cluj Napoca, Piaţa Avram Iancu nr. 19, jud. Cluj Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, cu sediul în Sighetu Marmaţiei, str. Corneliu Coposu nr. 3, jud. Maramureş şi Casa de Asigurări de Sănătate Maramureş, cu sediul în Baia Mare, str. Dr. Gh. Bilaşcu nr. 22A, jud. Maramureş.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin titlul  executoriu nr. nr. 243020017172816 contestatorului i s-a adus la cunoştinţă că are de achitat o sumă de 1.703 lei cu titlu de contribuţie de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri independente.

Instanţa a reţinut că motivele invocate în cadrul contestaţiei la executare se referă la faptul că nu se datorează aceste obligaţii fiscale, întrucât contestatorul le-a achitat în perioada în care a fost angajat în cadrul F.C. Unirea 2006 S.A. Alba Iulia.

Totodată instanţa a constatat că executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească, ci de către A.N.A.F. iar contestatoare are dreptul sa invoce pe calea contestaţiei la executare toate apărările de fond referitoare la existenţa, întinderea şi valabilitatea creanţei constate prin acest titlu doar în situaţia în care nu i s-ar fi acordat un mijloc procedural special pentru realizarea acestui drept şi în cadrul căruia să poată fi invocate.

Întrucât legiuitorul a pus la dispoziţia contestatorului debitor o cale de atac specială prevăzută de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, fiind un titlu care nu provine de la un organ de judecată, acesta nu mai poate sa utilizeze apărări de fond în cadrul contestaţiei la executare , formulându-se şi administrându-se probe ce ar fi trebuit administrate pe aceasta cale specială, prevăzută de art. 205 şi 206 din O.G. nr.92/2003.

În speţă, s-a constatat că, contestatorul nu a parcurs procedura prealabilă obligatorie instituită de dispoziţiile legale enunţate, sesizând direct instanţele judecătoreşti, deşi decizia de impunere contestată este un titlu de creanţă, iar împotriva acestuia trebuia ca acesta să formuleze contestaţie la organul emitent în condiţiile şi termenele stabilite de O.G nr.92/2003 privind  Codul procedura fiscală.

Natura juridică a acestei decizii este asimilată actului administrativ fiscal, astfel că procedura prealabilă obligatorie este cea prevăzuta de dispoziţiile art. 205 si următoarele din O.G. nr.92/2003, unde se precizează ca pot fi contestate titlurile de creanţă fiscala, precum şi alte acte administrative fiscale în termen de 30 de zile de la comunicare, iar contestaţia se depune la organul fiscal emitent al actului administrativ.

Faţă de cele ce preced, instanţa a respins contestaţia la executare formulată ca inadmisibilă.

Contestatorul Marincean Cosmin a atacat hotărârea primei instanţe cu apel prin care a solicitat desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare. În motivarea apelului se critică sentinţa sub următoarele aspecte:

Intimatul Serviciul Fiscal Municipal Sighetu Marmaţiei i-a comunicat somaţia nr.24/30/2/2013/243020021556248 şi titlul executoriu nr.243020017172816 emis în  temeiul art.141 din Codul de procedură fiscală.

Atât în somaţie, cât şi în cuprinsul titlului executoriu se specifică expres că „împotriva prezentului înscris se poate introduce contestaţie la instanţa judecătorească competentă, în termen de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoştinţă, în conformitate cu prevederile art.172-173 din O.G  nr.92/2003”.

Apelantul s-a conformat şi a acţionat legal, în baza acestor prevederi legale, instanţa urmând să soluţioneze contestaţia, după solicitarea, în prealabil, a dosarului execuţional, care a stat la baza emiterii actelor de executare.

În mod nelegal, instanţa de fond a procedat la respingerea contestaţiei ca inadmisibilă, pentru neurmarea unei proceduri prealabile, în condiţiile în care au fost respectate dispoziţiile art.172-173 din O.G . nr.92/2003.

Intimata CAS Maramureş a depus la data de 07.11.2014 întâmpinare (fila 2) prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

În apărare se susţine că dispoziţiile OUG nr.125/27.12.2011 pentru modificarea şi completarea Legii 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în M.Of. nr.938 din 30.12.2011, cu, Cap.III, art.V. pct.10 în mod expres precizează că „Pentru litigiile având ca obiect contestaţiile la executarea silită sau contestaţiile împotriva actelor prin care se dispun şi se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii, precum şi în cazul litigiilor ce privesc procedurile de insolvenţă aferente creanţelor prevăzute la al.4, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile procesuale caselor de asigurări sociale şi dobândeşte calitatea procesuală a acestora, începând cu data de 1 iulie 2012, în toate procesele şi cererile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, indiferent de faza de judecată”.

Învederează instanţei că prin practica instanţelor de judecată exprimată prin sentinţa civilă 10699 pronunţată în şedinţa publică la data de 14.11.2012, în cauza care a făcut obiectul dosarului nr.1865/182/2011 Judecătoria Baia Mare a reţinut corect că Administraţiilor Finanţelor Publice, i-a fost transmisă calitatea procesuală pasivă în temeiul legii, prin voinţa legiuitorului, norma legală fiind clară neputând da loc de interpretări, sentinţa a fost menţinută şi de Tribunalul Maramureş-Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal prin Decizia civilă nr.104/A pronunţată de Tribunalul Maramureş în dosarul nr.1667/336/2013 prin care instanţa a respins în principiu şi în fond cererea de intervenţie accesorie formulată de ANAF-DGRFP Cluj Napoca, AJFP Maramureş şi a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei Casa de Asigurări de Sănătate Maramureş.

Aşa cum a reţinut Curtea de Apel Bucureşti-Secţia a VI-a civilă, prin sentinţa civilă nr.115/15.11.2012, menţinută de ÎCCJ, în cauza care a făcut obiectul dosarului nr.4111/2/2012  contestaţie la executare „calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi între persoana pârâtului şi cel obligat în raportul juridic dedus judecăţii”.

Intimatul Serviciul Fiscal Municipal Sighetu Marmaţiei nu şi-a exprimat poziţia procesuală în apel.

Probe noi nu s-au administrat în apel.

Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate prin prisma motivelor de apel şi potrivit art. 476-479 Cod pr. civilă tribunalul constată:

Modalitatea în care prima instanţă a pronunţat şi motivat sentinţa atacată 

confirmă criticile formulate prin cererea de apel , tribunalul constatând că hotărâre este nelegală iar  maniera de soluţionare a litigiului nu este de natură să respecte exigenţele instituite prin art. 22  şi art. 425 C.pr.civ..

Se constată că apelantul-contestator a învestit prima instanţă cu soluţionarea unei contestaţii la executare conform art.172  Cod pr. civilă  prin care a atacat somaţia nr.24/30/2/2013/243020021556248 din data de 28.10.2013, definit ca prim act de executare silită în materie fiscală prin art.145 din O. G. nr.92/2003( Cod pr. fiscală ) şi titlul executoriu nr.243020017172816, ambele emise de către intimatul Serviciul Fiscal Municipal Sighetu Marmaţiei.

Motivele contestaţiei la executare nu privesc legalitatea formală a titlului executoriu şi a actelor de executare silită, ci inexistenţa  creanţei fiscale a cărei realizare se urmăreşte, invocându-se  de către apelant că are  obligaţia de plată a contribuţiei la Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate întrucât aceste sume le-a achitat în perioada în care a fost angajat în cadrul F.C. Unirea 2006 S.A. Alba Iulia.

Prin titlul  executoriu nr. 243020017172816 emis la data de 28.10.2013 se stabileşte în sarcina apelantului-contestator obligaţia fiscală în cuantum de 1.703 lei cu titlu de contribuţie de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri independente, menţionându-se în mod expres că documentul prin care s-a evidenţiat plata îl reprezintă „Doc. nr.27636 din  22.04.2013”, înscris pe care prima instanţă nu l-a solicitat intimatului Serviciul Fiscal Municipal Sighetu Marmaţiei, deşi potrivit art.716 alin.2  Cod pr. civilă  coroborat cu art.174 Cod pr. fiscală, normele de procedură fiscală completându-se  cu normele de drept comun din Codul de procedură civilă  , aşa cum se prevede expres  în art.2 alin.3 Cod pr. fiscală.

De altfel, prima instanţă a soluţionat contestaţia la executare fără a solicita dosarul execuţional intimatului Serviciul Fiscal Municipal Sighetu Marmaţiei, cu  încălcarea normelor de procedură enunţate anterior şi soluţionând cauza într-o manieră formală care a lezat dreptul la apărare al apelantului-contestator .

Depunerea şi analiza înscrisului evocat în titlul  executoriu nr. 243020017172816  ca şi documentul prin care s-a evidenţiat plata , identificat „Doc. nr.27636 din  22.04.2013”, este esenţială pentru soluţionarea cauzei. În acest sens, tribunalul reţine că numai dacă acest act întruneşte cerinţele legale pentru a fi calificat ca şi titlu de creanţă  fiscală conform art.205 coroborat cu art.86  şi art.88  Cod pr. fiscală,  excepţia de inadmisibilitate pe temeiul căreia prima instanţă a respins contestaţia la executare cu argumentul că toate motivele  contestaţiei la puteau fi invocate doar în procedura prealabilă  reglementată de art.205-art.218 din O.G nr.92/2003, ar fi sustenabilă .

Potrivit art.172 alin.3 din Codul de procedură  fiscală „ Contestaţia poate fi făcută şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege”.

Din aceste dispoziţii legale rezultă că şi în materie fiscală titlul executoriu poate face obiectul contestaţiei la executare numai dacă  nu a fost emis de către o instanţă de judecată şi  pentru contestarea lui legea nu pune la dispoziţia debitorului  o altă cale de atac.

 Se impune cu precădere însă clarificarea  obiectului acestei excepţii şi invocare sa cu  respectarea dreptului la apărare al apelantului-contestator, garanţie esenţială a dreptului la un proces echitabil  care constituie un principiu fundamental al procesului civil conform art.6 Cod pr.civilă  şi art.6 CEDO, aplicabil şi în materie fiscală conform art.2 alin.3 Cod pr. fiscală .

Prima instanţă nu  a pus în discuţia părţilor excepţia de inadmisibilitate pe temeiul căreia a respins contestaţia la executare, fără a se regăsi în niciuna dintre încheierile de şedinţă  şi de amânare a pronunţării, ci doar  în considerentele sentinţei, cu încălcarea contradictorialităţii  şi dreptului la apărare, principii fundamentale ale procesului civil.

Constatând toate aceste vicii  procedurale care afectează  legalitatea sentinţei atacate prin care nu  a  fost soluţionat fondul cauzei,  în temeiul art.480 alin.2 Cod pr. civilă tribunalul va admite apelul , anula sentinţa şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Suplimentar de chestiunile probatorii şi de natură procedurală reţinute mai sus, tribunalul constată că în rejudecare se vor complini  şi următoarele vicii procedurale decurgând din maniera formală în care prima instanţă a pronunţat sentinţa:

-apelantul-contestator a  formulat contestaţia la executare în contradictoriu cu intimatului Serviciul Fiscal Municipal Sighetu Marmaţiei iar sentinţa a fost pronunţată în contradictoriu cu alte organe fiscale Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj Napoca,  Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, fără ca din actele de procedură încheiate  în primă instanţă  să rezulte temeiul introducerii în cauză  acestor terţi faţă de cadrul procesual stabilit de către apelant, cu  încălcarea principiului disponibilităţii şi a  normei procedurale instituite prin art.78  Cod pr. civilă.

Prima instanţă avea obligaţia procedurală de a lămuri calitatea în care la data de 23.01.2014 s-a depus  la dosarul cauzei de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj Napoca prin Administraţia judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş actul de procedură denumit „întâmpinare şi cerere de intervenţie accesorie”. ;

-în cauză s-au formulat două cereri incidentale de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj Napoca, de chemare în garanţie şi de intervenţie accesorie , ambele împotriva intimatei CAS Maramureş (f.17 şi 28  dosarul judecătoriei), prima instanţă soluţionând cauza fără a analiza aceste cereri în considerentele sentinţei, din care omite a consemna inclusiv depunerea  şi conţinutul acestora, aşa cum impune art.425 alin.1 lit.b) Cod pr. civilă  şi fără a se  pronunţa asupra acestor cereri în prealabil  închiderii dezbaterilor în condiţiile şi regulile impuse de art.64 şi art.74 Cod pr. civilă, inclusiv din perspectiva admisibilităţii ;

- din minuta, dispozitivul şi  considerentele sentinţei apelate reiese că prima instanţă a reţinut calitatea de intimată a CAS Maramureş, deşi apelantul-contestator nu a formulat contestaţia la executare în contradictoriu cu acest terţ faţă de cadrul procesual, impunându-se  a se stabili calitatea  în care participă la proces în corelaţie cu aspectele reţinute anterior.

Domenii speta

Spete similare