Proporţionalitatea măsurilor preventive cu gravitatea acuzaţiilor aduse. Netemeinicia hotărârii pronunţate

Decizie 194/C din 03.09.2014


Prin încheierea penală nr. 1936 din data de 29 august 2014, pronunţată în dosarul nr. 8934/182/2014, Judecătoria Baia Mare a admis propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare şi a dispus arestarea preventivă a inculpatului Lingurar Călin George, cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de furt prev. de art. 228 alin. 1 Cod penal, 229 alin. 1 lit. d Cod penal, cu aplicarea art. 44 alin. 1 Cod penal, pentru o durată de 30 de zile, de la 29.08.2014 şi până la 27.09.2014, inclusiv. De asemenea, a respins cererea de a se dispune împotriva sa o altă măsură preventivă, prevăzută de art. 202 alin.4 Cod procedură penală, iar în baza art. 275, alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a dispune astfel, judecătorul de drepturi şi libertăţi a reţinut următoarele:

Prin propunerea înregistrată sub nr. 8934/182/2014 din data de 29 august 2014, Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare a solicitat instanţei luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpatul Lingurar Călin George, pentru săvârşirea infracţiunii de furt prev. de art. 228 alin. 1 Cod penal, 229 alin. 1 lit. d Cod penal, cu aplicarea art. 44 alin. 1 Cod penal.

În propunerea Parchetului, s-a reţinut că, în perioada 16.07.2014 -17.07.2014, inculpatul Lingurar George Călin, împreună cu alte persoane rămase neidentificate până în prezent, s-a deplasat pe str. Europa nr. 25 din Baia Mare, locaţie în care se află mai multe hale aparţinând SC Romdil Prod SRL, iar după ce a pătruns în incinta halei folosind chei potrivite, inculpatul ar fi pătruns într-o hală unde persoana vătămată SC Markwood Trading SRL avea depozitat mobilier, iar ulterior, prin forţarea sistemului de închidere, a pătruns în două încăperi situate în interiorul halei, de unde a sustras mai multe obiecte de mobilier (3 saltele, 3 măsuţe, 26 de scaune, o noptieră, un birou), o plită de gaz şi o chiuvetă din inox, cauzând un prejudiciu total de 8.871 lei.

Analizând propunerea formulată prin prisma dispoziţiilor art. 225 Cod procedură penală, raportat la art. 223 Cod procedură penală, judecătorul de drepturi şi libertăţi a admis-o în ceea ce îi priveşte pe inculpat, pentru următoarele considerente:

În fapt se reţine că în perioada 15.07.2014 - 16.07.2014, inculpatul Lingurar George Călin, împreună cu alte persoane rămase neidentificate până în prezent, s-a deplasat pe str. Europa nr. 25 din Baia Mare, locaţie în care se află mai multe hale aparţinând SC Romdil Prod SRL, iar după ce a pătruns în incinta halei folosind chei potrivite, inculpatul ar fi pătruns într-o hală unde persoana vătămată SC Markwood Trading SRL avea depozitat mobilier, iar ulterior, prin forţarea sistemului de închidere, a pătruns în două încăperi situate în interiorul halei, de unde a sustras mai multe obiecte de mobilier (3 saltele, 3 măsuţe, 26 de scaune, o noptieră, un birou), o plită de gaz şi o chiuvetă din inox, cauzând un prejudiciu total de 8.871 lei.

Pentru a se dispune luarea măsurii arestării preventive potrivit dispoziţiilor art. 202 alin. 1 Cod de procedură penală, rap. la art. 223 alin. 2 Cod de procedură penală, trebuie îndeplinite următoarele condiţii:

-din probe să existe suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru sancţionarea căreia legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare;

-pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a anturajului şi a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică

-măsura arestării preventive este necesară în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 202 alin. 1 Cod de procedură penală, existând probe că inculpatul ar fi săvârşit fapta prevăzută de legea penală cu privire la care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, acestea constând în: procesul-verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare din cuprinsul căruia rezultă că la domiciliul inculpatului pe str. Sudului nr. 27 (într-un corp de imobil în care locuieşte fratele inculpatului) din Baia Mare au fost identificate bunuri aparţinând persoanei vătămate, astfel cum se menţionează în procesul-verbal de identificare a obiectelor aflat la fila 73 din dosarul de urmărire penală, precum şi adresa nr. 100596/25.08.2014 a Serviciului Criminalistic din cadrul IPJ Maramureş, potrivit căreia, cele 5 urme papilare ridicate cu ocazia cercetării la faţa locului efectuată în cauza privind fortul din depozitul SC Markwood Trading SRL au fost create de inculpat, acesta fiind astfel plasat la faţa locului.

Deşi fratele inculpatului a declarat că a achiziţionat bunurile identificate de un magazin de mobilă de pe b-dul Bucureşti, susţinerea sa a fost înlăturată, potrivit procesului-verbal aflat la fila 70 din dosarul de urmărire penală, în urma deplasării agenţilor de poliţie la magazinele indicate, descoperindu-se că acestea nu comercializează obiecte similare celor sustrase.

In ceea ce priveşte teza ultimă a art. 223 alin. 2 Cod de procedură penală, analizând criteriile stabilite de lege pentru stabilirea pericolului concret pentru ordinea publică judecătorul de drepturi şi libertăţi a constatat că acesta rezultă atât din circumstanţele comiterii faptelor (prin folosirea de chei potrivite şi prin efracţie, împrejurări care sporesc gradul de pericol social al infracţiunii), organizarea de care a dat dovadă inculpatul, cuantumul prejudiciului cauzat persoanei vătămate, dar şi din circumstanţele personale ale inculpatului care este cunoscut cu antecedente penale, în anul 2011, acestuia fiind-i aplicată o sancţiune cu caracter administrativ pentru săvârşirea unei infracţiuni de furt calificat, iar prin Sentinţa penală nr. 259/31.01,2013 a Judecătoriei Baia Mare a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 8 luni cu suspendare condiţionată pe un termen de încercare de 2 ani şi 8 luni pentru săvârşirea infracţiunilor de conducere tară permis şi ultraj.

Potrivit dispoziţiilor art. 202 alin. 1 din Codul de procedură penală, măsura arestării preventive trebuie să fie necesară în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni.

Având în vedere modalitatea săvârşirii infracţiunilor, precum şi persoana inculpatului, care a fost sancţionat anterior atât administrativ cât şi penal pentru săvârşirea unor infracţiuni, judecătorul de drepturi şi libertăţi a apreciat că măsura arestării preventive este necesară în scopul prevenirii săvârşirii unor alte infracţiuni.

In ceea ce priveşte proporţionalitatea acestei măsuri, judecătorul de drepturi şi libertăţi a apreciat că, având în vedere perseverenţa infracţională a inculpatului, nicio altă măsură preventivă nu este suficientă pentru a se înlătura riscul săvârşirii unei noi infracţiuni. Niciuna dintre celelalte măsuri preventive prevăzute de art. 202, alin. 4 Cod procedură penală nu ar fi în măsură să asigure scopul arătat mai sus şi să protejeze în mod eficient interesul public.

Pentru aceste considerente, judecătorul de drepturi şi libertăţi a respins solicitarea inculpatului prin apărător de luare a măsurii controlului judiciar, a admis propunerea Parchetului de pe lângă Judecătorie Baia Mare şi a dispus luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpat pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 29 august 2014 şi până în data de 27 septembrie 2014 inclusiv.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie inculpatul Lingurar George Călin, care a solicitat fie respingerea propunerii de arestare preventivă, fie înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură mai uşoară.

Procedând la examinarea contestaţiei prin prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu, judecătorul de drepturi şi libertăţi a reţinut următoarele:

Art. 202 Cod procedură penală impune o serie de condiţii pentru ca măsura arestării preventive să poată fi dispusă, aceasta fiind o măsura preventivă excepţională, aşa cum arată în mod constant Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza Amuur contra Franţei).

Astfel, o primă condiţie care trebuie a fi îndeplinită este aceea a lipsei unor impedimente la punerea, respectiv exercitarea acţiunii penale în cauză. Apoi, măsura preventivă trebuie să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse persoanei faţă de care este luată. Nu în ultimul rând, măsura trebuie să fie necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia. Necesitatea luării sau a menţinerii celei mai grave măsuri preventive trebuie analizată prin prisma scopului asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.

Premisa de la care se porneşte pentru a analiza oportunitatea luării sau menţinerii măsurii arestării preventive este aceea a existenţei unor probe sau indicii temeinice din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune de o anumită gravitate.

În acest sens, trebuie reţinut că suspiciunea rezonabilă presupune existenţa unor fapte sau informaţii apte să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana în cauză să fi săvârşit infracţiunea (Imakayeva contra Rusiei, Iliev contra Bulgariei). Principiile de securitate juridică şi de protecţie împotriva arbitrariului impun fondarea fiecărei privaţiuni de libertate pe o bază legală specifică şi pe o suspiciune rezonabilă.

In prezenta speţă, instanţa a reţinut că există suspiciunea rezonabilă că persoana faţă de care se efectuează cercetările este autorul infracţiunii reţinute în înscrisurile de la dosar.

Astfel, în prezentul dosar, există indicii temeinice de natură să convingă un observator obiectiv, în sensul arătat în art. 5, paragraf 1, lit. c din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, că, în perioada 15.07.2014 - 16.07.2014, inculpatul Lingurar George Călin, împreună cu alte persoane rămase neidentificate până în prezent, s-a deplasat pe str. Europa nr. 25 din Baia Mare, locaţie în care se află mai multe hale aparţinând SC Romdil Prod SRL, iar după ce a pătruns în incinta halei folosind chei potrivite, inculpatul ar fi pătruns într-o hală unde persoana vătămată SC Markwood Trading SRL avea depozitat mobilier, iar ulterior, prin forţarea sistemului de închidere, a pătruns în două încăperi situate în interiorul halei, de unde a sustras mai multe obiecte de mobilier (3 saltele, 3 măsuţe, 26 de scaune, o noptieră, un birou), o plită de gaz şi o chiuvetă din inox, cauzând un prejudiciu total de 8.871 lei.

Potrivit art. 202 alin. 1 Cod procedură penală, măsurile preventive se iau dacă „sunt necesare în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a. inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni".

Analizând măsura preventivă luată faţă de inculpatul Lingurar George Călin, în raport de actele şi lucrările dosarului, dar şi cu dispoziţiile legale menţionate, precum şi evaluând împrejurările concrete ale cauzei şi conduita procesuală a inculpatului, s-a apreciat că scopul urmărit prin luarea măsurii preventive poate fi realizat, în acest stadiu procesual, şi prin dispunerea unei măsuri preventive mai uşoare.

Astfel, în concret, judecătorul de drepturi şi libertăţi a avut în vedere că buna desfăşurare a urmăririi penale poate fi realizată şi prin măsura arestului la domiciliu, interzicându-i-se astfel inculpatului să părăsească imobilul în care domiciliază, asigurându-se astfel împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmărirea penală şi totodată prevenirea săvârşirii unei alte infracţiuni.

Pe de altă parte, judecătorul de drepturi şi libertăţi a avut în vedere şi că limitele de pedeapsă prevăzute de Noul Cod penal pentru infracţiunile de comiterea cărora este acuzat inculpatul sunt prevăzute de dispoziţiile art. 228 alin. 1, 229 alin. 1 lit. d Cod penal, cu aplicarea art. 44 alin. 1 Cod penal, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi a apreciat că în raport de circumstanţele reale în care a fost comisă fapta, precum şi elementele care caracterizează persoana inculpatului, măsura arestării preventive nu ar fi proporţională cu gravitatea acuzaţiei adusă persoanei, fiind excesivă, iar scopul măsurii preventive poate fi realizat şi printr-o altă măsură mai puţin gravă precum cea a arestului la domiciliu.