Ordonanţă preşedinţială

-Ordonanţă președințială ;suspendarea executării unei decizii emis de angajator privind  delegarea salariatului;condiţii de admisibilitate;celeritatea judecăţii specifică litigiilor de muncă determină inexistența condiţiei urgenţei;inexistenţa unui prejudiciu care nu  s-ar putea recupera;suspendarea efectelor deciziei de delegare ar echivala  cu o repunere în situaţia anterioară şi o măsură cu un conţinut ireversibil.

Tribunalul Mehedinţi – sentinţa din 16.07.2014

Prin cererea adresată acestei instanţe la data de 27.06.2014 şi înregistrată sub nr. 4603/101/2014 reclamantul B.M.  a solicitat în contradictoriu cu pârâta  CN APDF SA pe cale de ordonanţă preşedinţială: obligarea pârâtei la suspendarea executării deciziei nr. 84/12.06.2014, privind delegarea pe o perioadă de 60 de zile la sediul central CN APDF SA şi executarea să se facă fără somaţie şi fără trecerea unui termen.

În motivare reclamantul a arătat că a înţeles să conteste  Decizia nr. 84/12.06.2014, privind delegarea acestuia pe o perioadă de 60 de zile la sediul central CN APDF SA, considerând-o absurdă, nefondată şi nelegală, această contestaţie făcând obiectul dosarului nr. 4574/101/2014 al Tribunalului Mehedinţi – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Reclamantul a precizat că este salariatul pârâtei CN APDF SA ocupând funcţia de inginer şef din data de 12.02.2013 potrivit fişei postului nr. 820/12.02.2012, cu loc de muncă la Sucursala Drobeta Tunu Severin.

Prin decizia nr. 84/12.06.2014 emisă de CN APDF SA aşa cum este menţionat la art. 1 s-a dispus delegarea reclamantului în calitate de inginer şef, începând cu data de 23.06.2014 pe o perioadă de 60 de zile calendaristice la sediul central CN APDF SA, pentru a superviza din punct de vedere tehnic Proiectul „Dezvoltare Platforma Multimodala în portul Giurgiu şi conexiuni cu hinterland” din cadrul Programului „Connecting Europe Facility”.

Reclamantul a arătat că măsura solicitată, aceea de suspendare a executării deciziei nr. 84/2.06.2014 este necesară şi grabnică având în vedere că i se încalcă dreptul la contestarea deciziei şi la pronunţarea unei soluţii favorabile de anulare a acesteia, menţionând că decizia i-a fost comunicată în data de 16.06.2014, termenul de punere în aplicare al deciziei fiind 23.06.2014 pentru o perioadă de 60 de zile.

Termenul fiind foarte scurt şi parcurgerea contestaţiei pe fondul cauzei, având în vedere procedura legală şi vacanţa judecătorească, depăşeşte termenul de executare al acestei decizii ea producându-şi efectele şi astfel contestaţia împotriva ei ar râmâne fără obiect.

Reclamantul a mai precizat că măsura ce va fi luată de instanţă este una vremelnică până la soluţionarea în fond a litigiului dintre acesta şi pârâtă, având ca obiect contestarea deciziei nr. 84/12.06.2014 emisă de CN APDF SA.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 275 Codul muncii, pe dispoziţiile art. 996 şi următoarele Cod procedură civilă.

În dovedirea cererii reclamantul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, respectiv au fost depuse la dosar Decizia nr. 84/12.06.2014 şi fişa postului reclamantului.

Pârât CN APDF SA a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de ordonanţă preşedinţială ca fiind neîntemeiată şi nelegală.

Delegarea unui angajat pe o  perioadă de 60 de zile în ultimele 12 luni este un atribut specific angajatorului, iar atunci când sunt şi motive temeinice şi obiective pentru dispunerea acesteia nu mai poate exista nici o îndoială că această decizie ar fi fost luată greşit.

Admiterea unei asemenea cereri ar duce la intrarea în fondul problemei litigioase, întrucât aşa cum prevede art. 44 Codul muncii, refuzul salariatului de a se supune deciziei angajatorului de delegare, reprezintă abatere disciplinară, iar din înscrisurile depuse la dosar rezultă fără putere de tăgadă că această delegare este temeinică şi legală.

În susţinerea apărărilor formulate prin întâmpinare au fost depuse în copie următoarele înscrisuri: Decizia nr. 81/04.06.2014, adresa nr. 2559 din data de 15.04.2014 emisă de Autoritatea de Management pentru programul Operaţional Sectorial din cadrul Ministerului Transporturilor, bilet de externare NFO 10034, scrisoare medicală şi alte înscrisuri medicale.

La data de 11.07.2014  reclamantul a depus răspuns la întâmpinare la care au fost anexate în copie următoare înscrisuri: Contractul individual de muncă nr. 9413/29.11.2007, Actul adiţional nr. 1 la Contractul individual de muncă nr. 9413/2007, Actul adiţional la Contractul individual de muncă nr. 9413/29.11.2007 înregistrat sub nr. 2460/20.03.2008, adresa din data de 25.02.2008, situaţia privind locurile de muncă vacante, stat de funcţii pentru personalul TESA şi muncitori din cadrul CN APDF SA.

La dosar pârâta a mai şi extras din decizia Consiliului de administraţie nr. 1/08.02.2013, adresa nr. 40/DP/DM/15847, Decizia nr. 84/12.06.2014, foaie colectivă de prezenţă – luna iunie 2014, Contractul individual de muncă nr. 9413/29.11.2007, fişa postului – inginer şef, regulament de organizare şi funcţionare pentru funcţia de inginer şef.

Examinând cererea de ordonanţă preşedinţială, instanţa reţine următoarele:

În speţă, reclamantul solicită pe calea ordonanţei preşedinţiale suspendarea executării Deciziei nr 84/12.06.2014 privind delegarea pe o perioadă de 60 zile la sediul central CN APDF SA şi executarea să se facă fără somaţie şi fără trecerea unui termen.

Pe rolul instanţei este înregistrată contestaţia reclamantului împotriva Deciziei nr. 84/12.06.2014 sub numărul de dosar nr. 4572/101/2014 cu termen de judecată la data de 25.07.2014.

Potrivit art. 996 Noul cod procedură civilă „instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.

Astfel pentru a fi admisibilă o cerere de ordonanţă preşedinţială , trebuiesc îndeplinite trei condiţii şi anume urgenţa, vremelnicia şi neprejudicierea fondului.

Or, această procedură specială nu este aplicabilă în cadrul conflictelor de muncă.

Potrivit art. 271 Codul muncii şi art. 212 din Legea nr. 62/2011 cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de muncă se judecă în regim de urgenţă.

Prin instituirea unui regim special  -  de urgenţă – în soluţionarea conflictelor de drepturi dintre salariat şi angajator, legiuitorul a avut în vedere tocmai caracterul special al drepturilor deduse judecăţii şi neprejudicierea niciuneia dintre părţi.

Ca atare susţinerea necesităţii luării urgente a măsurilor pe motiv că s-ar încălca dreptul de contestare al deciziei de delegare este neîntemeiată având în vedere că termenul de judecare pe fond este fixat pe 25.07.2014.

Dispoziţiile legale în natura ordonanţei preşedinţiale prevăd două situaţii în care se poate stabili caracterul urgent al măsurilor ce se solicită a fi luate şi anume: păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere şi prevenirea unei pagube iminente şi care s-ar putea repara.

În cauză este pusă în discuţie decizia nr. 84/12.06.2014 emisă de angajator  prin care reclamantul – salariat este delegat pentru perioada de 60 de zile calendaristice la sediul Central APDF SA pentru a superviza din punct de vedere tehnic un proiect.

Deci legalitatea şi temeinicia deciziei de delegare este suspusă controlului judiciar în cadrul contestaţiei formulate împotriva acesteia, iar în situaţia în care instanţa apreciază ca întemeiată contestaţia, anulând decizia se pronunţă asupra dreptului respectiv, dispunând măsurile legale reparatorii.

Ca atare prejudiciul nu este unul care nu se poate repara în sensul art. 996 Noul cod procedură civilă iar pe durata delegării salariatul îşi păstrează funcţia şi toate celelalte drepturi prevăzute în contractul de muncă (art. 42 alin.2 Codul muncii) şi în plus, conform art. 44 alin.2 Codul muncii are dreptul la plata cheltuielilor de transport şi cazare, precum şi la o indemnizație de delegare în condiţiile prevăzute de lege.

Nici susţinerile privind starea de sănătate nu justifică condiţia urgenţei existând posibilitatea urmăririi tratamentului în reţea medicală adecvată.

Totodată suspendarea executării deciziei de delegare – act unilateral al angajatorului – pentru motivele invocate de reclamant  - ar însemna a analiza chiar fondul cauzei, contrar cerinţei neprejudecării fondului reglementată de dispoziţiile art. 996 alin.5 teza I.

Totodată măsura ce se solicită a fi luată nu ar avea caracter provizoriu în sensul art. 996 alin.1 şi alin.5 Noul cod procedură civilă întrucât în materia raporturilor de muncă actele unilaterale ale angajatorului  - cum este în speţă decizia de delegare produc efecte de la data stipulată or suspendarea ulterioară a efectelor produse ar echivala cu o repunere în situaţia anterioară, ceea ce nu se încadrează în condiţiile de admisibilitate arătate mai sus.

Luând în considerare cele de mai sus, instanţa va respinge cererea de ordonanţă preşedinţială  formulată de reclamantul  B.M în contradictoriu pârâta CN APDF SA

Această sentinţă a rămas definitivă prin decizia nr.2970/26.08.2014  a C.A.Craiova prin  care s-a respins recursul  declarat  de reclamantul B.M.

Domenii speta

Spete similare