Constatare nulitate absolută procură acordată în faţa notarului public

Prin cererea de chemare în judecată, formulată la data de 19.06.2014, reclamanta DIACONU SILVIA VASILICA, în contradictoriu cu pârâţii PM, IEG, IM, BNP Mşi Societatea Profesional Notarială M şi A, a solicitat instanţei constatarea nulităţii absolute a două înscrisuri notariale , respectiv procură specială autentificată sub numărul …./8.04.2014 şi contract de vânzare cumpărare autentificat sub numărul 689/15.04.2014.

În motivarea în fapt a cererii, s-a arătat că reclamanta este proprietara unui teren în suprafaţă de 1022 mp, situat în Iaşi, comuna C, intravilan, dobândit prin cumpărare, prin actul autentic …./2007. Susţine reclamanta că, fără ştirea sa, numitul PM a întocmit în fals procura autentică nr. …./2014, pentru a putea înstrăina terenul. Reclamanta nu a semnat procura şi nu a fost prezentă în faţa notarului, iar aceasta a fost utilizată în conivenţă cu pârâţii Iosub în vederea finalizării tranzacţiei. Mai susţine reclamanta că, în anul 2011 a ridicat pe teren o casă, fără a deţine autorizaţie de construcţie, locuind cu PM, concubinul său; la data de 9.01.2014, ca urmare a actelor de violenţă la care ar fi fost supusă, reclamanta a decis să se mute , părăsind locuinţa fără acte şi alte bunuri personale. La data de 4 mai 2014, a fost sunată de PM care ar fi anunţat-o că a procedat la vânzarea imobilului. Solicită astfel reclamanta constatarea lipsei totale a consimţământului şi a nulităţii absolute a celor două acte. În drept, au fost invocate prevederile art. 1204, 1235 şi urm, 1246 C.civ şi 271 NCPC. Sub aspect probatoriu, s-a solicitat încuviinţarea probei cu interogatoriul pârâţilor, înscrisuri, martori, expertiză grafologică.

Au fost anexate cererii următoarele înscrisuri: împuternicire avocaţială, cerere de acordare a ajutorului public judiciar, acte doveditoare ale veniturilor, copie carte de identitate reclamantă, copie procură specială şi contract de vânzare cumpărare , încheiere nr. 45362 OCPI, extras carte funciară pentru informare, plângere înaintată Camerei Notarilor Publici.

Instanţa a fixat termen pentru soluţionarea cererii de acordare a ajutorului public judiciar , emiţând din oficiu adrese instituţiilor competente, în vederea verificării informaţiilor furnizate de reclamantă. Prin încheierea din data de 17 iulie 2014, instanţa a admis în totalitate cererea de acordare a ajutorului public judiciar. Cererea de chemare în judecată a fost comunicată la aceeaşi dată către pârâţi.

La data de 1 august 2014, Biroul Notarial a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive , iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii. S-a arătat că în ceea ce priveşte încheierea actelor, procedura a fost urmată întocmai , iar reclamanta a fost prezentă la data încheierii actului, citindu-l şi semnându-l în faţa notarului. Mai mult, deşi reclamanta susţine că şi-a pierdut actul de identitate, nu a efectuat nici un demers pentru a-l declara pierdut în termen de 48 ore, la cea mai apropriată secţie de poliţie. A fost anexată întâmpinării împuternicire avocaţială.

La data de 19 august 2014, pârâtul IEG a depus la rândul său întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată. În motivare, s-a arătat că după câteva întâlniri cu agenţii imobiliari a fost contactat de PM, mandatat din informaţiile pe care le avea la momentul respectiv pârâtul, de soţia acestuia- Diaconu Silvia, să vândă terenul de 1022 mp. Explicaţiile primite în legătură cu procura lăsată de reclamantă, care ar fi plecat în Italia, păreau logice, iar în contextul încheierii acestora în formă autentică, pârâtul nu a identificat nici un fel de impedimente în încheierea actului de vânzare cumpărare. Pârâtul susţine că i s-a pus la dispoziţie întreaga documentaţie privind avizele urbanistice şi autorizaţiile de construcţie şi că la o parte din discuţiile purtate au asistat doi martori CL şi ARS. Pârâtul subliniază de asemenea că nu a fost informat de această problemă , până la data primei citaţii. În drept, a invocat prevederile art. 205 şi 258 NCPC.

Sub aspect probatoriu, s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, martori şi interogatoriul reclamantei.

Întâmpinarea pârâtului a fost însoţită de împuternicire avocaţială, aviz scoatere din circuitul agricol teren 35/2008, decizia aferentă 57/2008 a Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, descriere lucrare topo, plan de mişcare parcelară, plan de amplasament teren, certificat de urbanism.

În cadrul şedinţei publice din data de 3 decembrie 2014, instanţa a procedat la unirea cu fondul a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Biroului Notarial, a încuviinţat proba cu înscrisurile deja depuse la dosarul cauzei, interogatoriul pârâşilor persoane fizice, a reclamantei, proba cu martori propuşi de pârât, a respins ca neutilă proba cu interogatoriul societăţii individuale şi biroului notarial şi a pus în vedere identificarea unei posibile probe video de care dispune biroul notarial.

În cadrul şedinţei din data de 25 februarie 2015, instanţa a procedat la luarea interogatoriului pârâtului IEG, a încuviinţat proba testimonială cu 2 martori propuşi de Biroul Notarial, a dispus citarea reclamantei cu menţiunea de a se prezenta personal în instanţă şi a indica motivele pentru care doreşte să se înscrie în fals.

În cadrul şedinţei de judecată din data de 6 mai 2015, instanţa a procedat la audierea celor patru martori încuviinţaţi, separat, a constatat că reclamanta nu s-a prezentat personal şi nici nu a depus nici un fel de precizări legate de procedura înscrierii în fals, a acordat cuvântul pe fondul cauzei şi a reţinut-o spre competentă soluţionare.

Analizând cu prioritate excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Biroului Notarial M, instanţa reţine că, în toate cazurile, calitatea procesuală presupune corespondenţa dintre calitatea de parte a raportului juridic dedus judecăţii şi calitatea de parte procesuală. Nulitatea absolută a unui act implică într-adevăr atragerea în proces a părţilor semnatare a actului, însă nu poate presupune acordarea legitimităţii procesuale biroului notarial în care actul a fost autentificat. Nici în ceea ce priveşte opozabilitatea , reclamanta nu ar putea justifica o calitate procesuală pasivă a biroului notarial, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti de constatare nulitate absolută invalidând actul semnat de părţi ( act ce produce efecte doar între acestea). Astfel, instanţa reţine că reclamanta nu a reuşit să probeze legitimitatea procesuală pasivă a biroului notarial, excepţia având un caracter întemeiat şi urmând a fi admisă, cu consecinţa directă a  respingerii acţiunii în contradictoriu cu acest pârât pentru constatarea lipsei calităţii procesuale pasive.

Analizând solicitarea pârâtului Biroului Individual Notarial M, de acordare a cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocat, instanţa reţine că deşi ar putea fi îndreptăţit la a pretinde contravaloarea costurilor procesului, biroul nu a probat realitatea efectuării unor atare cheltuieli , la dosar nefiind anexată o chitanţă sau factură doveditoare. Pe cale de consecinţă, această cerere urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, instanţa reţine următoarele:

Reclamanta solicită în instanţă constatarea nulităţii absolute a două acte autentice ( procura specială autentificată sub numărul 1…. , la data de 8.04.2014, de BNP M şi contractul de vânzare cumpărare autentificat la acelaşi birou, la data de 15 aprilie 2014, sub numărul 689/2014). Se poate aşadar sublinia cu prioritate faptul că norma de drept substanţial aplicabilă cauzelor de nulitate este cea în vigoare la momentul încheierii actului, unicul moment luat în considerare pentru aprecierea valabilităţii acestuia. Astfel, legea de drept material aplicabilă prezentei acţiuni este reprezentată de dispoziţiile Noului cod civil.

Este de subliniat de asemenea că, în ambele acte reclamanta DSV figurează în calitate de mandatar, respectiv de vânzător, proprietar al imobilului, prin mandatar şi că aceasta a înţeles să se prevaleze de lipsa totală a consimţământului, drept cauză de nulitate absolută, realizând referiri cu privire la semnarea în fals a procurii şi actului autentic de către mandatarul PM.

În privinţa celei din urmă căi procedurale alese de reclamantă, instanţa reţine că procedura înscrierii în fals presupune prezenţa personală sau prin mandatar cu procură specială, în vedere susţinerii motivelor de declarare ca fals a înscrisului , însă reclamanta nu s-a prezenta la termen şi nici nu a împuternicit o altă persoană pentru a îi susţine interesele. Astfel, în privinţa acestei atitudini, instanţa a făcut aplicarea art. 306 alin. 3 NCPC.

Cu toate acestea, instanţa va cerceta cauza de nulitate invocată de reclamantă, prin prisma probelor administrate în cauză.

În acord cu dispoziţiile art. 1204 NCC, consimţământul părţilor trebuie să fie serios, liber şi exprimat în cunoştinţă de cauză, iar potrivit art. 1235 NCC cauza este motivul care determină fiecare parte să încheie contractul.

Un act juridic nu poate sa isi produca efectele daca nu exista o manifestare de vointa la incheierea acestuia. Suntem in prezenta unui consimtamant valabil cand sunt intrunite urmatoarele conditii:- sa emane de la o persoana cu discernamant;sa fie facut cu intentia de a produce efecte juridice (angajare juridica); sa fie serios, si nu facut in gluma (jocandi causa) sau cu rezerva mentala (reservatio mentalis) cunoscuta de cealalta parte ori sub conditie potestativa pura (eveniment viitor a carui realizare depinde de vointa exclusiva a uneia dintre parti); sa fie precis; sa fie exteriorizat – in scris, oral, prin gesturi, prin simboluri, prin orice fapt concludent; sa nu fie alterat de viciile de consimtamant.

Consimţământul şi cauza alcătuiesc voinţa juridică, ce stă la baza încheierii oricărui act, indiferent de natura sa. Lipsa oricărei componente poate antrena nulitatea acestuia, iar cauzele sunt diferenţiate în raport de motivul pentru care componentele lipsesc sau sunt alterate.

Spre deosebire de consimţământ, ce reprezintă acordul de voinţă exprimat de părţi, cauza constituie motivul care determină fiecare parte să semneze un act.

Ceea ce invocă în realitate reclamanta este absenţa totală a consimţământului începând cu procura de reprezentare dată pârâtului PM, fapt ce ar invalida încheierea contractului de vânzare cumpărare prin intermediul acestui mandatar, în numele său.

Cu toate acestea, reclamanta nu a reuşit să probeze inexistenţa consimţământului, depoziţiilor martorilor angajaţi ai societăţii notariale descriind în detaliu procedura aplicabilă pentru încheierea actelor autentice. Mai mult, aceste depoziţii, care subliniază prezenţa reclamantei la data întocmirii procurii de reprezentare ( depoziţia martorei PI descrie modalitatea de prezentare a reclamantei ţi pârâtului PM, fără programare, personal, fiind solicitate actele de identitate, verificate actele în original, pregătită documentaţia şi actul ce urma să fie semnat, semnarea efectivă a actului în faţa notarului, iar depoziţia martorei PL descrie prezenţa efectivă a reclamantei) trebuie coroborate cu atitudinea procesuală a reclamantei de nesusţinere a cererii de înscriere în fals.

Or, puterea doveditoare a unui act autentic, în privinţa constatărilor personale ale funcţionarului public referitoare la prezenţa, identitatea părţilor, luarea efectivă a consimţământului şi aspectelor efectiv consemnate este recunoscută până la înscrierea în fals, procedură pe care reclamanta nu a ales să o urmeze. Simpla intenţie manifestată în cererea introductivă, urmată de nerespectarea etapelor stricte ale procedurii înscrierii în fals, împotriva menţiunilor care au la bază o percepere prin propriile simţuri ale funcţionarului public competent , ce a întocmit un act autentic , nu poate echivala cu o contestare corespunzătoare a acestor menţiuni. Astfel, puterea doveditoare de care se bucură aceste menţiuni ( referitoare la prezenţa efectivă a reclamantei, semnarea actului intitulat „procură”, în mod personal, la data de 8 aprilie 2014, după citirea conţinutului), nu a fost înlăturată.

Desigur, prezumţia de valabilitate a actului autentic, în privinţa acestor menţiuni se răsfrânge implicit asupra actului autentic reprezentând contractul de vânzare cumpărare autentificat sub numărul 689/2014, ce are la bază procura de reprezentare a reclamantei, în calitate de proprietar vânzător.

Deşi în cadrul temeiurilor de drept, reclamanta s-a prevalat şi de valabilitatea cauzei, susţinând că în mod fraudulos şi cunoscând inexistenţa unui mandat din partea sa pârâţii Pătraşcu şi familia Iosub au încheiat un contract de vânzare cumpărare întemeiat pe o cauză ilicită, aceasta nu a reuşit să demonstreze nici elementul declanşator al unei atare ipoteze ( lipsa mandatului şi nevalabilitatea procurii pentru absenţa totală a consimţământului) şi nici reaua credinţă a cumpărătorilor, la momentul încheierii contractu8lui, aceştia bazându-se pe înscrisurile autentice prezentate, extrasele de carte funciară şi actul de vânare cumpărare anterior în original, pe care le-au avut la dispoziţie.

Instanţa va reţine astfel caracterul neîntemeiat al ambelor cauze de nulitate absolută invocate – lipsa totală a consimţământului şi caracterul ilicit al cauzei, urmând a respinge în consecinţă acţiunea formulată de reclamantă. Ca urmare a promovării unei atare soluţii, instanţa urmează a respinge ca neîntemeiată şi solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de către reclamantă.

Cu privire la solicitarea pârâtului IEG de acordare a cheltuielilor de judecată, instanţa reţine că acesta nu a realizat dovada efectuării acestora, astfel încât va respinge ca neîntemeiată cererea.

Domenii speta

Spete similare