Contestaţie la executare referitoare la executarea unei convenţii notariale încheiate cu privire la minor

Prin sentinţa civilă nr 3591 din 11.03.2015, pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul 39249/245/2014, instanţa  a admis contestatia la executare formulată de contestatoarea SD în contradictoriu cu intimatul BR, a anulat toate actele de executare din dosarul de executare XXX/2014 al BEJ PSS precum şi încheierea de încuviinţare a executării silite din data de 8.10.2014 pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul XXXX/245/2014, a respins ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite şi a obligat intimatul la plata cheltuielilor de judecată

În motivare, instanţa a reţinut că intimatul şi contestatoarea au fost căsătoriţi, iar din relaţia acestora s-a născut minorul BAC. Amândoi au lucrat în împreună în străinătate la Filarmonica din Liban, copilul fiind înscris la şcoală şi la un medic din anul 2010, şi revenind periodic în ţară, în concediile părinţilor. Întrucât relaţia nu a mai funcţionat, soţii au divorţat la notar potrivit certificatului de divorţ cu nr XXX , prilej cu care a fost întocmită şi Convenţia încheiată cu privire la minor, cu nr XXX, aceasta stabilind custodia comună, domiciliul copilului cu mama în România, iar pe timpul derulării contractelor în străinătate - împreună cu mama în localitatea  unde aceasta îşi desfăşoară activitatea. Din luna  iunie 2013 intimatul a revenit în România, având locul de muncă la Bacău.

În luna iulie 2014 contestatoarea a revenit în ţară în vacanţă, părţile convenind un program de respectare a legăturilor personale a tatălui cu minorul, de comun acord, uşor diferit de cel stabilit în convenţia notarială.

A notat instanţa că între părinţi au apărut disensiuni cu privire la acest drept de vizitare, care au escaladat rapid în conflicte imposibil de soluţionat pe cale amiabilă. Creditorul a justificat aceste neînţelegeri raportat la conflictele armate apărute în Liban, în timp ce debitoarea a invocat un prejudiciu cauzat ei prin refuzul de a da procură pentru ca minorul să poată reveni în ţara de reşedinţă. Motivat de nerespectarea programului de vizitare,  în baza titlului executoriu reprezentat de convenţia încheiată în procedura divorţului cu copii minori autentificată sub nr XXXX  s-a pornit, la cererea creditorului BR  executarea silită impotriva debitoarei SD, formându-se dosarul de executare nr.XXX de pe rolul BEJ PSS, fiind emise următoarele acte de executare: încheierea executorului din 26.09.2014  , încheierea de încuviinţare din 8.10.2014, somaţia din 17.10.2017, încheierea nr 2 din 17.10.2014 privind cheltuielile. Deşi creditorul a indicat executorului două reşedinţe ale debitoarei, actele de executare au fost comunicate doar la o adresă, cea care nu era nici domiciliul legal şi nici reşedinţa efectivă a acesteia.  În 30.10.2014, data formulării contestaţiei la executare, executorul judecătoresc a întocmit un proces verbal  prin care părţile de comun acord au stabilit ca minorul să fie luat de tatăl său pentru a petrece weekendul. Ulterior acestei date au fost emise şi alte încheieri ale executorului, au fost demarate procedurile în vederea popririi , acte contestate, până la momentul în care instanţa a admis cererea de suspendare provizorie a executării.

Potrivit art. 711 C.pr.civ., „impotriva executării silitea încheierilor date de executorul judecătoresc precum si impotriva oricărui act de executare se poate face contestatie de catre cei interesati sau vătămati prin executare. De asemenea, se poate face contestatie la executare  si in cazul in care organul de executare refuză să inceapă executarea silită ori să indeplinească un act  de executare in conditiile prevăzute de lege. Dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art.443, se poate face contestatie  in cazul in care sunt necesare lămuriri cu privire la intelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu”.

Art 622 Cod procedură civilă prevede că „în cazul în care  debitorul nu execută de bună voie obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire  prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare ”

A constatat instanţa că în ceea ce priveşte executarea silită a altor obligaţii de a face, art 909-913 stabilesc reguli specifice de executare a măsurilor privitoare la copii prevăzute într-un titlu executoriu. Art 909 Cod proc civ prevede şi el, întărind regula aminitită anterior de art 622 Cod proc civ,  că este necesară trimiterea unei somaţii către debitor, şi îi va comunica data la care trebuie să se prezinte cu minorul în vederea preluării şi doar dacă debitorul nu se va conforma situaţiei, se va putea eventual urma procedura de aplicare a penalităţilor.

În speţă s-a reţinut faptul că  s-a demarat  executarea silită împotriva debitoarei fără a face dovada sub nici o formă a unui refuz de executare a obligaţiei. (obligaţia de respectare a programului de vizită). Mai mult, somaţia şi actele de executare nu au fost comunicate la domiciliul şi reşedinţa efectivă a contestatoarei, aceasta neavând posibilitatea reală şi la timp de a afla despre aceste demersuri. A notat  instanţa că au existat cu certitudine conflicte între părţi, situaţia fiind tensionată dat fiind circumstanţele reţinute anterior şi invocate şi recunoscute de părţi: existenţa unui conflict armat în Liban, reşedinţa minorului , refuzul de a da procură. Nici ulterior încheierii procesului verbal din XXX părţile nu s-au înţeles, fiind solicitată prezenţa executorului, astfel cum este prevăzută de procedura specială. Contestatoarea a fost plecată în străinătate pentru a-şi putea onora contractul , lăsându-l în această perioadă pe minor  la rudele sale. În faţa instanţei probele administrate nu au reuşit să formeze convingerea instanţei că a existat într-adevăr un refuz de executare de bună-voie a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu. S.a menţionat că procedura de executare în cauzele cu minori este una deosebit de delicată, amândouă părţile fiind implicate şi afectiv ,emoţional, astfel încât necesită o deosebită diligenţă din partea tuturor instituţiilor implicate şi o colaborare efectivă între acestea pentru a stabili cu certitudine culpa debitorului. In speţă susţinerile contestatoarea par a avea mai multă veridicitate, ele fiind confirmate de actele de executare, de proba cu înscrisuri, de audierea şi vizionarea cd-urilor , de anchetele sociale, interogatoriile şi proba testimonială. Deşi în relaţie de rudenie cu contestatoarea, declaraţia martorei IC prezintă mai multă relevanţă, şi se coroborează cu restul probelor administrate în cauză. Refuzul debitoarei de a executa de bună voie obligaţia, aspect esenţial care justifică demararea executării silite  a fost susţinut în mod unilateral de cererea creditorului, martorul audiat neputând confirma această susţinere. Mai mult, probele administrate au relevat imposibilitatea respectării programului de vizitare în modalitatea stabilită de părţi, în România, datorită serviciului creditorului şi nu din cauza refuzului debitoarei.

Instanta a reţinut că, faţă de considerentele expuse , în temeiul art 622 Cod proc civ, din probele administrate nu rezultă că debitoarea ar fi refuzat executarea de bună voie a obligaţiei, aspect care trebuia verificat de executorul judecătoresc anterior începerii executării. Pentru aceste motive, judecătorul a apreciat că se impune anularea tuturor actelor de executare din dosarul de executare XXX al BEJ PSS, precum şi încheierea de încuviinţare a executării silite din 8.10.2014 pronunţată de judecătoria Iaşi în dosarul XXXX.

Totodată, faţă de soluţia dată acestui capăt de cerere, cererea de suspendare a executării silite a fost  respinsă ca rămasă fără obiect, iar intimatul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată.

Domenii speta

Spete similare