Contestaţie la executare. Aplicarea legii mai favorabile.

Prin sentinţa civilă nr. 4039/19.05.2015 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr.12866/311/2014 s-a admis contestaţia la executare  formulată de reclamantul T. G. în contradictoriu cu CNADNR SA – D. N. DE D. ŞI P. C., dispunându-se anularea actelor de executare silită întocmite în dosarul nr. 1933/D/2014 de BEJ M. & Asociaţii şi a desfiinţat executare silită.

Prin contestaţia formulată contestatorul a solicitat  anularea formelor de executare silită întocmite în dosarul de executare 1933/D/2014 , respectiv somaţia, încheierea prin care s-au stabilit cheltuielile de executare şi încheiere de încuviinţare a executării nr. 7344/2014, pronunţată de Judecătoria Slatina  cu motivarea  că dreptul de a cerere executarea silită era prescris şi procesul verbal de contravenţie nu i-a fost comunicat în termen de 30 de zile de la încheiere.

Un alt motiv al contestaţiei la executare l-a vizat lipsa obiectului executării silite cu motivare că la data de 03.12.2014  intimata a emis factura  de încasare a tarifului de despăgubiri înscris în procesul verbal de contravenţie, iar onorariu de executare în sumă de 407,87 lei este unul nejustificat raportat la valoarea debitului.

 Instanţa de fond  a reţinut  că  autovehiculul aparţinând contestatorului a fost depistat pe drumurile naţionale fără a poseda rovinietă valabilă, încheindu-se procesul verbal de contravenţie  nr. 0268869/16.08.2011 şi s-a dispus obligarea acestuia la plata contravalorii tarifului de despăgubiri în valoare de 28 euro, conform prevederilor art.8 alin.3 din O.G.15/2002.

Prin art.1 pct. 2 din Legea nr. 144/2012 au fost  abrogate prevederile din O.G. nr. 15/2002 referitoare la plata acestui tarif de despăgubire, iar prin art. II din aceeaşi lege s-a prevăzut anularea acelor tarife de despăgubire aplicate şi contestate în instanţă până la data intrării în vigoare a legii.

Raportat la aceste dispoziţii  instanţa a apreciat  că nu se mai impune obligarea  contestatorului  la plata despăgubirilor, motiv pentru care s-a dispus anularea formelor de executare.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel intimata criticând-o ca netemeinică şi nelegală sub aspectul interpretării probelor de la dosar.

Prin cererea de executare silită s-a solicitat recuperarea debitului în cuantum de 28 euro reprezentând contravaloarea tarifului de despăgubire conform art.8 alin.3 din O.G. nr.15/2002 raportat la procesul verbal de constatare a contravenţiei nr. 0268869/16.08.2011 emis de către  C. Bucureşti, întrucât contravenientul nu a  executat de bunăvoie obligaţia sa raportat la dispoziţiile art. 371 ind. 1 alin.2 Cod de procedură civilă aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită.

Executarea silită încetează dacă s-a realizat integral obligaţia prevăzută în titlu executoriu, contestatorul nu a achitat contravaloarea despăgubirilor reţinute în procesul verbal de contravenţie, procedându-se la executarea silită.

Articolul II din Legea nr. 144/2012 invocat nu este aplicabil în speţă întrucât legea nu se aplică retroactiv cu excepţia legii  penale mai favorabile.

Tarifele de despăgubire ce au fost aplicate de agenţii constatatori şi care au fost contestate în instanţă până la data intrării în vigoare Legii nr. 144/2012 nu vizează toate procesele verbale de contravenţie ce ar fi fost contestate în orice moment anterior datei de 28.07.2012, ci doar pe cele prin care tariful de despăgubire a fost aplicat şi contravenientul este în termen pentru a formula plângere contravenţională, precum şi pe cele aflate pe rolul instanţelor de judecată.

Apelul este nefondat.

Prin contestaţia la executare contestatorul T. G. a solicitat anularea formelor de executare încheiate în dosarul nr.1933/D/2014 de BEJ M. & Asociaţii  cu motivarea prescrierii dreptului de a cere executarea silită raportat la  data emiterii procesului verbal 16.08.2014 şi primul act de executare întocmit la 21.11.2014.

A susţinut de asemenea că tariful reprezentând despăgubiri a fost recuperat  prin emiterea facturii 00024582/03.12.2014, iar onorariul de executare în sumă de 407,87 lei este nejustificat raportat la valoarea debitului.

Din actele de la dosar rezultă că  la data de 16.08.2012 s-a încheiat procesul verbal de contravenţie 0268869/16.08.2011 pentru contestator, care a utilizat autovehiculul pe drumurile naţionale fără a poseda rovinietă.

În baza art.8 din O.G. nr. 15/2002 s-a stabilit în sarcina contravenientului obligaţia de a achita contravaloarea tarifului de despăgubiri în valoare de 28 euro.

Prin încheierea civilă nr. 744/2014 pronunţată de Judecătoria Slatina s-a încuviinţate executarea silită la cererea creditoarei.

Legea nr. 144/2012 prin art. I pct.2 a abrogat prevederile din O.G. nr. 15/2002 referitoare la plata acestui tarif.

De asemenea art. II din Legea nr. 144/2012 precizează că tarifele de despăgubire prevăzute de O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România aplicate şi contestate în instanţă până la data intrării în vigoare a legii se anulează.

 Raportat la dispoziţiile art. 15 alin.2 din Constituţie se face aplicarea legii noi care nu mai prevede şi nu mai sancţionează o anumită faptă.

Efectele legii noi asupra sancţiunilor contravenţionale aplicate şi neexecutate până la data intrării sale în vigoare se analizează în raport şi de decizia nr. 228/2007 pronunţată de Curtea Constituţională referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin.1 din O.G.2/2001.

Apreciind că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile  Legii nr. 144/2012 se impune anularea formelor de executare şi pe cale de consecinţă desfiinţarea executării silite, menţinându-se sentinţa instanţei de fond.

În baza art. 480 Cod de procedură civilă, urmează să se respingă apelul ca nefondat.

Data publicarii pe portal: 06 oct 2015-10-06

Domenii speta

Spete similare