Cheltuieli judiciare

Dosar nr. 4892/288/2012

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA RÂMNICU VALCEA

SECŢIA CIVILA

Operator de date cu caracter personal nr.4246

SENTINŢA CIVILA Nr. 2694

Şedinţa publică de la 15 Martie 2013

Instanţa constituită din:

Preşedinte: Dr. DINU CAMELIA

Grefier: BĂDOIU NICOLAE

Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulate de reclamantul  G. I.,  domiciliat în …, în contradictoriu cu  pârâta B, M,, domiciliată în …,  având ca obiect pretenţii.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică , au răspuns ambele părţi, personal.

?Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pentru acest termen s-a ataşat pentru consultare dosarului nr.3414/909/2011 al Tribunalului Vâlcea.

Se prezintă pârâta personal şi având cuvântul, înţelege să invoce excepţia netimbrării acţiunii.

Instanţa explică pârâtei că cererile care privesc acordarea de cheltuieli de judecată nu sunt supuse timbrajului, astfel că respinge excepţia invocată de aceasta.

Instanţa întreabă părţile dacă mai au de dat explicaţii ori de formulat  cereri noi pentru completarea probatoriului.

Părţile învederează instanţei că nu mai au cereri de formulat în cauză sau alte probe de administrat.

Instanţa, nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, constată dosarul în stare de judecată şi acordă cuvântul pentru dezbateri:

Reclamantul având cuvântul, solicită admiterea acţiunii conform actelor depuse la dosar, urmând a se avea în vedere că apărătorul a omis să depună chitanţa la termenul respectiv.

Pârâta solicită respingerea cererii întrucât în şedinţa publică respectivă nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, dosarul fusese disjuns din alt dosar  şi a avut loc o singură şedinţă de judecată la un singur termen astfel că onorariul nu este justificat fiind excesiv de mare.

Instanţa, în baza art.150 cod procedură civilă, declară dezbaterile închise şi reţine cauza spre soluţionare. 

?

INSTANŢA:

Deliberând, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rm. Vâlcea sub nr. 4892/288/2012, reclamantul G. I. a chemat în judecată pe pârâta B. M. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligată la plata sumei de 5.332 lei, reprezentând onorariu avocat.

În motivarea cererii, reclamantul arată că pârâta a formulat plângere împotriva ordonanţei nr. 649/II/2010, dată de parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, formându-se dosarul nr. 2978/90/2011 al Tribunalului Vâlcea, care, a respins-o în mod definitiv.

Mai susţine reclamantul că, deşi a făcut cheltuieli de judecată în dosarul penal amintit, constând în onorariu avocat, conform chitanţei nr. 25/18.10.2011, emisă de CS F. şi Asociaţii, nu le-a solicitat instanţei penale întrucât şi-a rezervat dreptul de a le solicita ulterior, ceea ce l-a îndreptăţit să formuleze prezenta acţiune.

În drept, cererea se întemeiază pe dispoziţiile art. 274 alin.1 C. pr. civ.

Prin întâmpinare (fila 14), pârâta solicită respingerea acţiunii întrucât reclamantul nu şi-a rezervat dreptul, în cadrul şedinţei publice din 05.10.2011 de a solicita ulterior, pe calea unei cereri separate, cheltuieli de judecată.

Consideră pârâta că este greu de crezut că suma solicitată reprezintă strict onorariu de avocat în dosarul nr. 2978/90/2011avându-se în vedere că d-l avocat F. O. l-a reprezentat pe reclamant în tot dosarul penal nr.948/P/2009, respectiv nr. 3414/90/2011 al tribunalului Vâlcea din care s-a desprins dosarul nr. 2978/90/2011, privind plângerea împotriva ordonanţei nr. 649/II/2/2010.

Cum reclamantul a pretins cheltuieli de judecată tot de 5.332 lei şi în dosarul nr. 3414/90/2011, care are legătură cu dosarul penal nr. 984/P/2009, acordate prin sentinţa penală nr. 17/08.02.2012, consideră pârâta că pretenţiile deduse judecăţii sunt abuzive. Mai mult, chitanţa nr. 25/18.10.2011, invocată de reclamant, a fost eliberată ulterior pronunţării sentinţei penale nr. 222/05.10.2011, ceea ce o determină pe pârâtă că suspecteze că reclamantul a convenit cu avocatul său să solicite acest onorariu necuvenit, vădit disproporţionat cu dificultatea dosarului, cu volumul de muncă pe care l-a prestat pentru pregătirea apărării.

În cauză, a fost încuviinţată şi administrată proba cu înscrisuri, respectiv chitanţa nr. 25/18.10.2011, emisă de SCA F & Asociaţii (fila 4), sentinţa penală nr. 222/05.10.2011, pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosar nr. 2978/90/2011 (filele 5-9), sentinţa penală nr. 17/08.02.2012, pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosar nr. 3414/90/2011 (filele 20-22).

De asemenea, au fost ataşate dosarele nr. 2978/90/2011 şi nr. 3414/90/2011.

Din analiza probatoriului astfel administrat, instanţa reţine următoarele:

Pârâta B. M. a formulat plângere împotriva rezoluţiei procurorului nr. 835/II/2/01.07.2011, considerând că soluţia de scoatere de sub urmărire penală a numiţilor G. I. şi G. V. pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani era nelegală şi netemeinică, pricina fiind înregistrată pe rolul Tribunalului sub nr. 3414/90/2011.

De asemenea, pârâta B. M. a formulat plângere şi împotriva rezoluţiei procurorului nr. 649/II/2/01.06.2011, în contradictoriu, printre alţii,  şi cu intimatul G. I. considerând că soluţia de respingere a plângerii împotriva actelor procurorului dispuse în dosarul nr. 948/P/2009 este nelegală. Această plângerea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea sub nr. 2978/90/2011.

În ambele dosare penare, intimatul G. I. a fost asistat de avocat F. O. în baza împuternicirii avocaţiale seria VL nr. 004827/18.10.2011 emisă pentru dosarul nr. 3414/90/2011 (fila 48 dosar ataşat) şi în baza împuternicirii avocaţiale seria VL nr.004822/12.09.2011 emisă pentru dosarul nr. 2978/90/2011 (fila 76 dosar ataşat).

În dosarul nr. 3414/90/2011, avocatul intimatului G. I. a perceput un onorariu de 5.332 lei conform chitanţei seriaVLVOO nr. 08712085, nedatată (fila 117 dosar ataşat). Această sumă a fost solicitată a fost acordată cu titlu de cheltuieli de judecată cu prilejul concluziilor pe fondul cauzei puse de avocatul intimatului G. I. în şedinţa publică din 25.01.2012, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă din aceeaşi dată (fila 118 dosar ataşat. Drept consecinţă, Tribunalul Vâlcea, respingând plângerea prin sentinţa penală nr. 17/08.02.2012, a obligat pe petenta  B. M. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5.332 lei faţă de intimatul G. I.

În celălalt dosar, înregistrat sub nr. 2978/90/2011, acelaşi avocat care l-a asistat pe intimatul G. I. nu a depus la dosarul cauzei chitanţa care dovedea plata onorariului şi nici nu a solicitat pentru partea pe care o asista, cheltuieli de judecată, aşa cum rezultă din preambulul sentinţei penale nr. 222/05.10.2011. Mai mult, chitanţa prezentată în prezenta cauză de reclamantul G. I., nr. 25/18.10.2011, a fost emisă după pronunţarea sentinţei penale nr. 222/05.10.2011, iar în cuprinsul său nu face nici o menţiune că reprezintă onorariul pentru prestaţia avocatului în dosarul nr. 2978/90/2011, aş cum s-a procedat în celălalt dosar prin  chitanţa seriaVLVOO nr. 08712085, nedatată. 

Pe lângă faptul că nu se poate stabili legătura dintre chitanţa nr. 25/18.10.2011 şi activitatea de apărare a avocatului reclamantului în dosarul penal nr. 2978/90/2011, art. 349 C.pr. pen. dispune că: ,,Instanţa se pronunţă prin hotărâre şi asupra cheltuielilor judiciare, potrivit dispoziţiilor prevăzute în art. 189 - 193.”

Totodată, art. 357 C. pr. pen. dispune că dispozitivul hotărârii penale trebuie să cuprindă, pe lângă datele prevăzute în art. 70, soluţia dată atât pe latură penală cât şi cu privire la repararea pagubei materiale şi a daunelor morale, şi cheltuielile judiciare. Aceasta înseamnă că, partea care poate pretinde astfel de cheltuieli numai în cadrul procesului penal, instanţa penală fiind obligată a se pronunţa  oricăror probleme de care depinde soluţionarea completă a pricinii, inclusiv a cheltuielilor de judecată. Soluţionarea unor aspecte ce ţineau de procesul penal nu se poate realiza în baza dispoziţiilor codului de procedură civilă decât în măsura în care legea procesuală penală permite aceasta. O astfel de trimitere la legea civilă o face art. 446 C. pr. pen., potrivit căruia  ,,Dispoziţiile din hotărârea penală privitoare la despăgubirile civile şi la cheltuielile judiciare cuvenite părţilor se execută potrivit legii civile.” Când legea procesuală nu face trimitere la legea civilă nu este permisă soluţionarea nici unui aspect ce ţine de procesul penal în baza legii civile. Referitor la cheltuielile judiciare art. 193 alin.6 C.pr. pe. dispune că în alte cazuri decât achitarea inculpatului, instanţa penală stabileşte obligaţia de restituire  a cheltuielilor judiciare făcute de părţi în cursul procesului potrivit legii civile. Deci, chiar dacă se aplică legea civilă pentru restituirea unor astfel de cheltuieli, numai instanţa penală este competentă să aplice legea civilă şi nu o instanţă civilă.

Cum reclamantul, prin apărătorul său, în cursul procesului penal nu a pretins şi nu a făcut dovada suportării unor cheltuieli, nu le poate solicita pe cale separată, aşa cum este permis de practica judiciară în cazul cheltuielilor de judecată efectuate şi neacordate în procesele civile.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE,

Respinge acţiunea formulată de reclamantul  G.I.,  domiciliat în…, în contradictoriu cu  pârâta B. M., domiciliată în …,  ca neîntemeiată;

Cu drept de recurs în termen de 15 de la comunicare;

Pronunţată în şedinţă publică azi, 15.03.2013.

Preşedinte,

Dinu Camelia

Grefier,

Bădoiu Nicolae

1

Domenii speta

Spete similare