Contestaţie decizii de sancţionare. Temeinicia deciziilor de sanctionare. Exceptia prescriptiei dreptului de a aplica sanctiunea disciplinară.

Prin deciziile de sancţionare disciplinară nr.294/28.02.2014 şi respectiv 295/28.02.2014 emise de pârâtă s-a dispus sancţionarea reclamanţilor cu reducerea salariului de bază pe o durată de 2 luni cu 5% în conformitate cu prevederile art.248 al.(1) lit.”c” din codul muncii.

Apărarea reclamanţilor referitoare la volumul mare de lucru nu pot fi reţinute întrucât aceştia aveau posibilitatea să anunţe conducerea cu privire la acest lucru înaintea săvârşirii abaterilor, în vederea luării măsurilor administrative care se impuneau.

Neprezentarea situaţiei reale din teren a condus la declararea proiectului ca fiind eligibil şi ulterior acesta a fost contractat în defavoarea altor proiecte rămase fără finanţare.

Această situaţie putea fi evitată prin declararea neeligibilităţii respectivului proiect şi nu prin rezilierea ulterioară a contractului.

Susţinerea reclamanţilor că ar fi existat şi alte motive de reziliere a contractului nu are relevanţă atât timp cât aceştia nu şi-au îndeplinit în mod corespunzător atribuţiile de serviciu.

În conformitate cu prevederile art.252 alin.1 Codul muncii angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei.

Termenul de 6 luni curge de la un moment obiectiv, respectiv data săvârşirii abaterii disciplinare. În interiorul său angajatorul trebuie să ia la cunoştinţă de săvârşirea acestei abateri şi tot aici se va încadra şi termenul de 30 de zile.

În cazul în care abaterea disciplinară are caracter continuu, termenul de aplicare a sancţiunii disciplinare trebuie calculat de la ultimul act de încălcare a obligaţiei de serviciu de către salariat.

Art.252 alin.1 Codul muncii

Art.248 alin.(1) lit.”c” din Codul muncii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, la data de 28.03.2014, sub numărul 2427/118/2014, reclamanţii [...] şi [...] au solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, admiterea excepţiei prescrierii dreptului angajatorului de a aplica sancţiunea disciplinară, anularea Deciziei nr. 294/28.02.2014 şi a Deciziei nr. 295/28.02.2014, obligarea pârâtei la restituirea drepturilor salariale reţinute în baza deciziilor contestate, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că deciziile contestate au fost emise cu încălcarea prevederilor art. 252 alin.1 din Codul Muncii, întrucât data la care ar fi fost săvârşita fapta de neprezentare a situaţiei reale din teren o reprezintă data efectuării vizitei, respectiv data de 13.08.2013, fără a avea vreo însemnătate din aceasta perspectivă, momentul la care au fost semnate actele încheiate ulterior efectuării verificării de către salariaţi.

Pe fondul cauzei se arată că la data de 13.08.2013, reclamanţii s-au deplasat in Jud. Vrancea, Comuna [...], pentru a efectua verificarea in teren a proiectului privind renovarea sediului secundar al primăriei, anterior procedând la verificarea cheltuielilor ce se solicita prin cererea de finanţare. La data efectuării vizitei in teren, reclamanţii au identificat compartimentele si au făcut fotografii, cu aceasta ocazie constatând că există pereţi compartimentări interiori efectuaţi din b.c.a. netencuită in zona grupurilor sanitare ?i neexecutarea accesului la încăperi.

Având în vedere faptul ca soluţia proiectantului a fost de recompartimentare a spatiilor cu pereţi uşori de rigips pe structura metalică, precum si împrejurarea ca beneficiarul nu a solicitat finanţare nici pentru demolarea acestora si nici pentru practicarea de goluri in zidărie pentru montarea tâmplăriei, reclamanţii au reţinut că solicitantul îndeplineşte condiţiile de eligibilitate.

In ceea ce priveşte pretinsa încălcare a punctelor 6 ?i 7 din metodologia de verificare pe teren, se învederează că, în mod corect, reclamanţii au reţinut îndeplinirea condiţiilor privind stadiul fizic, starea generală, gradul de uzura si existen?a concordan?ei cu expertiza tehnică, astfel încât declararea eligibilităţii cheltuielile solicitate de beneficiar s-a realizat cu respectarea procedurilor interne ?i cu respectarea tuturor obligaţiilor de serviciu.

Reclamanţii precizează că fotografiile despre care se menţionează la punctul 7 din metodologie că ar fi obligatoriu de realizat, au fost efectuate in data de 13.08.2013 ?i ataşate la dosarul administrativ. Se mai susţine că fapta de a nu depune fotografiile cu interiorul clădirii, deşi acestea au fost realizate, nu poate fi considerată abatere disciplinara, constând in neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu sau îndeplinirea cu lipsa de profesionalism, câtă vreme pct. 7 din metodologie nu prevede că experţii sunt obligaţi să efectueze ?i să depună fotografiile compartimentării interioare.

În drept au fost invocate prevederile Metodologiei de verificare pe teren, Metodologia pentru verificarea criteriilor de eligibilitate, Manualul de procedură pentru evaluarea ?i selectarea cererilor de finanţare pentru proiecte de investiţii, art. 252 alin.1, art.250, art.61 din Codul Muncii.

Ulterior, reclamanţii au formulat o cerere de completare a acţiunii, prin care au solicitat obligarea pârâtei la plata stimulentelor lunare începând cu luna februarie 2014, potrivit art.2 din Metodologia de acordare a stimulentelor salariale prevăzute in Cap.16 - Operaţiuni de Asisten?ă Tehnică din PNDR ce constituie anexa 4 la Regulamentul de Ordine Interioară. Se arată că drepturile băneşti ce se cuvin reclamanţilor in situaţia anulării deciziilor de sancţionare ca nelegale si netemeinice, cuprind atât diferenţele de salariu reţinute timp de 2 luni în baza deciziilor contestate, cât şi stimulentele salariale de la plata cărora au fost excluşi pe o perioadă de 12 luni datorita aplicării sancţiunilor disciplinare contestate în raport de prevederile art.3 alin.1 din anexa 4 Regulamentul de Ordine Interioara.

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii introductive ?i a cererii completatoare. În motivare se arată că prin Decizia nr. 294/28.02.2014 emisă de Directorul General al APDRP s-a dispus sancţionarea reclamantului [...] - consilier gr. IA la Serviciul Verificare Tehnică, cu reducerea salariului de bază pe o durată de 2 luni cu 5%, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1), lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, republicat, iar prin Decizia nr. 295/28.02.2014 emisă de Directorul General al APDRP s-a dispus sancţionarea reclamantului [...] - consilier gr. IA la Serviciul Verificare Tehnică, cu reducerea salariului de bază pe o durată de 2 luni cu 5%, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1), lit. c) Codul Muncii.

Referitor la excepţia prescripţiei dreptului de a aplica sancţiunea disciplinară, în raport de dispoziţiile art. 252 alin. (1) C.muncii, se învederează că membrii Comisiei de cercetare disciplinară prealabilă au considerat că faptele au fost săvârşite de reclamanţi în mod repetat şi continuu, începând cu vizita pe teren din data de 13.08.2013 şi culminând prin întocmirea următoarelor documente ce reprezintă finalizarea eligibilităţii proiectului, respectiv: Fişa de verificare a criteriilor de eligibilitate din data de 28.08.2013, Raportul nr. 681/E23/29.08.2013 şi Fişa de solicitare a informaţiilor suplimentare - Partea III completată în data de 28.08.2013. Pentru aceste motive, se apreciază că excepţia invocată este neîntemeiată.

Pe fondul contestaţiilor se învederează că, raportat la susţinerile reclamanţilor, justificarea constând în faptul că s-au solicitat informaţii suplimentare la punctele 6, 9, 10 din fişa de solicitare a informaţiilor suplimentare E3.4L, nu este sustenabilă, întrucât solicitarea de informaţii suplimentare a fost făcută în data de 12.08.2013, anterior vizitei pe teren, experţii putând face o nouă solicitare de informaţii suplimentare la vizita pe teren, după ce au constatat diferenţele privind compartimentarea interioară între situaţia existentă a clădirii prezentată în cererea de finanţare (planşe) şi în Pth+DDE şi situaţia regăsită în teren.

Prin faptul că reclamanţii au considerat că se vor demola compartimentările cu zidărie din b.c.a netencuite existente, iar cheltuiala aferentă operaţiunii de demolare va fi suportata de beneficiar (cheltuială neeligibilă), aceştia au dat dovadă de superficialitate în efectuarea vizitei pe teren şi neîndeplinirea cu profesionalism şi responsabilitate a îndatoririlor de serviciu, completând documentele ce reprezintă finalizarea eligibilităţii proiectului.

Se apreciază că neprezentarea situaţiei reale din teren, respectiv omisiunea de a menţiona în documentele întocmite de echipa compusă din reclamantul [...] şi reclamantul [...], consilieri, a situaţiei reale, a condus la declararea proiectului ca fiind eligibil şi ulterior acesta a fost contractat în defavoarea altor proiecte rămase fără finanţare prin PNDR 2007-2013. Această situaţie putea fi evitată prin declararea neeligibilităţii respectivului proiect şi nu prin rezilierea ulterioară a contractului, operaţiune mult mai greu de realizat şi cu consecinţe mult mai mari.

Prin sentinţa civilă nr.2483 din data de 17 octombrie 2014, pronunţată în dosarul civil nr.2427/118/2014, Tribunalul Constanţa a respins  excepţia prescrierii dreptului angajatorului de a aplica sancţiunea disciplinară.

A respins  contestaţia formulată de reclamanţii [...] şi [...], în contradictoriu cu pârâta Agenţia Pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva Deciziei nr.294/28.02.2014 şi a Deciziei nr.295/28.02.2014, ca nefondată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:

Asupra excepţiei prescrierii dreptului angajatorului de a aplica sancţiunea disciplinară

În soluţionarea excepţiei prescrierii dreptului de a aplica sancţiunea,  instanţa reţine că art.252 alin.1 Codul muncii reglementează două termene, respectiv unul de 30 de zile calendaristice - termen subiectiv - care curge de la data când angajatorul a luat la cunoştinţă despre faptă; precum şi unul de 6 luni – termen obiectiv - raportat la data săvârşirii abaterii disciplinare.

Curgerea acestor termene are drept consecinţă prescrierea dreptului angajatorului de a-l sancţiona disciplinar pe salariatul vinovat.

 Textul art.252 Codul muncii face referire la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, adică data la care conducerea angajatorului a cunoscut ca salariatul sau a săvârşit o abatere disciplinara. Nu este posibil ca angajatorul să cunoască despre săvârşirea vreunei abateri de către salariaţii săi, înainte ca acesta să efectueze un control. Simplul fapt al dispunerii efectuării unui control nu duce la concluzia că angajatorul ştia de existen?a săvârşirii abaterilor disciplinare mai înainte de terminarea controlului.

La calcularea termenului de 6 luni - raportat la data săvârşirii abaterii disciplinare, se reţine că prin deciziile de sancţionare s-a constatat că faptele au fost săvârşite în mod repetat şi continuu, începând cu vizita pe teren din data de 13.08.2013 şi culminând prin întocmirea documentelor ce reprezintă finalizarea eligibilităţii proiectului, respectiv fişele de verificare a criteriilor de eligibilitate din data de 28.08.2013.

Termenul de 30 de zile curge de la data la care reprezentantul angajatorului persoană juridică abilitat să aplice sancţiuni a luat la cunoştinţă printr-o notă de constatare, referat (proces-verbal), având dată certă, prin înregistrarea în registrul general al societăţii.

În speţă, termenul de 30 de zile curge de la data raportului de control nr. 6978/28.02.2014, întocmit de directorul Direcţiei pentru gestionarea performanţelor profesionale şi recrutare.

Având în vedere că sancţiunea disciplinară a fost aplicată de angajator cu respectarea termenului de 30 de zile, precum şi a termenului obiectiv de 6 luni, instanţa constată că la data emiterii deciziilor contestate (28.02.2014) nu era împlinit termenul de prescripţie a dreptului angajatorului de a aplica sancţiunea disciplinară.

Având în vedere argumentele expuse, instanţa a respins  această excepţie.

Asupra fondului cauzei

Prin Decizia nr. 294/28.02.2014, emisă de Directorul General al APDRP, s-a dispus sancţionarea reclamantului [...] - consilier gr. IA la Serviciul Verificare Tehnică, cu reducerea salariului de bază pe o durată de 2 luni cu 5%, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1), lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, republicat, iar prin Decizia nr.295/28.02.2014 s-a dispus sancţionarea reclamantului [...] - consilier gr. IA la Serviciul Verificare Tehnică, cu reducerea salariului de bază pe o durată de 2 luni cu 5%, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1), lit. c) Codul Muncii.

Faptele reţinute de angajator sunt:

1. - nu au fost semnalate în documentele întocmite de echipa formată din reclamanţii contestatori - Fişa de verificare a criteriilor de eligilitate E din data de 28.08.2013 şi Raportul nr. 681/E23/29.08.2013 - ca urmare a vizitei pe teren din data de 13.08.2013, diferenţele privind compartimentarea interioară între situaţia existentă a clădirii prezentată în cererea de finanţare (planşe) şi situaţia regăsită în teren (neexecutare acces la încăperi, pereţi compartimentări interioare executaţi în plus faţă de cei prevăzuţi în planşe), diferenţe care existau şi anterior semnării contractului de finanţare, respectiv la momentul vizitei pe teren efectuată de experţii [...] şi [...], în scopul stabilirii eligibilităţii cererii de finanţare.

2. - s-a omis anexarea la dosarul administrativ, respectiv la Raportul nr. 681/E23/29.08.2013, a fotografiilor reprezentând interiorul clădirii, fotografii din care rezultă compartimentări (pereţi BCA) care, conform planşelor anexate cererii de finanţare, nu ar fi trebuit să existe la momentele controlului.

Temeiul de drept al sancţionării reclamanţilor îl constituie Regulamentul Intern (Rl) al Agenţiei, fişa postului, Manualul de procedură pentru Autorizare Plăţi, Cod Manual M01 - 07, Versiunea 24 şi Manualul de procedură pentru evaluarea şi selectarea cererilor de finanţare pentru proiecte de investiţii.

Referitor la prima faptă reţinută prin deciziile de sancţionare, din analiza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei se constată că potrivit Fişei de verificare pe teren E3.8 - pct. 6, experţii SVT aveau obligaţia de a verifica dacă „descrierile tehnice despre obiectul de investiţii pentru modernizări, renovări oferite în cadrul studiului de fezabilitate corespund realităţii şi sunt în concordanţă cu Expertiza tehnică de specialitate şi cu Raportul privind stadiul fizic al lucrărilor".

Din verificările efectuate de echipa de control DCA a rezultat faptul că diferenţele de compartimentare interioară dintre situaţia existentă a clădirii prezentată în cererea de finanţare (planşe) şi situaţia regăsită în teren în data de 28.01.2014, existau şi la data vizitei pe teren (13.08.2013), efectuată de experţii reclamanţi.

Reclamanţii au susţinut că, din punct de vedere tehnic, pentru realizarea recompartimentării cu pereţi uşori de rigips au considerat că se vor demola compartimentările cu zidărie din b.c.a. netencuite existente, iar întrucât nu s-a solicitat finanţare pentru demolarea acestora, cheltuiala aferentă operaţiunii de demolare va fi suportată de beneficiar (cheltuială neeligibilă). Şi în privinţa neexecutării acces la încăperi, practicarea de goluri în zidărie necesare montării tâmplăriei interioare, reclamanţii au susţinut că au considerat că întreaga cheltuiala aferentă va fi suportată de beneficiar (cheltuiala neeligibilă). Reclamanţii au mai susţinut că aceste cheltuieli nu produc efect asupra cheltuielilor eligibile solicitate pentru finanţare.

Din analiza coroborată a înscrisurilor depuse, instanţa constată că la momentul efectuării verificărilor în teren, a proiectului privind renovarea sediului secundar al primăriei, la data de 13.08.2013, reclamanţii au constatat diferenţe între descrierea tehnică din proiect şi situaţia regăsită în teren, diferenţe pe care nu le-au adus la cunoştinţă şefilor ierarhici, nu le-a specificat în nici un document elaborat ulterior acestei date, considerând că aceste cheltuieli, aferente lucrărilor executate în plus faţă de situaţia existentă a clădirii prezentată în cererea de finanţare, reprezintă cheltuieli neeligibile. Efectul acestei acţiuni a reclamanţilor a fost declararea proiectului ca fiind eligibil şi ulterior acesta a fost contractat, în defavoarea altor proiecte rămase fără finanţare.

Apărările formulate de reclamanţi nu sunt întemeiate. Instanţa constată că angajatorul a  înlăturat aceste apărări în mod corect şi motivat. Reclamanţii aveau posibilitatea de a solicita informaţii suplimentare şi la momentul vizitei efectuate în teren, când s-au constatat diferenţe între situaţia existentă a clădirii şi cea prezentată în cererea de finanţare, iar simplele aprecieri personale cu privire la existenţa unor cheltuieli neeligibile reprezintă de fapt o recunoaştere a faptului că au întocmit documentele specifice fără a prezenta diferenţele constatate între descrierea tehnică din proiect şi situaţia regăsită în teren.

Cu privire la cea de-a doua faptă reţinută prin deciziile de sancţionare, se constată că prin Raportul de control nr. 4731/11.02.2014 şi procesul verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanţelor bugetare nr. 5677/19.02.2014, se consemnează că membrii echipei de control nu au identificat fotografii cu interiorul clădirii la dosarul administrativ, interior asupra căruia urma să se intervină prin recompartimentare/realizare finisaje. Verificările au avut loc în perioada 02.12.2013 - 19.02.2014.

Situaţia de fapt este recunoscută şi de reclamanţi, care au susţinut în apărare că au omis să depună la dosarul administrativ al cererii de finanţare, fotografiile la care se face referire, datorită faptului că în aceeaşi dată, 28.08.2013, au avut şi alte dosare în lucru, apărare ce nu poate fi reţinută. Volumul mare de lucru nu poate justifica neîndeplinirea obligaţiilor de serviciu, salariaţii având posibilitatea să aducă la cunoştinţa angajatorului această situaţie şi să solicite luarea unor măsuri.

Conform dispoziţiilor din Regulamentul Intern, Manualul de procedură pentru Autorizare Plăţi şi Manualul de procedură pentru evaluarea şi selectarea cererilor de finanţare pentru proiecte de investiţii, reclamanţii aveau obligaţia de a întocmi şi verifica documente cu caracter specific cu privire la situaţiile constatate pe teren, criteriile de eligibilitate, de a realiza fotografii document relevante pentru proiect, care trebuie ataşate fişei de verificare.

Din analiza probelor administrate instanţa a constatat  că angajatorul a făcut dovada că reclamanţii nu şi-au îndeplinit aceste atribuţii şi responsabilităţi – existente şi în fişa postului.

Având în vedere situaţia de fapt reţinută, instanţa a constatat că reclamanţii se fac vinovaţi de săvârşirea faptelor constatate prin deciziile nr. 294/28.02.2014 şi nr.295/28.02.2014, iar sancţiunile disciplinare aplicate au fost stabilită în conformitate cu criteriile impuse prin dispoziţiile art.250 din Codul muncii.

Pentru considerentele expuse, instanţa a apreciat  deciziile de sancţionare ca fiind legale si temeinice, astfel încât măsurile luate de angajator sunt justificate şi a respins  acţiunea ca fiind nefondată, precum şi celelalte cereri accesorii acestei contestaţii.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat apel reclamanţii [...] şi [...], pe care au criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub următoarele aspecte:

În mod greşit instanţa de fond a apreciat că faptele au fost săvârşite în mod repetat şi continuu, fără a avea în vedere că abaterile disciplinare reţinute în sarcina salariaţilor au fost săvârşite în data de 13.08.2013, când a avut loc verificarea în teren iar efectele presupusei faptei săvârşite nu au valoarea unor fapte cu caracter repetat şi continuu.

În egală măsură, în mod eronat instanţa de fond a analizat respectarea termenului de prescripţie de 30 de zile, câtă vreme, reclamanţii au invocat excepţia prescrierii dreptului angajatorului de a emite decizia de sancţionare pentru depăşirea termenului de 6 luni şi nu de 30 de zile.

În ceea ce priveşte temeinicia deciziilor de sancţionare, urmează să se constate că această apreciere a instanţei de fond se fundamentează doar pe susţinerile nedovedite ale apelantei – pârâte, fără a se analiza probatoriul administrat şi normativele invocate ca temei juridic al abaterilor disciplinare de către angajator.

Din analiza pct.6 din Manualul de procedură pentru evaluarea şi selectarea cererilor de finanţare pentru proiecte şi investiţi rezultă că experţii au obligaţia de a verifica doar stadiul fizic – respectiv existenţa clădirii – starea generală şi gradul de uzură al renovării fără a include în această categorie de verificări şi aspectele de amănunt referitoare la compartimentarea şi materialele din care a fost realizat interiorul construcţiei.

Or, din documentele existente şi verificările efectuate de reclamanţi a rezultat că atât stadiul fizic, starea generală, cât şi gradul de uzură al renovării este în concordanţă cu expertiza tehnică şi studiul de fezabilitate, aspecte ce au fost menţionate de experţi la pct.6 din fişa de verificare în teren.

Prin urmare, în lipsa unei reglementări exprese din care să rezulte obligaţia salariaţilor de a consemna şi aspectele ce privesc recompartimentarea şi materialele folosite în acest sens, acestea neavând nicio relevanţă din perspectiva studiului de fezabilitate, a stadiului lucrărilor şi a expertizei tehnice, în mod greşit instanţa de fond a reţinut că reclamanţii se fac vinovaţi de încălcarea unei obligaţii ce nu era prevăzută în manualul de procedură aplicabil în cauză şi care este invocat ca temei juridic al aplicării sancţiunilor disciplinare.

Tot în mod eronat, instanţa înlătură punctul de vedere al şefului ierarhic superior al reclamanţilor, care în raportul de cercetare arată că la verificarea în teren, experţii trebuie să identifice ceea ce este la faţa locului, pentru a stabili dacă proiectul poate fi implementat şi nu să stabilească la faţa locului dacă sunt îndeplinite condiţiile de eligibilitate.

Ca atare, verificările efectuate de experţi la faţa locului au ca obiectiv constatarea de către aceştia a posibilităţii de implementare a proiectului pentru care beneficiarul a solicitat finanţare şi nu determinarea condiţiilor de eligibilitate.

Acest aspect rezultă şi din concluziile raportului de verificare în teren (E.4.1.L) în care experţii arată că „informaţiile obţinute în urma verificării în teren pot permite stabilirea ulterioară a îndeplinirii condiţiilor de eligibilitate.

În egală măsură, instanţa de fond reţine că reclamanţii aveau obligaţia de a solicita informaţii suplimentare şi după efectuarea vizitei în teren, fără a indica textul de lege care instituie în sarcina reclamanţilor această obligaţie.

Din această perspectivă, învederează faptul că niciuna din procedurile de verificare aplicabile în cauză şi nici fişa postului nu prevede obligaţia experţilor de a solicita informaţii suplimentare după realizarea verificărilor în teren.

Dimpotrivă, în conformitate cu obligaţiile de serviciu asumate, experţii SVT sunt obligaţi să solicite informaţii suplimentare o singură dată, după parcurgerea etapei de verificare a documentaţiei existente la dosar – realizată la birou – şi anterior efectuării vizitei în teren.

Respectând această îndatorire de serviciu, reclamanţii au solicitat beneficiarului punctul de vedere al proiectantului privind execuţia construcţiei, devizele generale şi financiare aferente cererii de finanţare, bugetul indicativ al proiectului şi informaţii suplimentare privind descrierile tehnice oferite în cadrul studiului de fezabilitate, astfel cum rezultă din fişa E 3.4.L – pct.2-3 şi 5-16 de solicitare a informaţiilor suplimentare, întocmită în data de 12.08.2013.

La dosarul cauzei s-au depus antemăsurătoarea de deviz construcţii şi lista de cantităţi cu cantităţile de lucrări Deviz oferta 236000 din care rezultă că pentru respectarea soluţiei propusă de proiectant nu s-a solicitat finanţare, iar în această situaţie cheltuiala aferentă operaţiunii de demolare reprezintă cheltuiala neeligibilă ce urmează să fie suportată de beneficiar. Faţă de aceste înscrisuri, instanţa nu putea reţine că stabilirea cheltuielilor neeligibile reprezintă simple aprecieri personale ale reclamanţilor.

În egală măsură, învederează faptul că din considerentele sentinţei apelate nu rezultă care a fost îndatorirea de serviciu încălcată de reclamanţi, prin faptul că au considerat neeligibile la plată cheltuieli care nu au fost solicitate prin cererea de finanţare şi cum putea o astfel de constatare să influenţeze declararea celorlalte cheltuieli ca eligibile.

Instanţa a omis să analizeze dispoziţiile art.3.6. din metodologia pentru verificarea criteriilor de eligibilitate, care stabilesc că: „cheltuielile neeligibile, nu au nici un efect asupra declarării eligibilităţii cheltuielilor de finanţare solicitate de beneficiar, atâta timp cât aceste sume reprezintă maxim 10% din subtotalul cheltuielilor eligibile.

În aceste condiţii, indiferent de faptul că sumele necesare recompartimentării erau declarate eligibile sau nu, potrivit prevederilor mai sus enunţate, declararea cheltuielilor solicitate de beneficiar ca eligibile s-a realizat cu respectarea procedurilor de verificare de către reclamanţi.

În ceea ce priveşte efectul pe care l-a produs declararea proiectului ca fiind eligibil, urmează a se avea în vedere că, deşi prin întâmpinare, pârâta arată ca modalitate de îndeplinire a obligaţiilor de serviciu de care salariaţii nu au avut niciun fel de consecinţe, instanţa înlătură aceste susţineri, reţinând că declararea proiectului ca eligibil a condus la defavorizarea altor proiecte care astfel au rămas fără finanţare.

Din această perspectivă, învederează faptul că din procesul verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din data de 19.02.2014 rezultă că în cadrul dosarului de finanţare beneficiarul a prezentat documente nereale, încălcând pct.3 din formularul F prin care a declarat că: „toate informaţiile din cererea de finanţare şi din documentele anexate sunt corecte”, asumându-şi obligaţia „că în cazul în care nu respectă oricare dintre punctele prevăzute în declaraţie”, proiectul să devină neeligibil în baza criteriului „Eligibilitate a solicitantului” sau contractul să fie reziliat (pct.8 din formularul F).

Potrivit cap.2 pct.24 din Ghidul solicitantului pentru accesarea măsurii 322, versiunea 04, sunt neeligibile investiţiile care fac obiectul altor programe cu finanţare comunitară sau naţională, precum renovarea şi construcţia de şcoli, dispensare (…)”.

Faţă de reglementările mai sus enunţate prin înscrisurile la care a făcut referire anterior, s-a constatat că se impune rezilierea contractului, deoarece clădirea a avut de la început destinaţia de şcoală şi nu de sediu secundar de primărie (cum în mod fals a declarat solicitantul), astfel încât beneficiarul nu se putea înscrie legal la obţinerea finanţării unui astfel de proiect.

Prin urmare, rezilierea contractului era inevitabilă independent de faptul că reclamanţii şi-au îndeplinit sau nu corect obligaţiile de serviciu.

Potrivit Programului Naţional de Dezvoltare Rurală finanţat de Uniunea Europeană „sumele aferente proiectelor declarate neeligibile, pot fi realocate în cadrul aceleaşi măsuri sau la următorul Apel de Selecţie”.

Cum în speţă, nu s-a deschis o nouă sesiune  pentru măsura 322 iar în sesiunea în care primăria [...] a fost selectată de GAL nu au existat alte proiecte retrase, eligibile neselectate sau proiecte neeligibile, realocarea acestor sume nu a putut opera.

În mod greşit instanţa de fond a reţinut că prin nedepunerea fotografiilor la dosarul administrativ, reclamanţii şi-au încălcat atribuţiile de serviciu, întrucât:

 Pct.7 din metodologie prevede că „experţii trebuie să realizeze în mod obligatoriu utilajele pentru care trebuie să aibă autorizaţie de mediu. Doar aceste fotografii sunt obligatoriu de făcut şi trebuie ataşate fişei de verificare pe teren E 3.8”.

Fotografiile despre care se menţionează la acest punct a fi obligatoriu de realizat au fost nu doar efectuate în data de 13.08.2013, ci şi ataşate la dosarul administrativ.

În egală măsură la data de 13.08.2013 când s-a efectuat verificarea în teren, experţii au fotografiat şi interiorul clădirii, deşi nu erau obligaţi, însă pentru că în acea zi au efectuat două verificări în teren, au omis să depună la dosar şi fotografiile privind compartimentarea interioară.

Aşadar, în condiţiile în care prin metodologia de verificare în teren s-a prevăzut în mod expres şi limitativ, care sunt fotografiile pe care experţii trebuie obligatoriu să le realizeze şi să le ataşeze la dosar iar în această enumerare nu se regăsesc şi fotografiile de interior, în sarcina reclamanţilor nu se putea reţine încălcarea nici unei obligaţii de serviciu.

Mai mult decât atât, în documentaţia depusă de către pârâtă (raportul comisiei de cercetare) se menţionează atât de şeful de serviciu al reclamanţilor, cât şi de directorul instituţiei angajatoare că această omisiune se datorează volumului mare de lucru.

Din această perspectivă au învederat faptul că la data de 13.08.2013 reclamanţii au efectuat 2 verificări în teren, una în localitatea [...] iar cealaltă în localitatea [...], deşi potrivit procedurii de verificare în teren timpul alocat îndeplinirii acestei obligaţii era de 2 zile pentru fiecare solicitare.

Faţă de cele arătate, urmează a se constata că apelanţii reclamanţi şi-au îndeplinit îndatoririle de serviciu astfel cum acestea au fost asumate şi prin urmare nu se putea reţine că aceştia se fac vinovaţi de săvârşirea vreunei fapte ilicite.

Analizând sentinţa apelată din prisma criticilor formulate Curtea a respins apelul ca nefondat pentru următoarele considerente:

Referitor la excepţia prescripţiei dreptului de a aplica sancţiunea disciplinară:

În conformitate cu prevederile art.252 al.1 Codul muncii angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei.

Termenul de 6 luni curge de la un moment obiectiv, respectiv data săvârşirii abaterii disciplinare. În interiorul său angajatorul trebuie să ia la cunoştinţă de săvârşirea acestei abateri şi tot aici se va încadra şi termenul de 30 de zile.

Raportat la fişa de verificare a criteriilor de eligibilitate E 3.1.L. semnată în data de 28.08.2013 de reclamanţi, şi data de 28.02.2014 (data aplicării sancţiunii disciplinare), termenul de 6 luni pentru aplicarea sancţiuni disciplinare a fost respectat.

Conform procedurii, finalizarea eligibilităţii proiectului se încheie prin completarea formularului E 3.1.L. – fişa de verificare a criteriilor de eligibilitate.

În cazul în care abaterea disciplinară are caracter continuu, termenul de aplicare a sancţiunii disciplinare trebuie calculat de la ultimul act de încălcare a obligaţiei de serviciu de către salariat.

Referitor la temeinicia deciziilor de sancţionare disciplinară:

Prin deciziile de sancţionare disciplinară nr.294/28.02.2014 şi respectiv 295/28.02.2014 emise de pârâtă s-a dispus sancţionarea reclamanţilor cu reducerea salariului de bază pe o durată de 2 luni cu 5% în conformitate cu prevederile art.248 al.(1) lit.”c” din codul muncii.

Abaterile reţinute de angajator au fost:

1. nu au fost semnalate în documentele întocmite de echipa formată din reclamanţi – fişa de verificare a criteriilor de eligibilitate E din data de 28.08.2013 şi Raportul nr.681/E 23/29.08.2013, ca urmare a vizitei din teren din data de 13.08.2013, diferenţele privind compartimentarea interioară între situaţia existentă a clădiri prezentată în cererea de finanţare (planşe) şi situaţia regăsită în teren (neexecutare acces la încăperi, pereţi – compartimentări interioare executaţi în plus faţă de cei prevăzuţi în planşe), diferenţe care existau şi anterior semnării contractului de finanţare, respectiv la momentul vizitei pe teren efectuată de experţii [...] şi [...], în scopul stabilirii cererii de finanţare.

2. S-a omis anexarea la dosarul administrativ, respectiv la Raportul nr.681/E 23/29.08.2013 a fotografiilor reprezentând interiorul clădirii, fotografii din care rezultă compartimentări (pereţi BCA) care, conform planşelor anexate cererii de finanţare, nu ar fi trebuit să existe la momentele controlului.

Potrivit fişei de verificare pe teren E 3.8 – pct.6, experţii S.V.T. – avea obligaţia de a verifica dacă descrierile tehnice despre obiectul de investiţi pentru modernizări, renovări oferite în cadrul studiului de fezabilitate corespund realităţii şi sunt în concordanţă cu Expertiza tehnică de specialitate şi cu Raportul privind stadiul fizic al lucrărilor.

În urma controlului efectuat de echipa de control DCA, s-a constatat existenţa unor diferenţe privind compartimentarea interioară între situaţia existentă a clădirii prezentată în cererea de finanţare şi situaţia regăsită în teren (neexecutare acces la încăperi, pereţi, compartimentări interioare, executaţi în plus).

De asemenea, membrii echipei de control nu au identificat fotografii cu interiorul clădirii la dosarul administrativ.

Din verificările efectuate de echipa de control DCA a rezultat faptul că diferenţele de compartimentare interioară existau şi la data vizitei pe teren (13.08.2013) efectuată de experţi S.V.T., aşa cum rezultă din fotografiile cu interiorul clădirii, transmise ulterior echipei de control de la DCA, nefiind depuse iniţial la dosarul administrativ.

Descrierea tehnică din proiect nu corespundea cu realitatea existentă la faţa locului, iar experţii din cadrul S.V.T., respectiv reclamanţii deşi au constatat diferenţele nu le-au adus la cunoştinţa şefului de serviciu, nu le-au specificat în nici un document  întocmit ulterior vizitei pe teren, nu au luat nicio măsură, considerând că proiectul poate fi implementat.

Conform manualului de procedură pentru evaluarea şi selectarea cererilor de finanţare pentru proiecte de investiţi, punctul 6 din Metodologia de verificare pe teren: „dacă investiţia se referă la modernizarea, renovarea unei clădiri se verifică existenţa clădirii şi dacă clădirile existente propuse a fi modernizate sau renovate corespund cu specificaţiile din expertiza tehnică (stadiul fizic, starea fizică, gradul de uzură) cu cea descrisă în studiul de fezabilitate.

Evident că verificarea dacă clădirea existentă propusă a fi modernizată sau renovată corespundea cu specificaţiile din expertiza tehnică presupunea ca reclamanţii să verifice şi recompartimentările interioare.

Conform punctului 7 al metodologiei de verificare pe teren din acelaşi manual de procedură experţii trebuiau să realizeze fotografii document relevante pentru proiect (teren, căi de acces, utilaje, remiza unde depozitează utilajele pentru care trebuie să aibă autorizaţie de mediu).

Acestea sunt obligatoriu de făcut şi vor fi ataşate Fişei de verificare pe teren E 3.8.

Prin urmare, susţinerea reclamanţilor că nu aveau obligaţia efectuării acestor fotografii este nefondată.

Aceste fotografii nu au fost ataşate la dosarul administrativ şi au fost depuse ulterior la solicitarea membrilor echipei de control.

De altfel, susţinerile reclamanţilor sunt contradictorii. Deşi afirmă că nu aveau obligaţia să fotografieze şi interiorul clădirii, arată că totuşi au făcut aceste fotografii însă au omis să le depună la dosarul administrativ.

La momentul constatării cu ocazia vizitei pe teren a diferenţelor existente între compartimentările interioare şi situaţia clădirii prezentată în cererea de finanţare reclamanţii trebuiau să ceară informaţii suplimentare beneficiarului, informaţiile solicitate anterior privind alte aspecte.

Susţinerile reclamanţilor că sumele necesare pentru derulare şi compartimentarea corespunzătoare ar fi fost suportate de beneficiar şi le-au considerat neeligibile încadrându-se în procentul de 10% din totalul cheltuielilor eligibile sunt simple aprecieri personale ale reclamanţilor atât timp cât nu au cerut informaţii suplimentare.

Apărarea reclamanţilor referitoare la volumul mare de lucru nu pot fi reţinute întrucât aceştia aveau posibilitatea să anunţe conducerea cu privire la acest lucru înaintea săvârşirii abaterilor, în vederea luării măsurilor administrative care se impuneau.

Neprezentarea situaţiei reale din teren a condus la declararea proiectului ca fiind eligibil şi ulterior acesta a fost contractat în defavoarea altor proiecte rămase fără finanţare.

Această situaţie putea fi evitată prin declararea neeligibilităţii respectivului proiect şi nu prin rezilierea ulterioară a contractului.

Susţinerea reclamanţilor că ar fi existat şi alte motive de reziliere a contractului, nu are relevanţă atât timp cât aceştia nu şi-au îndeplinit în mod corespunzător atribuţiile de serviciu.

Pentru considerentele expuse mai sus, potrivit art.480 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea a respins apelul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare