Stabilirea masei succesorale

Instanţa de fond a stabilit masa succesorală  pentru terenuri care nu sunt identificate în regim de carte funciară şi a dispus partajul acestora fără a verifica dacă aceste imobile au constituit proprietatea antecesorilor părţilor, şi pot deci să facă parte din masa succesorală  după defuncţi.

Potrivit art. 1169 Cod civil 1864, cel care face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească.

Sarcina probei în acţiunea în stabilirea masei succesorale şi partaj îi revine reclamantei, care trebuia să dovedească că imobilele supuse partajului fac parte din masa succesorală după părinţii părţilor, respectiv au fost în proprietatea acestora  la momentul deschiderii succesiunilor după antecesorii părţilor.

Aşa cum s-a arătat în doctrină şi jurisprudenţă, nu se poate soluţiona o acţiune în stabilirea masei succesorale  şi partaj pe simple afirmaţii nedovedite de părţi, instanţele fiind obligate  să  lămurească dacă imobilele respective făceau sau nu parte din masa succesorală, solicitând depunerea de înscrisuri din care să rezulte dreptul de  proprietate al antecesorilor părţilor cu privire la imobilele enumerate nu acţiune.

Raportat la acesta aspecte, tribunalul a invocat motivul de apel de ordine publică, în baza art. 295 alin. 1 Cod procedură civilă 1865 teza finală, pentru una dintre condiţiile de admisibilitate a acţiunii de partaj, având în vedere că prevederile art. 728, 730 şi 786 Cod civil 1864, coroborat cu prevederile art. 6731, 6732 şi 6735 cod procedură civilă 1865,  aceea ca toţi comoştenitorii coindivizari să poată face dovada calităţii de coproprietari asupra bunurilor ce formează obiectul partajului.”

 Decizia civilă Nr. 21/A/2015

Prin sentinţa civilă nr. 899 din 3 octombrie 2013, pronunţată de Judecătoria Dragomireşti în dosarul nr. 477/224/2011  s-a admis în parte acţiunea introdusă de MI în contradictoriu cu pârâtul ŞI şi s-a constatat că masa succesorală rămasă după defuncta ŞM, decedată la data de 03.11.1981 se compune din cota de ½ parte din următoarele bunuri imobile în valoare totală de 357.305,75 lei, aflate în proprietate extratabulară, din care terenurile au fost identificate şi evaluate de dl. ing. TN, respectiv terenul din locul „ACASĂ”, în natură teren pentru construcţii şi livadă situat între vecinii: Huza Palage, Torcea Gheorghe, Grad Axenia, Mihali Ileana, drumul naţional 17 C şi Bizău Nicolae, în suprafaţă  de 5185 m.p. în valoare de 155550 lei, terenul în natură fânaţ din locul denumit „DOSUL IZEI” situat între vecinii: Râul Iza, Drumul Naţional 17 C, Plitan Ioan, Burnar Lucian, Grad Ioan şi Roman Viorel, în două parcele de 9973 m.p. şi 543 m.p. în valoare de 105.160 lei; terenul din locul denumit „VADU IZEI”, situat între vecinii: Gonda Gheorghe, Colcer Ioan, Râul Iza şi drum, în suprafaţă de 2025 m.p. în valoare de 5062 lei; terenul din locul denumit „GURA REPEZII”, situat între vecinii: Peter Ileana, Danci Mihai şi Mogagea Gavrilă, în suprafaţă de 1514 m.p. în valoare de 3028 lei; terenul din locul denumit „ÎN LAZ” situat între vecinii: Brenţa Dănilă, Izvor şi Brenţa Ioan, în suprafaţă de 4015 m.p. în valoare de 1003,75 lei; terenul din locul denumit „SCĂRICEA”, situat între vecinii: Izvor, Magdău Ioan şi drum, în suprafaţă de 2133 m.p. în valoare de 533 lei; terenul din locul denumit „MUSTEATA”  situat între vecinii: Vasile a Durii, izvor şi drum, în suprafaţă de 2297 m.p. în valoare de 574 lei; terenul din locul denumit „PRIHOD” situat între vecinii: izvor, drum, Huza Dumitru şi Magdău Dumitru, în suprafaţă de 2332 m.p. în valoare de 2798 lei; terenul din locul denumit „VALEA ARSIŢEI” situat între vecinii: izvor, Danci Dumitru, Grad Doca şi Gonda Gheorghe, în suprafaţă de  3725 m.p. în valoare de 574 lei; terenul din locul denumit „FAŢA CARELOR” situat între vecinii: Peter Vasile, Magdău Vasile, Burnar Dumitru şi Tomoiagă Nicolae, în suprafaţă de 7969 m.p. în valoare de 2789 lei; terenul din locul denumit „VALEA HIDISII” situat între vecinii: pădure, Şuşca Nicoară, tufăriş, Gaga Maria şi Magdău Toader, în suprafaţă de 9701 m.p. în valoare de 2425 lei; terenul din locul denumit „PODU MORII” situat între vecinii: Şuşca Gheorghe, Dologa Ioan, Mecleş Dănilă şi drum, în suprafaţă de 1968 m.p. în valoare de 3936 lei. terenul din locul denumit „POMNIŞORI”, situat între vecinii: drum, Gaga Maria, drum şi Magdău Gheorghe, în suprafaţă  de  4355 m.p. în valoare de 7839 lei; terenul din locul denumit „DOSU ŞETREFULUI”, situat între vecinii: tufăriş, izvor, Micu, Şuşca Gavrilă, în suprafaţă de 1966 m.p. în valoare de 491 lei; terenul din locul denumit „MACOZINE”, situat între vecinii: Dologa Dănuţ, Cozâltea Ion, Cozâltea Vasile şi Danci Gheorghe, în suprafaţă  de 2755 m.p. în valoare de 4408 lei;terenul din locul denumit „DEALU ZIMBRULUI”, situat între vecinii Mogdău Ioan, tufăriş, drum, Şuşca Ioan şi Peter Ioan, în suprafaţă  de 2850 m.p. în valoare de 712 lei;terenul din locul denumit „ARŞIŢĂ”, situat între vecinii: Magdău Ioan, Gonda Gheorghe, Gonda Gheorghe, Magdău Toader şi Magdău Vasile, în suprafaţă  de 1 ha şi 2638 m.p. în valoare de 4423 lei şi Casa şi anexele gospodăreşti (grajd, coteţ porci)+lemnărie situate în com. Săcel, str. Valea Carelor, nr. 568/668, jud. Maramureş, în valoare totală de 56.000 lei, aşa cum rezultă din Raportul de expertiză întocmit de ing. expert tehnic Cosma Marta, anexă la hotărâre.

S-a constatat că moştenitorii legali ai defunctei ŞM sunt ŞI în calitate de soţ supravieţuitor, cu o cotă de ¼ din moştenirea acesteia, reclamanta MI si pârâtul SI în calitate de fii, fiecare cu câte o cotă de 3/4.

S-a constatat că masa succesorală după defunctul SI, decedat la data de 28.04.2008, se compune din bunurile de la lit. a) punctele 1)-18)

S-a constatat că moştenitorii legali ai defunctului SI sunt reclamanta MI şi pârâtul SI, fratele acesteia, în calitate de fii, fiecare cu cote egale de câte ½ parte.

S-a dispus ieşirea din indiviziune cu privire la bunurile de la lit. a) punctele 1)-18) în cote de ½ parte pentru reclamantă şi ½ parte pentru pârât, prin partajare în natură, a fost obligat pârâtul ŞI să plătească reclamantei sultă în valoare de 55.619,87 lei., a fost obligat pârâtul ŞI să plătească domnului expert MIM diferenţa de onorariu de 780 lei.

Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin Încheierea din data de 22 Decembrie 2011 din prezentul dosar (f. 84 din VOL. I), s-a admis în principiu acţiunea introdusă de MI, în contradictoriu cu pârâtul ŞI..

S-a dispus efectuarea unei expertize în construcţii pentru evaluarea construcţiilor şi completarea Notei de constatare întocmite de dl. ing. TN cu întocmirea variantelor de partaj.

S-a întocmit raportul de expertiză tehnică de către doamna ing. MC în specialitatea construcţii (f. 133 din VOL. I), care a fost acceptat fără obiecţiuni de către ambele părţi şi s-a întocmit o completare la Nota de constatare de către dl. ing. TN (f. 150 din VOL. I), care nu a fost acceptată de către pârâtul ŞI şi care a solicitat încuviinţarea unei expertize pentru întocmirea loturilor.

Dl. ing. MIM a întocmit raportul de expertiză prin care a propus trei variante de partaj (f. 31 din Vol II.), iar prin completarea raportului de expertiză, a propus a patra variantă de partaj (f.65 din Vol II.)

Pentru lămurirea cauzei, instanţa a audiat martora propusă de reclamantă GM (f. 53 din Vol. I).

Reclamanta MI a depus concluzii scrise în care a solicitat admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată iniţial, iar cu privire la modalitatea concretă de partajare a bunurilor, a solicitat ca aceasta să se facă conform variantei a  patra din completarea raportului de expertiză întocmit de dl. ing. MIM. De asemenea, solicită obligarea pârâtului la plata a jumătate din cheltuielile de judecată.

Pârâtul ŞI, nu s-a opus în principiu admiterii acţiunii având ca obiect stabilirea masei succesorale şi ieşirea din indiviziune cu privire la bunurile rămase moştenire de la părinţii lor, însă a arătat că nu e de acord cu includerea în masa partajabilă a casei, anexelor şi a suprafeţei de 5185 m.p. deoarece i-au fost testate de tatăl său. A solicitat ca la formarea loturilor să se ţină cont de modul actual de folosinţă. După ce a arătat iniţial că nu solicită probe testimoniale, prin Notele de şedinţă (f. 100 din Vol I) a solicitat audierea a doi martori pentru a dovedi cheltuielile cu înmormântarea părinţilor. Deşi i s-a pus în vedere de către instanţă la mai multe termene de judecată să formuleze în scris şi să timbreze dacă are pretenţii proprii, acesta nu a fomulat cerere reconvenţională şi nu a timbrat, astfel că instanţa nu a fost legal investită cu aceste solicitări ale pârâtului.

Analizând întreg ansamblul probator prin prisma dispoziţiilor legale în materie, instanţa de fond a reţinut următoarele:  Prin cererea înregistrata la data de 07.07.2011 sub nr. 477/224/2011, reclamanta MI a solicitat stabilirea masei succesorale rămasa după defuncţii SM, decedata la data de 03.11.1981 si SI decedat la data de 28.04.2008, precum si constatarea calităţii de moştenitori legali ai aceloraşi defuncţi, în persoana sa si a paratului SI, fratele sau, urmând a se dispune ieşirea din indiviziune în cota legala de cate ½.

Cu privire la textul de lege aplicabil acestui proces, potrivit art. 91 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, moştenirile deschise înainte de intrarea în vigoare a Codului Civil, sunt supuse legii în vigoare la data moştenirii. Coroborând acest text cu prev. art. 954 Cod Civil, care prevăd că moştenirea se deschide în momentul decesului unei persoane şi raportat la datele decesurilor defuncţilor ŞM decedată la 03.11.1981 si SI decedat la data de 28.04.2008, rezultă că sunt aplicabile prevederile Vechiului Cod Civil.

Cu privire la calitatea de moştenitori şi cotele ce se cuvin reclamantei SM şi a pârâtului ŞI, acestea nu au fost contestate de niciunul dintre ei, fiecare venind la moştenirea lăsată de părinţii lor defuncţi în cote legale de ½ parte, conform dispoziţiilor art. 669 Cod Civil.

Potrivit art.728 Cod civil niciun coproprietar şi respectiv comoştenitor nu poate fi obligat să rămână în indiviziune dacă nu doreşte. Un coerede poate oricând să ceară împărţeala succesiunii, chiar atunci când ar exista convenţii sau prohibiţii contrarii.

În poziţiile exprimate în faţa instanţei, cele două părţi sunt de acord că bunurile imobile care fac obiectul procesului au constituit proprietatea extratabulară a părinţilor lor  ŞM decedată la data de 03.11.1981 şi ŞI decedat la data de 28.04.2008, fiind dobândite în timpul căsătoriei. După decesul mamei lor, au rămas comoştenitori ŞI, în calitate de soţ supravieţuitor, ŞI, în calitate de fiu şi reclamanta MI, în calitate de fiică. În anul 2008, după ce a decedat şi tatăl părţilor, pârâtul ŞI a rămas în casa părintească şi cu terenurile descrise la pct. a din petitul acţiunii.

 În interogatoriul luat reclamantei (f. 44 vol. I) se arată că este de acord să se împace cu pârâtul dacă îi lasă terenul din locul „Dosul Izei”.

Pârâtul a arătat în interogatoriul luat în faţa instanţei (f. 45 vol. I), că este de acord cu toate pretenţiile reclamantei şi cu încheierea unei tranzacţii şi că este de acord să împartă în jumătate toate terenurile rămase de la părinţi, mai puţin cel din testament, însă, deşi i s-a pus în vedere la mai multe termene de judecată, nu a formulat cerere reconvenţională în acest sens, pe care să o şi timbreze, instanţa nu poate să analizeze o cerere cu care nu a fost investită în mod legal.

În Încheierea din data de 29.09.2011 (f. 46 din Vol. I) s-a reţinut că pârâtul nu doreşte să propună probe şi a fost de acord ca reclamanta să depună o notă de constatare cu privire la terenurile pe care le solicită şi care sunt folosite de fiecare dintre aceştia.

Părţile nu au contestat valorile bunurilor imobile stabilite de experţi. Practic neînţelegerile dintre ele se datorează modalităţii de atribuire în concret şi de formare a loturilor.

Bunurile au constituit proprietatea extratabulară a defuncţilor. Potrivit art. 26 din Legea nr. 7/1996, dreptul de proprietate este opozabil faţă de terţi şi fără înscriere în cartea funciară atunci când provin din succesiune.

Articolul 6735 alin. 1 C.pr.civ. are urmatorul enunt: daca partile nu se învoiesc, instanta va stabili bunurile supuse impartelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecaruia si creantele nascute din starea de proprietate comuna pe care coproprietarii le au unii fata de altii.

Raportând dispozitiile legale la situatia de fapt retinuta, instanta apreciaza intemeiata în parte capătul de cerere privind ieşirea din indiviziune, instanţa admiţând-o în parte deoarece la atribuirea loturilor nu s-a putut ţine cont de varianta a patra propusă de reclamantă.

Intrucat intre parti nu s-a realizat o invoiala cu privire la imparteala masei partajabile, instanta a apreciat aplicabile dispozitiile art. 6735 Cod procedura civilă.

La împartirea sau atribuirea bunurilor şi stabilirea loturilor, instanta a avut în vedere cotele legale, optiunile partilor, natura bunurilor si faptul ca partajul se efectueaza de regula, în natura, criterii prevazute de legiuitor la art. 6739 Cod procedură civilă.

Cu privire la modalitatea concretă de partajare a bunurilor, instanţa a considerat că finalitatea procesului de partaj o constituie atribuirea concretă a bunurilor, în materialitatea lor, către copărtaşi, iar la formarea loturilor instanţa trebuie să se aibă în vedere criteriile prev. art. 741 Cod civil., art. 6735 şi art. 6739 Cod procedură civilă .

Art. 6735 alin. 2 teza I Cod procedură civilă dispune că instanţa va face împărţeala în natură, aceasta constituind chiar un principiu al partajului. Criteriile legale prevăzute de art. 6739 Cod procedură civilă sunt justificate raţional şi obiectiv, pentru a îndruma instanţa şi a evita arbitrariul în formarea loturilor, ele nefiind stabilite într-o ordine de preferinţă, astfel că toate aceste dispoziţii trebuie aplicate coroborat, pentru a se respecta drepturile tuturor copărtaşilor şi a se face o împărţeală echitabilă.

În speţă, părţile se află în indiviziune cu privire la bunurile imobile. Posesia exercitată de coindivizari asupra bunurilor supuse partajării nu este prevăzută de art. 6739 Cod procedură civilă între criteriile ce trebuiesc avute în vedere de instanţă la formarea şi atribuirea loturilor. Acest criteriu nu trebuie absolutizat şi nu poate fi în niciun caz avut în vedere ca singurul criteriu sau ca un criteriu prioritar la formarea şi atribuirea loturilor.

Instanţă a considerat că la formarea şi atribuirea loturilor, cel mai important este criteriul atribuirii în natură a bunurilor.

Prin Notele de şedinţă de la f. 75 pârâtul a cerut ca terenul din locul „Vadu Izei” să nu fie inclus în masa partajabilă deoarece i-a fost transmis prin testament de către tatăl lui, însă nu a formulat cerere reconvenţională pe care să o timbreze. A mai arătat că este de acord cu compensarea cheltuielilor de judecată din acest proces.

Prin Încheierea admitere în principiu din 22.12.2011 s-a dispus efectuarea unei expertize în construcţii şi completarea Notei de constatare întocmite de dl ing. TN, cu întocmirea variantelor de partaj.

Dl. ing. TN a propus variante de partaj (f. 150) la valoarea masei partajabile de 357.305,75 lei.

Ţinând cont de opţiunile părţilor, dl. ing. a concluzionat că dacă i s-ar da reclamantei teren din locul acasă, ar trebui format un drum de acces.

Pârâtul a fost nemulţumit de variantele de partaj, astfel că la termenul de judecată din data de 05.07.2012, a solicitat încuviinţarea unei noi expertize cu propuneri de partajare a masei succesorale rămase după defuncţi.

După ce s-au stabilit obiectivele şi s-a întocmit raportul de către dl. ing. MIM, pârâtul a solicitat în scris reevaluarea bunurilor imobile, însă această cerere nu a fost făcută procedural, în faţa instanţei şi să fie pusă în discuţia părţilor. În plus, înainte de întocmirea Încheierii de admitere în principiu, pârâtul a arătat că este de acord cu valorile stabilite de dl. ing. TN, urmând ca în completare doar să se întocmească loturi de partaj de folosinţă.

S-a întocmit Raportul de expertiză tehnică judiciară de către dl. ing. expert MIM (f. 31-vol II) cu trei variante de partaj, potrivit cererilor fiecăreia dintre părţi, iar în completare, s-a întocmit a patra variantă de partaj, la cererea reclamantei.

La întocmirea în concret a loturilor, instanţa a ţinut cont de aspectele asupra cărora ambele părţi au fost de acord, cum ar fi cererea reclamantei ca terenul din locul „Dosu Izei” să fie atribuit în lotul ei şi de faptul că pârâtul nu s-a opus, dar şi de stabilirea în sarcina pârâtului a unei sulte cât mai reduse, principiul de bază fiind partajarea în natură.

În Raportul de expertiză întocmit de dl. ing. MIM (f. 24 din VOL. II) se reţine că toate cele trei variante au fost propuse de către pârât.

Instanţa a considerat că varianta a 3-a de partaj, cu excepţia atribuirii terenului „Arşiţa” în lotul pârâtului, el rămânând în continuare în folosinţa reclamantei, este cea mai echitabilă pentru părţi deoarece respectă în cea mai mare parte voinţa părţilor şi duce la stabilirea unei sulte mai reduse în sarcina pârâtului.

Împotriva sentinţei civile nr. 899, pronunţate de către Judecătoria Dragomireşti în dosarul  nr. 477/224/2011 la data de 3.10.2013, în termenul prevăzut de art. 284 Cod procedură civilă, a formulat apel apelantul-pârât ŞI solicitând admiterea apelului şi schimbarea în parte  a sentinţei  atacate în sensul realizării împărţirii bunurilor în varianta propusă de  instanţa de fond, dar după ce vor fi scoase din masele partajabile bunurile ce-i revin apelantului, trecute în testamentul autentic depus la dosar şi care  au fost expertizate.

În conformitate cu dispoziţiile art. 293 Cod procedură civilă 1865, intimata-reclamantă MI a formulat cerere de aderare la apelul declarat de către apelantul-pârât ŞI.

Prin cererea de aderare la apel s-a solicitat schimbarea hotărârii atacate cu apel în sensul stabilirii cheltuielilor de judecată în sarcina apelantului-pârât  în cuantum de 9707 lei suportate de reclamantă la fondul cauzei şi  obligarea apelantului la cheltuieli de judecată în apel. Tribunalul a reţiut aşa cum s-a arătat în  doctrină şi jurisprudenţă, în situaţia în care se declară  apel, iar în declaraţia de apel nu este menţionată expressis verbis şi încheierea de admitere în principiu, însă sunt formulate critici asupra a ceea ce s-a dispus (cote, compunerea  masei succesorale, natura juridică a bunurilor proprii  sau comune, calitatea de moştenitori), apelul formulat împotriva sentinţei se socoteşte formulat şi împotriva încheierii de admitere în principiu.

Regula potrivit căreia „împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul” este consacrată expres de art. 282 alin. 2 Cod procedură civilă 1865, iar în cererile de împărţeală  judiciară şi de art. 673 indice 8 Cod procedură civilă 1865, care, împreună  cu celelalte texte  ale capitolului respectiv, reglementează ieşirea din starea de indiviziune a coindivizarilor.

Instanţa de control judiciar are obligaţia impusă de  dispoziţiile art. 129 Cod procedură civilă 1865, în calea de atac, de a se pronunţa asupra a ceea ce a fost investită, respectiv a criticilor formulate prin declaraţia de apel.

Faptul că în cererea de apel  nu s-a înscris alăturat numărului şi datei hotărârii şi atacarea încheierii de admitere  în principiu nu înlătură obligaţia instanţei de a examina toate criticile ce au ca obiect atât ceea ce s-a dispus prin încheiere cât şi prin sentinţă.

Limitele libertăţii de reglementare sunt determinate de obligativitatea respectării normelor şi principiilor privind drepturile şi libertăţile fundamentale şi a celorlalte principii consacrate prin Constituţie şi prin actele juridice internaţionale la care România este parte.

Condiţionalităţile impuse nu trebuie să aducă atingere substanţei dreptului sau să îl lipsească de efectivitate.

Încheierile premergătoare în sensul art. 282 alin. 2 Cod procedură civilă 1865 sunt atât cele preparatorii, cât şi cele interlocutorii, categorie în care este inclusă şi încheierea  de admitere în principiu.

Declararea căii de atac împotriva  hotărârii declanşează controlul judiciar şi asupra măsurilor luate prin încheierile premergătoare prin criticile formulate  oricare ar fi actul de procedură prin care au fost depuse, dreptul la apel trebuie  să fie efectiv şi nu îngrădit prin condiţii de formă, instanţa având obligaţia de a se pronunţa asupra temeiniciei şi a legalităţii hotărârii prin prisma criticilor formulate.

În conformitate cu dispoziţiile art. 295 alin. 1, teza finală Cod procedură civilă 1865, tribunalul a pus în discuţie  din oficiu calitatea procesuală activă şi respectiv pasivă a părţilor, având în vedere că nu  au fost propuse mijloace de probă în dovedirea dreptului de proprietate al antecesorilor asupra bunurilor ce se solicită a fi incluse în masa partajabilă.

În şedinţa publică din 11.12.2014 şi în notele de şedinţă depuse la dosar la data de 18.12.2014, reprezentantul reclamantei-intimate MI, a declarat  că în cauză este vorba de un partaj de folosinţă – file 118, 120  din dosar.

Prin notele de şedinţă aflate la fila 120, reprezentantul reclamantei a arătat că  precizează obiectul procesului ca fiind  partaj de folosinţă, care nu vizează împărţirea proprietăţii, ci doar împărţirea folosinţei – fila 120.

Atât reclamanta, în şedinţa publică din 22.01.2015, cât şi pârâtul în aceeaşi şedinţă publică, cât şi prin precizările depuse la dosar la data de 19.01.2015, au arătat că au investit instanţa cu un partaj al proprietăţii şi nu cu un partaj de folosinţă.

Din actele şi lucrările dosarului de fond rezultă în mod clar că nu s-a discutat în faţa instanţei de fond  în termenii unui partaj de folosinţă, cum susţine, abia în apel, reprezentantul reclamantei.

În conformitate cu dispoziţiile art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată  şi nici nu se pot face alte cereri noi. Prin urmare, cauza nu poate fi precizată, direct în apel, în termenii unui partaj de folosinţă, aşa cum solicită reprezentantul reclamantei. Se reţine că părţile, personal, au făcut precizări clare, în şedinţa publică din 22.01.2015, privind obiectul cauzei, aspecte consemnate în încheierea de şedinţă.

În conformitate cu dispoziţiile art. 129 Cod procedură civilă 1865, tribunalul a pus în discuţie în repetate rânduri necesitatea dovedirii dreptului de proprietate al antecesorilor asupra imobilelor cu privire la care se solicită stabilirea componenţei masei succesorale  şi partajul judiciar.

Părţile au arătat că nu pot să depună acte autentice, coli de carte funciară.

S-au depus la dosar adeverinţele nr. 1714/10.06.2014 nr. 1712/10.06.2014, 1727/11.06.2014, nr. 1711/10.06.2014, nr. 1055/14.06.2011, emise de Primăria comunei Săcel conţinând date din registrul agricol, acte ce nu dovedesc dreptul de proprietate – fila 82-85 – fila 96 din dosar.

Înscrisul sub semnătură privată intitulat „contract de vânzare-cumpărare”încheiat între FB şi FE pe de o parte şi PD lui T şi ŞI lui D pe de altă parte datat 15.03.1947, nu dovedeşte de asemenea dreptul de proprietate al antecesorilor.

În CF 50252 Săcel, nr. vechi 3602, sunt înscrişi Fruchter Mendel şi  Bercovici Chiara – fila 98, iar în CF 50251 Săcel, nr. vechi 285, sunt înscrişi Tomoiagă Sztefan l. Ştefan, Tomoiagă Ilyona, Tomoiagă Maria l. Dumitru, Tomoiagă Ion l. Dumitru, Tomoiagă Ştefan l. Dumitru, Tomoiagă Ileana l. Dumitru, Tomoiagă Nestaca l. Dumitru, Tomoiagă Gheorghe l. Dumitru, Tomoiagă Dumitru l. Dumitru, Tomoiagă Simion l. Dumitru – file 132-135 din dosar.

Cu privire la extrasele CF depuse la dosar, părţile au învederat instanţei: apelanta-reclamantă Magdău Ileana a arătat  că  familia Tomoiagă şi părinţii săi au făcut schimb de terenuri în urmă cu 40-45 de ani.

Apelantul-pârât ŞI a confirmat acest aspect. A arătat că este vorba de o suprafaţă de 5 ari teren pe care au primit-o pentru terenul situat la locul numit Vadu Izei. A arătat că nu cunoaşte persoanele menţionate în CF 285 Săcel cu numele de T dar ştie că a existat schimbul de terenuri.

Apelanta-reclamantă MI a arătat că atunci s-a făcut un schimb în trei, respectiv a fost vizată şi familia B. Schimbul s-a făcut tot în urmă cu 40-50 de ani poate chiar 60 de ani iar mama sa a dat la schimb atunci terenul de la locul numit „Vadul Izei” respectiv partea acesteia.

Instanţa a pus în discuţia părţilor dacă pentru realizarea schimbului antecesorii acestora s-au prezentat la notar.

Apelanta-reclamantă MI a arătat că nu există un act de la notar cu privire la schimb.

Apelantul-pârât ŞI a arătat că ştie de un schimb în doi, respectiv părinţii săi au dat un teren  de la locul numit „Vadu Izei” în suprafaţă de 20 de ari  în afara perimetrului comunei şi au primit 5 ari în livadă, la locul  numit „Acasă”, care este un teren mai scump. A arătat că nu ştie să existe vreun înscris notarial în acest sens.

Instanţa a pus în discuţie cine sunt persoanele menţionate în CF 3602 Săcel care apar întabulate pe suprafaţa de 719  mp respectiv numiţii: Fruchter Mendel şi soţia Bercovici Chaia.

Apelantul-pârât ŞI a arătat că  tatăl său a cumpărat de la persoanele menţionate în CF 3602 terenul situat la locul  numit „Livada” prin anul 1930 dar nu au un act de la notar privitor la acest contract.

Apelanta-reclamantă MI a arătat că nu există un act de la notar cu privire la terenul cumpărat de la numiţii: Fruchter Mendel şi soţia Bercovici Chaia şi ştie că s-a mai cumpărat un teren de 8 ari şi de la Peter Dumitru.

Reclamanta a învestit instanţa cu o acţiune în stabilirea masei succesorale după antecesorii părţilor, solicitând ca în masa succesorală să fie incluse mai multe imobile, terenuri, însă nu a fost depus la dosar niciun înscris care să dovedească dreptul de proprietate al antecesorilor asupra acestor imobile.

Instanţa de fond a stabilit masa succesorală  pentru terenuri care nu sunt identificate în regim de carte funciară şi a dispus partajul acestora fără a verifica dacă aceste imobile au constituit proprietatea antecesorilor părţilor, şi pot deci să facă parte din masa succesorală  după defuncţi.

Potrivit art. 1169 Cod civil 1864, cel care face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească.

Sarcina probei în acţiunea în stabilirea masei succesorale şi partaj îi revine reclamantei, care trebuia să dovedească că imobilele supuse partajului fac parte din masa succesorală după părinţii părţilor, respectiv au fost în proprietatea acestora  la momentul deschiderii succesiunilor după antecesorii părţilor.

Aşa cum s-a arătat în doctrină şi jurisprudenţă, nu se poate soluţiona o acţiune în stabilirea masei succesorale  şi partaj pe simple afirmaţii nedovedite de părţi, instanţele fiind obligate  să  lămurească dacă imobilele respective făceau sau nu parte din masa succesorală, solicitând depunerea de înscrisuri din care să rezulte dreptul de  proprietate al antecesorilor părţilor cu privire la imobilele enumerate nu acţiune.

Raportat la acesta aspecte, tribunalul a invocat motivul de apel de ordine publică, în baza art. 295 alin. 1 Cod procedură civilă 1865 teza finală, pentru una dintre condiţiile de admisibilitate a acţiunii de partaj, având în vedere că prevederile art. 728, 730 şi 786 Cod civil 1864, coroborat cu prevederile art. 6731, 6732 şi 6735 cod procedură civilă 1865,  aceea ca toţi comoştenitorii coindivizari să poată face dovada calităţii de coproprietari asupra bunurilor ce formează obiectul partajului.

Astfel, art. 6731 Cod procedură civilă 1865 prevede că „Judecarea oricărei cereri de imparteală privind bunuri asupra cărora părţile au un drept de proprietate comună se face cu procedură prevăzuta in capitolul de faţă, in afara cazurilor in care legea stabileşte o alta procedură." Iar art. 6735 „Daca părţile nu se invoiesc, instanţa va stabili bunurile supuse împartelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia si creanţele născute din starea de proprietate comuna pe care coproprietarii le au unii faţă de alţii. Daca se împarte o moştenire, instanţa va mai stabili datoriile transmise prin moştenire, datoriile si creanţele comostenitorilor fata de defunct, precum si sarcinile moştenirii."

Apoi, art. 728 Cod civil 1864 prevede că „Nimeni nu poate fi obligat a rămane în indiviziune. Un coerede poate oricând cere imparteala succesiunii, chiar cand ar exista convenţii sau prohibiţii contrarii, or indiviziunea, coproprietatea adică, se cere a fi dovedită, iar art. 786 Cod civil 1864 prevede că „Fiecare coerede este prezumat ca a moştenit singur si imediat toate bunurile care compun partea sa, sau care i-au căzut prin licitaţie, si că n-a fost niciodată proprietar pe celelalte bunuri ale succesiunii..", prin urmare reiese că părţile păstrează calitatea de proprietar, dar evident că această calitate trebuie dovedită.

Or, menţiunile din registrul agricol nu fac dovada dreptului de proprietate al defuncţilor, aceste menţiuni din aceste registre fiind făcute în scop fiscal sau agricol iar nicidecum pentru a face dovada proprietăţii.

Dacă părţile nu au făcut dovada că bunurile cu privire la care cer partajul sunt proprietatea lor, atunci o acţiune în partaj nu poate fi admisă.

Din textele legale anterior invocate reiese că este necesar să se facă dovada titlului de proprietate în baza căruia comoştenitorii invocă dreptul de proprietate pe cote părţi asupra bunurilor cu privire la care se solicită partajul succesoral, instanţa fiind învestită cu o cerere de partaj, prin care se solicită a se stabili calitatea de proprietari de către copartajanţi şi cota parte ce revine fiecăruia în urma partajului succesoral.

Potrivit art. 20 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 „Dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil."

În speţă părţile nu au făcut dovada că antecesorii lor au avut înscris în cartea funciară un drept de proprietate sau că ar fi avut un act prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil aceste drepturi reale, după cum face vorbire acelaşi text legal.

Un astfel de act, sau acte succesive, în ipoteza art. 23 din Legea nr. 7/1996. trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de art. 48 din Legea nr. 7/1996.

Apoi, potrivit art. 30 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 prevede că „Dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real, în condiţiile prezentei legi, în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu bună-credinţă, cât timp nu se dovedeşte contrariul."

În cauză nu s-a depus nici o dovadă a vreunei astfel de înscrieri în cartea funciară pe numele antecesorilor părţilor, prin urmare se poate prezuma că dreptul nu există în folosul antecesorilor părţilor.

Potrivit art. 26 din Legea nr. 7/1996 dreptul de proprietate se dobândeşte prin moştenire, chiar şi fără înscrierea în cf, dar cu condiţia ca autorul moştenitorilor să fi fost proprietar de cf sau să fi deţinut un act care să îndeplinească condiţiile prevăzute de art. 48 din Legea nr. 7/1996.

Raportat la considerentele ce preced, tribunalul în baza art. 296, teza a II-a Cod procedură civilă 1865, raportat la art. 295 alin. 1 teza finală Cod procedură civilă 1865, va admite apelul declarat de apelantul-pârât  şi va schimba în tot sentinţa civilă atacată, cu consecinţa respingerii acţiunii formulate de reclamanta MI în contradictoriu cu pârâtul ŞI.

Dispoziţiile din sentinţă vizând achitarea diferenţei de onorariu pentru dl. expert MIM în cuantum de 780 lei vor fi menţinute, acestea nefiind atacate, expertiza ordonată în cauză fiind efectuată de către domnul expert, iar decontul total încuviinţat, se impune achitarea întregului onorariu  pentru domnul expert.

În ceea ce priveşte cererea de aderare la apelul declarat de apelantul-pârât formulată de apelanta-reclamantă, aceasta se referă doar la modalitatea de acordare a cheltuielilor de judecată.

Prin urmare, având în vedere admiterea apelului declarat de apelantul-pârât cu consecinţa schimbării în tot a sentinţei, în sensul respingerii acţiunii, reclamanta este căzută în pretenţii şi nu poate beneficia de acordarea de cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare