Stabilire domiciliu minor,pensie intretinere

Dosar nr. 

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA RÂMNICU SARAT

SENTINŢA CIVILĂ  Nr. 

Şedinţa publică de la

Completul compus din:

PREŞEDINTE AP

Grefier  AM

 Pe rol pronunţarea cauzei minori şi familie privind pe reclamant MAT  domiciliată în RS str B jud.B  şi pe pârât RD domiciliat in RS,  , jud.B având ca obiect - stabilire domiciliu minor, exercitare autoritate părintească, pensie de întreţinere

Dezbaterile cauzei au avut loc în şedinţa publică din când s-au pus concluzii în fond ce s-au consemnat în încheierea din acea zi şi care fac parte integrantă din prezenta, însă instanţa  pentru a da posibilitatea părţilor de a depune concluzii scrise, a amânat pronunţarea la data de azi când în urma deliberării se pronunţă următoarea  sentinţă

INSTANŢA

Asupra acţiunii  civile de faţă:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rm Sărat la data de sub dosar nr.  , reclamanta MAT, domiciliată în RS, str. B jud. B în contradictoriu cu pârâtul RD omiciliat în RS, jud. B  a solicitat ca prin sentinţa ce se va pronunţa să  se stabilească locuinţa minorului RIR în domiciliul său, autoritatea  părintească  asupra minorului  să fie exercitată în comun, de ambii părinţi, să fie obligat pârâtul la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorului, în raport de veniturile pe care le realizează ca pensionar MAN, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că din relaţia de concubinaj pe care întreţinut-o cu pârâtul s-a născut la data de  , minorul IR, că de la momentul la care a debutat relaţia – octombrie 2003 – şi până la data prezentă,  au locuit împreună, cumulat, aproximativ un an, respectiv în perioadele ianuarie – august 2004  şi ianuarie – august 2006, că de la naştere minorul a locuit în mod constant în domiciliul său, fiind ajutată în creşterea acestuia de bunica maternă, că deşi nu au mai convieţuit împreună cu pârâtul din august 2006 au încercat să menţină relaţia o perioadă, însă datorită comportamentului acestuia şi influenţelor mamei sale după o perioadă de timp s-au separat definitiv. Reclamanta a mai învederat că s-a creat o puternică legătură de ataşament cu minorul,  că în locuinţa sa poate oferi acestuia condiţii bune de creştere şi educare, că acesta are rezultate şcolare foarte bune la clasă şi la olimpiade şi că pârâtul nu  a prestat niciodată întreţinere copilului şi nu s-a arătat interesat să se implice în creşterea şi educarea sa.

În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 505, art. 529 şi art. 400 din C.civ. şi art. 453 C.p.c.

În dovedirea cererii s-a solicitat proba cu acte : în cadrul căreia au fost depuse în copie certificată pentru conformitate : certificat de naştere minor, certificat de informare cu privire la procedura medierii.

Pârâtul a depus întâmpinare prin care a arătat că este de acord cu cererea reclamantei referitor la stabilirea locuinţei minorului,  şi să contribuie la cheltuielile de creştere şi educare ale acestuia în fracţie de ½ din 1/3 din  pensia pe care o primeşte, nu este de acord cu plata cheltuielilor de judecată şi a solicitat să i se încuviinţeze să aibă legături personale cu copilul în sensul de a încuviinţa ca minorul să locuiască în domiciliul său în prima şi a treia săptămână a fiecărei luni de vineri de la ora 18 până duminica , ora 18; în vacanţa de vară de la 30 iunie, ora 18,  până la 31 iulie ora 18; în vacanţa de iarnă, începând cu anul 2014, alternând , primele 7 zile în locuinţa sa, iar următoarele 7 zile,  incluzând şi revelionul, cu reclamanta;sărbătoarea de Paşti, alternând, începând cu anul 2015, prima zi de paşte în locuinţa sa, a doua zi cu mama, iar celelalte zile împărţite în mod egal ; perioada dintre trimestre, începând cu anul 2015, alternând, prima parte în locuinţa sa, a doua parte cu reclamanta :

Pârâtul a mai solicitat ca în perioadele în care va putea avea legături personale cu  copilul, să i se permită să poată părăsi şi ţara împreună cu acesta şi  este de acord ca şi mama să poată pleca cu copilul în străinătate.

În motivarea în fapt, în esenţă, pârâtul a arătat că din relaţia de concubinaj pe care a întreţinut-o cu reclamanta a rezultat minorul IR, că în perioada în care era însărcinată aceasta a consimţit ca după naşterea copilului să locuiască împreună în domiciliul său, că au programat repartiţia camerelor şi chiar mobilierul, că stabiliseră ca odată cu botezul copilului să oficieze civil şi  căsătoria, însă după ce s-a externat din maternitate reclamanta nu a venit în domiciliul său, că de comun acord cu aceasta, întrucât copilul rezultat din prima căsătorie îi fusese încredinţat spre creştere şi educare au hotărât ca fiecare să îngrijească de câte un copil însă vizita des minorul şi contribuia cu sume, chiar dacă modeste, la creşterea acestuia, că nu i s-a permis decât o singură dată să petreacă timp cu copilul şi să plece într-o excursie în Bucovina, că poate, ca tată, să contribuie la educaţia băiatului. A mai arătat că reclamanta nu a mai fost de acord să se căsătorească civil şi i s-a refuzat dreptul de a putea ieşi cu copilul la plimbare  şi i se permite să îl ia de la şcoală şi să îl ducă acasă şi să îl vadă numai în prezenţa reclamantei ori a bunicii materne.

Cererea nu a fost întemeiată în drept.

Reclamanta a depus întâmpinare la cererea reconvenţională şi răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat anularea cererii reconvenţionale referitor la  stabilirea legăturilor personale şi la încuviinţarea de a părăsi ţara cu minorul , ca netimbrată şi nulitatea cererii pentru lipsa temeiului de drept al acesteia.

Pe fond, în ipoteza în care  se va îngădui complinirea acestor lipsuri, reclamanta a  solicitat  admiterea  în parte a  cererii reconvenţionale urmând ca pârâtul să poată vizita minorul la locuinţa sa în prima şi a treia sâmbătă din lună între orele 16-20; în vacanţa de vară în perioada 1 -31 iulie zilnic , între orele 14-20; în vacanţa de iarnă , în prima săptămână, zilnic, între orele 14-17, numai în domiciliul său, motivat de faptul că pârâtul a manifestat un total dezinteres faţă de  minor până la debutul discuţiilor ce au precedat cererea de chemare în judecată, că îl vizita o dată sau  de două ori pe lună un interval între o oră şi trei ore însă nu manifesta o afecţiune deosebită, că dimpotrivă a insistat de multe ori ca tatăl să petreacă anumite evenimente împreună cu copilul, împodobirea bradului,  paştele, acesta refuzând de cele mai multe ori. În ceea ce priveşte acordul  ca pârâtul să părăsească ţara cu minorul, reclamanta a arătat că pârâtul i-a spus că va pleca cu copilul în Mexic la sora sa şi nu va mai reveni, împrejurare faţă de care nu este  de acord cu solicitarea sa.

Cu caracter de răspuns la întâmpinare, reclamanta a arătat că interesul pârâtului este determinat de dorinţa de a-şi conserva un interes patrimonial  şi de a nu plăti pensie de întreţinere.

A solicitat a se face aplicarea prevederilor art.  254 pct. 1 C.p.c. şi să fie decăzut pârâtul din dreptul de  a propune probe.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiilor  art. 201 pct. 2 C.p.c

Cererile au fost legal timbrate conform prevederilor art. 15 din OUG nr. 80/2013

Referitor la anularea reconvenţionalei măsura nu s-a impus deoarece cererea  a fost timbrată, iar cu privire la nulitate, faţă de dispoziţiile art. 196 C.p.c, întrucât nemotivarea în fapt şi nu cea în drept atrage  această sancţiune, cererea nu poate fi primită.

În vederea soluţionării cauzei, în temeiul prevederilor art. 258 comb. cu art. 255 C.p.c instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu interogatoriul luat pârâtului – reclamant, proba cu acte, fiind depuse la dosar dovezi privind veniturile pârâtului, declaraţie RAM, adeverinţă de student, sentinţa civilă nr. a Judecătoriei M caracterizare minor, acte medicale, dovezi participare minor la activităţi extraşcolare şi rezultate şcolare, anchete psihosociale referatele întocmite fiind ataşate cauzei, proba testimonială, declaraţiile martorilor fiind consemnate şi ataşate la dosar şi , conform prevederilor art. 226 C.p.c a fost audiat minorul în camera de consiliu. .

Analizând actele şi lucrările dosarului, în fapt şi în drept, instanţa  a reţinut următoarele:

Dintr-o relaţie a părţilor din proces, la data de  s-a născut IR  . Întrucât părţile nu era căsătorite după naştere, copilul a locuit cu mama în domiciliul acesteia. 

Din probatoriu administrat în cauză – martori, acte, discuţiile cu minorul -  coroborat şi cu recunoaşterea pârâtului-reclamant, instanţa a reţinut că băieţelul  a locuit împreună cu mama de la naştere, este bine îngrijit, primeşte o educaţie corespunzătoare,  are rezultate şcolare bune şi este susţinut să îşi dezvolte şi alte aptitudini, fiind antrenat în diverse activităţi extraşcolare. Potrivit prevederilor art. 496 al. 2 C.p.c., în cazul în care părinţii copilului minor nu locuiesc împreună, aceştia vor stabili de comun acord, locuinţa copilului, instanţa de tutelă urmând să hotărască în caz de neînţelegere între părţi.

Având în vedere temeiurile de fapt şi de drept expuse, instanţa va încuviinţa  ca locuinţa minorului să fie stabilită la mamă acolo unde locuieşte în mod statornic de la naştere, consfinţind astfel, pe de o parte înţelegerea părţilor, iar pe de altă parte o situaţie fapt preexistentă.

Referitor la exercitarea autorităţii părinteşti faţă de minor, instanţa apreciază că acest drept şi deopotrivă îndatorire  poate şi trebuie să fie exercitat de ambii părinţi  nefiind identificat niciunul dintre temeiurile prevăzute la art. 507 C.civ. şi nici alte impedimente care să justifice luarea altei măsuri  care să servească mai bine intereselor minorului, apreciind că este benefic pentru copilului să se bucure de  ocrotirea şi supravegherea ambilor părinţi.

În ceea ce priveşte obligaţia de întreţinere a  tatăl pârât, din probele de la dosar, precum şi faţă de recunoaşterea reclamantei, reiese că acesta are o fiică, care deşi majoră este în continuarea studiilor, conform adeverinţei depuse la dosar.

Potrivit prevederilor art. 499 C.civil, tatăl şi mama sunt obligaţi să dea întreţinere copilului lor minor, asigurând-i cele necesare traiului, precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea sa profesională. . Potrivit art. 529 C.civ. întreţinerea se datorează potrivit cu nevoia celui care o cere şi mijloacele celui ce urmează a o plăti, când este datorată de un părinte pentru un copil fiind de ¼ din venituri, pentru  doi copii, în fracţie de 1/3 din venituri, iar pentru 3 sau mai mulţi copii, în fracţie de ½ din venituri.

Raportat  la vârsta copilului, la faptul că minorul este elev, starea de nevoie a acesteia este pe deplin dovedită.

Din actele de la dosar reiese că pârâtul este pensionar MAN şi obţine venituri în sumă de 2257 lei lunar. 

Deşi nu s-a stabilit pe cale judecătorească vreo obligaţie a pârâtului de a contribui la cheltuielile de educare ale fiicei sale majore, instanţa apreciază că acesta are în principal un caracter moral şi se poate executa de bună voie, reclamanta  consimţind ca la stabilirea pensiei pentru IR să se aibă în vedere şi întreţinerea prestată fiicei studente.

Având în vedere dispoziţiile legale mai sus enunţate şi temeiurile de fapt expuse, instanţa va obliga pârâtul la  plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorului Ioan Rareş, născut la data de 22.09.2004, în sumă de 375 lei lunar, începând cu data introducerii acţiunii, 14.04.2014 şi până la majoratul acestuia.

În conformitate cu prevederile art. 530 C civ, contribuţia mamei la întreţinerea minorei se va executa în natură prin asigurarea celor necesare traiului precum şi a cheltuielilor de educare şi învăţătură.

În ceea ce priveşte dreptul părintelui cu care copilul nu locuieşte, de a avea legături personale cu minorul, consfinţit prin art. 496 al. 5 C.civ. instanţa reţine următoarele :

Potrivit prevederilor art. 494 C.civ. părinţii sau reprezentanţii legali ai copilului pot, numai în baza unor motive temeinice să împiedice corespondenţa sau legăturile personale ale copilului  în vârstă de până la 14 ani, neînţelegerile urmând să fie soluţionate de instanţa de tutelă, după ascultarea copilului.

Din susţinerile părţilor, coroborat cu declaraţiile martorilor audiaţi şi din discuţiile cu copilul, a reieşit că minorul a păstrat legături personale cu tatăl însă acestea s-au exercitat în principal, în modalitatea propusă de mamă, în sensul că minorul era luat de tată de la şcoală şi adus în locuinţa reclamantei, era vizitat în locuinţa mamei şi era invitat să participe la organizarea unor evenimente – ori de sărbători - fie în locuinţa reclamantei, fie la naşii copilului.

Din declaraţiile martorilor, coroborat cu poziţia exprimată de pârâtă prin întâmpinarea la cererea reconvenţională a reieşit că aceasta a permis şi este de acord să permită pârâtului-reclamant exercitarea unor legături cu copilul numai în prezenţa sa.

Este adevărat că din probatoriul administrat în cauză şi din memoriul depus de reclamantă răzbate fără nicio îndoială puternicul ataşament  pe care mama l-a dezvoltat pentru copil şi dorinţa imensă de a crea acestuia cel puţin aparenţa apartenenţei unei familii aşa cum este înţeleasă de societate, însă aceasta nu a dus acest demers până la capăt, iar refuzul pârâtului de a răspunde tuturor solicitărilor de a participa la diferite evenimente fiind catalogate ca o lipsă de interes faţă de copil.

Încercarea părţilor de a întemeia o familie, a fost soldată cu un eşec, cu toate că aparent a existat  un efort comun pentru realizarea acestui scop, inclusiv cu intenţia de a oferii celor doi copii – fetiţa din prima căsătorie a pârâtului – reclamant, majoră în prezent dar care îi fusese  încredinţată la  divorţ spre creştere şi educare – şi minorul IR – un cămin. Din memoriile depuse de părţi instanţa a reţinut că părţile s-au confruntat cu  probleme în încercarea de a ajunge la un consens, începând cu cele mai neînsemnate aspecte ale vieţii cotidiene – gen unde se gătea mâncare  şi oferirea ei în bucătăria „muzeu” – şi până la chestiuni care presupun o anumită comunicare spirituală, cum ar fi neînţelegeri legate chiar şi de biserica ce urma să fie frecventată şi care au fost de natură să erodeze relaţia şi legătura ce se crease între părţi şi care condus la naşterea unui copil- IR

Instanţa apreciază că pentru o dezvoltare echilibrată a copilului acestea  trebuie să dezvolte o relaţie afectivă şi faţă de tatăl său şi  că acest lucru nu se poate realiza numai prin vizitarea minorului în locuinţa reclamantei. Este cert că  părţile au acumulat nemulţumiri una faţă de cealaltă şi oricât de civilizat s-ar comporta, tensiunea creată  îngreunează posibilitatea  petrecerii unui timp îndelungat în locuinţa celuilalt – în speţă a pârâtului în locuinţa reclamantei. câte 6 ore , în fiecare zi în timpul vacanţei copilului, cum a propus reclamanta.

Instanţa apreciază că programul de vizitare propus de reclamantă restricţionează şi dreptul copilului de  a petrece timpul liber, nefiind de admis ca o lună întreagă, zi de zi, într-un interval orar destul de mare, să nu poată părăsi locuinţa mamei pentru că este vizitat de tată.

Exercitarea în comun a autorităţi părinteşti conferă părintelui  nu numai obligaţia de a veghea la dezvoltarea copilului şi de a-l ocroti, dar şi dreptul de a-i transmite anumite cunoştinţe, de a încerca să dezvolte o relaţie  liberă, pentru  a se crea o legătură afectivă cu părintele şi cu familia acestuia - în speţă cu sora şi bunica paternă – dar  deopotrivă şi copilul, care este la o vârstă suficient de mare, are dreptul de a-şi cunoaşte în mod nestingherit tatăl  - . Atâta timp cât din probatoriul administrat în cauză nu s-au conturat elemente care să conducă la concluzia că viaţa , sănătatea sau dezvoltarea morală a copilului ar fi puse în pericol dacă ar  petrece timp şi în locuinţa tatălui, că acesta nu l-ar putea supraveghea, că nu este un părinte responsabil, sau că are un comportament  social şi moral inadecvat, instanţa apreciază că nu este justificat ca relaţia tată-copil să se afle permanent sub supravegherea atentă a mamei reclamante.

Faţă de cele ce preced, cererea pârâtului reclamant urmează să fie admisă în parte,  urmând a i se încuviinţa să aibă legături personale prin luarea copilului Ioan Rareş în domiciliul său, în primul şi al treilea sfârşit de săptămână al fiecărei luni, de sâmbăta ora  10- până duminica, ora 14; în timpul vacanţelor de vară două săptămâni, de la data de 30 iunie, ora 18, la  data de 15 iulie, ora 18 ; 5 zile în timpul vacanţelor de iarnă, în perioada 23 decembrie ora 10, până la data de 27 decembrie, ora 17, în anii pari şi în perioada 29 decembrie, ora 10, până la 2 ianuarie, ora 17, în anii impari; în perioada sărbătorilor pascale, prima zi de paşte între orele 10 şi până la orele 18, în anii pari, iar a treia zi de paşte, între orele 10 şi orele 18,  în anii impari; vacanţele intertrimestriale, primele 2 zile, între orele 10 şi 17, în anii pari şi  ultimele 2 zile, între orele 10-17, în anii impari.

„Construcţia” unei relaţii cu copilul necesită  timp şi mai ales răbdare, modificarea condiţiilor de viaţă ale acestuia, chiar şi numai prin duratele de timp în care ar fi despărţit de mama sa – de care nu a mai fost separat – trebuie să se realizate treptat, apreciind că modalitatea încuviinţată este de natură să răspundă deopotrivă drepturilor  copilului şi părinţilor.

Referitor la capătul de cerere privind încuviinţarea de a părăsi teritoriul ţării cu copilul fără acordul mamei, instanţa îl va respinge întrucât nu s-a dovada refuzului nejustificat al reclamantei – chiar dacă aceasta  a precizat în întâmpinare  că nu consimte ca tatăl să plece cu copilul în străinătate, aceasta a fost expresia unei reacţii determinate de o anumită afirmaţie a  pârâtului – iar pe de altă parte nu se poate suplini în mod generic acest consimţământ, mama, în exercitarea autorităţii părinteşti având dreptul de a cunoaşte dacă minorul ar urma să călătorească şi unde.  În cazul în care pârâtul ar avea stabilită destinaţia, locaţia, condiţiile oferite copilului , iar mama ar refuza, s-ar putea adresa cu o cerere instanţei care ar putea aprecia în condiţii concrete asupra  acesteia

Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de părţi :

Pârâtul a  fost de acord cu capetele de cerere referitoare la stabilirea locuinţei minorului,  exercitarea autorităţii părinteşti motiv pentru care, în lumina prev. art. 275 C.p.c nu în va obliga la plata contravalorii taxelor de timbru achitate. Referitor la capătul de cerere privind pensia de întreţinere, instanţa reţine că pârâtul deşi a fost de acord să contribuie la cheltuielile de creştere şi educare ale minorului, nu a fost de acord cu cuantumul solicitat de  reclamantă, poziţia acestuia fiind circumstanţiată, astfel încât nu se poate reţine că a  achiesat la pretenţiile reclamantei.  Prin urmare,  instanţa va compensa în parte cheltuielile de judecată şi va obliga pârâtul la plata sumei de 890 lei taxă judiciară de timbru pentru acest capăt de cerere şi onorariu de avocat.

Hotărârea este executorie provizoriu de drept.

Văzând şi prevederile art. 466 şi art. 468 C.civ.

Pentru aceste motive

În aceste motive

Hotărăşte :

Admite acţiunea principală formulată de reclamanta-pârâtă  MAT domiciliată în RS, str. B,  , jud. B  în contradictoriu cu pârâtul-reclamant RD domiciliat în RS jud. B

Admite,  în parte, cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant RD, domiciliat în RS jud. B, în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă  MAT domiciliată în RS str. B ,  , jud. B

Stabileşte locuinţa minorului RIR, născut la data de domiciliul reclamantei.

Dispune ca autoritatea părintească faţă de minor să fie exercitată în comun, de ambii părinţi.

Obligă pârâtul să achite în favoarea minorului o pensie de întreţinere  în favoarea minorului Ion Rareş, născut la data de 22.09.2004,  în sumă de 375 lei lunar, începând cu data introducerii acţiunii, 14.04.2014 şi până la majoratul acestuia.

Încuviinţează ca pârâtul să aibă legături personale cu minorul  IR, prin luarea copilului în domiciliul său, în primul şi al treilea sfârşit de săptămână al fiecărei luni, de sâmbăta ora  10- până duminica, ora 14; în timpul vacanţelor de vară două săptămâni, de la data de 30 iunie ora 18, la  data de 15 iulie, ora 18 ; 5 zile în timpul vacanţelor de iarnă, în perioada 23 decembrie ora 10, până la data de 27 decembrie ora 17 în anii pari şi în perioada 29 decembrie ora 10 până la 2 ianuarie ora 17, în anii impari; în perioada sărbătorilor pascale, prima zi de paşte între orele 10 şi până la orele 18, în anii pari, iar a treia zi de paşte, între orele 10 şi orele 18,  în anii impari; vacanţele intertrimestriale, primele 2 zile, între orele 10 şi 17, în anii pari şi  ultimele 2 zile, între orele 10-17, în anii impari.

Respinge capătul de cerere privind părăsirea  teritoriului României  cu copilul fără acceptul mamei.

Compensează în parte cheltuielile de judecată şi obligă pârâtul să achite reclamantei suma de 890 lei reprezentând taxă judiciară de timbru şi onorariu de avocat

Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând să fie depusă la Judecătoria RS

Pronunţată în şedinţă publică astăzi,  .

Preşedinte, Grefier,

Domenii speta

Spete similare