Contestarea încetării de drept a contractului individual de muncă

Legea nr. 329/2009: art. 18, art. 20;

Codul muncii: art. 56 al. 2.

Potrivit art. 20 din Legea nr. 329/2009, neîndeplinirea obligaţiei privind exprimarea opţiunii în termenul prevăzut la art. 18 constituie cauză de încetare de drept a raporturilor de muncă stabilite în baza contractului individual de muncă.

Încetarea de drept a contractului individual de muncă al reclamantului a intervenit în luna decembrie 2009, ca urmare a unei situaţii prevăzute de o lege specială (art. 18 din Legea nr. 329/2009) şi în temeiul unei norme speciale (art. 20 din Legea nr. 329/2009), astfel că, în cazul reclamantului, constatarea încetării de drept a contractului individual de muncă nu trebuia să respecte condiţiile prevăzute de legea generală (art. 56 alin. 2 din Codul muncii).

Împrejurarea că reclamantul a continuat raporturile de muncă după această dată, prestând muncă şi fiind remunerat, nu echivalează cu încheierea unui nou contract de muncă, aşa cum susţine acesta, ci din momentul în care a intervenit cauza de încetare de drept ne aflăm în situaţia unui contract de muncă lovit de nulitate, fiind aplicabile dispoziţiile art. 57 alin. 5 din Codul muncii.

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 1540 din 28.10.2014 a Tribunalului Mureş, pronunţată în dosarul nr. 2338/102/2014 s-a respins excepţia tardivităţii introducerii acţiunii, s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamantul R. P. Ş.  în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă „A. T.” şi s-a anulat Dispoziţia nr. 49 din 24.04.2014, emisă de pârâta Regia Autonomă „A. T.” Târgu-Mureş, respingându-se  restul pretenţiilor reclamantului.

De asemenea, s-a dispus obligarea pârâtei Regia Autonomă „A. T.” Târgu-Mureş la plata în favoarea reclamantului a sumei de 450 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, respingând celelalte pretenţii formulate cu acest titlu.

Totodată, Tribunalul a respins acţiunea civilă formulată de reclamantul R. P. Ş. în contradictoriu cu pârâţii Judeţul Mureş şi Consiliul Judeţean Mureş.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut, în privinţa excepţiei tardivităţii, că încetarea de drept a contractului individual de muncă a avut loc urmare a unei situaţii prevăzute de o lege specială (art. 18 din Legea nr. 329/2009) şi în temeiul unei norme speciale (art. 20 din Legea nr. 329/2009), astfel că, în cazul reclamantului, constatarea încetării de drept a contractului individual de muncă nu trebuia să respecte condiţiile prevăzute de legea generală (art. 56 alin. 2 din Codul muncii). Prin urmare, necesitatea emiterii de către angajator a unui act constatator al încetării contractului individual de muncă este impusă mai degrabă de existenţa unui înscris probator, care este suficient să îndeplinească următoarele condiţii: să fie făcut în formă scrisă (indiferent cum se intitulează, decizie, dispoziţie etc.) de către angajatorul reclamantului şi să fie comunicat salariatului.

Tribunalul a apreciat că verificarea termenului de contestare a Dispoziţiei nr. 49/24.04.2014 emise de pârâta Regia Autonomă „A. T.” Târgu-Mureş şi a Dispoziţiei nr. 115/24.04.2014 emise de Preşedintele Consiliului Judeţean Mureş trebuie făcută prin raportare la dispoziţiile art. 211 lit. a din Legea nr. 62/2011, iar lecturarea de către reclamant a dispoziţiilor contestate prin prezenta acţiune, chiar şi în prezenţa avocatului său, nu acoperă în totalitate scopul urmărit de legiuitor prin folosirea enunţului „a luat cunoştinţă de măsura dispusă”.

Tribunalul a reţinut că reclamantul a restituit înscrisurile, deci acestea nu au rămas în păstrarea sa, astfel încât să dispună de datele înscrise în dispoziţii (numerele actelor, temeiurile de drept invocate), date necesare pentru a putea afirma că reclamantului i-a fost garantat dreptul la apărare (materializat chiar şi prin formularea contestaţiei împotriva dispoziţiilor din speţă).

Drept urmare, văzând şi că acţiunea a fost expediată prin scrisoare recomandată la data de 23.06.2014, instanţa a apreciat că reclamantul a introdus contestaţia împotriva Dispoziţiei nr. 49/24.04.2014 emise de pârâta Regia Autonomă „A. T.” Târgu-Mureş şi a Dispoziţiei nr. 115/24.04.2014 emise de Preşedintele Consiliului Judeţean Mureş, în termenul de 45 de zile prevăzut de art. 211 lit. a din Legea nr. 62/2011.

Pe fond, Tribunalul a reţinut că la data de 09.05.2014 (când reclamantului i-a fost comunicată Dispoziţia nr. 115/24.04.2014 emisă de Preşedintele Consiliului Judeţean Mureş, prin care s-a constatat că a încetat de drept contractul individual de muncă nr. 237/01.01.2002 ca urmare a neîndeplinirii obligaţiei de exprimare a opţiunii prevăzute de art. 18 din Legea nr. 329/2009), reclamantul avea calitatea de angajat, dat fiind că prin sentinţa civilă nr. 2303/20.11.2013 pronunţată de Tribunalul Mureş a fost anulată Dispoziţia nr. 215/16.04.2013, emisă de Vicepreşedintele Consiliului de Administraţie al Aeroportului Transilvania Tg. Mureş, prin care  reclamantul a fost concediat ca urmare a desfiinţării locului de muncă.

S-a constatat că, în luna decembrie 2009, reclamantul beneficia atât de pensie, cât şi de salariu, iar pensia reclamantului a fost în luna decembrie 2009 de 1.694 lei, adică peste nivelul câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat (1.693 lei, potrivit art. 16 alin. 2 din Legea nr. 19/2009).

S-a mai reţinut că indiferent dacă la de 24 noiembrie 2009 reclamantul era pensionar cumulard sau a devenit pensionar cumulard în luna decembrie 2009 (după data intrării în vigoare a Capitolul IV al Legii nr. 329/2009), acesta nu a făcut dovada că şi-a exprimat în scris, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a Capitolului IV al Legii nr. 329/2009 sau în termen de 15 zile de la data survenirii situaţiei de cumul, opţiunea între suspendarea plăţii pensiei pe şi încetarea raporturilor de muncă.

Potrivit art. 20 din Legea nr. 329/2009, neîndeplinirea obligaţiei privind exprimarea opţiunii în termenul prevăzut la art. 18 constituie cauză de încetare de drept a raporturilor de muncă stabilite în baza contractului individual de muncă, astfel că  instanţa a apreciat că încetarea de drept a contractului individual de muncă al reclamantului s-a produs în luna decembrie 2009.

Cu privire la cererea îndreptată împotriva pârâtei Regia Autonomă „A. T.” Târgu-Mureş (şi având ca obiect cererea reclamantului de anulare a dispoziţiei nr. 49/24.04.2014 emisă de pârâta Regia Autonomă „A. T.” Târgu-Mureş şi cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată), instanţa a reţinut că reclamantul a fost angajat de către pârâtul Consiliul Judeţean Mureş, iar din clauzele contractului individual de muncă reiese că reclamantul şi-a desfăşurat activitatea în cadrul regiei pârâte (Regia Autonomă „A. T.” Târgu-Mureş) şi că toate obligaţiile acestuia au fost asumate faţă de regia pârâtă, fără însă ca acest fapt să atragă substituirea în calitate de angajator a Regiei Autonome „A. T.” Târgu-Mureş, astfel că încetarea contractului individual de muncă al reclamantului nu putea fi constatată de regia pârâtă, ci doar de angajatorul reclamantului, Consiliul Judeţean Mureş.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul R. P. Ş., solicitând schimbarea în parte a sentinţei atacate, în sensul anulării Dispoziţiei nr. 115 din 24.04.2014 emise de Preşedintele Consiliului Judeţean Mureş.

În motivarea căii de atac promovate, apelantul a arătat că dispoziţia a fost emisă tardiv, întrucât potrivit art. 56 alin. 2 din Codul muncii constatarea cazului de încetare de drept a contractului individual de munca se face în termen de 5 zile lucrătore de la intervenirea acestuia. Or, dispoziţia atacată, pe lângă faptul că nu conţine termenul la care a operat încetarea de drept, s-a emis mult peste termenul anterior menţionat.

Pe fond, s-a arătat că  dispoziţiile contestate sunt nule, pentru neîndeplinirea condiţiilor de validitate, întrucât au fost emise într-un moment în care raporturile de muncă ale reclamantului erau încetate, lipsind obiectul actului juridic, acesta nefiind posibil.

De asemenea, s-a invocat caracterul ilicit al cauzei actului juridic, întrucât dispoziţia contestată are, în mod evident, scopul de a evita reintegrarea reclamantului pe postul de director general al Regiei.

Cu privire la lipsa menţiunii privind data la care raporturile de muncă au încetat de drept, s-a arătat că acest element era esenţial, întrucât cu aceeaşi dată trebuia operată în REVISAL încetarea contractului individual de muncă , de la acest termen curg termenele de prescripţie prev. de art. 56 alin. 2 din Codul muncii şi în raport de această dată se apreciază legalitatea dispoziţiei şi îndeplinirea condiţiilor prevăzute de Legea nr. 329/2009, pentru aplicarea sancţiunii încetării de drept.

De asemenea, s-a arătat că dispoziţiile contestate sunt nelegale şi sub aspectul neîndeplinirii condiţiilor prevăzute de Legea nr. 329/2009 pentru încetarea de drept a raporturilor de muncă, întrucât reclamantul nu era pensionar la data intrării în vigoare a legii, iar din momentul în care a beneficiat de pensie, nivelul acesteia a fost sub cel prev. de art. 18 alin. 2 din Legea nr. 329/2009 până la data de 01.10.2013, când pensia a fost recalculată, însă la acea dată nu mai avea calitatea de angajat, astfel că nu se mai punea problema opţiunii.

Apelantul a mai arătat că, independent de împrejurarea că raporturile de muncă au încetat de drept la un anumit moment, ele au continuat în baza consimţământului mutual, fapt ce echivalează cu încheierea unui nou contract de muncă.

De asemenea, s-a subliniat că angajatorului îi revine culpa exclusivă pentru situaţia creată, în raport de prevederile art. 23 alin. 1 din Legea nr. 329/2009.

În drept, apelantul reclamant a invocat prevederile art. 480 alin. 2 din Codul de procedură civilă.

În cauză a formulat apel incident pârâtul Consiliul Judeţean Mureş, prin care a solicitat schimbarea sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii introductive ca tardiv formulată. În subsidiar, pârâtul a solicitat respingerea ca nefondat a apelului declarat de reclamant.

În susţinerea apelului incident, s-a arătat că data comunicării dispoziţiei contestate de reclamant este 09 mai 2014, iar data luării la cunoştinţă despre măsura dispusă coincide momentului încheierii procesului-verbal nr. 2526 din 25.04.2014, astfel că faţă de data înregistrării acţiunii, 23 iunie 2014, învestirea instanţei s-a făcut în afara termenelor prevăzute de art. 268 alin. 1 lit. a din Codul muncii şi de art. 211 alin. 1 lit. a din Legea nr. 62/2011.

În ceea ce priveşte apelul reclamantului, s-a arătat că în cauză nu poate fi primită ipoteza cauzei ilicite a dispoziţiei contestate, întemeiată pe dispoziţiile codului civil, având în vedere caracterul special al normelor ce guvernează raporturile de muncă, subliniind că la data emiterii dispoziţiei reclamantul avea calitatea de salariat.

Cu privire la invocarea tardivităţii emiterii dispoziţiei contestate, s-a arătat că prevederile art. 56 alin. 2 din Codul muncii au doar caracter de recomandare, iar cauza încetării de drept al contractului de muncă al reclamantului nu se regăseşte printre cele enumerate de Codul muncii.

Cu privire la condiţiile de validitate prevăzute de Legea nr. 329/2009 s-a arătat că acestea sunt îndeplinite în cauză, încetarea contractului individual de muncă operând de drept, la momentul îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege, independent de data emiterii actului de constatare. Prin urmare, neindicarea în cuprinsul deciziei a datei la care a avut loc încetarea de drept a contractului nu are relevanţă, întrucât acest eveniment a intervenit în virtutea legii.

Reclamantul R. P. Ş. a formulat întâmpinare la apelul incident şi răspuns la întâmpinarea formulată de Consiliul Judeţean Mureş, solicitând respingerea apelului incident ca nefondat.

În acest sens, reclamantul a arătat că momentul în care a luat la cunoştinţă de conţinutul dispoziţiilor contestate a fost data comunicării prin executor judecătoresc, astfel încât contestaţia nu a fost tardiv formulată.

Examinând sentinţa atacată din perspectiva motivelor invocate, instanţa de control judiciar a constatat următoarele:

În ceea ce priveşte tardivitatea formulării contestaţiei de către reclamant, Curtea a constatat că prima instanţă a reţinut în mod corect, pe de o parte, împrejurarea că verificarea termenului de contestare a dispoziţiilor în litigiu trebuie făcută prin raportare la dispoziţiile art. 211 lit. a din Legea nr. 62/2011, iar pe de altă parte, faptul că acesta curge de la data comunicării celor două dispoziţii, lecturarea acestora chiar în prezenţa avocatului neacoperind în totalitate scopul urmărit de legiuitor prin folosirea enunţului „a luat cunoştinţă de măsura dispusă”, în contextul în care acesta a restituit înscrisurile, acestea nerămânând în păstrarea sa.

Sub acest aspect apelul incident declarat de Consiliul Judeţean Mureş este nefondat, urmând a fi respins ca atare, Curtea reţinând că, în raport de data formulării acţiunii (data expedierii prin scrisoare recomandată), respectiv 23.06.2014, contestaţia împotriva dispoziţiilor emise de Regia Autonomă „A. T.” Târgu-Mureş şi de Preşedintele Consiliului Judeţean Mureş respectă  termenul de 45 de zile, prevăzut de art. 211 lit. a din Legea nr. 62/2011.

În ceea ce priveşte apelul reclamantului, Curtea a reţinut că dispoziţia emisă de Preşedintele Consiliului Judeţean Mureş nu este lovită de nulitate pentru neîndeplinirea condiţiilor de validitate, neputând fi primite argumentele apelantului referitoare la faptul că obiectul actului juridic nu este posibil sau că ar avea cauză ilicită.

Sub acest aspect, Curtea a reţinut că prin Dispoziţia nr. 215 din 16.04.2013, emisă de vicepreşedintele Consiliului de Administraţie al Aeroportului Transilvania Tg. Mureş reclamantul a fost concediat ca urmare a desfiinţării locului de muncă, însă prin Sentinţa civilă nr. 2303 din data de 20.11.2013, pronunţată de Tribunalul Mureş a fost anulată această dispoziţie şi s-a dispus reintegrarea reclamantului.

Hotărârea judecătorească de anulare a unei decizii de desfiinţare a contractului individual de muncă cu repunerea în situaţia anterioară presupune că raportul juridic dintre angajator şi salariat nu a încetat niciodată, neavând nicio importanţă împrejurarea că nu s-au operat modificările corespunzătoare în REVISAL. Legea nu prevede necesitatea emiterii unei decizii din partea angajatorului, prin care să fie repus în postul deţinut anterior, iar  hotărârea judecătorească  prin care s-a dispus reintegrarea beneficiază de putere de lucru judecat, astfel încât reclamantul avea calitatea de angajat la momentul comunicării Dispoziţiei nr. 115 din 24.04.2014 emisă de Preşedintele Consiliului Judeţean Mureş, prin care s-a constatat că a încetat de drept contractul individual de muncă nr. 237/01.01.2002 ca urmare a neîndeplinirii obligaţiei de exprimare a opţiunii prevăzute de art. 18 din Legea nr. 329/2009.

În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia dispoziţia contestată urmărea scopul de a evita reintegrarea reclamantului pe postul de director general al Regiei şi că, din acest motiv este nulă pentru că ar avea o cauză ilicită, nu poate fi primită nefiind susţinută de nici un fel de dovezi în acest sens. În plus, încetarea de drept a contractului individual de muncă a operat în baza legii, constatarea acestei împrejurări neputând avea o cauză ilicită.

Cu privire la critica referitoare la lipsa menţiunii din cuprinsul dispoziţiei a datei la care au încetat de drept raporturile juridice, Curtea a reţinut că nici aceasta nu este întemeiată.

Astfel, potrivit art. 20 din Legea nr. 329/2009, neîndeplinirea obligaţiei privind exprimarea opţiunii în termenul prevăzut la art. 18 constituie cauză de încetare de drept a raporturilor de muncă stabilite în baza contractului individual de muncă.

Instanţa de fond a reţinut în mod corect faptul că  încetarea de drept a contractului individual de muncă al reclamantului a intervenit în luna decembrie 2009, ca urmare a unei situaţii prevăzute de o lege specială (art. 18 din Legea nr. 329/2009) şi în temeiul unei norme speciale (art. 20 din Legea nr. 329/2009), astfel că, în cazul reclamantului, constatarea încetării de drept a contractului individual de muncă nu trebuia să respecte condiţiile prevăzute de legea generală (art. 56 alin. 2 din Codul muncii).

Împrejurarea că reclamantul a continuat raporturile de muncă după această dată, prestând muncă şi fiind remunerat, nu echivalează cu încheierea unui nou contract de muncă, aşa cum susţine acesta, ci din momentul în care a intervenit cauza de încetare de drept ne aflăm în situaţia unui contract de muncă lovit de nulitate, fiind aplicabile dispoziţiile art. 57 alin. 5 din Codul muncii.

Nu pot fi primite nici argumentele apelantului referitoare la împrejurarea că nu ar fi fost îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 329/2009 pentru încetarea de drept a raporturilor de muncă, întrucât aşa cum rezultă din înscrisurile aflate la filele 53-57 în dosarul Tribunalului, în luna decembrie 2009 reclamantul beneficia atât de pensie, cât şi de salariu.

Potrivit înscrisurilor menţionate, pensia reclamantului a fost în luna decembrie 2009 de 1.694 lei, aşadar peste nivelul câştigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat (1.693 lei, potrivit art. 16 alin. 2 din Legea nr. 19/2009).

Capitolul IV al Legii nr. 329/2009 (din care fac parte art. 17-20) a intrat în vigoare la data de 24 noiembrie 2009, potrivit art. 70 din lege, iar reclamantul  nu a făcut dovada că şi-a exprimat în scris, în termen de 15 zile de la data survenirii situaţiei de cumul, opţiunea între suspendarea plăţii pensiei şi încetarea raporturilor de muncă, iar neîndeplinirea acestei obligaţii, potrivit art. 20 din Legea nr. 329/2009,  constituie cauză de încetare de drept a raporturilor de muncă stabilite în baza contractului individual de muncă.

Faţă de considerentele expuse, constatând că sentinţa atacată este legală şi temeinică, în temeiul dispoziţiilor art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea a respins ca nefondate apelurile declarate în cauză.

Domenii speta

Spete similare