Nesoluţionarea fondului. Casare cu trimitere spre rejudecare

Codul de procedură civilă: - art. 312 alin. 5

Stabilind faptul că instanţa de fond nu a analizat susţinerile reclamanţilor, apărările pârâţilor şi că nu şi-a argumentat în drept soluţia pronunţată, practic, fondul cauzei a rămas nesoluţionat şi, prin urmare, în conformitate cu dispoziţiile art. 304 pct. 5 prin raportare la art. 105 alin. 2 şi art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, se impune casarea integrală a hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.

Prin cererea înregistrată la data de 05.09.2011, reclamanţii K. A. - I. şi F. G. au chemat în judecată Primarul municipiului Reghin, Municipiul Reghin şi Statul Român, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş, solicitând instanţei obligarea pârâţilor să restituite în natură, liber de orice sarcini, imobilul situat în xxx, compus din  teren şi construcţii, situat în intravilan şi înscris în CF 377 Reghin-sat, nr. top. 2/2 şi 3, cu suprafaţa totală de 8952 mp şi intabularea dreptului în favoarea reclamanţilor. De asemenea, reclamanţii au solicitat obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

 În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că sunt persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii, în conformitate cu Legea nr. 10/2001, pentru imobilul situat în Xxx, imobil care a aparţinut bunicului reclamanţilor, F. A. - V., şi care a trecut în proprietatea statului în temeiul Decretului nr. 90/1950.

 De asemenea, reclamanţii au arătat că au urmat procedurile prevăzute de Legea nr. 10/2001 şi au depus o notificare, solicitând măsuri reparatorii prin echivalent, ştiind faptul că la acea vreme imobilul nu putea fi restituit în natură. Această notificare nu a fost soluţionată şi, în conformitate cu Decizia nr. XX din 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa de judecată este investită cu soluţionarea pe fond a cererii de restituire în natură a imobilului.

 În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 5, 10, 21 şi 23 din Legea nr. 10/2001.

 Pârâtul Primarul municipiului Reghin a depus întâmpinare şi a solicitat respingerea cererii ca prematură având în vedere că notificarea depusă de reclamanţi este încă în lucru şi n-a putut fi soluţionată.

 La rândul său, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş, prin Administraţia Finanţelor Publice Reghin, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a statului în condiţiile în care Legea nr. 10/2001 stabileşte o procedură specială, dar şi autorităţile care au atribuţii în acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilele notificate.

 La data de 15.05.2012, reclamanţii şi-au modificat cererea, solicitând şi anularea Dispoziţiei nr. 759 din 11.04.2012, emisă de Primarul municipiului Reghin şi, drept consecinţă, admiterea petitului 1 din cererea iniţială, respectiv obligarea pârâţilor la restituirea în natură a imobilului înscris în CF nr. 377 Reghin-sat, nr. top 2/2 şi 3.

 La termenul de judecată din 17.01.2012, instanţa a respins excepţia prematurităţii, invocată de pârâtul Primarul municipiului Reghin, iar la termenul de judecată din 14.02.2012, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice.

Pe parcursul judecăţii cererii, reclamantul F. G. a decedat, fiind introduşi în cauză moştenitorii acestuia: F. E., F. Z. - Z., F. A. - G., F. G.-F. şi F. G..

 Prin Sentinţa civilă nr. 1387 din 07.10.2014  Tribunalului Mureş, a  respins cererea formulată şi precizată de reclamanţi, în contradictoriu cu pârâţii Primarul municipiului Reghin, Municipiul Reghin şi Statul Român, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş. Totodată, instanţa a obligat reclamanţii la plata sumei de 10.000 lei în favoarea pârâtului Municipiul Reghin cu titlu de cheltuieli de judecată.

 În motivarea hotărârii, s-au reţinut următoarele:

 Reclamanţii s-au adresat instanţei, solicitând restituirea unui imobil, teren şi construcţii. Pârâţii au formulat o singură apărare şi anume că pentru imobilul solicitat reclamanţii au beneficiat deja de măsuri reparatorii.

 Imobilul solicitat a fi restituit a fost înscris în CF 307 Reghin, nr. top 2 şi 3 şi în urma unei operaţiuni de dezmembrare, a fost transcris în CF nr. 377 Reghin-sat, nr. top 2/2, grădină de 3780 mp, şi nr. top 3, imobil edificiu cu suprafaţa de 5172 mp. Totodată, dreptul de proprietate asupra imobilului a fost înscris în favoarea statului prin naţionalizare în baza Decretului nr. 90/1950.

 Deşi reclamanţii au invocat calitatea de moştenitori ai defunctului F. A. - V. atunci când au formulat notificarea, în cartea funciară apăreau alţi proprietari, însă pârâţii nu au negat nici un moment calitatea reclamanţilor de persoane îndreptăţite.

 Reclamanţii au formulat Notificarea nr. 81/2001, însă anterior reclamantul F. G. a obţinut despăgubiri în temeiul Legii nr. 112/1995, prin Hotărârea nr. 618 din 07.11.1997.

Notificarea reclamanţilor a fost soluţionată doar în cursul judecăţii şi la data de 11.04.2012 a fost emisă Dispoziţia nr. 759 de către Primarul municipiului Reghin, în care se reţine faptul că, potrivit Deciziei nr. 46/A/16.03.2011 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, terenul solicitat de către reclamanţi a fost restituit prin titlurile de proprietate nr. 143497 şi nr. 142270, iar pentru construcţii au fost acordate despăgubiri.

 Reţinând aceste argumente, rezultă că reclamanţii au beneficiat de măsuri reparatorii atât pentru teren, prin emiterea titlurilor de proprietate, cât şi pentru construcţii, pentru care s-au primit despăgubiri în temeiul Legii nr. 112/1995 şi, prin urmare, cererea lor de chemare în judecată este nefondată.

 Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti au formulat recurs reclamanta K. A. I. şi reclamantul F. G., prin moştenitorii F. E., F. Z. - Z., F. A. - G., F. G.-F. şi F. G., solicitând casarea hotărârii atacate, în temeiul art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond. În subsidiar, au solicitat modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost ea formulată şi precizată.

 În motivarea recursului, reclamanţii au arătat următoarele:

 Instanţa de fond nu a soluţionat cauza pe fond, ceea ce atrage casarea hotărârii pronunţate şi trimiterea cauzei spre rejudecare. Reclamanţii au solicitat restituirea în natură a imobilului înscris în CF nr. 377 Reghin-sat, nr. top 2/2 şi 3, liber de sarcini, aceeaşi cerere fiind formulată şi prin extinderea acţiunii civile.

 Cu toate acestea, instanţa de fond nu a dezlegat pricina constatând că reclamanţii au primit despăgubiri. Chiar şi în această situaţie, instanţa de fond trebuia să analizeze şi să soluţioneze cererea de restituire în natură.

 Dispoziţia nr. 759 din 2012, emisă de Primarul municipiului Reghin propune măsuri reparatorii, apreciind că este imposibilă restituirea în natură ca urmare a faptului că s-a modificat componenţa imobilului în procent de 100%, aspecte care nu au fost analizate de către instanţa de fond. În aceste condiţii, Tribunalul Mureş nu a analizat dispoziţia atacată prin cererea precizatoare nici în ceea ce priveşte Notificarea nr. 81/2001, nici în ceea ce priveşte Notificarea nr. 77/2001.

 Hotărârea instanţei de fond este şi nelegală, fiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 Cod procedură civilă, în condiţiile în care instanţa nu a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 9 şi 19 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora imobilele se restituie în natură, indiferent în posesia cui se află la data notificării.

 Pe de altă parte, în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 10/2001, deoarece expertiza a dovedit că nu s-au făcut adăugiri la construcţia principală, iar amplasarea altor construcţii uşor demontabile pe acest teren s-a făcut fără autorizaţie de construcţie.

 Instanţa a apreciat în mod greşit că reclamanţii au primit măsuri reparatorii pentru terenurile solicitate pentru că titlurile de proprietate la care se face referire priV.c terenuri extravilane şi nu terenul din curtea muzeului. De asemenea, despăgubirile băneşti acordate în temeiul Legii nr. 112/1995 se referă la imobile înscrise în CF nr. 3, nr. top 4 şi 5.

 În drept, au fost invocate prevederile art. 3041, art. 304 pct. 8 şi 9, art. 312 alin. 3 şi 5 şi art. 315 Cod procedură civilă.

 Primarul municipiului Reghin şi Municipiul Reghin au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată.

 În motivarea întâmpinării, pârâţii au arătat că cererea de trimitere a cauzei spre rejudecare este nefondată, în condiţiile în care prin sentinţa pronunţată s-a dezlegat pricina pe fond, atât cu privire la cererea reclamanţilor de restituire în natură a imobilului, cât şi cu privire la cererea modificatoare referitoare la Dispoziţia nr. 759/2012, emisă de Primarul municipiului Reghin.

 În cuprinsul hotărârii atacate instanţa de fond a analizat întregul probatoriu şi a argumentat în detaliu considerentele pentru care cererea a fost respinsă.

 Recursul reclamantului este nefondat şi în ceea ce priveşte cererea de modificare a hotărârii instanţei de fond. Din analiza Hotărârii nr. 618/1997, rămasă definitivă prin neatacare, rezultă că reclamantul F. G. a primit despăgubiri în valoare de 170.458.080 lei, sumă care a fost încasată pentru imobilul situat în Xxx.

 Din actele care au stat la baza emiterii acestei hotărâri rezultă că s-au avut în vedere toate construcţiile (numerotate A, B, C şi D) situate în Xxx, deci inclusiv clădirea principală a Muzeului Etnografic, ce face obiectul Notificării nr. 81/2001.

 În ceea ce priveşte terenul solicitat de reclamanţi atât prin cererea principală, cât şi prin cele două notificări rezultă că doar o parte din acest teren se află în perimetrul Muzeului Etnografic şi că pentru acest teren s-au acordat măsuri reparatorii prin emiterea unor titluri de proprietate pentru suprafaţa de 99,075 ha teren.

 În pofida a ceea ce spune expertul, clădirea principală a Muzeului Etnografic nu se mai află în aceeaşi formă ca cea din momentul naţionalizării. În plus, construcţiile amplasate ulterior în curtea muzeului nu sunt construcţii uşoare sau demontabile, iar demontarea şi mutarea lor pe un alt amplasament nu s-ar mai putea realiza în forma actuală.

 În drept, au fost invocate prevederile art. 129, art. 274, art. 305 şi art. 308 Cod procedură civilă.

 Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş, în reprezentarea Statului Român, a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârii instanţei de fond, cu argumentul principal că statul nu are calitate procesuală pasivă date fiind normele speciale cuprinse în Legea nr. 10/2001.

 Verificând hotărârea atacată, Curtea a reţinut următoarele:

 Reclamanţii s-au adresat instanţei solicitând restituirea în natură a unui imobil, teren şi construcţii, înscris în CF nr. 377 Reghin, nr. top 2/2 şi 3. Reclamanţii şi-au modificat cererea iniţială, extinzând acţiunea şi solicitând anularea Dispoziţiei nr. 759/2012, emisă de Primarul municipiului Reghin.

 Tribunalul Mureş a respins acţiunea stabilind că restituirea în natură nu poate fi dispusă pentru că, prin raportare la Decizia civilă nr. 46/A/16.03.2011 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, pentru teren s-au obţinut măsuri reparatorii prin emiterea unor titluri de proprietate, iar pentru construcţii au fost acordate despăgubiri băneşti în temeiul Legii nr. 112/1995.

 Instanţa de fond nu a argumentat în fapt şi în drept motivele pentru care acţiunea reclamanţilor a fost respinsă prin prisma principiilor enunţate prin Legea nr. 10/2001.

 Potrivit dispoziţiilor art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă, hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi cele pentru care au fost înlăturate cererile părţilor, nerespectarea acestor dispoziţii ducând la nulitatea hotărârii, conform art. 102 alin. 2 Cod procedură civilă. Pe de altă parte, obligaţia judecătorului de a demonstra în scris de ce s-a oprit la soluţia dată reprezintă o garanţie a respectării dreptului de acces la justiţie.

 În speţa de faţă, deşi reclamanţii au adus argumente potrivit cărora solicitarea de a fi restituit în natură imobilul este întemeiată, instanţa de fond nu le-a analizat.

 Reclamanţii au invocat în cererea de chemare în judecată dispoziţiile art. 5, 10, 21 şi 23 din Legea nr. 10/2001, apreciind că imobilul ce constituie sediul Muzeului Etnografic din Reghin trebuie restituit, chiar dacă au fost acordate despăgubiri băneşti. Mai mult, reclamanţii au făcut trimitere la normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 (H.G. nr. 250/2007) atunci când au susţinut că restituirea în natură este posibilă şi trebuie dispusă chiar dacă s-au realizat construcţii în curtea muzeului. Nici aceste argumente nu au fost analizate.

 De fapt, instanţa de fond, raportându-se la o altă hotărâre judecătorească, a constatat că în ceea ce priveşte terenul solicitat prin notificare s-au acordat măsuri reparatorii prin eliberarea unor titluri de proprietate în temeiul unor legi anterioare.

 Tribunalul s-a bazat însă pe o afirmaţie cuprinsă în considerentele Deciziei civile nr. 46/A/16.03.2011 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, pronunţată în dosarul nr. 1635/102/2007, considerente care nu sunt fundamentate pe o cercetare judecătorească, pe probe administrate în acel dosar. De fapt, acea constatare excede analizei din cauza respectivă şi, prin urmare, Tribunalul nici măcar nu ar fi putut invoca o putere de lucru judecat.

 În concluzie, Curtea a constatat că Tribunalul Mureş nu numai că nu a cercetat în fapt şi în drept argumentele invocate de reclamanţi pe parcursul judecăţii cererii, dar nici măcar nu şi-a motivat în drept soluţia dată.

 Pe de altă parte, reclamanţii au cerut restituirea în natură a clădirii centrale a Muzeului Etnografic din Reghin invocând, potrivit art. 9 şi 10 din Legea nr. 10/2001, faptul că această măsură se impune chiar dacă au fost acordate despăgubiri anterior, însă instanţa de fond a ignorat aceste argumente, aşa cum, de altfel, nu a analizat nici măcar apărările pârâţilor şi a apreciat că această măsură nu se impune, iar dispoziţia emisă de primar este legală.

 În concluzie, stabilind faptul că instanţa de fond nu a analizat susţinerile reclamanţilor, apărările pârâţilor şi că nu şi-a argumentat în drept soluţia pronunţată, Curtea a stabilit că, practic, fondul cauzei a rămas nesoluţionat şi, prin urmare, în conformitate cu dispoziţiile art. 304 pct. 5 prin raportare la art. 105 alin. 2 şi art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, a admis recursul reclamanţilor, a casat integral hotărârea atacată şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.

 Potrivit art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, Curtea nu a mai analizat celelalte motive de recurs invocate de reclamanţi, însă acestea vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.

 De asemenea, potrivit art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa de fond are obligaţia să cerceteze cauza sub toate aspectele invocate, pornind de la cadrul procesual stabilit de către reclamanţi.

 Atât în cererea de chemare în judecată iniţială, cât şi în cererea precizatoare reclamanţii solicită restituirea în natură doar a imobilului înscris în CF nr. 377 Reghin-sat, nr. top 2/2 şi 3. Aceasta în condiţiile în care reclamanţii au investit autorităţile locale respectiv instanţa cu două notificări diferite - nr. 81/2001 şi nr. 77/2001.

 Aşadar, pentru imobilul înscris în CF nr. 3 nr. top 4 şi 5, Dispoziţia nr. 759/2012 a rămas definitivă. În ceea ce priveşte cererea de acordare a măsurilor reparatorii pentru terenul înscris în CF nr. 377 nr. top 2/2 şi 3, instanţa de fond va trebui să analizeze dacă, într-adevăr, reclamanţii au beneficiat de măsuri reparatorii în temeiul altor acte normative.

 Este adevărat că, potrivit art. 8 din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidenţa altor legi măsurile reparatorii pentru terenurile intravilane, practic, nu s-ar fi putut acorda reclamanţilor măsuri reparatorii pentru terenul din cele două numere topografice prin legi anterioare, însă, dacă această măsură a avut loc, instanţa va trebui să evite o dublă reparaţie pentru acelaşi prejudiciu,naţionalizarea terenului.

 Instanţa de fond va trebui să ceară autorităţii locale, dar şi comisiei judeţene toate actele care au fost emise în procedura Legii nr. 18/1991, din care să rezulte că acest teren, identificat sub nr. top 2/2 şi 3, a făcut obiectul vreunei măsuri reparatorii. Simplul fapt că în cererile adresate comisiei locale s-a făcut trimitere la proprietăţile deţinute în cartea funciară iniţială 307 nu este suficient, în condiţiile în care, aşa cum se poate uşor constata, în această carte funciară erau trecute mai multe imobile identificate sub numere de top diferite.

 De asemenea, instanţa de fond va trebui să lămurească în ce măsură demersurile făcute de reclamanţi prin cererile înregistrate în datele de 14.12.2006 şi 20.02.2007 (filele 505 şi 506) au dus la anularea procedurilor de restituire a terenurilor în conformitate cu Legea nr. 18/1991.

 În condiţiile în care instanţa de fond va constata că reclamanţii nu au beneficiat deja de o măsură reparatorie, va trebui să lămurească, printr-o completare sau o nouă expertiză, amplasarea celor două numere topografice în raport cu planul topografic. Expertul a reţinut în raportul de expertiză realizat şi completat ulterior că terenul solicitat a fi restituit în natură are o suprafaţă mai mare decât cea înscrisă în cartea funciară, propunând restituirea întregii suprafeţe, însă nu l-a încadrat, planul topografic depus în două rânduri la dosar, acest teren şi nu a explicat de ce propunerea de restituire cuprinde o suprafaţă mai mare decât cea realizată prin operaţiunea de dezmembrare în cartea funciară. Apoi, expertul nu a stabilit dacă toate imobilele aflate astăzi în perimetrul Muzeului Etnografic sunt evidenţiate pe cele două numere topografice pe care reclamanţii solicită a fi restituite în natură.

 Instanţa va trebui să analizeze şi dacă în cauză nu sunt incidente prevederile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, aşa cum au susţinut pârâţii în sensul că amenajările din curtea muzeului sunt de interes local, ar avea utilitate publică.

 În ceea ce priveşte imobilele construcţii solicitate de reclamanţi, instanţa de fond are obligaţia să lămurească exact starea de fapt, în condiţiile în care atât în cartea funciară iniţială, nr. 307 Reghin, cât şi în cartea funciară nr. 377 Reghin-sat era înscrisă doar o singură clădire. În plus, din actul de naţionalizare depus la dosar (filele 252, 253) rezultă că naţionalizarea a vizat o singură clădire cu şapte apartamente.

Domenii speta

Spete similare