Rezoluţiune

Hotărâre 5 din 14.06.2011


Prin acţiunea civilă înregistrată la această instanţă modificată la termenul din 17 mai 2011,  reclamanţii DD ŞI DM au chemat în judecată pe pârâta GM ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să dispună rezoluţiunea antecontractului de vânzare – cumpărare încheiat la 13 aprilie 2010 şi obliga pârâta la plata sumei de 30.000 lei.

În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că la data de 13.04.2010 au încheiat cu parata o promisiune bilaterala de vânzare cumpărare, prin care parata se obliga sa le vândă până la data de 30.04.2010 un imobil casă de locuit compus din trei camere, hol şi prispă, precum şi terenul aferent acesteia in suprafaţa de 814.99 m.p., imobile situate in comuna ……………., contra sumei de 15.000 lei.

Au convenit de asemenea ca în cazul în care vânzătoarea nu va încheia actul în formă autentică aceasta să le restituie dublul sumei primite, adică 15.000 lei.

Au plătit suma convenită ca preţ al vânzării - 15.000 iei, s-au mutat împreună cu copii lor în imobil, unde locuiesc şi în prezent, iar peste o săptămână, când au solicitat pârâtei să meargă la notariat să încheie contractul în formă autentică aceasta a spus ca nu mai poate să le vândă casa deoarece a fost scoasă la vânzare prin licitaţie publică pentru nişte datorii anterioare ale pârâtei.

Deoarece reclamanţii au fost de bună credinţă, iar pârâta i-a înşelat, solicită instanţei să o oblige pe aceasta la plata sumei de 30.000 iei, aşa cum au convenit.

În susţinerea acţiunii au depus la dosar contract de promisiune bilaterală de vânzare – cumpărare şi adeverinţele de venit ale reclamanţilor.

 Pârâta a formulat cererea reconvenţională şi întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii şi pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act autentic.

A arătat pârâta că, excepţia pe care o invocă este Legea nr.17/2000,1egea privind asistenta sociala a  persoanelor vârstnice,solicită instanţei  sa observe că promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare a fost încheiată fără reprezentantul autorităţii tutelare din comuna ………..,în fapt,chiar contractul de promisiune bilaterala de vânzare cumpărare prevede "In cazul in care vreuna din părţi nu se va prezenta pentru autentificare actului. cealaltă parte poate solicita instanţei de judecata sa pronunţe o hotărâre judecătorească,in baza art.1077 Cod civil,care să ţină loc de act autentic de înstrăinare.

Arată pârâta că este  bătrână si nu are posibilitatea sa plătească suma de 30.000 de mii lei fiind de acord sa se pronunţe o hotărâre judecătoreasca in baza art.1077 Cod civil,care sa tina loc de act autentic de înstrăinare a casei in care locuiesc de fapt soţii D.

Solicită respingerea ca neîntemeiata a cererii de intervenţie in interesul reclamantilor DD si DM formulata de numitul SVM,ca nefondata acesta având interesul de a continua o executare in baza unui contract de împrumut, unde suma menţionată a fost primită de fiul său GA, contractul de împrumut fiind încheiat fără reprezentantul autorităţii tutelare,.menţionând ca nu ştie să scrie şi să citească şi nu a cunoscut consecinţele actului semnat .

Cu toate ca nu a primit nici o suma de bani este de acord să plătească împrumutul către SVM din pensie,solicitând poprire pe pensie.

Pe cale de consecinţa, având în vedere cele menţionate solicită să se pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act autentic de înstrăinare in baza art.1077 Cod Civil aşa cum este menţionat in contractul de promisiune bilaterala de vânzare cumpărare.

A anexat la dosarul cauzei originalul contractului de promisiune bilaterală de vânzare cumpărare şi copia cărţii funciare.

La 17 mai 2011, a formulat cererea de intervenţie accesorie intervenientul  SVM, în interesul reclamanţilor.

A arătat intervenientul că, cererea introductivă formulată de reclamanţi este întemeiată şi trebuie admisă, deoarece conform contractului încheiat între părţi, pârâta le datorează acestora suma de 30.000 lei (dublul sumei plătită drept preţ), în situaţia în care din culpa sa nu poate fi perfectată vânzarea.

Conform antecontractului autentificat sub nr.X/13.04.2010 pârâta şi-a asumat obligaţia de a restitui dublul sumei primite drept preţ dacă pârâta promitentă nu va mai fi de acord cu autentificarea, ori dacă nu se va putea obţine o hotărâre care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare.

Nu numai că pârâta nu-şi poate executa obligaţia asumată, dar este evidentă reaua sa credinţă, în sensul că i-a indus în eroare pe reclamanţi.

Reaua credinţă a pârâtei, este invocată şi de reclamanţi în cererea lor introductivă („noi am fost de bună credinţă, iar pârâta ne-a înşelat", „când i-am solicitat pârâtei să mergem la notariat, aceasta a spus că nu mai poate să vândă casa, deoarece a fost scoasă la vânzare prin licitaţie publică pentru nişte datorii anterioare ale pârâtei".

Interesul intervenientului în formularea prezentei cereri constă în prezentarea cât mai detaliată a situaţiei de fapt, care să conducă la lămurirea cauzei, precum şi la finalizarea cât mai rapidă a litigiilor promovate de DD şi DM, astfel încât să poată continua executarea silită a supra bunului imobil al pârâtei GM (debitoarea sa în dosarul de executare nr. X/2010).

Prin urmare, pentru argumentele juridice de mai sus, a solicitat admiterea acţiunii reclamanţilor.

În cauză s-au administrat probe cu înscrisuri şi interogatoriul pârâtei.

La termenul din 14 iunie 2011 instanţa a invocat din oficiu , excepţia netimbrării cererii reconvenţionale.

Analizând actele dosarului, instanţa reţine următoarele:

Cu privire la excepţia netimbrării cererii reconvenţionale, instanţa constată că , prin încheierea din 7 iunie 2011, s-a pus în vedere pârâtei să achite taxa judiciară de timbru, însă pârâta nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală, astfel încât văzând şi disp. 20 alin. 3 din Legea 146/97, instanţa urmează să admită excepţia şi, pe cale de consecinţă, să anuleze ca netimbrată cererea reconvenţională.

Prin antecontractul încheiat la 13 aprilie 2010, pârâta s-a obligat să vândă, iar reclamanţii să cumpere imobilul casă de locuit şi terenul aferent în suprafaţă de 814,99 m.p. situate în comuna ………., judeţ Teleorman, pentru preţul de 15.000 lei achitat la aceeaşi dată.

Au convenit, de asemenea, aşa cum  rezultă din antecontract, ca în cazul în care pârâta nu va mai fi de acord cu autentificarea şi nici nu se va putea obţine o hotărâre judecătorească , care să ţină loc de act autentic, ca pârâta să restituie suma de 30.000 lei (dublul sumei primite).

Reclamanţii au solicitat ca pârâta să le restituie suma de 30000 lei (dublul sumei primite) şi rezoluţiunea antecontractului.

Cu privire la rezoluţiunea antecontractului, instanţa constată că reclamanţii nu au făcut dovada existenţei unei culpe a pârâtei privitor la neîncheierea actului în formă autentică.

Deşi, din cuprinsul actului, rezultă că părţile urmau să se prezinte la notar până la 30 aprilie 2010, nu s-a făcut dovada că pârâta a refuzat, pentru ca neexecutarea să-i fie imputabilă.

Mai mult pe parcursul procesului, pârâta a arătat că este de acord cu pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic.

Pe de altă parte, reclamanţii nu au făcut dovada imposibilităţii obţinerii unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act autentic, la care se face referire în antecontract, cu atât mai mult cu cât imobilele nu au ieşit din patrimonial pârâtei, iar conform art. 4 Titlul X din Legea 247/2005, cu excepţia litigiilor privind reconstituirea dreptului de proprietate privată şi legalitatea titlului de proprietate, conform legilor fondului funciar, existenţa unui litigiu privitor la un teren, cu sau fără construcţii, nu împiedică înstrăinarea acestuia.

Totodată, atât timp cât nu s-a dispus rezoluţiunea antecontractului, pârâta nu poate fi obligată să restituie reclamanţilor dublul sumei primate, părţile fiind ţinute până la rezoluţiune de obligaţiile asumate prin act.

Aşa fiind, văzând şi disp.art.1020 -2021 Cod civil, instanţa urmează să respingă acţiunea şi, pe cale de consecinţă, respingă şi cererea de intervenţie accesorie.

În temeiul dispoziţiilor art.274 Cod procedură civilă, se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.