Dosar nr. 3929/212/2012*
TRIBUNALUL CONSTANŢA
SECŢIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.913
Şedinţa publică de la 25 noiembrie 2014
Completul compus din:
PREŞEDINTE –
JUDECĂTOR-
GREFIER –
S-au luat în examinare apelurile civile având ca obiect partaj, apeluri declarate de apelanţii intimaţi ... şi ..., ambii cu domiciliul în ..., împotriva sentinţei civile nr.3842/07.04.2014 pronunţate de Judecătoria ... în dosarul civil nr.3929/212/2012*, în contradictoriu cu intimata contestatoare ..., cu sediul în ....
Dezbaterile asupra apelurilor au avut loc în şedinţa publică din data de 11.11.2014, când instanţa, pentru a da posibilitatea părţilor să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunţarea la data de 18.11.2014, apoi la 25.11.2014, când a pronunţat următoarea decizie:
T R I B U N A L U L
Asupra apelurilor civile de față:
Prin sentința civilă nr.3842/7.04.2014, Judecătoria ... a admis cererea principală formulată de reclamanta ... în contradictoriu cu pârâţii ... şi ...și a respins cererea reconvenţională formulată de pârâţi ca neîntemeiată.
A constatat că pârâţii ... şi ...au dobândit în timpul căsătoriei bunul imobil situat în ..., în valoare de 155.300 lei, cu o cotă de contribuţie egală (1/2).
A dispus sistarea stării de devălmăşie asupra bunului comun, a atribuit în natură imobilul către pârâtul ...și a obligat pârâtul ...la plata către pârâta ... a sumei de 77.650 lei, cu titlu de sultă, în termen de 6 luni de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Prin aceeași sentință, au fost obligați pârâţii să plătească reclamantei suma de 3.697 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a reținut că prin cererea înregistrată la 20.02.2012 sub nr. 3929/212/2012, contestatoarea ..., în contradictoriu cu intimații ...şi ..., a solicitat instaţei ca, prin hotărârea ce o va pronuţa, să dispună partajarea bunului comun al intimaţilor ce formează obiectul executării, respectiv apartamentul situat în ..., în cote de ½ pentru fiecare, cu atribuirea în natură debitorului ...şi obligarea acestuia la plata unei sulte către ..., cu cheltuieli de judecată.
În fapt, contestatoarea a arătat că este creditorul personal al lui ...conform sentinţei penale nr.1271/17.11.209 a Judecătoriei ... pronunţată în dosarul penal nr.17945/212/2008, definitivă şi irevocabilă, prin care acesta a fost condamnat pentru delapidare şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, fiind obligat la plata sumei de 92.128,26 lei cu titlul de daune materiale către asociaţie. În urma învestirii cu formulă executorie, a fost pusă în executare hotărârea penală, solicitându-se executarea titlului pe bunurile aparţinand debitorului, formându-se astfel dosarul de executare nr.266/2011 al BEJ ....
Dat fiind că bunul asupra căruia trebuia făcută executarea, respectiv apartamentul proprietatea debitorului ...l, este bun comun dobândit în timpul căsătoriei acestuia cu ..., prin procesul verbal încheiat la data de 02.02.2012 de executorul judecătoresc s-a constatat impediment la executare faptul că debitorul nu este proprietar exclusiv al acestui bun.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art.399 alin.1, 4001, 493 alin.1 Cod pr. civilă.
Pârâtul ...a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca inadmisibilă şi nefondată. A arătat că, după rămânerea irevocabilă a hotărârii penale, a stabilit prin înţelegere verbală cu preşedintele Asociaţiei de proprietari ..., ca plata sumei datorate să se facă pe cale amiabilă, cuantumul fiind stabilit în conformitate cu art.169 alin.4 din Codul Muncii coroborat cu art.409 din Codul de procedură civilă, care prevăd că sumele datorate să fie rambursate în cauntum de 1/3 din venitul lunar net, în scopul de a nu lipsi debitorul de mijloacele necesare traiului, astfel încât în perioada octombrie 2010- ianuarie 2012 a achitat, în contul pus la dispoziţie de preşedintele Asociaţiei de proprietari creditoare, suma de 10.400 lei prin depunerea sumei iniţiale de 8.000 lei provenită dintr-un credit, apoi prin depunerea sumelor lunare.
A mai precizat intimatul ...faptul că, deşi primea în cont cu regularitate sumele lunare, creditorul a obţinut încuviinţarea executării silite prin încheierea nr.17268/25.11.2011 a Judecătoriei ..., întocmindu-se dosarul de executare silită de către BEJ ... şi s-a stabilit ca plăţile către debitor să se facă în conformitate cu prevederile legale, respectiv 1/3 din venitul net al debitorului, respectiv din pensie, astfel încât pentru luna februarie 2012 s-a făcut reţinere din contul debitorului. Executarea a fost comunicată Casei de Pensii de pe lângă Ministerul Apărării Naţionale, aceasta confirmând cu adresa nr.P4052/23.02.2012 reţinerea a 1/3 din pensia debitorului până la acoperirea debitului.
Intimatul ...a depus la dosarul cauzei, ataşat întâmpinării formulate, următoarele înscrisuri în copie: adresa nr.P4052/23.02.2012 a Casei de Pensii de pe lângă Ministerul Apărării Naţionale, chitanţe emise de CEC Bank, ordine de plată, extras de cont, adresă înfiinţare poprire, cupon pensie.
Intimata ... a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestaţiei la executare şi, în subsidiar, atribuirea în natură a imobilului. Pe cale reconvenţională, a solicitat să se constate cota majoritară de 75% la dobândirea imobilului.
Pentru dovedirea pretenţiilor formulate, instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri, interogatoriul intimaţilor şi proba cu expertiză tehnică imobiliară.
La solicitarea instanţei, au fost depuse la dosar, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, actele dosarului de executare nr.266/2011 al BEJ ....
Prin sentinţa civilă nr.1018/28.01.2013 pronunţată în primul ciclu procesual, instanţa a respins cererea principală şi cererea reconvenţională, reţinând că interesul creditorului poate fi satisfăcut prin executarea veniturilor periodice ale debitorului.
Prin decizia civilă nr.82/13.02.2014 a Tribunalului Constanţa, s-a anulat sentinţa sus menţionată şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, constatând în esenţă faptul că dreptul creditorului de a-şi alege forma de executare şi bunul asupra căruia se poartă executarea nu poate fi restricţionat, în condiţiile în care în speţă nu se identifică vreuna dintre situaţiile de excepţie.
În rejudecare, prima instanță areținut în considerentele sentinței că, prin acţiunea formulată de reclamanta ..., a fost învestită instanţa cu o cerere de partajare a bunului comun al pârâţilor ...şi ..., în temeiul dispoziţiilor art.399, 400 şi 400/1 C.proc.civ.
Reclamanta îşi justifică calitatea sa de creditor prin sentinţa penală nr.1271/17.11.2009 a Judecătoriei ..., pronunţată în dosarul nr.17945/212/2008.
Conform înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, respectiv actele de executare emise în dosarul de executare nr.266/2011 al BEJ ..., reiese că s-a început executarea silită împotriva debitorului ...pentru suma de 90.684,78 lei reprezentând debit şi cheltuieli de executare.
În urma verificărilor cu privire la imobilul deţinut de către debitor, situat în ..., organul de executare a constatat că acesta este bun comun al soţilor ...şi ....
În consecinţă, având în vedere existenţa impedimentului la executare, reclamanta a procedat la chemarea în judecată a soţilor ..., pentru a se dispune partajarea imobilul bun comun supus executării silite.
În raport de prevederile art.33 C.fam., potrivit cărora bunurile comune nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unuia dintre soţi, dar şi de cele înscrise în art.371/3 C.proc.civ., care stabilesc obiectul asupra căruia se poate desfăşura executarea silită, acesta fiind circumscris la sfera „bunurilor debitorului”, devin incidente prevederile art.493 alin.1 C.proc.civ.
Dispoziţiile art.493 C.proc.civ. sunt imperative, instanţa fiind ţinută să verifice dacă în privinţa bunului care se află în proprietatea mai multor persoane s-a solicitat de către creditori partajul.
Astfel, creditorul trebuie să urmărească cota parte determinată din imobil, însă în cazul proprietăţii comune şi devălmaşe această cotă nu poate fi stabilită decât în urma ieşirii din indiviziune.
Din analiza textelor legale invocate, rezultă cu claritate că pentru o datorie personală a debitorului nu se pot face acte de executare asupra unui imobil în integralitatea sa şi care se află în proprietatea comună a debitorului cu o altă persoană.
Prin urmare, instanța a apreciat că este îndreptăţită cererea reclamantului de a solicita partajul imobilului, pentru ca apoi să ceară urmărirea silită asupra părții din imobil, ce se va atribui debitorului ...l.
Procedând conform dispoziţiilor art.673/1 şi urm. C.proc.civ., instanţa a constatat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.19428/1992, pârâţii au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului construcţie, situat în ....
Potrivit dispoziţiilor art.30 alin.1 din Codul familiei, „bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soţi, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soţilor”.
Acest text de lege instituie prezumţia comunităţii de bunuri în virtutea căreia bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soţi, devin bunuri comune ale acestora.
În cauză, faţă de împrejurarea că imobilul a fost dobândit în timpul căsătoriei de către ambii soţi, prin raportare la prezumţia de comunitate instituită de art.30 alin.1 din Codul familiei, acesta are natura unui bun comun ce urmează a fi inclus în masa partajabilă.
Cât priveşte cota de contribuţie a părţilor, s-a reţinu că pârâta a formulat cerere reconvențională prin care contestă cota egală de contribuţie și solicită recunoașterea unei cote de 75% pentru soțul nedebitor.
Cu privire la acest aspect, prima instanță a reţinut că înlăturarea prezumției legale de contribuție egală la dobândirea bunurilor comune în timpul căsătoriei, trebuie să fie susținută de probe. Imobilul în litigiu a fost dobândit în 1992, iar părțile nu au făcut dovada realizării unor venituri substanțial diferite anterior dobândirii imobilului. Prin urmare, instanţa de fond a reținut o cotă de contribuţie egală a pârâților la dobândirea bunului pentru care se solicită partajul.
Cu privire la valoarea bunului supus partajului, s-a reținut că prin raportul de expertiză întocmit de expert ... imobilul a fost identificat şi a fost evaluat la suma totala de 155.300 lei.
Raportând cotele de contribuţie recunoscute părţilor la valoarea totală a masei partajabile, a rezultat că, la dobândirea bunului, copârâta ... are o cotă de contribuţie de 50%, în valoare de 77.650 lei, iar copârâtul ...de 50%, în valoare de 77.650 lei.
Procedând la sistarea stării de codevălmăşie în funcţie de criteriile prevăzute de art.6739 din Codul de procedură civilă, văzând că bunul imobil nu este comod partajabil în natură şi având în vedere faptul că numai prin atribuirea către pârâtul debitor se poate realiza creanţa reclamantei prin continuarea executării silite, instanţa a dispus atribuirea în natură a acestuia către ...l.
Pentru egalizarea loturilor, în temeiul dispoziţiilor art.742 C.civ. coroborate cu art.673/10 alin.4 C.proc.civ., pârâtul ...a fost obligat să plătească copârâtei ... suma de 77.650 lei cu titlu de sultă, în termen de 6 luni de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Având în vedere prevederile art.274 C.proc.civ., instanţa a obligat pârâţii să plătească reclamantei suma de 3.697 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, cei doi pârâți ... au declarat fiecare apel, cele două apeluri conținând însă aceleași motive de apel.
Pârâta ... a susținut, sub un prim aspect, că hotărârea apelată este lovită de nulitate, hotărârea în rejudecare fiind pronunțată de același judecător care a pronunțat și prima hotărâre casată. Deși judecătorul a formulat cerere pentru a se constata incompatibilitatea sa, aceasta a fost respinsă prin încheierea din 11.03.2014, iar prin încheierea din 19.03.2014 a fost respinsă ca neîntemeiată și declarația de abținere a aceluiași judecător, fiind încălcate astfel disp. art.24 alin.1 C.pr.civ. 1865.
Pe fondul apelului, a susținut că prima instanță s-a aflat în eroare, referindu-se în dispozitivul hotărârii la cererea reconvențională formulată de pârâții ... și ...l, în condițiile în care numai ... a formulat cerere reconvențională.
Instanța de rejudecare a nesocotit considerentele deciziei civile nr.82/13.02.2014 a Tribunalului Constanța, respingând proba testimonială cu martora ..., propusă pentru dovedirea contribuției majoritare la dobândirea bunului imobil supus partajului. De asemenea, în motivarea hotărârii instanța nu face nicio referire la probele administrate în primul ciclu procesual și nici nu motivează de ce acestea au fost înlăturate, situație care contravine disp. art.261 alin.1 pct.5 C.pr.civ.
Probele administrate au evidențiat faptul că în timpul căsătoriei ambii soți au realizat venituri din muncă, acestea fiind de valori apropiate. Fiind cadru militar, intimatul a fost plecat în misiuni specifice și aplicații, lipsind mult timp de acasă, astfel că apelanta s-a ocupat singură, în mare parte din timp, de problemele specifice gopodăriei, precum și de creșterea, îngrijirea, educarea și formarea profesională a copilului părților. Or, legea recunoaște în favoarea soțului care a prestat asemenea activități, că acestea reprezintă o contribuție materială din partea acestuia la dobândirea bunurilor comune în timpul căsătoriei.
În plus, a dovedit că bunul a fost cumpărat în rate, sens în care la încheierea contractului s-a plătit un avans de 12.914 lei ROL, iar ultima rată în cuantum de 99.944 lei ROL a fost achitată în baza chitanței seria CT ALB nr.1912408/19.08.1999. A arătat apelanta că prin declarația martorei ... a dovedit că suma de 99.944 lei a provenit din banii dați de părinții săi, reprezentând un ajutor oferit ei în scopul dobândirii imobilului, iar valoric, circa ¼ din prețul apartamentului.
În ceea ce privește modalitatea de partajare a imobilului, a arătat apelanta că, în modalitatea propusă de ea, sulta care ar urma să fie executată ar fi de 38.825 lei și ar acoperi mai mult de ½ din debitul restant rămas de executat, în valoare de circa 63.000 lei.
În plus, prin soluția pronunțată instanță înlătură o nedreptate cu o altă nedreptate mult mai mare, întrucât apelanta și intimatul pârât ar rămâne fără locuință și ar fi aruncați în stradă, o asemenea soluție fiind străină principiului umanismului legii și principiului echității.
Chiar și în ipoteza în care instanța a constatat cota egală a soților, având în vedere că imobilul reprezintă domiciliul comun al acestora, iar apelanta a solicitat atribuirea în natură a acestuia, dacă ar fi făcut o aplicare corectă a art.6739 C.pr.civ., instanța trebuia să atribuie imobilul apelantei. A susținut apelanta că prin această modalitate de partajare nu sunt nesocotite interesele creditoarei, deoarece aceasta se poate îndestula cu suma de 38.825 lei pe care intimatul debitor urmează să o primească drept sultă, iar diferența de debit de circa 25.000 lei ar putea fi recuperată în maxim 3 ani prin continuarea popririi veniturilor intimatului debitor.
În motivarea apelului declarat de intimatul ...l, s-a susținut că hotărârea este nulă, fiind pronunțată în rejudecare de același complet inițial, iar instanța de rejudecare a nesocotit dispoziția instanței de apel care a recomandat „cercetarea cu atenție a cererii reconvenționale privind cota de contribuție a celor doi soți la dobândirea bunurilor comune”, deoarece nu a analizat în niciun fel probele administrate de reconvenienta ... și a respins cererea de suplimentare a probei testimoniale cu încă un martor.
Intimata contestatoare ... a solicitat prin întâmpinare respingerea apelului ca nefondat. A arătat că nu este real că ar exista în prezent doar un debit de 63.611 lei, deoarece s-a achitat doar 19.982.78 lei dintr-un debit de 90.684,78 lei (la care se adaugă și rata inflației începând cu anul 2009), fiind achitate cu prioritate cheltuielile de executare în valoare de 6.671,08 lei. Susținerea apelantei că ar exista posibilitatea ca Asociația să execute sulta pe care ar trebui să o primească de la aceasta ... nu este credibilă, deoarece, dacă ar fi dispus de această sumă de bani până în prezent, apelanta ar fi putut să achite datoria soțului său, pentru a salva bunul de la scoaterea la vânzare silită.
Motivul de nulitate a hotărârii este nefondat, întrucât judecătorul fondului s-a conformat întocmai dispozițiilor deciziei de casare. În condițiile în care judecătorul a invocat incompatibilitatea sa și a formulat și cerered e abținere, ambele fiind respinse, partea, dacă dorea, putea să uzeze de instituția recuzării, ceea ce nu s-a întâmplat.
Din răspunsurile soțului apelantei la interogatoriu, rezultă cu ușurință conivența vădită dintre cei doi soți, justificată, de altfel, de interesul de a conserva dreptul de proprietate asupra apartamentului în familie. Pe de altă parte, din depoziția martorei ... rezultă că aceasta nu a asistat personal la înmânarea către apelantă a niciunei sume de bani de la părinții acesteia, ci doar faptul că apelanta i-a relatat despre o sumă pe care pretinde că a primit-o de la părinții săi.
La cererea apelantei ..., în apel a fost adminustrată proba testimonială cu martora ..., iar la cererea intimatei ... a fost emisă adresă către ... pentru a se comunica data trecerii în rezervă a apelantului debitor ...și cuantumul plăților compensatorii de care acesta a beneficiat.
Analizând sentinţa apelată în raport de criticile formulate, tribunalul reţine următoarele:
Ambele apeluri conțin aceleași critici referitoare la nulitatea hotărârii primei instanțe și cota de contribuție a soților la dobândirea imobilului supus executării silite, prin urmare vor fi analizate printr-un considerent comun.
Critica privind nulitatea hotărârii primei instanţe este nefondată. Într-un prim ciclu procesual, prin sentinţa civilă nr.1081/28.01.2013, judecătorul fondului a respins cererea principală şi cererea reconvenţională, fără să se regăsească în dispozitiv o altă menţiune (ca nefondată, ca inadmisibilă etc.), singurul motiv extras din considerente fiind acela că „interesul creditorului poate fi satisfăcut prin executarea veniturilor periodice ale debitorului, constatând că debitorul este pensionar al Casei Militare de Pensii şi că, aşa cum rezultă şi din adresa de înfiinţare a popririi, creditoarea reclamantă a înfiinţat poprire asupra veniturilor obţinute de debitorul ...de la terţul poprit”. Prin decizia Tribunalului Constanţa nr.82/13.02.2014, a fost anulată această sentinţă şi s-a trimis cauza la instanţa de fond spre rejudecare. S-a reţinut că „în cauza de faţă nu ne aflăm în niciuna din situaţiile de excepţie prevăzute de lege, astfel că dreptul creditorului de a alege forma de executare şi bunul asupra căruia poartă această executare nu poate fi restricţionat, cum în mod greşit a reţinut instanţa de fond” şi că „soluţia anulării hotărârii pronunţate de către instanţa de fond se impune ca urmare a aplicării greşite a prevederilor legale în materie de împărţeală în cadrul executării silite şi pentru nefinalizarea cercetării fondului pricinii”.
Prin urmare, judecătorul nu a cercetat fondul cauzei, nu a analizat pe fond cererea de partaj judiciar şi cererea reconvenţională, prin urmare nu a devenit incompatibil să rejudece pricina, aşa cum, dealtfel, în mod întemeiat s-a reţinut în încheierea de şedinţă din 11.03.2014, prin care s-a respins declaraţia de incompatibilitate formulată de judecătorul fondului în temeiul art.24 alin.1 C.pr.civ. 1865.
Este real că la instanţa de fond numai intimata ... a formulat cerere reconvenţională, iar prima instanţă a respins în dispozitiv cererea reconvenţională „formulată de pârâţii ... şi ...l”, însă acest aspect constituie o chestiune ce poate fi remediată apelând la instituţia îndreptării erorii materiale şi nu se constituie într-un veritabil motiv de critică în calea de atac, pentru a conduce la reformarea soluţiei.
În ceea ce priveşte nesocotirea de către prima instanţă a dispoziţiei instanţei de control judiciar, în sensul ca „instanţa de rejudecare să cerceteze cu atenţie cererea reconvenţională privind cota de contribuţie a soţilor la dobândirea bunurilor comune”, tribunalul reţine că nu este fondată această critică, instanţa de fond arătând în considerente, chiar dacă extrem de concis, care au fost considerentele pentru care a respins cererea reconvenţională ca neîntemeiată. Respingerea suplimentării probei testimoniale cu un martor este o chestiune de apreciere, lăsată la latitudinea judecătorului fondului şi nu poate conduce prin ea însăşi la concluzia nerespectării deciziei de trimitere. În altă ordine de idei, se reţine că în apel, în temeiul disp. art.295 alin.2 C.pr.civ. tribunalul a încuviinţat suplimentarea probei testimoniale de la fond cu martora ..., astfel că nu există pentru apelanţi nicio vătămare dedusă din acest aspect.
Referitor la contribuţia soţilor la dobândirea imobilului ce face obiectul executării silite, tribunalul reţine că determinarea corectă a cotei egale, sau, dimpotrivă, a uneia diferenţiate, presupune raportarea punctuală la veniturile şi la contribuţiile de orice natură ale fiecăruia dintre aceştia cu ocazia achiziţionării bunurilor, în doctrină cât şi în jurisprudenţa constantă a instanţelor fiind acordată valoare atât activităţilor retribuite, cât şi a celor de susţinere a muncii necesare întreţinerii familiei (incluzând aici activităţile de menaj ale soţului neîncadrat în muncă).
Textul art.36 Codul fam. instituie o prezumţie simplă în aprecierea contribuţiei soţilor la dobândirea masei bunurilor comune, iar răsturnarea ei trebuie să se fundamenteze pe acele probe care afirmă existenţa unui decalaj semnificativ de venituri ori de resurse financiare adiacente (incluzând aici şi ajutorul altor membri ai familiei).
În speţă, deşi intimaţii apelanţi ... au susţinut constant că au avut venituri de valori apropiate, nicicând nu au făcut o astfel de dovadă, la dosar fiind depus doar carnetul de muncă al numitei ..., neexistând nicio dovadă privind nivelul veniturilor realizate de soţul debitor ...l, pentru a se realiza o astfel de comparaţie de-a lungul anilor, în condiţiile în care cei doi soţi au plătit rate în perioada 1992-1999. De asemenea, susţinerea apelantei ... în sensul că soţul său, fiind cadru militar, a fost plecat în dese rânduri din localitate, în misiuni specifice şi aplicaţii, lipsind mult timp de acasă, astfel că ar fi fost nevoită să se ocupe în mare parte singură de problemele specifice gospodăriei şi de creşterea şi îngrijirea copilului soţilor, este neprobată. Nu orice cadru militar execută misiuni specifice şi aplicaţii care să necesite deplasări dese din localitate, pentru perioade mai de timp, or sub acest aspect apelanta ... nu a administrat probe privind specificul muncii desfăşurate de soţul său, perioadele exacte în care a fost plecat, periodicitatea acestor deplasări etc.
Nici pretinsul dar manual de la părinţii săi, nu a fost probat de apelanta .... Astfel, deşi aceasta a pretins la fond că la achitarea avansului de 12.914 lei în anul 1992, 10.000 lei a primit de la părinţii săi, iar în anul 1999 a achitat rata de lichidare de 99.944 lei, 90.000 lei primind de la „părinţii şi de la fratele meu” (fila 112 dosar fond), în apel a susţinut că numai suma de 99.944 lei prin plata căreia a fost achitat integral apartamentul a provenit de la părinţii săi, fără să mai susţină că părinţii i-ar fi dat bani şi la achitarea avansului şi fără să mai susţină că ar fi primit bani şi de la fratele său.
Această inconsecvenţă, completată cu răspunsul său la întrebarea „de ce până la 26.10.2012 nu aţi solicitat cotă majoritară?”, respectiv „aşa m-am înţeles cu soţul meu”, coroborată cu poziţia procesuală a soţului debitor, care a recunoscut şi a fost de acord cu toate pretenţiile soţiei sale – respectiv cota majoritară de 75% şi atribuirea în natură a imobilului, denotă o conivenţă clară între soţii ..., în scopul de a diminua patrimoniul lui ... supus executării.
Mărturiile celor două martore, ... şi ..., reprezintă probe indirecte, martorele cunoscând aspectele din relatarea apelantei ... şi rezumându-se doar la momentul achitării integrale a preţului, fără a confirma vreun aspect legat de plata avansului, aşa cum a susţinut apelanta în cererea reconvenţională de la fond. Evident că, în contextul caracterului indirect al acestor mărturii, nu se poate stabili nici intenţia de gratificare a părinţilor apelantei şi nici măcar aspectul că suma de bani cu care s-a achitat integral preţul apartamentului provine din acel pretins dar manual.
Pentru considerentele expuse mai sus, se constată că nu se poate reţine răsturnarea prezumţiei privind contribuţia egală a soţilor la dobândirea imobilului bun comun, astfel că nu se impune reformarea hotărârii primei instanţe sub acest aspect.
Şi în ceea ce priveşte atribuirea în natură a imobilului, soluţia primei instanţe este temeinică şi legală, atribuirea neputând fi influenţată de conivenţa soţilor .... Reamintim că debitul pus în executare este reprezentat de prejudiciul cauzat Asociaţiei de proprietari ... de către apelantul intimat ...l, ca urmare a săvârşirii infracţiunii de delapidare, astfel cum s-a stabilit prin sentinţa penală nr.1271/17.11.2009, decizia penală nr.183/21.04.2010 şi decizia penală nr.563/P/2.09.2010. În litigiul de faţă nu s-au administrat probe privind suma efectiv rămasă din debitul iniţial, pentru a se face calcule privind executarea în contul creanţei a sultei de 77.650 lei, pe care soţul debitor ... ar urma să o primească de la ..., dacă i-ar fi atribuit acesteia imobilul în natură. În plus, o astfel de modalitate ar prelungi nejustificat de mult procedura executării silite, conducând practic la o nouă executare silită, de data aceasta împotriva numitei ..., mai ales că aceasta nu a probat nicicând că ar avea la dispoziţie o astfel de sumă. În ceea ce priveşte susţinerea din cererea de apel, în sensul că o eventuală diferenţă ar putea fi recuperată prin continuarea popririi veniturilor intimatului debitor ..., aceasta a primit o dezlegare prin decizia Tribunalului Constanţa nr.82/13.02.2014, aceasta impunându-se cu autoritate de lucru judecat. Astfel, s-a reţinut în considerente că „o consecinţă a principiului disponibilităţii procesuale, în faza executării silite, o constituie dreptul, pentru creditorul urmăritor, dacă prin lege nu se prevede altfel, de a alege bunurile debitorului pe care vrea să le urmărească şi, prin urmare, forma de executare silită pe care doreşte să o promoveze”, prin urmare apelanta nu mai poate reitera susţineri privind forma de executare silită, potrivit intereselor sale, pe care să o promoveze creditoarea asociaţie de proprietari.
Susţinându-se că soţii ... ar rămâne fără locuinţă ca urmare a executării silite asupra imobilului atribuit soţului debitor, aceştia susţin fără temei că soluţia este străină principiului umanismului legii şi principiului echităţii, în condiţiile în care prejudiciul produs Asociaţiei de proprietari ... a rezultat din însuşirea repetată a unor sume de bani, provenite din încasările de la ceilalţi membri ai condominiului şi constând în costurile utilităţilor primite de la furnizorii de servicii, cu consecinţe directe asupra tuturor membrilor asociaţiei. Acelaşi principiu al echităţii, dar şi al proporţionalităţii rezonabile între interesele părţilor angrenate în conflictul judiciar, dar şi în executarea silită, conduc la concluzia că soluţia de atribuire a imobilului către intimatul ... este temeinică şi legală.
Pentru considerentele de fapt şi de drept expuse, în temeiul disp. art.296 C.pr.civ. 1865 tribunalul va respinge ambele apeluri ca nefondate, iar în temeiul disp. art.274 alin.1 din acelaşi cod va obliga apelanţii aflaţi în culpă procesuală la plata sumei de 1.500 lei către intimată, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelurile formulate de apelanţii intimaţi ... şi ..., ambii cu domiciliul în ..., împotriva sentinţei civile nr.3842/07.04.2014 pronunţate de Judecătoria ... în dosarul civil nr.3929/212/2012*, în contradictoriu cu intimata contestatoare ..., cu sediul în ..., ca nefondate.
Obligă apelanţii ...şi ... la plata către intimata contestatoare ... a cheltuielilor de judecată de 1.500 lei, reprezentând onorariul apărătorului ales.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 25.11.2014.
PREŞEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Jud. fond.
Red./tehnored. dec. apel jud. 15.12.2014/5 ex.
Judecătoria Slatina
Partaj succesoral-Raport donatii-Reductiune liberalitati
Judecătoria Caransebeș
Partaj
Tribunalul Caraș Severin
Bun comun
Judecătoria Drăgășani
partaj succesoral
Tribunalul Argeș
partaj judiciar