Acţiune în anulare

Dosar nr. 12203/3/2015

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI - SECŢIA A VII-A CIVILA

SENTINŢA CIVILĂ NR. 6441

Şedinţa  publică din data de 14.07.2015

Tribunalul constituit din:

PREŞEDINTE: JUDECATOR SINDIC — PM

GREFIER: NA

Pe rol se află soluţionarea cauzei civile, având ca obiect acţiune în anulare formulată de către reclamantul R lichidator judiciar al TT împotriva pârâţilor CADR şi TTD prin administrator special AA şi chematul în garanţei OVIG

Dezbaterile şi luările de cuvânt au avut loc în şedinţa publică din data de 26.06.2015, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea data care face parte integrantă din prezenta când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 14.07.2015, când a hotărât următoarele:

TRIBUNALUL,

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul București, secția a VII-a civilă sub nr.12203/3/2015, la data de 03.04.2015, reclamanta R  în calitate de lichidator judiciar  al debitorului TT. în contradictoriu cu CADR si TTD, a solicitat constatarea nulității absolute a operațiunii de plată în valoare de 540.281,57 lei efectuată de societatea debitoare  în favoarea pârâtei CADR , după data deschiderii procedurii insolvenței si obligarea acestei pârâte la restituirea sumei în patrimoniul societății debitoare.

In motivare, arată că  la data de 29.05.2012 în dosarul nr.18359/3/2012 s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței față de TT. , fiind desemnat administrator judiciar REII

Prin încheierea de ședință din data de 12.12.2014 s-a dispus înlocuirea administratorului judiciar REII cu R  .

In vederea îndeplinirii atribuțiilor prevăzute de lege a analizat plățile efectuate de debitoare ulterior deschiderii procedurii , fiind identificate  contractul nr.138831/01.07.2013 având ca obiect asistentă juridică și reprezentare în procedura insolvenței, precum si contractul de asistentă juridică seria B388664/26.11.2013  având ca obiect asistență juridică si reprezentare în fața executorului judecătoresc competent pentru punerea în executare silită a trei sentințe menționate în contract, ambele încheiate cu CARD, de către administratorul special al debitoarei, d-na AA.

In baza acestor contracte au fost efectuate o serie de plați de TTD către CADR, în cuantum de 540.281,57 lei.

Cu toate că dreptul de administrare al debitoarei nu a fost ridicat , societatea debitoare a efectuat plati către pârâta, după data deschiderii procedurii, fără ca acestea să se încadreze în vreuna din excepțiile prevăzute expres de art.46(1) coroborat cu art.49(1) din Legea nr.85/2006.

In drept art.46 si 49 din Legea nr.85/2006.

La data de 12.05.2015 , pârâtul CADR a formulat întâmpinare , solicitând în principal, respingerea cererii de chemare în judecată , ca inadmisibilă si obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

In motivare, cât privește inadmisibilitatea cererii arată că operațiunile de plată în valoare de 540.281,57 lei. efectuate de debitoare , după data deschiderii procedurii s-au realizat în baza contractelor de asistență juridică nr.138683/12.06.2012, nr.138811/03,01.2013, nr.138831/01.07.2013 si nr.388664/26.11.2013, acestea fiind încheiate cu respectarea dispozițiilor legale referitoare la condițiile de validitate ale actului juridic , astfel încât aceste acte au produs efecte juridice.

Solicitarea de a constata nulitatea absolută a operațiunilor de plată a sumei de 540.281,57 lei,  nu poate fi admisibilă în condițiile în care contractele în baza cărora au fost efectuate sunt valabil încheiate, respectând toate condițiile de valabilitate.

De asemenea, menționează pârâtul, reclamanta nu a indicat cauza  anterioară sau concomitentă încheierii , care ar atrage nulitatea absolută a contractelor de asistență juridică încheiate.

Reclamanta nu a solicitat instanței să constate nulitatea absolută și a contractelor de asistență juridică încheiate între debitoare și pârât ci a solicitat doar să se constate nulitatea absolută a operațiunilor de plată.

La data de 29.05.2015 pârâtul CADR a formulat cerere de chemare în garanție a asiguratorului OVIG, solicitând admiterea acesteia , asiguratorul urmând să fie obligat la plata către reclamantă a sumei la care pârâtul CADR ar fi obligat, în situatia în care ar cădea în pretenții.

OVIAG , a formulat la data de 19.06.2015 întâmpinare, solicitând în principal, anularea cererii de chemare în garanție, ca netimbrată, respingerea cererii de chemare în garanție ca neîntemeiată.

In subsidiar, admiterea în parte a cererii de chemare în garație.

In cursul judecatii a  fost administrata proba  cu inscrisuri.

Analizand  actele si lucrarile dosarului, instanta retine in fapt urmatoarele: 

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti-Secţia a VII-a Comercială sub nr. 18359/3/2012 debitorul TTD  a solicitat, în temeiul art.28 din Legea 85/2006, deschiderea procedurii generale de insolvenţă.

În motivare, în fapt, a arătat că  nu poate face creantelor certe,lichide si exigibile. Nu a  achitat datoriile exigibile, din lipsa fondurilor banesti insuficiente.

În susţinerea cererii a anexat actele prevăzute la art. 28 din lege .

Prin incheierea din  data de 29.05.2012  instanta a admis cererea  debitorului si , in temeiul dispozitiilor  art. 32  alin 1  din legea nr. 85/2006,  a deschis procedura generala impotriva  debitorului;  a numit administrator judiciar cu atributiile prevazute de lege.

Prin incheierea  din data de 12.12.2014  instanta  a confirmat in calitate de  administrator judiciar R  cu  un onorariu de 3100 LEI  din averea debitoarei.

Pe parcursul desfăşurării procedurii colective au formulat cereri de creanta si alti creditori care au fost inscrisi la masa credala.

Societatea debitoarea  si-a manifestat intentia de reorganizare  insa nu a  depus plan de reorganizare  in termenul prevazut de dispozitiile art. 94  din lege .

De asemenea, nu a fost depus plan de reorganizare de niciuna categoriile de persoane prevăzute de art. 94 din Legea 85/2006,  nu a propus plan de reorganizare a activităţii debitorului în termenul prevăzut de lege.

Analizând materialul probator existent la dosar, judecătorul sindic a  constatat  că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art.107 al.1 lit.A lit b) si  c) din Legea 85/1006, si a dispus  prin sentinta  civila  din data de 27.02.2015  intrarea în faliment prin procedura generală a debitorului;  în baza art.107 alin.2 din lege a ridicat dreptul de administrare al debitorului şi a dispus dizolvarea acestuia.

Se mentioneaza  de catre  lichidatorul judiciar faptul ca  au  fost identificate trei contracte :  contractul  nr. 138.831/01.07.20113  incheiat cu CADR avand  ca  obiect asistenta si reprezentare  in procedura  insolventei in dosarul nr . XX/3/2012 aflat  pe rolul Tribunalului Bucuresti; contractul de asistenta juridica  seria B388664/26.11.2013  incheiat cu CADR avand  ca  obiect  asistenta juridica  si reprezentare  in fata executorului  judecatoresc competent  pentru punerea  in executare  silita a trei sentinte  mentionate  in cuprinsul acestuia.; contractul de asistenta  juridica nr. 138683 din  12.06.2012 si 138881  din 15.01.2013.

Contractele au  fost  incheiate, arata  reclamantul, cu incalcarea  prevederilor  art. 46 si 49  din legea  insolventei,  fara  avizarea  fostului administrator judiciar, fara  prezentarea acestora si a platilor catre creditori. Serviciile nu au  fost prestate, cuantumul  onorariului acceptat de catre administratorul special este nejustificat. Au  fost scosi  in mod nelegali creditori majoritari de  la masa credala.

Potrivit  art. 46  din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei , in afară de cazurile prevăzute la art. 49 sau de cele autorizate de judecătorul-sindic, toate actele, operaţiunile şi plăţile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule. Debitorul şi/sau, după caz, administratorul judiciar sunt obligaţi să întocmească şi să păstreze o listă cuprinzând toate încasările, plăţile şi compensările efectuate după deschiderea procedurii, cu precizarea naturii şi valorii acestora şi a datelor de identificare a cocontractanţilor.

Potrivit  art. 49  din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei , pe perioada de observaţie, debitorul va putea să continue desfăşurarea activităţilor curente şi poate efectua plăţi către creditorii cunoscuţi, care se încadrează în condiţiile obişnuite de exercitare a activităţii curente, după cum urmează: a) sub supravegherea administratorului judiciar, dacă debitorul a făcut o cerere de reorganizare, în sensul art. 28 alin. (1) lit. h), şi nu i-a fost ridicat dreptul de administrare; b) sub conducerea administratorului judiciar, dacă debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare. Actele, operaţiunile şi plăţile care depăşesc condiţiile menţionate la alin. (1) vor putea fi autorizate în exercitarea atribuţiilor de supraveghere de administratorul judiciar; acesta va convoca o şedinţă a comitetului creditorilor în vederea supunerii spre aprobare a cererii administratorului special, în termen de maximum 5 zile de la data primirii acesteia.

In ceea ce  priveste  lipsa avizarii fostului administrator judiciar,  instanta  retine ca,  in cauza, desfasurarea  procedurii  insolventei  fata de debitoarea TTD  a  generat un numar mare  de  contestatii ( 18359/3/2012/a1-a33),  in multe dintre acestea  debitoarea  prin administrator special fiind reprezentata  de catre  paratul CARD. Asistarea si reprezentarea debitoarei  s-a  facut  nu doar  prin depunerea  intampinarilor  la dosarul cauzei  cat si  prin  sustinerea apararilor  in fata  instantei, atat  in prima  faza  cat  si  in  caile de atac,  aspect ce rezulta chiar din  practicalele  sentintelor  pronuntate  in  dosarele  mentionate.

De asemenea,  se retine si faptul ca  sedintele  adunarii creditorilor  din data de 30.07.2012, respectiv a  comitetului creditorilor din 15.01.2013  s-au desfasurat chiar la sediul paratului CARD.

Dispozitiile  legale mentionate  nu  impun cerinta  formei scrise a avizarii administratorului judiciar,  aceasta  putand  fi dedusa  din ansamblul imprejurarilor  cauzei. Cum in cauza  solutionarea  contestatiilor aferente  procedurii  insolventei se face  cu citarea administratorului  judiciar  care a  si  fost  prezent  la solutionarea  acestora , se  poate  deduce faptul ca acesta, luand  la cunostinta de prezenta paratului, a aprobat  in mod tacit existenta  contractelor  de asistenta  incheiate.

In ceea ce priveste  sustinerea  privitoare la lipsa  prezentarii comitetului creditorilor  a  contractelor  incheiate  si a platilor  efectuate,  dispozitiile  art. 49  alin 2 din legea  insolvente  prevad  ca administratorul judiciar  va convoca o şedinţă a comitetului creditorilor în vederea supunerii spre aprobare a cererii administratorului special, în termen de maximum 5 zile de la data primirii acesteia pentru actele, operaţiunile şi plăţile care depăşesc condiţiile menţionate la alin. (1).

Instanta are in vedere  si dispozitiile  art. 17  alin 2  din legea  insolventei, potrivit  carora, comitetul creditorilor se întruneşte lunar şi, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, după caz, ori a cel puţin 2 dintre membrii săi, ori de câte ori este necesar.

In cauza,  asistarea si reprezentarea debitoarei de catre  parat a putut fi cunoscuta de catre  creditori, cu atat mai mult cu cat aceasta  s-a realizat si in cadrul  contestatiilor la tabel formulate de membri  ai  comitetului creditorilor. In acest sens sunt dosarele  nr. 18359/3/2012/a5 (  parte  in dosar  ZIASH)  si 18359/3/2012/a28 ( parte UTB).

Totodata, se  mentioneaza  si  faptul ca  la sedintele adunarii creditorilor , la care au participat  si reprezentanti ai  comitetului creditorilor, debitoarea a  fost  reprezentata de catre parat, aspect necontestat de catre  reclamant.

Comitetul creditorilor este  un organ  executiv  al adunarii creditorilor, un organ operativ de lucru, caracter subliniat  de  imprejurarea ca, potrivit  art. 17  din lege,  aceasta entitate are calitatea procesuala  de a cere judecatorului  sindic ridicarea dreptului de administrare al debitorului atunci cand, dupa deschiderea  procedurii colective, debitorul, pastrandu-si dreptul de administrare, nu depune suficiente diligente  sau nu reuseste  o gestiune eficienta  a averii sale  sau cand lipseste  probabilitatea realizarii unui  plan rational de activitate.

In cauza, reprezentarea debitoarei de catre  parat a  putut fi cunoscuta de catre creditorii ce  formau  comitetul creditorilor, care nu s-au prevalat de dispozitiile art. 17  alin 2 din legea  insolventei, desi aveau aceasta  posibilitate, in conditiile in care apreciau ca  debitoare nu-si gestioneaza  in mod  eficient activitatea ( reprezentarea  debitoarei  de catre o persoana specializata avand,  in lipsa unor stipulatii exprese in sens contrar, caracter oneros).

 Dat  fiind faptul ca,  in cauza,  creditorii au  putut  cunoaste reprezentarea debitoarei de catre  parat, instanta retine ca neindeplinirea exact a  formalitatilor de catre  fostul administrator judiciar (  in sensul neprezentarii contractelor si platilor catre creditori ) nu este  in masura a  duce la anularea platilor efectuate,  intrucat nu exista o vatamare a acestora (  vatamare ce presupune  incheierea  unor  contracte in mod fraudulos, fara a  exista  posibilitatea cunoasterii acestora de catre rceditori.).

In ceea ce priveste lipsa prestarii serviciilor, se retine de catre instanta ca  paratul  a reprezentat debitoarea in cadrul  contestatiilor  adiacente  procedurii  insolventei debitoarei TTD, in prima instanta  si in caile de atac, precum si  in faza de executare silita  a unor dosare  in care  debitoarea avea calitate de  creditor, in acest sens  fiind  inscrisurile depuse la dosar.

In ceea ce  priveste  onorariul paratului, dispozitiile art. 127  din Statutul avocatilor, prevad ca pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul la onorariu şi la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul clientului său. Onorariile vor fi stabilite în raport cu dificultatea, amploarea sau durata cazului. Stabilirea onorariilor avocatului depinde de fiecare dintre următoarele elemente: a) timpul şi volumul de muncă solicitată pentru executarea mandatului primit sau a activităţii cerute de client; b) natura, noutatea şi dificultatea cazului; c) importanţa intereselor în cauză; d) împrejurarea că acceptarea mandatului acordat de client îl împiedică pe avocat să accepte un alt mandat din partea unei alte persoane, dacă această împrejurare poate fi constatată de client fără investigaţii suplimentare; e) notorietatea, titlurile, vechimea în muncă, experienţa, reputaţia şi specializarea avocatului; f) conlucrarea cu experţi sau alţi specialişti, impusă de natura, obiectul, complexitatea şi dificultatea cazului; g) avantajele şi rezultatele obţinute pentru profitul clientului ca urmare a muncii depuse de avocat; h) situaţia financiară a clientului; i) constrângerile de timp în care avocatul este obligat de împrejurările cauzei să acţioneze pentru a asigura servicii legale performante.

Conform  cererii reclamantului, platile catre  parat au  fost efectuate  pa parcursul  a doi ani din zile, din  12.07.2012 pana  in data de 25.09.2014.

Raportat la volumul de munca generat de procedura  insolventei debitoarei, asistarea si reprezentarea acesteia  in dosarul de  fond nr. 18359/3/2012  si dosarele adiacente  acestuia, atat  in prima instanta cat si in caile de atac, la complexitatea cauzei, vechimea  in munca si experienta  avocatului  , instanta aprecieaza  cuantumul acestuia ca fiind corespunzator criteriilor mentionate. Va fi inlatura ca neintemeiata sustinerea reclamantului  din cuprinsul concluziilor scrise in sensul  ca majoritatatea  covarsitoare a litigiilor in care paratul a reprezentat/asistat au fost pierdute, instanta  retinand ca obligatia  avocatului e una de diligenta, ci nu de rezultat, in lipsa stipularii unor clauze  exprese  in contractul de  asistenta juridica.

S-a mai  invocat  faptul ca inscrisurile anexate  intampinarii, situatia dosarelor si  extrasele de  pe portalul instantelor si de pe Buletinul procedurilor de  insolventa,  nu fac dovada prestarii serviciilor  juridice de catre  parat.

Instanta retine ca paratul a indicat prin intampinare  dosarele in care a  asistat/reprezentat  partea, prezenta acestuia  fiind mentionata  in practicalele sentintelor pronuntate  in dosarele respective, aspecte verificabile atat  prin consultarea dosarelor  cat si  in sistemul informatizat Ecris. De altfel, reclamantul nu precizeaza ca paratul nu a prestat efectiv  activitatile la care face mentiune, ci doar  ca inscrisurile depuse nu sunt  suficiente  pentru a demonstra  acest aspect.

Sustinerea  privind scoaterea  in mod nelegal a creditorilor de la masa credala nu arelegatura cu  obiectul cauzei  intrucat  priveste  activitatea administratorului judiciar  ci nu valabilitatea operatiunilor de plata analizate  prin prisma  art. 46 si  49  din lege a insolventei.

S-a  invocat  prin intampinare de catre parat inadmisibilitatea cererii reclamantului  raportat la faptul ca nu se  poate invoca nulitatea  platilor in conditiile  in care  contractele in  baza carora au  fost  facute sunt valabil  incheiate.

Instanta va respinge exceptia  inadmisibilitatii ca neintemeiata, retinand ca , potrivit  dispozitiilor art. 44 si 49  din legea  insolventei,  nulitatea  poate  privi si  doar  operatiunile  de  plata  efectuate  cu  incalcarea dispozitiilor mentionate, fara a  conditiona  aceasta nulitate  de anularea  actelor juridice  din care deriva.

In baza  considerentelor mentionate, instanta va respinge cererea  formulata de reclamant Rovigo SPRL  in contradictoriu cu paratul CARD ca neintemeiata.

Potrivit  art. 274 C.pr.civ. partea care cade în pretenţiuni va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Judecătorii nu pot micşora cheltuielile de timbru, taxe de procedură şi impozit proporţional, plata experţilor, despăgubirea martorilor, precum şi orice alte cheltuieli pe care partea care a câştigat va dovedi că le-a făcut. Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.

Instanta va respinge ca neintemeiata  cererea  de obligare a  reclamantei la plata  cheltuielilor de judecata, paratul CARD nedepunand  inscrisuri doveditoare  privind efectuarea acestora  pana la inchiderea dezbaterilor.

A  fost  formulata de catre  parat si cerere de chemare  in garantie a  OVIG  cu privire la care au  fost  invocate  doua exceptii:  exceptia netimbrarii de catre  chematul in garantie  OVIG  ( acesta  aratand faptul ca actiunea are caracter evaluabil in bani, revenindu-i reclamantului  obligatii achitarii taxei la valoare in suma de  9007,81 lei)  si exceptia inadmisibilitatii cererii  de chemare  in garantie  invocate de  instanta.

Potrivit  art. 14  din OUG nr. 80/2013, acţiunile, cererile, obiecţiunile, contestaţiile introduse la instanţele judecătoreşti în temeiul Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare, al Ordonanţei Guvernului nr. 10/2004 privind falimentul instituţiilor de credit, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 287/2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi al Legii nr. 503/2004 privind redresarea financiară, falimentul, dizolvarea şi lichidarea voluntară în activitatea de asigurări, cu modificările şi completările ulterioare, se taxează cu 200 lei.

Art. 3  din OUG nr. 85/2013  prevede criteriile dupa care se taxeza actiunile si cererile  evaluabile  in bani adresate  instantei.

In ordinea de solutionare  a  exceptiilor  invocate, instanta  retine  ca prioritara exceptia inadmisibilitatii cererii, date  fiind dispozitiile speciale referitoare la timbrarea  cererilor aferente  procedurii  insolventei.

In ceea ce priveste  exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare  in garantie, instanta  retine urmatoarele:

Potrivit  art. 11 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei , principalele atribuţii ale judecătorului-sindic, în cadrul prezentei legi, sunt: a) pronunţarea motivată a hotărârii de deschidere a procedurii şi, după caz, de intrare în faliment atât prin procedura generală, cât şi prin procedura simplificată; b) judecarea contestaţiei debitorului împotriva cererii introductive a creditorilor pentru începerea procedurii; judecarea opoziţiei creditorilor la deschiderea procedurii; c) desemnarea motivată, prin sentinţa de deschidere a procedurii, dintre practicienii în insolvenţă compatibili care au depus ofertă de servicii în acest sens la dosarul cauzei, a administratorului judiciar provizoriu sau, după caz, a lichidatorului care va administra procedura până la confirmarea ori, după caz, înlocuirea sa de către adunarea creditorilor sau creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea creanţelor, fixarea remuneraţiei în conformitate cu criteriile stabilite de legea de organizare a activităţii practicienilor în insolvenţă, precum şi a atribuţiilor acestuia pentru această perioadă. Judecătorul-sindic va desemna administratorul judiciar provizoriu sau lichidatorul provizoriu solicitat de către creditorul care a solicitat deschiderea procedurii sau de către debitor, dacă cererea îi aparţine. În situaţia în care cel care a introdus cererea de deschidere a procedurii nu solicită numirea unui administrator judiciar sau lichidator, numirea se va face de către judecătorul-sindic din rândul practicienilor care au depus oferte la dosarul cauzei. În caz de conexare se va ţine seama de cererile creditorilor în ordinea mărimii creanţelor sau de cererea debitoarei, dacă nu există o cerere din partea unui creditor; d) confirmarea, prin încheiere, a administratorului judiciar sau a lichidatorului desemnat de adunarea creditorilor sau de creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor, precum şi a onorariului negociat. Dacă nu există contestaţii împotriva hotărârii adunării creditorilor sau a deciziei creditorului care deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor, confirmarea se face în camera de consiliu, fără citarea părţilor, în termen de 3 zile de la publicarea în Buletinul procedurilor de insolvenţă a hotărârii adunării creditorilor sau, după caz, a deciziei creditorului majoritar. e) înlocuirea, pentru motive temeinice, prin încheiere, a administratorului judiciar sau a lichidatorului; f) judecarea cererilor de a i se ridica debitorului dreptul de a-şi mai conduce activitatea; g) judecarea cererilor de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului în insolvenţă, potrivit art. 138, sau sesizarea organelor de urmărire penală atunci când există date cu privire la săvârşirea unei infracţiuni; h) judecarea acţiunilor introduse de administratorul judiciar sau de lichidator pentru anularea unor acte frauduloase şi a unor constituiri ori transferuri cu caracter patrimonial, anterioare deschiderii procedurii; i) judecarea contestaţiilor debitorului, ale comitetului creditorilor ori ale oricărei persoane interesate împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar sau de lichidator; j) admiterea şi confirmarea planului de reorganizare sau, după caz, de lichidare, după votarea lui de către creditori; k) soluţionarea cererii administratorului judiciar sau a comitetului creditorilor de întrerupere a procedurii de reorganizare judiciară şi de intrare în faliment; l) soluţionarea contestaţiilor formulate la rapoartele administratorului judiciar sau ale lichidatorului; m) judecarea acţiunii în anularea hotărârii adunării creditorilor; n) pronunţarea hotărârii de închidere a procedurii. Atribuţiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar şi/sau al lichidatorului şi la procesele şi cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenţei. Atribuţiile manageriale aparţin administratorului judiciar ori lichidatorului sau, în mod excepţional, debitorului, dacă acestuia nu i s-a ridicat dreptul de a-şi administra averea. Deciziile manageriale pot fi controlate sub aspectul oportunităţii de către creditori, prin organele acestora.

Potrivit  art. 149  din lege, dispoziţiile prezentei legi se completează, în măsura compatibilităţii lor, cu cele ale Codului de procedură civilă, Codului civil, Codului comercial şi ale Regulamentului (CE) 1.346/2000 referitor la procedurile de insolvenţă, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 160 din 30 iunie 2000.

Intre  parat si chematul in garantie au  fost  incheiate  contracte de  asigurare de raspundere civila profesionala, fiecare  contract stipuland  o limita a raspunderii  pe fiecare eveniment de 10.000 Euro.

Instanta  retine ca  cererea de chemare  in garantie  priveste raporturile  dintre  parat si chematul  in garantie, iar judecarea acesteia nu intra in sfera atributiilor judecatorului sindic astfel cum sunt ele prevazute  in art. 11  din lege , chiar daca faptul generator  al prejudiciului este legat de procedura  insolventei.  In judecarea cererii  de chemare  in garantie  dintre  parat si OVIG nu sunt  analizate  aspect ce tin de desfasurarea  procedurii insolventei, chiar daca sunt  analizate aspecte ale activitatii paratului desfasurate in cursul procedurii  insolventei.

Se  mentioneaza de catre  parat  faptul ca, potrivit  art. 16.1 din conditiile generale de  asigurare de raspundere civila  profesionala , OVIG  este  indreptatit sa  intervina  in orice  proces in interesul asiguratului, iar  pentru egalitate de tratament si asiguratul este indreptatit sa cheme  in garantie asiguratorul chiar  si  in cadrul  unei cereri incidente procedurii  insolventei.

Instanta  retine  ca dispozitiile  contractuale  dintre  parti nu pot constitui  temei  pentru incalcarea  principiului specializarii judecatorului, care este de ordine publica si vizeaza o mai buna  administrare a justitiei.

Cum atributiile  judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar şi/sau al lichidatorului şi la procesele şi cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenţei si care privesc mersul acesteia, instanta  constata  intemeiata exceptia inadmisibilitatii, urmand a o admite.

Pe cale de consecinta, va respinge  cererea  de  chemare  in garantie a OVIG fommulata de  paratul CARD  ca inadmisibila.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE:

Respinge exceptia inadmisibilitatii actiunii formulate de reclamant R invocata de parat CARD ca neintemeiata.

Respinge exceptia netimbrarii actiunii formulata de reclamant R invocata de parat CARD ca neintemeiata.

Respinge cererea formulata de reclamantul R cu sediul în Bucureşti in contradictoriu cu paratul CARD  cu sediul în Bucureşti şi pârâtul TTD cu sediul în Bucureşti prin administrator special AA cu domiciliul în Bucureşti sector 1.

Respinge cererea de obligare a reclamantului R la plata cheltuielilor de judecata formulata de parat CARD ca neintemeiata.

Admite exceptia inadmisibilitatii invocate din oficiu.

Respinge cererea de chemare in garantie a chematului in garantie OVIG sediul în Bucureşti cu sediul ales în Bucureşti, formulata de paratul CARD ca inadmisibila.

 Cu recurs in 7 zile de la comunicare.

Pronuntata in sedinta publica azi, 14.07.2015.

 PREŞEDINTE GREFIER

Domenii speta

Spete similare