Stabilire program vizitare minor

Prin decizia civilă nr. 805/15.07.2015, tribunalul a admis apelul formulat de către apelantul-pârât  CA şi a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a încuviinţat ca intimata-reclamantă să aibă legăturii personale cu minorii în prima şi a treia săptămână din lună, sâmbăta între orele 1500-1800 în afara locuinţei apelantului-pârât.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei atacate.

Pentru a pronunţa această hotărâre tribunalul a reţinut că, prin cererea  formulată şi înregistrată pe rolul Judecătoriei RV sub nr.3876/292/27.10.2014, reclamanta NŞM l-a chemat în judecată pe pârâtul CA, solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce o va pronunţa, să fie stabilit un program de vizitare al minorilor CMG şi CAE, în favoarea sa, în calitate de mamă, în următoarea modalitate: în primul şi al treilea week-end din fiecare lună, de vineri de la ora 16,00 până duminică  la ora 16,00; prima săptămână din vacanţa de iarnă; luna august  din vacanţa de vară a fiecărui an cu posibilitatea luării minorilor în locuinţa sa.

In motivare, reclamanta a arătat că prin sentinţa civilă nr. 1211/08.06.2011 pronunţată de Judecătoria  RV, cei doi minori au fost încredinţaţi spre creştere şi educare tatălui, aspect cu care ambele părţi au fost de acord având în vedere că unul dintre copii are probleme de sănătate şi pentru a nu-l îndepărta de celălalt frate şi de locuinţa în are a crescut. A stabilit cu pârâtul şi o modalitate în care să-i viziteze pe minori însă, în ultima perioadă, acesta i-a interzis .

Cererea nu a fost întemeiată în drept.

În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu şi martori .

La data de 19.12.2014  pârâtul a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea  acţiunii reclamantei, ca nefondată. Cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, în fapt, pârâtul  a arătat că nu sunt adevărate susţinerile reclamantei din cererea de chemare în judecată, în realitate fiind plecată din luna mai 2012,  în Spania împreună cu concubinul său,  ZM,  acesta fiind motivul pentru care nu i-a vizitat pe minori , manifestând un total dezinteres faţă de ei şi abandonându-l pe minorul CMG care  suferă de autism şi are nevoie de o atenţie deosebită.. Din anul 2012 de când minorul este îngrijit de actuala sa soţie aceasta a făcut progrese deosebite în sensul că în prezent vorbeşte, este sociabil, merge la şcoală pe când, în momentul în care l-a luat de la mama sa, copilul nu vorbea, nu ştia să mănânce singur, nu comunica cu nimeni şi trăia într-o lume a lui. Cei doi minori sunt foarte ataşaţi de el şi actuala soţie şi nu este de acord ca reclamanta să îi ia în domiciliul ei întrucât locuieşte cu concubinul într-o casă insalubră, nu au venituri şi ambii consumă excesiv băuturi alcoolice..

 În apărare, a solicitat încuviinţarea probelor cu înscrisuri, interogatoriu, anchete sociale şi martori.

Prin Sentinţa Civilă nr. 431 din 12.03.2015 instanţa de fond a admis  în parte cererea de chemare în judecată având ca obiect program vizitare minor şi a încuviinţat ca reclamanta să aibă legături personale cu minorii CAE şi CMG în următoarea modalitate: în prima şi a treia săptămână din lună, în ziua de sâmbătă, de la orele 1000  până la orele 1800,  la domiciliul minorilor din comuna B, sat P, jud.T.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:

Din căsătoria  părţilor  au rezultat minorii CAE şi CMG, la rubrica „ Date privind părinţii” fiind  menţionate numele reclamantului şi al pârâtei.

Prin sentinţa civilă nr. 1211 din 08.06.2011 definitivă şi irevocabilă, pronunţată de Judecătoria RV in dosar nr.1545/292/2011 , s-a admis în parte cererea principală  formulată de CŞM precum şi cererea reconvenţională formulată de CA, s-a dispus desfacerea căsătoriei părţilor, s-a luat act de înţelegerea acestora cu privire la încredinţarea minorilor, reclamantei fiindu-i încredinţat minorul CMG iar pârâtului, minorul CAE., stabilindu-se în favoarea pârâtului CA un program de vizitare a minorului MG .

Prin  sentinţa civilă nr. 2246 din 4.10.2012  definitivă şi irevocabilă, pronunţată de Judecătoria RV in dosar nr.1837/292/2014 a fost admisă cererea formulată de CA şi  a fost stabilită la acesta locuinţa minorului CMG, pârâta  N (fostă C)  Ş M fiind obligată  să contribuie la întreţinerea minorului cu o pensie de 88 lei, lunar.

Din cererea introductivă şi referatul de anchetă socială nr.251/23.02.2015  întocmit de Primăria B se reţine că reclamantul locuieşte împreună cu actuala  soţie, şi cei doi fii ai săi  într-o locuinţă cu patru camere şi dependinţe, utilate corespunzător. Minorii sunt  foarte ataşaţi de pârât şi soţia acestuia, între ei existând afecţiune, beneficiind de o îngrijire deosebită, de un climat familial adecvat.

Din referatul de anchetă socială întocmit de Primăria comunei D se reţine însă că reclamanta nu are un domiciliu stabil,  perioadele în care se află în ţară alternând cu cele în care este plecată în Spania şi nu are o situaţie materială clarificată.

Minorii  au fost ascultaţi în camera de consiliu , instanţa constatând că sunt normal  dezvoltaţi fizic, MG s-a recuperat bine având in vedere boala de care suferă,  ambii au rezultate bune la învăţătură  şi se înţeleg foarte bine cu actuala soţie şi cu tatăl lor, care le acordă o atenţie deosebită.

Instanţa a constatat că între minori,  tatăl lor şi mama vitregă s-a stabilit o legătură afectivă profundă, confirmată şi de  martora CIM care a declarat că cei doi minori sunt foarte bine îngrijiţi de pârât , de actuala sa soţie şi de bunicul patern. A mai arătat martora că reclamanta  în prezent este plecată în Spania şi nu ţine legătura cu copiii, nici măcar telefonic, nu i-a  mai vizitat de doi ani şi nu contribuie  material şi afectiv la creşterea şi educarea lor.

Potrivit dispoziţiilor art.263 Cod civil, orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului.

Art. 6 din Legea nr.242/2004  prevede că respectarea şi garantarea drepturilor copilului se realizează conform următoarelor principii: respectarea şi promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului; responsabilizarea părinţilor cu privire la exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti; primordialitatea responsabilităţii părinţilor cu privire la respectarea şi garantarea drepturilor copilului; asigurarea unei îngrijiri individualizate şi personalizate pentru fiecare copil; respectarea demnităţii copilului; ascultarea opiniei copilului şi luarea în considerare a acesteia, ţinând cont de vârsta şi de gradul său de maturitate; asigurarea stabilităţii şi continuităţii în îngrijirea, creşterea şi educarea copilului.

Instanţa a ţinut cont de dorinţa mamei de a participa la creşterea , îngrijirea şi educarea minorilor, exprimată prin cererea de chemare în judecată, dar are în vedere în primul rând interesul superior al minorilor,  aşa cum a fost descris mai sus, şi a încuviinţat ca reclamanta să aibă legături personale cu minorii , dar într-o formă mai restrânsă, pentru a se restabili mai întâi legătura dintre mamă şi minori, pierdută prin trecerea timpului şi prin indiferenţa manifestată de reclamantă timp de mai bine de 2 ani faţă de minori, aceasta necontribuind în această perioadă material şi afectiv la creşterea şi educarea celor doi minori.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel  pârâtul CA criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie cu privire la modalitatea de vizitare a minorilor, solicitând admiterea apelului și modificarea sentinței în sensul ca reclamanta să îi ia pe minori, rima și a treia săptămână din lună, în ziua de sâmbătă de la orele 13,00 până la orele 18,00.

În motivare, apelantul a arătat că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală întrucât i s-a acordat reclamantei un program destul de mare, de circa 8 ore, având în vedere că acest program urmează să se desfășoare la domiciliul apelantului, cu toate că acesta este proaspăt recăsătorit, iar prezența intimatei-reclamante la domiciliul său un timp îndelungat, i-ar crea grave probleme cu actuala soție.

Apelantul a mai susținut că cei doi minori n u pot sta atât de mult în prezența mamei lor, cu care de circa 2 ani jumătate, nu au avut nici un fel de legătură, o mamă care, efectiv i-a abandonat, manifestând un total dezinteres față de copii.

Unul dintre minori este grav bolnav, fiind diagnosticat cu autism, iar de când i s-a stabilit domiciliul la apelant, a făcut progrese deosebite. Apelantul solicitat ca intimata să îi ia pe minori timp de 5 ore, în prima și a treia sâmbătă din lună, de la orele 13,00 pană la orele 18,00, acest timp fiind suficient pentru refacerea relației cu mama lor.

În drept, apelantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 408 Cod procedură civilă solicitând și judecarea în lipsă.

Intimata nu a depus întâmpinare.

Verificând legalitatea și temeinicia Sentinței apelate, prin prisma motivelor invocate, instanța reține că apelul este întemeiat pentru următoarele considerente:

Din criticile formulate împotriva sentinței atacate, tribunalul constată că nemulțumirea apelantului se referă la faptul că programul de vizitare stabilit în favoarea intimatei este prea mare și că vizitele se desfășoară la domiciliul său, fapt ce afectează relația sa de familie cu noua soție.

Instanța de fond a apreciat corect situația de fapt și în mod judicios a soluționat cauza recunoscând dreptul intimatei la viață privată și de familie prin stabilirea unui program de vizitare a minorilor, această măsură fiind în interesul minorilor, de a păstra legătura cu mama lor, conform art. 2 alin. 6 lit. e din Legea nr. 272/2004.

Cu toate acestea, modalitatea de stabilire a programului de vizitare nu a fost configurat în funcție de situația de fapt existentă în cauză, ignorându-se faptul că după o perioadă lungă de absență din viața minorilor, reluarea legăturilor personale de către mamă cu minorii  trebuie să se facă treptat, prin stabilirea unor vizite mai dese și mai scurte pentru a da posibilitatea adaptării minorilor noua relație.

De asemenea, deși apelantul nu a invocat această chestiune la instanța de fond, tribunalul apreciază că desfășurarea vizitelor prin prezența intimatei de două ori pe lună, sâmbăta, timp de 8 ore, în domiciliul apelantului, poate stânjeni relația acestuia cu actuala sa soție, acest fapt putând afecta dreptul la viață privată și de familie al apelantului.

În aceste condiții, tribunalul consideră că programul de legături personale ale intimatei cu minorii se poate desfășura și în alte condiții decât la locuința apelantului. Cu toate acestea nu se poate stabili ca legăturile cu minorii să se desfășoare la locuința intimatei, întrucât din probele administrate a reieși că aceasta are o situație locativă precară și incertă.

Întrucât vârsta minorilor poate permite acest lucru, în acord cu dispozițiile art. 18 alin. 1 lit. g și art. 18 alin. 4 din Legea 272/2004, realizarea legăturilor personale ale intimatei se poate face prin diferite activități de natură să mențină relațiile dintre copii și mamă, altele decât cele care să presupună prezența intimatei timp de 8 ore în locuința apelantului stânjenind relația acestuia cu noua soție.

În temeiul art. 5 alin. 2 din Legea nr. 272/2004, revine sarcina apelantului de a supraveghea modalitățile concrete de desfășurare a relațiilor personale dintre mamă și copii, iar în cazul în există anumite împrejurări de fapt contrare interesului superior al minorilor, să sesizeze direcția pentru protecția copilului și instanța de judecată pentru a dispune sistarea sau modificarea programului de legături personale.

Pentru considerentele arătate, tribunalul a admis apelul și a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a încuviinţat ca intimata-reclamantă să aibă legături personale cu minorii în prima şi a treia săptămână din lună, sâmbăta între orele 1500-1800 în afara locuinţei apelantului-pârât, considerând că această modalitate de desfășurare a relațiilor personale păstrează un just echilibru între interesele minorilor și drepturile la viață privată și de familie ale ambelor părți.

Domenii speta

Spete similare