Cerere de redeschidere a procesului penal

Prin s.p. nr. 161/09.04.2015 pronunţată de Tribunalul Galaţi a fost respinsa, ca inadmisibilă, cererea de redeschidere a procesului penal, formulată de petentul-condamnat C.V. cu privire la sentinţa penală nr.212/10.05.2013 pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr.xxxxxx.

În esenţă s-a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. xxxxx, petentul-condamnat CV a solicitat redeschiderea procesului penal finalizat cu sentinţa penală nr. 212 pronunţată de Tribunalul Galaţi la data de 10.05.2013.

 Tribunalul a reţinut că redeschiderea procesului penal are ca scop garantarea dreptului persoanei care a fost judecată şi condamnată în lipsă, la un proces echitabil şi, în principal, exercitarea dreptului său la apărare într-un nou ciclu procesual, ceea ce presupune posibilitatea acesteia de a fi audiată, de a interoga martorii sau părţile din proces şi de a administra probe în apărarea sa, atât cu privire la situaţia de fapt, cât şi în circumstanţiere.

Potrivit art.32 alin.1 din Legea nr.302/2004, noua procedură de judecată are ca scop salvgardarea drepturilor la apărare ale persoanei care, judecată şi condamnată în lipsă, nu a avut cunoştinţă de procesul pornit împotriva sa şi, prin urmare, nu a fost în măsură să-şi facă apărările.

 În consecinţă, dreptul persoanei judecate în lipsă de a beneficia de rejudecarea unei cauze poate fi restricţionat nu numai în situaţia în care persoana condamnată a fost prezentă la unul din termenele de judecată sau la pronunţarea hotărârilor, ci şi când rezultă că a avut cunoştinţă, în alt mod, despre desfăşurarea judecăţii. În ipoteza în care o persoană a avut cunoştinţă despre desfăşurarea judecăţii şi cu toate acestea nu s-a prezentat în faţa instanţelor, este vorba despre o conduită procesuală culpabilă a persoanei extrădate care nu poate fi invocată în susţinerea cererii de rejudecare, conduită neprotejată de prevederile art. 32 alin.1 din Legea nr.302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.

 Caracterul conform cu cerinţele impuse de art.6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale al unei judecăţi desfăşurate în lipsa inculpatului, în condiţiile în care acesta a renunţat la dreptul de a se prezenta la judecată, a fost deja constatat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauze precum Mihaies împotriva Franţei (decizia din 25 mai 1998), Poitrimol împotriva Franţei (hotărârea din 23 noiembrie 1993), Colozza împotriva Italiei (hotărârea din 12 februarie 1985).

 Posibilitatea soluţionării cauzei în lipsa inculpatului este recunoscută şi prin Rezoluţia nr. 75 (11) a Consiliului Europei privind criteriile ce trebuie respectate în cazul în care o persoană este judecată în lipsă. Astfel, în criteriul nr. 9 se statuează că persoana condamnată în lipsă ar trebui să aibă dreptul de a fi judecată din nou dacă dovedeşte faptul că absenţa sa de la judecata iniţială este datorată unor cauze independente de voinţa sa şi că nu a avut posibilitatea de a înştiinţa instanţa.

 În consecinţă, nici reglementările internaţionale şi nici cele interne nu impun admiterea unei cereri de rejudecare în cazul unei persoane condamnate în lipsă, impunându-se verificarea faptului dacă aceasta s-a sustras sau nu de la judecată. A interpreta altfel dispoziţiile legale, ar însemna a recompensa sustragerea de la soluţionarea cauzei şi a da posibilitatea condamnatului să se prevaleze de propria sa culpă, legitimând astfel un abuz de drept procesual.

 În urma analizării actelor dosarului, instanţa consideră că, în speţă, se regăseşte situaţia descrisă mai sus - a sustragerii petentului-condamnat de la judecata dosarelor nr. …. şi nr…… ale Tribunalului Galaţi - cu consecinţa inadmisibilităţii cererii de redeschidere a procesului penal.

Instanţa a apreciat că frecventele schimbări de domiciliu ale condamnatului s-au realizat în scopul sustragerii acestuia de la judecată.

Absenţa inculpatului de la judecarea cauzei în primă instanţă s-a datorat plecării sale în străinătate din motive particulare, plecare ce nu i-a afectat dreptul la apărare, întrucât a fost reprezentat de apărător din oficiu.

Prin urmare, dreptul la apărare al celui condamnat a fost asigurat în cauză prin apărător desemnat din oficiu, pe parcursul întregii proceduri penale până la definitivarea acesteia.

Faţă de cele de mai sus, instanţa a apreciat că, deşi petentul a fost condamnat în lipsă, nu a fost judecat fără să aibă cunoştinţă de procedurile derulate împotriva sa, având în vedere şi împrejurarea că şi tatăl său a fost condamnat în aceeaşi cauză, astfel că cererea de redeschidere a procesului penal nu poate fi primită.

Domenii speta

Spete similare