Contestaţie la executare

Sub nr. 970/245/2015 s-a înregistrat la Judecătoria Iaşi contestaţia la executare formulată de către contestatoarea T.A. în contradictoriu cu intimata E.K.R. S.R.L., împotriva executării silite ce formează obiectul ds. ex. nr. --- al B.E.J. ---, solicitându-se anularea formelor de executare silită şi anularea încheierii de încuviinţare a executării silite, ca nelegale şi netemeinice.

S-a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Acţiunea a fost legal timbrată.

În motivare, contestatoarea a menţionat că executorul judecătoresc nu a respectat disp. art. 387 C.pr.civ. de la 1865, în sensul că nu i-a comunicat somaţia, aceasta fiind obligatorie, sancţiunea fiind anularea întregii executări silite, cf. disp. art. 391 C.pr.civ.

A mai menţionat că nici creanţa nu îndeplineşte cerinţele cerute de disp. art. 373 al. 4 C.pr.civ., nefiind certă, lichidă şi exigibilă. Din actele depuse de către intimată nu rezultă că ar fi declarat scadent anticipat contractul de credit, ce reprezintă titlu executoriu. De asemenea, nu i s-a comunicat vreo notificare referitoare la cesiunea de creanţă, sens în care sunt aplicabile disp. art. 1393 C.pr.civ.

Contestatoarea a invocat nulitatea executării raportat la disp. art. 389 şi art. 391 C.pr.civ., având în vedere intervenirea perimării executării silite, care a început în anul 2011, iar din data de 03.10.2011, nu a mai fost făcut vreun act de executare, fiind depăşit termenul de 6 luni, menţionat de disp. art. 389 C.pr.civ.

În drept au fost invocate prev. art. 399-400 C.pr.civ.

A solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Prin întâmpinare, intimata a invocat excepţia netimbrării cererii.

În ceea ce priveşte fondul, a menţionat că întregul demers de executare a fost reprezentat de poprire, nefiind necesară comunicarea vreunei somaţii, cf. disp. art. 454 C.pr.civ., astfel încât, susţinerile contestatoarei referitoare la necomunicarea somaţiei şi nulitatea executării sunt netemeinice.

A mai menţionat că respectiva creanţă este certă, rezultând din contractul pe care debitorul şi l-a însuşit prin semnătură, lichidă, fiind determinată în ceea ce priveşte debitul principal în contract şi exigibilă, deoarece a ajuns la scadenţă. Totodată, cesiunea de creanţă a fost înregistrată în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, îndeplinindu-se cerinţa de publicitate, lipsa notificării neavând nicio influenţă asupra validităţii acestei operaţiuni juridice. Debitoarea avea cunoştinţă de dosarul de executare, motiv pentru care nu poate invoca lipsa comunicării cesiunii de creanţă, lipsa somaţiei.

Intimata a mai precizat că, după demararea procedurii de executare silită şi instituirea popririi, contestatoarea a formulat, în data de 03.10.2011, cerere de suspendare a executării silite şi de ridicare a popririi, deoarece contractul de credit formează obiectul unui proces penal. Intimata a menţionat că a formulat adresă către B.E.J., în data de 03.10.2011, prin care a precizat că este de acord cu suspendarea executării silite şi sistarea popririi împotriva debitoarei, până la finalizarea procesului penal. Soluţia Parchetului din 05.02.2013, a fost comunicată către intimată în data de 11.02.2013, cu menţiunea că putea fi atacată în termen de 20 de zile de la comunicare. În data de 23.12.2014, a formulat cerere de reluare a executării silite, deoarece, în urma rezoluţiei Parchetului, s-a constatat faptul că însăşi contestatoarea a acţionat cu intenţia manifestă de a frauda BRD, prin solicitarea unor credite cu documente ce atestau o falsă bonitate şi al căror conţinut l-au cunoscut, iar la data de 05.01.2015, executorul a dispus reînfiinţarea popririi asupra veniturilor din pensie ale debitoarei. A solicitat respingerea excepţiei perimării, deoarece de la data rămânerii definitive a soluţiei Parchetului şi până la introducerea contestaţiei, a formulat cerere de reluare a executării silite.

În drept au fost invocate prev. art. 387-389, 452, 454 C.pr.civ.

A solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

La solicitarea instanţei, a fost înaintată de către B.E.J., o copie certificată a dosarului de executare.

Din actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În ceea ce priveşte excepţia netimbrării, instanţa o va respinge, ca rămasă fără obiect, având în vedere că a fost făcută dovada achitării taxei de timbru de către contestatoare, fiind depusă la dosar chitanţa doveditoare, la termenul din 26.02.2015.

Cu privire la fondul cauzei, referitor la criticile aduse de către contestatoare, instanţa reţine următoarele:

În primul rând, conform disp. art. 387 al. 1, coroborat cu cele ale art. 454 al. 1 V.C.pr.civ., aplicabil în cauză, nu este necesară emiterea şi comunicarea către debitor a unei somaţii, în condiţiile în care executare silită se efectuează prin poprire.

În al doilea rând, se reţine că debitoarea avea cunoştinţă de existenţa executării silite, în condiţiile în care, în data de 26.07.2011, acesteia i s-a comunicat de către creditoarea cesionară că procedura de executare a fost suspendată. Mai mult, chiar contestatoarea a înaintat, în data de 03.10.2011, către executorul judecătoresc, o cerere de desfiinţare a popririi.

Totodată, se reţine că cesiunea creanţei a devenit publică şi opozabilă, prin înscrierea contractului de cesiune în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare.

În al treilea rând, se constată caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei. Astfel, creanţa este certă, rezultând din contractul de credit şi din graficul de rambursare, este lichidă, valoarea sa fiind determinabilă în raport de suma contractată şi de plăţile efectuate şi exigibilă, creditul fiind declarat scadent anticipat, raportat la prevederile art. 9 din contractul de împrumut.

În al patrulea rând, se constată că, prin adresa din data de 03.10.2011, creditoarea a  solicitat suspendarea executării şi sistarea popririi.

În data de 05.02.2013, este pronunţată ordonanţa Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi, în care urmărirea penală a fost efectuată cu referire la contractul ce formează obiectul executării silite.

În data de 23.12.2014, creditoarea a formulat cerere de reluare a executării silite, iar în 05.01.2015, se emite adresa de înfiinţare a popririi.

Cf. disp. art. 389 al. 2 V.C.pr.civ., în caz de suspendare a executării, termenul de perimare curge de la încetarea suspendării. Or, în data de 03.10.2011, creditoarea a formulat cerere de suspendare a executării, iar în 23.12.2014, a formulat cerere de reluare a executării, primul act de executare după reluare fiind efectuat în 05.01.2015, astfel încât nu este incidentă instituţia perimării executării silite.

Prin urmare, faţă de situaţia de fapt şi de drept reţinută, instanţa constată că nu există motive de anulare a formelor de executare, astfel încât, va fi respinsă contestaţia la executare, ca nefondată.

Va respinge cererea contestatoarei referitoare la cheltuielile de judecată, ca nefondată, nefiind incidente prev. art. 274 C.pr.civ.

Domenii speta

Spete similare