Greşita încadrare juridică dată faptei. Înţelesul atribuit actelor sexuale de orice natură la care face referire art.197 alin.1 Cod penal.

Greşita încadrare juridică dată faptei. Înţelesul atribuit actelor sexuale de orice natură la care face referire art.197 alin.1 Cod penal.

Prin sentinţa penală nr. 33/2006, Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov, funcţie de prevederile art. 20 raportat la art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. b şi b/1, alin. 3 Cod penal, a condamnat pe inculpatul B. S. la pedeapsa de 5 ani închisoare căreia i-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a,b, d, e Cod penal pe o durată de 3 ani, calculată funcţie de prevederile art. 66 Cod penal.

În baza art. 20 Cod penal raportat la art. 203 Cod penal a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare, fixând, potrivit regulilor sistemului absorbţiei o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare, la care a adăugat pedeapsa complementară mai sus amintită.

Pronunţând această soluţie prima instanţă a avut în vedere conduita inculpatului care în data de 23 august 2005, profitând de neputinţa părţii vătămate de a-şi expira voinţa datorită vârstei sale fragede (4 ani şi 6 luni), a  încercat să întreţină cu acesta un  raport sexual normal, introducându-i degetul în vestibulul vaginal şi penisul între picioare, cauzându-i o leziune în vestibulul vaginal, certificată prin înscrisurile de la dosar a căror veridicitate nu a fost contestată .

Raportând depoziţiile martorilor ce pot servi la aflarea adevărului în mod necondiţionat, aspectul că reproducerea verbală a informaţiilor prelucrate nu a fost distorsionată din cauza ipoteticii şi  sugestibilităţi a acestora,  la concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică ce atestă comportamentul simulat al inculpatului, la cuprinsul actelor medico – legale şi raportul de evaluare psihologică al minorei ce face referire la necesitatea introducerii sale într-un program terapeutic specializat, prima instanţă a reţinut vinovăţia inculpatului sub forma intenţiei directe în comiterea infracţiunilor înserate în rechizitoriu.

Împotriva acestei soluţii au promovat apel atât inculpatul - ce ridică problema achitării sale funcţie de prevederile art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penal -, cât şi Parchetul ce o critică sub aspectul încadrării juridice greşite a faptelor comise, susţinând că în speţă nu poate fi reţinută forma calificată a infracţiunii de tentativă la viol, părţile nelocuind împreună la aceea dată, inculpatul fiind cel care a părăsit domiciliul conjugal, iar mai mult, asistăm la o infracţiune în forma sa consumată câtă vreme în înţelesul art. 197 alin. 1 Cod penal constituie act sexual săvârşirea oricărei modalităţi de obţinere a unei satisfacţii sexuale prin folosirea sexului sau  acţionând asupra sexului.

Curtea, văzând referinţele medico – legale, suita rezultatelor negative la care a fost expusă partea vătămată, faptul că inculpatul a acţionat asupra sexului părţii vătămate prin introducerea degetului în vestibulul vaginal, cauzându-i chiar o leziune în această zonă, luând în calcul şi rezultatul biodeacţiei judiciare, întrebările de detaliu folosite în cazul martorilor, concluziile expertizei psihiatrice ce evidenţiază rolul minorei de victimă  a unui abuz sexual, lipsa aptitudinilor sale de a înţelege şi de a voi, respinge susţinerile inculpatului axate pe nevinovăţia sa în comiterea faptei de viol ce i se impută.

Ţinând seama că pentru a se reţine forma calificată a infracţiunii de viol e necesar ca victima, membru al familiei să locuiască şi să se gospodărească împreună cu inculpatul, aidoma celor consacrate prin Decizia nr. 11 din 23 mai 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite, Curtea de Apel apreciază că în speţă nu ne aflăm în situaţia cerută de legiuitor, câtă vreme convieţuirea permanentă imprimă un caracter de stabilitate, or inculpatul, la data săvârşirii faptei s-a aflat în locuinţa părţii vătămate doar întâmplător, el părăsind anterior domiciliul conjugal (în luna martie 2006), aspect necontestat de mama părţii vătămate.

Funcţie de înţelesul restrâns, al noţiunii de membru de familie prevăzut de art. 149/1 Cod penal (de caracterul obligatoriu al deciziei sus-amintite), Curtea de Apel înlătura forma agravantă a infracţiunii de viol, făcând astfel aplicaţiunea prevederilor art. 334 Cod procedură penală.

Mai mult, prin decizia nr. 111 din 23 mai 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat cu privire la înţelesul ce trebuie atribuit actelor la  care face referire art. 197 alin. 1 Cod penal, stipulând că prin act sexual de orice natură se înţelege orice modalitate de obţinere a unei satisfacţii sexuale prin folosirea sexului sau acţionând asupra sexului, prin constrângere sau profitând de imposibilitatea persoane de a apăra ori de a-şi exprima voinţa. Mai exact, actul sexual înseamnă o penetraţie sexuală realizată fie prin conjuncţia corporală fie prin folosirea unui corp străin, iar dacă oricare dintre aceste acte are loc prin una dintre formele de constrângere menţionate în art. 197 alin. 1 Cod penal, fapta constituie infracţiunea de viol.

În speţă, potrivit actelor medicale, semnul de violenţă  în vestibulul vaginal al părţii vătămate a putut fi produs prin compresiunea cu un corp dur, fapt ce denotă că infracţiunea de viol s-a consumat în momentul introducerii degetului în cavitatea vaginală a părţii  vătămate care datorită vârstei nu şi-a dat seama de ceea ce se petrece şi nu şi-a putut manifesta acordul sau dezacordul cu privire la acţiunea inculpatului.

Ţinând cont că pentru consumarea infracţiunii de viol nu este necesar ca victima să fie fost deflorată ci esenţial este să se fi realizat actul sexual împotriva voinţei sale, că în speţă inculpatul a acţionat asupra sexului părţii vătămate cauzându-i chiar o leziune în această zonă, Curtea, sesizând că s-a produs o penetraţie prin folosirea unui corp străin în  vestibulul vaginal, apreciază că în cauză s-a realizat actul sexual în sensul interpretărilor deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Funcţie de gravitatea faptei comise, de vârsta părţii vătămate, de limitele speciale de pedeapsă aferente infracţiunii în discuţie, de gradul de rudenie existent între părţi şi poziţia procesuală nesinceră abordată de inculpat, Curtea, văzând şi cuprinsul referatului de evaluare ataşat la dosar îi aplică inculpatului pedeapsa de 15 ani închisoare căreia îi adaugă pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b, d şi e Cod penal pe o durată calculată potrivit art. 66 Cod penal.

Ţinând cont că infracţiunea de incest presupune un act sexual firesc, propriu-zis, un raport sexual între rude în linie directă iar în speţă asistăm la o modalitate de obţinere a unei satisfacţii sexuale, acţionând asupra sexului partenerului, fapt ce o încadrează în categoria actelor sexuale de orice natură, la care fac referire dispoziţiile art. 197 Cod penal, Curtea, sesizând că în speţă lipseşte intenţia directă a inculpatului în realizarea raportului sexual dispune achitarea acestuia pentru comiterea infracţiunii de incest, urmare a lipsei unuia dintre elementele sale constitutive.

Decizia penală nr.31/Ap/MF/1.09.2006 – M.Barbu

Domenii speta

Spete similare