Nulitate absolută. Evacuare. Incidenţa art. 2821 Cod procedură civilă. Caracter patrimonial.

Nulitate absolută. Evacuare. Incidenţa art. 2821 Cod procedură civilă. Caracter patrimonial.

Prin decizia civilă nr. 27/Ap din 26.01.2007 pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul nr. 1971/62/2007 a respins apelurile declarate de reclamanta A.M. şi P.M. împotriva sentinţei civile nr. 6102/10.07.2006 pronunţată de către Judecătoria Braşov în dosarul civil nr. 7878/2005, pe care a păstrat-o.

A respins cererea formulată de apelanta reclamantă A.M. prin apărător, privind obligarea apelantei pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei decizii au declarat reclamanta A.M. solicitând admiterea recursului şi casarea în parte a hotărârii atacate în sensul respingerii apelului în ce priveşte constatarea nulităţii absolute a antecontractului de vânzare cumpărare nr. 5588/26.11.2002 încheiat la BNP şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

De asemenea pârâta P.M, solicită, prin motivele de recurs admiterea căii de atac, modificarea în tot a hotărârii recurate, admiterea apelului declarat împotriva sentinţei civile nr. 6102/2006 a Judecătoriei Braşov, cu consecinţa schimbării în parte a hotărârii primei instanţe, în sensul respingerii ca neîntemeiat a capătului de cerere privind evacuarea subsemnatei din imobilul în litigiu, fără cheltuieli de judecată.

Recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente:

Prin art. I pct. 4 din Legea nr. 195/2004, prin abrogarea OUG nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, s-a modificat art. 282/1 Cod procedură civilă, legiuitorul indicând criteriul valoric în stabilirea competenţei materiale, dispunând că nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală privind litigii al căror obiect are o valoare de până la un miliard de lei inclusiv.

În consecinţă, în cazul în care obiectul litigiului are o valoare mai mare de un miliard, hotărârile judecătoreşti în primă instanţă sunt supuse căii de atac a apelului şi dacă este cazul, a recursului.

După cum se ştie, drepturile subiective civile, după conţinutul lor se împart în drepturi patrimoniale şi drepturi personale nepatrimoniale.

Drepturile patrimoniale sunt acele drepturi care au un conţinut economic, evaluabil în bani.

Drepturile personale nepatrimoniale nu au un asemenea conţinut, ci se referă la persoană, starea şi capacitatea acesteia.

Mijlocul juridic pentru protecţia oricărui drept subiectiv civil îl reprezintă acţiunea civilă ce are ca obiect însăşi protecţia acestui drept.

Prin urmare, nu trebuie confundat obiectul acţiunii civile care întotdeauna este protecţia dreptului cu însuşi obiectul litigiului şi care reprezentat de protecţia concretă pe care instanţa trebuie să o judece.

Pretenţia concretă nu reprezintă altceva decât afirmarea dreptului a cărui protecţie se solicită, drept care este evaluabil în bani dacă are caracter patrimonial şi care este protejat printr-o acţiune personală, reală sau mixtă, funcţie de natura sa: de creanţă, real sau mixt.

În consecinţă, ori de câte ori se tinde a se proteja un drept patrimonial, evaluarea este posibilă şi necesară pentru stabilirea competenţei materiale.

Prin urmare, la stabilirea criteriului valoric legiuitorul a avut în vedere valoarea obiectului, în materialitatea sa, protecţia concretă, precum şi dreptul subiectiv asupra fiecărui lucru reclamat, sens în care a şi impus obligaţia reclamantului de a preciza valoarea în art. 112 alin.1 pct. 3 Cod procedură civilă.

În consecinţă, pentru determinarea competenţei materiale potrivit textelor de lege sus menţionate, nu se are în vedere denumirea generică a cererii (în revendicare, restituirea unui bun, uzucapiune etc.), ci valoarea obiectului acestor cereri, ce se impune a fi precizată de către reclamant indiferent dacă acţiunea este în constatare sau în realizarea dreptului (art. 18 Cod procedură civilă).

Prin urmare, în situaţia în care obiectul litigiului are o valoare de sub un miliard, cum este cazul în speţă, calea de atac împotriva hotărârii este recursul şi nu apelul, recurs, care,  se soluţionează de tribunal, conform art. 2 pct. 3 Cod procedură civilă.

Tribunalul soluţionând cauza ca instanţă de apel, a pronunţat o hotărâre nelegală, întrucât s-au încălcat normele imperative referitoare la compunerea completului de judecată (art. 54 din Legea nr. 304/2004) şi competenţa materială a instanţei, ceea ce reprezintă motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 1 şi 3 din Codul de procedură civilă.

În consecinţă, în baza art. 312 alin. 2 şi 3 Cod procedură civilă decizia recurată a fost casată, iar cauza trimisă pentru judecarea recursului la tribunal.

(Decizia civilă nr. 239/R/19.06.2007 – M.L.)

Domenii speta

Spete similare