Comercial. Procedura insolvenţei

Sentinţă comercială 1916 din 29.09.2008


Prin sentinta civila nr. 1.916/29 septembrie 2008, pronuntata în dosarul nr. 3.230/108/2007 al Tribunalului Arad s au admis concluziile raportului formulat de administratorul judiciar si în consecinta a fost deschisa procedura de faliment împotriva debitoarei SC CS SRL, a fost desemnat ca lichidator judiciar EU, stabilindu se obligatia acestuia de a îndeplini atributiile prevazute de art. 25 din Legea nr. 85 /2006 si s a dispus lichidatorului judiciar desemnat comunicarea notificarii prevazute de art. 108 din Legea nr. 85/2006 creditorilor existenti în evidentele debitoarei, debitoarei si O.R.C. Arad, precum si publicarea într-un ziar de larga circulatie si în Buletinul Procedurilor de Insolventa, a fost dispusa dizolvarea societatii debitoare si a fost notificat O.R.C. Arad pentru efectuarea cuvenitelor mentiuni, potrivit hotarârii.

Pentru a hotarî astfel, prima instanta, prin judecator sindic, a retinut ca prin sentinta civila nr. 1.781/15 septembrie 2008, definitiva si executorie, s-a respins planul de reorganizare a societatii debitoare propus de administratorul special RIS, în conditiile art. 98 alin. 3 si 11 lit. j din Legea nr. 85/2006 si, constatând ca nici o alta persoana dintre cele prevazute de art. 94 din Legea nr. 85/2006 nu a formulat vreun plan de reorganizare a societatii debitoare, termenul de depunere a unui asemenea plan fiind, de altfel, expirat, judecatorul sindic a constatat ca sunt incidente prevederile art. 107 alin.1 lit. A c din Legea nr. 85/2006 deoarece planul de reorganizare propus nu a fost acceptat si confirmat si nici un alt subiect de drept îndreptatit nu a formulat un alt plan de reorganizare.

Împotriva acestei sentinte a declarat recurs în termen legal administratorul special RIS considerând-o nelegala si netemeinica, solicitând, cu invocarea motivelor de recurs prevazute, în drept, de art. 304 pct. 5 si 9 si 3041 Cod procedura civila, admiterea recursului asa cum acesta este formulat, modifica¬rea si casarea hotarârii atacate, cu consecinta retinerii sau trimiterii cauzei pentru rejudecare la Tri¬bunalul Arad si întrucât anterior a formulat recurs si împotriva altor doua hotarâri ale judecatorului sindic în acelasi dosar, sentinta nr. 1.370/10.07.2008, de respingere a exceptiei decaderii din drepturi a unor creditori pe temeiul art. 76 din Legea nr. 85/2006, respectiv sentinta nr. 1.781/15.09.2008, prin care s-a respins planul de reorganizare propus de administratorul special, afla¬te în curs de judecata la Curtea de Apel din Timisoara, cu termen fixat la data de 25.11.2008, judecarea celor trei recursuri în cadrul aceluiasi dosar, în baza art. 8 alin. 6 din Legea nr. 85/ 2006, cu motivarea ca :

Nu s-a retinut ca motiv al suspendarii judecarii cauzei si cel referitor la judecarea recursului asupra sentintei de respingere a planului de reorganizare desi o eventuala admitere a acestor doua recur¬suri nu are consecinte doar asupra componentei masei credale, cu toate ca chiar limitata cauza la acest aspect, creditorii ramasi pot fi mai lesne achitati, cu evitarea falimentului, închiderea procedurii si continua¬rea existentei debitoarei ca persoana juridica, ci chiar în privinta posibilitatii continuarii procedurii generale prin confirmarea unui plan de reorganizare ori a rediscutarii acestuia în urma casarii cu trimitere.

Sub aspectul încadrarii în drept, instanta de fond, întemeindu-si hotarârea pe dispozitiile art. 8 alin. 4 si 5 din Legea nr. 85/2006, coroborate cu art. 300 alin. 2 si 3 Cod procedura civila, confunda institutia suspendarii de catre instanta de recurs a executarii hotarârilor date de judecatorul-sindic, îngradita si limitata la ipotezele descrise în continutul alin. 5 al art. 8 din Legea nr. 85/2006, cu cea privind suspendarea judecarii pricinii, reglementata de prevederile art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedura civila pe care si-a fundamentat cererea, text legal care devine aplicabil în conditiile permise de art. 149 din Legea nr. 85/2006.

Raportul si cererea administratorului judiciar, ce stau la fundamentul hotarârii judecatoresti de intrare în faliment, sunt lovite de nulitate, deoarece sunt întocmite de un practician în insolventa incompatibil sub dublu aspect, lucru bine cunoscut de judecatorul-sindic, caruia i-au fost înfatisate argumentele clarificatoare la unul din termenele anterioare. Astfel, asa cum s a precizat si la terme¬nul din 5.06.20 083, prin prisma dispozitiilor imperative ale art. 30 alin. 3 din O.U.G. nr. 86 din 2006 privind organizarea activitatii practicienilor în insolventa, practicianul în insolventa EU nu poate activa ca administrator judiciar în prezenta procedura a insolventei declansata împotriva debitoarei S.C. CS  SRL. (sentinta nr. 2389 din 22.10.2007), deoarece, concomitent, acelasi practician în insolventa a fost numit anterior lichidator judiciar în procedura falimentului, în curs de derulare, aplicata debitoarei S.C. GT S.R.L., (dosar nr. 15.99/108/2007, sentinta nr. 1.265 din 2.05.2007), în acest din urma dosar debitoarea insolventa S.C. CS. S.R.L. figurând ca creditoare înscrisa în tabelul de creante al debitoarei insolvente S.C. GT S.R.L.

Pe de alta parte, conform dispozitiilor imperative ale art. 19 alin. 5 din Legea nr. 85/2006, reprezentantul administratorului judiciar persoana juridica (EU S.P.R.L.) trebuie sa aiba calitatea de practician în insolventa potrivit legii ori, în calitate de „reprezentant" al societatii EU S.P.R.L. se prezinta atât în instanta, la toate termenele, inclusiv cel din 29.09.2008 cât si în adunarea creditorilor dl. PN, consilier juridic stagiar al administratorului judiciar desemnat în procedura, acesta actionând ca un veritabil practician în in¬solventa, în fapt, rapoartele de activate si toate actele aferente activitatii si atributiilor ce incumba administratorului judiciar fiind întocmite de aceasta persoana care nu are însa calitatea de practician în insolventa. Prin urmare, atât raportul cât si reprezentarea administrato¬rului judiciar, la termenul când s-a decis intrarea în faliment, au fost îndeplinite de o persoana fara calitate legala.

În fine, chiar si asa, practicianul în insolventa EU S.P.R.L. nu a fost numit li¬chidator provizoriu, instanta rezervându-i exclusivitatea în dosar, asa cum se dispune expres la art. art. 107 alin. 2 lit. b din Legea nr. 85/2006, pentru a se da posibilitatea adunarii creditorilor ca la prima adunare sa decida asupra confirmarii acestuia sau desemnarii unui alt lichidator dintre cei care îsi depun ofertele asigurându-se astfel respectul unor reguli ce tin de practica concurentiala onesta pe piata de profil.

Cât priveste solutia pe fond a declararii falimentului, în primul rând, prin trimiterea din cuprinsul hotarârii recurate la dispozitiile art. 108 din Legea nr. 85/2006, trebuie sa întelegem ca suntem în prezenta intrarii în faliment în procedura gene¬rala.

Respingerea planului nu putea avea loc în conditiile art. 98 alin. 3 si 11 lit. j din Legea nr. 85/2006, cum gresit se statueaza în considerente, pentru simplul motiv ca aceste texte legale privesc admiterea si confirmarea planului de reorganizare si nu respingerea lui.

Apoi, se argumenteaza ca solutia intrarii în faliment se sprijina pe faptul ca nici unul dintre celelalte subiecte de drept îndreptatite, nu a propus un plan de reorganizare, în conditiile prevazute la art. 94. În conditiile acestui ultim text legal, au calitatea de a propune un plan de reorganizare, în afa¬ra debitorului, decazut din drepturi, administratorul judiciar sau creditorii.

Atât administratorul judiciar, prin raportul-cauze cât si comitetul creditorului, ce a aprobat raportul, au concluzionat ca sunt întrunite conditiile unei reorganizari judiciare pe baza unui plan. Odata ce au sustinut o asemenea varianta, cele doua organe, administratorul judiciar si credi¬torii, aveau obligatia legala de a se implica activ în elaborarea/conceperea unui plan de reorganizare realizabil putând chiar cere repunerea în termen si nu sa asiste impasibili si negativist la acest pro¬ces, data fiind si preeminenta reorganizarii si consecintele de ordin social ale falimentului.

Date fiind cele expuse, instanta de fond, înainte de a decide declararea falimentului, trebuia sa solicite acestor organe, administratorului judiciar si comitetului creditorilor, prezentarea unui punct de vedere asupra împrejurarilor care au intervenit si care sa conduca la ideea nereusitei unui plan de reorganizare judiciara, mai ales în conditiile în care, în aceasta perioada, societatea debitoare a desfa¬surat activitate si a realizat profit.

Din alt unghi de vedere, se solicita casarea hotarârii de declarare a falimentului debitoarei si ca o consecinta logica a admiterii recursului împotriva hotarârii de respingere a planului de reorganizare, ce are întâietate la judecata, alaturi de judecarea exceptiei decaderii din drepturi a creditorilor.

Prin decizia nr. 221/2009 din dosar nr. 3230/108/2007 Curtea de Apel Timisoara a respins recursul declarat de administratorul special RIS, împotriva acestei sentinte:

Curtea a retinut ca:

În sedinta publica din data de 13 ianuarie 2009, instanta a dispus conexarea dosarului nr. 3.230.1/108/2007, care are ca obiect recursul declarat de administratorul special RIS împotriva sentintei comerciale nr. 1.916/15.09.2008, la dosarul nr. 3.230/108/2007 al Tribunalului Arad, ce are ca obiect recursurile formulate de acelasi administrator împotriva sentintelor comerciale nr. 1.370/10.07.2008 si respectiv nr. 1.781/15.09.2008 pronuntate în acelasi dosar,

Potrivit art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedura civila instanta poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârna, în totul parte de existenta sau ne existenta unui drept care face obiectul unei alte judecati,

Suspendarea judecatii potrivit textului de lege mentionat, în împrejurarile de fapt invocate de catre recurent este numai o posibilitate pe care legea o acorda judecatorului, asupra careia el apreciaza în functie de circumstantele cauzei si nu o obligatie, în conditiile în care remedierea eventuala a situatiei create prin darea hotarârii este posibila prin aplicarea dispozitiilor art. 322 pct. 5 Cod procedura civila referitoare la cale de atac a revizuirii pentru cazul în care hotarârea unei instante pe care s a întemeiat hotarârea a carei revizuire se cere ar fi fost desfiintata sau modificata.

De altfel, în conditiile solutionarii reunite a cauzelor în recurs critica facuta hotarârii, din acest punct de vedere apare ca lipsita de interes,

Sub un alt aspect, criticile bazate pe dispozitiile art. 30 alin. 3 din O.U.G. nr. 86/2006 privind organizarea activitatii practicienilor în insolventa, cu privire la inadmisibilitatea dublei calitati a lichidatorului judiciar în raport cu debitoarea din prezenta cauza si o alta societate aflata în insolventa, fata de care debitoarea are o creanta precum si conditiile pe care trebuie sa le îndeplineasca reprezentantul acestuia ori omisiunea precizarii caracterului provizoriu al functiei acestuia, exced atributiilor administratorului special astfel cum sunt prevazute de dispozitiile art. 18 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, mai ales în conditiile în care desemnarea, respectiv confirmarea administratorului judiciar si a lichidatorului judiciar este atributul adunarii creditorilor,

În ce priveste legalitatea pe fond a hotarârii, aceasta nu este conditionata de textele invocate în motivarea sa iar exprimarea de catre participati a unui punct de vedere favorabil reorganizarii pe baza de plan nu obliga pe acestia sa si propuna un plan.