Pretenţii

Pe rol fiind judecarea recursului formulat de recurenţii S.E. şi K.T. împotriva sentinţei civile nr. 1352/19.11.2008 pronunţată de Judecătoria Reghin în dosarul nr. 835/289/2007.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se constată lipsa părţilor.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Se constată că mersul dezbaterilor şi susţinerile în recurs ale părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din 11 februarie 2010, când instanţa a amânat pronunţarea pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta.

Instanţa având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine cauza în pronunţare.

T R I B U N A L U L

Prin sentinţa civilă nr. 1352/ 19 noiembrie 2008  pronunţată de Judecătoria  Reghin  în dosarul nr. 8357289/2007 a fost respinsă acţiunea civilă formulată  şi precizată de reclamanţii S.S.  , S.E. şi K.T. în contradictoriu cu pârâtul R.S. . 

Pentru a  pronunţa această hotărâre , prima instanţă a reţinut că  la data de 11.07.2001 , S.F. a achitat BIEJ  R.S.  suma de 2.200.00 lei ( ROIL)  cu titlu de onorariu în dosarul execuţional  nr. 258/E72001  , în contextul în care reclamanţii S.F.  , S.E. şi K.T.  au solicitat  executorului judecătoresc  punerea în executare a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 487/ 05.03.2001 a Judecătoriei Reghin . 

Din considerentele  încheierii dată în cameră de consiliu la data de 16.12.2003 de către Judecătoria Reghin  în dosarul nr. 142/E/2001 , instanţa a reţinut că a fost încuviinţată executarea silită , în temeiul titlului executoriu mai sus menţionat  , dar în dosarul execuţional instrumentat de executorul judecătoresc R.S. a fost emisă o singură somaţie , întrucât , în paralel , acelaşi titlu executoriu a fost pus în executare de către executorul judecătoresc Olteanu Radu .

Din cuprinsul acelaşi  încheieri mai rezultă că  executorul judecătoresc  R.S. a participat la licitaţia organizată în data de 03.08.2001 de către executorul judecătoresc Olteanu Radu  , astfel încât dosarul instrumentat de executorul judecătoresc R.S. a rămas fără obiect .

Ulterior , licitaţia din data de 03.08.2001 a fost anulată prin hotărâre judecătorească  , iar ca urmare a cererii formulate de Szasz Erszebet la data de 15.01.2003 în vederea continuării ( reluării) executării , executorul judecătoresc a emis mai multe somaţii către debitori .

Instanţa a mai reţinut că la data de 18.08.2003 , la Camera Executorilor Judecătoreşti  de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureş a fost  depusă plângerea formulată de S.S. şi K.T.ia împotriva ambilor executori  judecătoreşti ,  iar la data de 16.12.2003 cei trei reclamanţi au formulat cerere de recuzare a executorului judecătoresc R.S. – cerere respinsă de instanţă , însă  datorită situaţiei tensionate create  , executorul judecătoresc a formulat o declaraţie de abţinere  , admisă de Camera Executorilor Judecătoreşti  de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureş şi în consecinţă s-a dispus transpunerea dosarului execuţional nr. 258/E/2001 la BEJA „Soos- Pop” .

Deşi în cauză reclamanţii au solicitat obligarea executorului judecătoresc la restituire a sumei achitate cu titlu de onorariu execuţional , instanţa a constatat că  potrivit înscrisurilor depuse la dosar  , executorul judecătoresc a făcut  mai multe acte de executare  , însă nefinalizarea executării nu se datorează culpei acestuia  , în contextul în care  reclamanţii au înţeles să-şi valorifice drepturile  dobândite în baza aceluiaşi titlu executoriu  apelând la doi executori judecătoreşti  , precum şi faptul că formele de executare efectuate de executorul Olteanu Radu au fost anulate  , prin urmare  nu sunt incidente în cauză prevederile ar. 42 alin.1 din  Legea nr. 188/2000  pentru a atrage răspunderea  civilă a executorului judecătoresc .

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantele S.E. şi K.T.  , arătând că prin cererea introductivă  au  reclamat faptul că  executorul judecătoresc R.S.  nu a mai vrut să efectueze actele de executare silită , şi nu aşa cum a reţinut prima instanţă faptul că din motive obiective  nu se putea continua executarea silită . Întrucât executorul judecătoresc a încasat onorariul , acesta avea obligaţia de a efectua actele de executare  ce se impuneau , chiar dacă nu s-ar fi finalizat executarea silită .

Se mai arată în motivarea recursului că , formularea cererii de recuzare a executorului judecătoresc dovedeşte faptul că acesta nu a dorit să instrumenteze  dosarul execuţional .

Se  mai afirmă de către recurente că  cele reţinute de către prima instanţă privitor la faptul că  în baza aceluiaşi titlu executoriu au fost formate două dosare execuţionale  nu denotă lipsa culpei executorului judecătoresc , întrucât  având în vedere interesele contradictorii ale părţilor  litigante , era firesc ca fiecare să apeleze la executori judecătoreşti diferiţi .

Referitor la licitaţia efectuată de executorul judecătoresc Olteanu Radu , se arată că ,  deşi  executorul judecătoresc R.S. a participat , acesta  nu a insistat pentru ca preţul de pornire să fie stabilit de un expert – deşi cunoştea  dezacordul părţilor cu privire la sumă – ceea ce a dus mai apoi la anularea formelor de executare  şi a declanşat alte litigii  , astfel încât se apreciază că s-a dovedit în cauză faptul că  recurentelor le-au fost aduse prejudicii ce atrag incidenţa prevederilor art. 42 alin.1 din Legea nr. 188/2000.

Printr-un înscris depus ulterior , recurentele au mai arătat că  în mod greşit prima instanţă a reţinut că reclamanta K.T. ar  fi apelat la serviciile executorului judecătoresc Olteanu Radu , în fapt  cea care a solicitat serviciile acestuia din urmă fiind partea adversă Darabont Terez  ; de asemeni că executorul judecătoresc ar fi emis mai multe somaţii deşi nu a fost vorba decât de o  încercare de conciliere cu Darabont Terez – de altfel formulată şi dactilografiată de recurente  - pe care executorul judecătoresc doar a comunicat-o .  Recurentele mai solicită ca executorul judecătoresc să  demonstreze faptul că a încercat să finalizeze executarea silită pentru care a încasat onorariul  . Reclamaţiile care au fost formulate împotriva executorului judecătoresc  au fost determinate de faptul că acesta a refuzat categoric să se ocupe de caz  , iar faptul că din motive obiective – pe care recurentele arată că le înţeleg – nu  justifică nerestituirea sumei încasate .

Intimatul nu a formulat întâmpinare  . 

Instanţa , examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs şi văzând  dispoziţiile art. 304 1 Cod de procedură civilă constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente :

După cum a reţinut şi prima instanţă ,  potrivit prevederilor art. 42  alin.1 din Legea nr. 188/2000 ( invocate drept temei al acţiunii introductive ) ,  răspunderea civilă a executorului judecătoresc poate fi  angajată , în condiţiile legii civile , pentru cauzare de prejudicii prin încălcarea obligaţiilor sale profesionale .

În cauză însă  , acţiunea reclamanţilor vizează restituirea  onorariului avocaţial , care în fapt priveşte o răspundere contractuală  , deşi în drept şi  în fapt au fost invocate atât prevederile  art. 42  din Legea nr. 188/2000 cât şi art. 969 şi 970 Cod civil .

Cum obligaţia asumată de executorul judecătoresc  în demararea executării silite este una de diligenţă şi una de rezultat , după cum a reţinut şi prima instanţă , ceea ce se impunea a fi stabilit în cauză este  existenţa unei conduite culpabile a acestuia în efectuarea actelor de executare silită .

Faptul că  licitaţia organizată de executorul judecătoresc Olteanu Radu a fost ulterior anulată , nu  poate duce la concluzia că aceasta situaţie este imputabilă executorului judecătoresc R.S. .

De altfel ,  după cum a arătat şi prima instanţă  , executorul judecătoresc a efectuat mai multe acte de executare  , iar nefinalizarea executării silite nu este datorată dezinteresului invocat de  reclamanţii recurenţi sau încălcării obligaţiilor profesionale ale executorului judecătoresc.

Întrucât recurentul nu au invocat în  declaraţia de recurs nici un motiv de nelegalitate din cele prevăzute de art. 304 Cod de procedură civilă , tribunalul, analizând recursul prin prisma dispoziţiilor art. 304 indice 1 Cod de procedură civilă ,  constată că hotărârea primei instanţe este la adăpost de orice critică, astfel că , în baza art. 312 Cod de procedură civilă , se va respinge ca nefondat recursul promovat de  reclamanţii S.S.  , S.E. şi K.T..

PENTRU ACESTE MOTIVE,  ÎN NUMELE LEGII  HOTĂRĂŞTE

Respinge ca nefondat recursul formulat de  reclamanţii S.E. domiciliată în  Tg.Mureş, B-dul Pandurilor, nr.4/13, jud.Mureş şi K.T. domiciliată în  Glăjărie, nr.410, jud.Mureş, împotriva sentinţei civile nr. 1352/19.11.2008 pronunţată de Judecătoria Reghin în dosarul nr. 835/289/2007.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică azi 18 Februarie 2010. 

Domenii speta

Spete similare