Revendicare imobiliară

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenta L.L.R. împotriva sentinţei civile nr.1209/09 decembrie 2009 pronunţată de Judecătoria Luduş în dosarul nr.311/251/2009.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se constată lipsa tuturor părţilor.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Mersul dezbaterilor şi cuvântul pe fond al părţilor sunt consemnate în încheierea de şedinţă din data de 14 octombrie 2010, când s-a amânat pronunţarea asupra deciziei pentru data de 21 octombrie 2010 apoi pentru data de azi, 22 octombrie 2010, încheieri care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinţei civile nr.1209/09 decembrie 2009 pronunţată de Judecătoria Luduş în dosarul nr.311/251/2009, constată următoarele:

S-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a lui S. Janoş şi a fost respinsă  acţiunea faţă de acest pârât  ; a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de reclamanta S.A. , în contradictoriu cu pârâta L.L.R., având ca obiect revendicare , s-a constatat  că reclamanta S.A. este moştenitoarea defunctului S.V.decedat la data de 1 iulie 2004 ; s-a dispus obligarea pârâtei L.L.R. să-şi retragă gardul ce împrejmuieşte la est imobilul din Zau de Câmpie , str. Călăraşi , nr. 79 cu 14 m liniari spre interiorul proprietăţii pe o lăţime de 22,9 m liniari şi să demoleze gardul ce împrejmuieşte la nord acelaşi imobil pe o lungime de 14 m liniari şi a fost autorizată  reclamanta S.A. a aduce la îndeplinire pe cheltuiala pârâtei L.L.R. cele dispuse, in cazul în care creditoarea reclamantă nu va dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei urmează a fi autorizată ; cu obligarea  pârâtei la plata cheltuielilor de judecată . 

Pentru a pronunţa această hotărâre  , prima instanţă a reţinut că la data  de 16.02.1995 Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureş i-a restituit în baza Legii nr. 18/1991 numitului Soporan I Vasile suprafaţa de 3 ha şi 3600 mp amplasată pe teritoriul localităţii Zau de Câmpie şi identificată conform titlului de proprietate nr. 131381 printre care se află şi terenul în suprafaţă de 10400 mp amplasată în tarlaua nr. 11 parcela 880/50 având ca vecini la nord pe Luca Ştefan, la est pe Călugăr I. , la sud pe Stuparu Vasile şi la vest pe Călugăr N. Ulterior emiterii acestui  titlu de proprietate  , S.V.a  formulat  împotriva mai multor persoane - printre care şi împotriva numitului Luca Ştefan  - acţiune în revendicare, ce avea ca obiect restituirea în deplină proprietate a suprafeţei de 1000 mp identificată în parcela nr. 880/50 tarlaua nr. 11 în suprafaţă totală de 10400 mp, acţiune care a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 7602/27.10.1998 întrucât reclamantul foloseşte o suprafaţă de teren mai mare decât i-a fost reconstituită în tarlaua nr. 11 parcela nr. 880/50. Prima instanţă a arătat că sentinţa civilă nr. 7602/27.10.1998 pronunţată de Judecătoria Tg. Mureş a rămas definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1531/05.10.1999 pronunţată de Tribunalul Mureş şi Decizia civilă nr. 802/R din 15.06.2000 pronunţată de Curtea de Apel Tg. Mureş.

În baza actelor de stare civilă depuse la dosarul cauzei  , instanţa a constatat că  la data de 01.07.2004 a survenit  decesul numitului S.V. , la data decesului acesta  era căsătorit cu reclamanta S.A..

S-a mai reţinut  în cauză că , în soluţionarea dosarului nr. 190/251/2007 Judecătoria Luduş  a dispus în favoarea  reclamantei S.A. , obligarea  pârâtei Comisia locală de fond funciar Zau de Câmpie să  procedeze la punerea efectivă în posesie prin delimitarea şi măsurarea terenului în suprafaţă de 10400 mp cuprins în titlul de proprietate nr. 131381/16.12.1995 tarlaua 11 parcela 880/50, să întocmească schiţa conformă cu suprafaţa şi situaţia reală din teren, să încheie proces verbal de punere în posesie şi să înmâneze reclamantei un exemplar din procesul verbal de punere în posesie şi schiţa terenului, iar pârâtul C.O. a fost obligat la plata unor daune cominatorii în sumă de 30 de lei pe zi de întârziere începând cu ziua următoare rămânerii irevocabile a hotărârii. După pronunţarea hotărârii în cauză , respectiv sentinţa  civile nr. 182/20.03.2007  , s-a procedat la întocmirea în data de 29.05.2007 de către Comisia locală de fond funciar Zau de Câmpie a procesului verbal de punere în posesie nr. 1933 prin care reclamanta S.A. era pusă în posesie cu terenul în suprafaţă de 10400 mp în tarlaua nr. 11 parcela nr. 880/50, proces verbal care prin sentinţa civilă nr. 519/19.07.2007 pronunţată de Judecătoria Luduş a fost anulat. Prin această din urmă sentinţă ,  rămasă definitivă şi irevocabilă, Comisia locală de fond funciar Zau de Câmpie a fost obligată să procedeze să încheie un nou proces verbal de punere în posesie pentru suprafaţa de 10400 mp teren cuprins în titlul de proprietate nr. 131381/16.02.1995 pe vechiul amplasament asigurând o deschidere la stradă de 22 m liniari.

Instanţa a mai reţinut că prin cererea înregistrată la Primăria localităţii Zau de Câmpie sub nr. 38 în data de 04.12.1997  , pârâta L.L.R. în calitate de moştenitoare a defunctului Luca Ştefan a solicitat suprafaţa de teren diferenţa de 0,10 ha teren suprafaţă dovedită cu adeverinţă din registrul agricol din perioada 1992-1996, suprafaţă cu care a fost pusă în posesie în 28.07.2006 prin procesul verbal de punere în posesie nr. 2303 în tarlaua nr. 25 parcela nr. 79 având ca vecini la nord drumul judeţean, la est pe numitul Călugăr, la sud pe Soporan I. , la vest pe S.V., din cuprinsul cererii reieşind că aceasta a declarat că i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 1,19 ha şi solicită terenul de lângă casă conform legii pentru 0,10 ha. Pentru această din urmă suprafaţă de teren  ,  pârâtei L.L.R. i s-a eliberat titlul de proprietate nr. 132824/28.03.2007, terenul solicitat identificându-se în intravilanul localităţii Zau de Câmpie tarlaua nr. 25, parcela 79 şi înscris în CF nr. 206/N Zau de Câmpie nr. top 423/1/a/1/2/1/1/1/1/2 ; din întreaga suprafaţă ,  suprafaţa de 0,03 ha este ocupată cu teren curţi construcţii, iar 0,07 ha teren cu vie şi pomi şi că locuinţa a fost construită în anul 1962 de către Luca Ştefan. Din adresele  emise de Primăria Zau de Câmpie , a reieşit că nu s-au făcut măsurători la întocmirea titlului de proprietate deoarece era în derulare procesul la Judecătorie, urmând a se stabili dimensiunile după rămânerea definitivă a sentinţei judecătoreşti , ulterior comunicându-se că , Comisia locală în urma deplasării la faţa locului a efectuat măsurarea terenului de 1000 mp intravilan pentru care s-a întocmit fişa de punere în posesie nr. 2303/28.07.2006 pe numele pârâtei L.L.R., rezultând lungimea la stradă de 44 m iar lăţimea de 22,9 m liniari.

Instanţa de fond a arătat că a înlăturat probele testimoniale administrate  în cauză , întrucât declaraţiile  martorilor date privesc împrejurări care privesc situaţii de fapt care s-au modificat în timp . 

Analizând cererea dedusă judecăţii prin raportare la  dispoziţiile art. 480 Cod civil,art. 650, art.1073 şi 1077 cod civil  instanţa a constatat că  S.V.a decedat la 1 iulie 2004  , având ca  moştenitor pe  soţia supravieţuitoare S.A.,  sub  acest aspect urmând  a se reţine şi legitimarea procesuală activă a reclamantei.

De asemenea, în baza art. 137 Cod procedură civilă, constatând că între reclamanta S.A. şi pârâtul S. I.  nu există raporturi juridice a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestui şi s-a respins  acţiunea faţă de acest pârât .

Cu privire la cererea în revendicare  , instanţa a arătat că o astfel de acţiune aparţine titularului proprietar neposesor împotriva neproprietarului detentor , iar în raportul dedus judecăţii ambele părţi s-au prevalat de titluri de proprietate care emană de la autori diferiţi, sarcina în aprecierea preferabilităţii revenind instanţei de judecată. Cu privire la suprafaţa indicată ca fiind revendicată iniţial de 396, 875 m şi ulterior de 320,6 m, în lipsa unui raport de expertiză tehnică topografică  , s-a arătat că nu se poate determina în integralitate suprafaţa în litigiu , însă  pornind de la datele de emitere a titlurilor de proprietate , s-a constatat că că titlul opus de reclamanta S.A. sub nr. 131381/1995 este anterior titlului opus de pârâtă eliberat la data de 28.03.2007, sub nr.132824. S-a arătat că acest aspect al anteriorităţii datei de eliberare a titlului nu a fost analizat ut singuli, ci a fost interpretat în ansamblul probelor care vin să contureze ce drept de proprietate este mai preferabil:  reclamanta , prin autorul său a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate pentru un teren ce a aparţinut anterior antecesorilor teren ce a fost înscris în CAP. Pe o parte din acest teren Luca Stefan şi-a edificat în 1962 o construcţie. Coroborând conţinutul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, instanţa a constatat  că terenul de 0,10 ha intravilan ce face obiectul TP opus de pârâtă sub nr. 132824/2007 are regimul juridic al terenului deţinut de membrul cooperator ca lot în folosinţă, împrejurare în care, raportat la caracterul perpetuu al dreptului de proprietate  , s-a considerat că reclamanta opune un drept de proprietate preferabil celui opus de pârâtă şi în consecinţă este titulara unui bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Instanţa  a apeciat că nu se  poate pronunţa asupra suprafeţei ce urmează a fi predată în folosinţă, însă a dispus obligarea pârâtei să-şi retragă gardul ce împrejmuieşte la est imobilul din Zau de Câmpie , str. Călăraşi , nr. 79 cu 14 m liniari spre interiorul proprietăţii pe o lăţime de 22,9 m liniari şi să demoleze gardul ce împrejmuieşte la nord acelaşi imobil pe o lungime de 14 m liniari , iar faţă de dispoziţiile art. 1073 şi 1077 Cod civil in cazul în care creditoarea reclamantă nu va dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei aceasta a fost  autorizată a aduce la îndeplinire pe cheltuiala pârâtei cele dispuse.

Prima instanţă a mai arătat că ,  decizia civilă nr. 54/2008 a Tribunalului Mureş a menţinut soluţia de stabilire a aliniamentului pe vechiul amplasament pentru reclamantă cu o deschidere stradală de 22 m liniari , iar  potrivit adresei nr. 26297/2009 împrejmuirea terenului deţinut de pârâtă s-a făcut fără autorizaţie.

Instanţa a făcut aplicarea  dispoziţiilor art.274 Cod procedura civilă. 

Prin încheierea  dată în cameră de consiliu  din data de 26 februarie 2010  , s-a dispus îndreptarea eroii materiale din cuprinsul hotărârii , în sensul  că  s-a menţionat dispoziţia de retragere a gardului  ce împrejmuieşte la nord terenul  pârâtei , şi nu a gardului  din partea de vest .

Împotriva acestei hotărâri  a declarat recurs pârâta L.L.R.  , solicitând admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate  în sensul respingerii petitului 3 al acţiunii .

Se arată în motivarea recursului că  prima  instanţă a respins în mod corect acţiunea în revendicare  , din moment ce nu există în cauză nici o probă  din care să rezulte că pârâta recurentă  ar folosi o suprafaţă de 396,87 mp teren  din terenul reclamantei , cu toate acestea în motivarea sentinţei atacate se reţine  că terenul intravilan are regimul juridic  al terenului  atribuit  ca lot în folosinţă , ceea ce nu corespunde adevărului  , în contextul în care în anul 1961 tatăl recurentei  a fost obligat să-şi demoleze casa situată în hotarul satului , iar în anul 1962 a primit o suprafaţă de 1000 mp teren pe care şi-a construit o nouă casă , şi întrucât terenul  a fost atribuit tocmai în vederea construirii unei case , urmează regimul juridic  prevăzut de art. 24 din Legea nr. 18/1991  , prin urmare , recurenta era îndreptăţită la atribuirea în proprietate  asupra suprafeţei  de 1000 mp pe amplasamentul  aflat în folosinţă şi îngrădit  , sens în care s-a întocmit la data de 28.07.2006 fişa de punere în posesie ( conform căruia terenul are o deschidere la stradă de 44 m şi o lăţime de 22,9 m) în baza căruia a fost ulterior eliberat titlul de proprietate  şi apoi s-a procedat la intabularea terenului  în CF nr. 206/N/ Zau de Câmpie , documentaţia de intabulare indicând o deschidere de 44,04 m la stradă  , ceea ce corespunde cu fişa de punere în posesie .

Recurenta mai arată că actele de care înţelege să se prevaleze , respective titlul de proprietate  şi fişa de punere în posesie  nu au fost anulate  şi nici înscrierea în cartea funciară nu a fost rectificată .

În ceea ce priveşte sentinţa civilă nr.519/ 19 iulie 2007 a Judecătoriei Luduş  , prin care  Comisia Locală de  fond funciar Zau de Câmpie  a fost obligată  să o pună în posesie pe reclamanta intimată  cu terenul de 1,04 ha asigurându-i o deschidere la stradă de 22 m  , recurenta arată că nu a fost parte în litigiul  respective , prin urmare hotărârea nu îi este opozabilă , iar  pe de altă parte la data pronunţării hotărârii  era deja întocmită fişa de punere în posesie a recurentei .

În aceste condiţii , recurenta  înţelege  să invoce  prevederile art. 23 alin.1 şi 2 din legea n. 18/1991  şi ale art. 9 alin.2 şi 3  din  HG  n. 890/2005  prin care se acordă prioritate constituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor  atribuite în vederea  construirii de case pe amplasamentul aflat în folosinţă .

În drept au fost invocate prevederile art. 299 , art. 302 , 304 , 304 indice 1 Cod de procedură civilă , Legea nr. 18/1991 , art. 282 şi urm. Cod de procedură civilă .

În susţinerea recursului au fost depuse copii după fişa de punere în posesie a recurentei , adresa Primăriei comunei Zau de Câmpie privitoare la efectuarea măsurătorilor  referitoare la fişa de punere în posesie , certificat de atestare a edificării construcţiei .

Intimata nu a formulat întâmpinare , însă a depus concluzii scrise prin care a  solicitat respingerea recursului .

Se arată prin aceste concluzii că în cauză nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare  ,  întrucât pârâta nu are interes  să solicite trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca prima instanţă să se pronunţe cu privire la petitul referitor la revendicare .

În ceea ce priveşte concluziile recurentei expuse în faţa primei instanţe  referitoare la  necesitatea efectuării în cauză a unei expertize topografice pentru  determinarea amplasamentului  , se arată că la data de 23.11.2001 comisia de fond funciar Zau de Câmpie a procedat la măsurarea imobilului teren aparţinând recurentei  , aceasta fiind de accord cu  măsurătorile efectuate de comisie. Efectuarea unei expertize topografice  nu se impune în toate litigiile funciare  , cu atât mai mult cu cât  în situaţiile în care  litigiul se poartă asupra unor terenuri  care au făcut obiectul legilor fondului funciar  , comisiile de fond funciar  fiind cele care pot da cele mai pertinente lămuriri .  Trimiterea cauzei spre rejudecare  ar fi o sancţiune pentru reclamanta  intimată , în condiţiile în care litigiul între părţi a debutat în anul 1990  , iar din analiza tuturor înscrisurilor depuse la dosarul cauzei  se poate observa că o expertiză topografică nu ar aduce  lămuriri noi în cauză .

De asemeni , se arată că pe fondul cauzei soluţia pronunţată este corectă  , întrucât reclamanta intimată  nu a contestat niciodată dreptul de proprietate al recurentei , prin urmare nu avea interesul de a cere titlul de proprietate al acesteia ; totodată se susţine că  prin documentaţia întocmită cu ocazia intabulării  terenului în cartea  funciară  nu se poate constitui un drept asupra unui nou amplasament .  Reclamanta intimată susţine că datorită atitudinii părtinitoare a autorităţilor locale  a fost nevoită să acţioneze de două ori în instanţă comisia locală de fond funciar  , de asemeni că  sentinţa civilă nr. 519/2007 a Judecătoriei Luduş are putere de lucru judecat , ia recurenta invocă  dispoziţiile art. 23  din Legea nr. 18/1991 într-o interpretare denaturată .

Prin concluzii scrise , recurenta a reiterate susţinerile din declaraţia de recurs .

Examinând hotărârea atacată prin prima motivelor de recurs , a apărărilor formulate  prin concluziile scrise  şi având în vedere prevederile art. 304 indice 1 Cod de procedură civilă , tribunalul reţine următoarele :

În cauză , prin declaraţia de recurs a fost criticată doar soluţia pronunţată de prima instanţă  în ceea ce priveşte petitul 3 al acţiunii introductive , respective  obligarea pârâtei la a-şi retrage gardul  ce împrejmuieşte proprietatea acesteia  cu 14 m liniari  spre interiorul proprietăţii .

Hotărârea  primei instanţe  sub acest aspect apare ca nefiind motivată , în contextul în care  în considerente se reţine că  instanţa  nu se poate pronunţa asupra suprafeţei ce urmează a fi predată în folosinţă , însă  dispune  obligarea pârâtei la a retrage gardul  , simpla enunţare a a prevederilor art. 1 din Protocolul  nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului  nefiind de natură a justifica această soluţie .

Ambele părţi litigante sunt titulare ale dreptului de proprietate  : reclamanta  în temeiul titlului de  proprietate nr. 131381/1995 , tarla 11 , parcela 880/50 ( suprafaţa de 10.400 mp ) , iar pârâta recurentă  în temeiul titlului de proprietate nr. 132824/ 28.03.2007 ( suprafaţa de 1000 mp) .

Este adevărat că prin  sentinţa civilă nr. 519/ 19 iulie 2007 a Judecătoriei Luduş  a fost dispusă obligarea Comisiei locale de fond funciar Zau de Câmpie la  punerea în posesie  a reclamantei  intimate pentru suprafaţa de 10400 mp  pe vechiul amplasament , asigurând o  deschidere la stradă de 22 m liniari  ,  însă instanţa are în vedere şi faptul că prin sentinţa civilă nr. 7608/ 27 octombrie 1998 a Judecătoriei Tg. Mureş ( rămasă definitivă şi irevocabilă )  , în baza expertizei de specialitate efectuate în cauză , a fost respinsă cererea de revendicare promovată de soţul reclamantei intimate  în contradictoriu cu antecesorul  pârâtei recurente , reţinându-se că acesta din urmă nu a încălcat dreptul de proprietate al reclamantului în acea cauză ( soţul reclamantei intimate ) .

Obligaţia ce subzistă în sarcina Comisiei Judeţene de fond funciar Zau de Câmpie , referitoare al punerea în posesie pe vechiul amplasament  , nu poate fi transferată în sarcina pârâtei recurente  şi  nici nu poate aduce atingere dreptului de proprietate  al acesteia.

În cauză , chiar dacă prima instanţă nu a admis cererea de revendicare promovată , a apreciat că se impune retragerea  gardului pârâtei recurente , fără ca , aşa cum s-a arătat mai sus , această soluţie să fie  motivată în fapt şi în drept .

Pe de altă parte , acest petit  al cererii introductive este o veritabilă acţiune în grăniţuire , faţă de care tribunalul apreciază că se impunea administrarea robei cu expertiza topografică( în conformitate cu prevederile art. 129 alin. 2 Cod de procedură civilă ) ,  chiar în situaţia în care părţile nu au formulat o astfel de cerere în probaţiune .

Având în vedere considerentele mai sus expuse , tribunalul conchide că prima instanţă a  soluţionat acest petit fără cercetarea fondului , şi pe cale  de consecinţă , în temeiul prevederilor art. 312 alin.5 Cod de procedură civilă ,  va casa în parte  hotărârea atacată  şi va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe  , în ceea ce priveşte petitul trei al cererii introductive , menţinând totodată celelalte  dispoziţii ale hotărârii instanţei de fond .

PENTRU ACESTE MOTIVE,  ÎN NUMELE LEGII  D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta L.L.R. cu domiciliul în Zau de Câmpie strada Călăraşi nr.79 judeţul Mureş împotriva sentinţei civile nr. 1209/09 decembrie 2009 pronunţată de Judecătoria Luduş în dosar nr.311/251/ 2009 şi în consecinţă:

Casează în parte hotărârea atacată şi dispune trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, Judecătoria Luduş.

Menţine dispoziţiile hotărârii primei instanţe privitoare la admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a lui S.J. şi constatarea calităţii de moştenitor a reclamantei S.A..

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică azi 22 octombrie 2010.

Domenii speta

Spete similare