Despăgubiri la Legea 221/2009

Despăgubiri la Legea 221/2009

(Tribunalul Mehedinţi – s.c. 213 /13.11.2012)

La 28 mai 2012 a fost înregistrată acţiunea formulată de reclamantul BDT împotriva pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să fie obligat pârâtul la plata sumei de 351.225 lei reprezentând despăgubiri cuvenite soţiei sale.

În motivarea acţiunii a arătat că prin Decizia MAI nr.200 din 18.06.1951, soţia sa împreună cu părinţii ei PI şi PM au fost strămutaţi în Bărăgan în localitatea Borcea Nouă unde li s-a fixat domiciliu obligatoriu.

Prin decizia MAI nr.6200 din 20.12.1955 persoanelor susmenţionate li s-au ridicat restricţiile obligatorii şi s-au înapoiat la vechiul domiciliu.

La plecare li s-a confiscat suprafaţa de 22,47 ha cultivate cu cereale din care 20 ha cultivate cu grâu şi 2,47 ha cultivate cu porumb boabe, culturi întreţinute conform normelor agrotehnice urmând să fie recoltate. A susţinut că suprafaţa menţionată a fost exploatată 4 ani şi 6 luni de Statul Român.

Acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii 221/2009 art.5 lit.b.

În dovedirea acţiunii reclamantul a depus în copie certificatul nr.190/30.01.1995 al Direcţiei Generale a Arhivelor Statului – Filiala Dolj, copia certificatului de naştere al reclamantului, adresa nr.381/C din 14.03.2007 a Ministerului Apărării Direcţia Instanţelor Militare, copia certificatului de deces al numitei BA, soţia reclamantului, copiile certificatului de căsătorie seria C2 nr.0882180, certificatul de deces seria D5 nr.773932, extras din registrul de deces nr.204/24.06.2010, decizia nr.15/23.03.2007.

Pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea acţiunii. A susţinut că cererea de acordare de despăgubiri materiale este neîntemeiată, din înscrisurile existente la dosar nereieşind faptul că măsura confiscării a fost dispusă printr-o hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, că nu s-a dovedit că bunurile au fost în posesia reclamantului sau a familiei sale la momentul dislocării.

Reclamantul a răspuns întâmpinării, a susţinut că acţiunea este întemeiată pe disp. Legii 221/2009 art.5, că la plecarea în Bărăgan a rămas în cultură suprafaţa de 22,47 ha din care 20 ha cultivate cu grâu şi 2,47 ha cultivate cu porumb, culturi ce urmau a fi recoltate.

Urmare solicitării instanţei legat de o eventuală cerere de reconstituire formulată în temeiul Legii 18/1991 cu privire la terenuri aflate pe raza localităţii Jiana, Primăria a răspuns instanţei susţinând că reclamantul nu este cunoscut pe raza comunei.

Reclamantul a solicitat administrarea probei cu expertiză pentru a stabili contravaloarea recoltelor din perioada deportării, proba a fost încuviinţată şi expertiza a fost depusă la dosarul cauzei la 15.10.2012.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Potrivit disp.art.5 lit.b din Legea 221/2009 orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic precum şi, după decesul acestei persoane, soţul sau descendenţii acesteia până la gradul al II-lea inclusiv, pot solicita instanţei de judecată, prev. la art.4 alin.4, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a legii, obligarea statului la: „acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a abţinut despăgubiri prin echivalent în condiţiile Legii 10/2001 privind regimul juridic al unor bunuri imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sau ale Legii 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, cu modificările şi completările ulterioare...” .

Analizând cererea de chemare în judecată privitoare la acordarea despăgubirilor materiale în raport cu probele administrate şi faţă de disp. legale aplicabile se constată că aceasta este neîntemeiată.

Prin acţiunea dedusă judecăţii, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata contravalorii producţiei de cereale (grâu şi porumb)obţinută urmare cultivării a 22,47 ha (grâu) şi 2,47 ha (porumb) pe terenurile confiscate de autorităţi în anul 1951 când soţia şi autorii săi au fost strămutate în Bărăgan.

Înscrisurile depuse la dosar de către reclamant fac dovada susţinerilor acesteia cu privire la deportarea autorilor în Bărăgan, localitatea Borcea Nouă unde li s-a fixat domiciliu obligatoriu.

Cu toate acestea s-a reţinut că dispoziţiile art.5 lit.b din Legea 221/2009 ce reglementează acordarea despăgubirilor materiale în caz de strămutare cu caracter politic, vizează exclusiv echivalentul valorii bunurilor confiscate, nu şi acoperirea unor prejudicii de ordin material suferite de cei care au făcut obiectul unor astfel  de măsuri, prin urmare reclamantul nu este îndreptăţit a primi despăgubiri pentru folosul nerealizat ca urmare a exploatării terenului, acţiunea promovată în acest sens nefiind întemeiată.

Domenii speta

Spete similare