Rol activ – Respectarea principiului contradictorialităţii dezbaterilor.

Decizie 1001/R din 05.11.2010


Una dintre garantiile procesului echitabil, recunoscute prin prevederile art. 6 din CEDO, este contradictorialitatea dezbaterilor, care stabileste în sarcina instantei de judecata obligatia de a  acorda fiecarei parti posibilitatea de a se pronunta asupra aspectelor si elementelor de fapt sau de drept pe care le implica litigiul, inclusiv în situatia  în care acestea sunt invocate din oficiu.

Rolul activ consacrat de art. 129 Cod procedura civila permite instantei de judecata sa puna în discutie orice împrejurari de fapt ori de drept, chiar nementionate în cerere sau în întâmpinare, precum si sa ordone administrarea probelor pe care  le  considera necesare, chiar daca partile  se împotrivesc, dar toate aceste drepturi-obligatii sunt subsumate discutarii lor în conditii de  contradictorialitate.

Prin sentinta civila nr. 1180 din 14.04.2010, pronuntata de Judecatoria  Sighetu Marmatiei în dosarul nr. 3989/307/2009, a fost respinsa actiunea civila înaintata de reclamantii D. N. si D. A. împotriva pârâtilor Comuna Bocicoiu Mare reprezentat prin Primar, J. Z.-T. si P. I.

Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut ca reclamantii au solicitat judecatoriei sa dispuna rectificarea CF 50025 Bocicoiu Mare nr.top. 17/10/6/2 în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului Român în ceea ce priveste suprafata de 725 mp aferenta acestui nr.top. cu restabilirea situatiei anterioare, sa constate ca reclamantii au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra terenului în suprafata de 725 mp situat în com. Bocicoiu Mare sat Tisa la locul numit „Acasa” înscris în CF 50025 Bocicoiu Mare nr.top. 17/10/6/2, sa dispuna întabularea pe numele reclamantilor în CF a dreptului de proprietate asupra terenului, sa constate ca reclamantii au edificat pe teren o casa si anexe gospodaresti si sa dispuna înscrierea în CF a dreptului de proprietate al acestora asupra constructiilor, aratând ca folosesc imobilul în litigiu de cca 41 de ani, când l-au primit cu titlu de zestre de la parintii reclamantului, acestia cumparându-l de la numitul V. S., care la rândul lui l-a cumparat de la P. I., acesta intrând în posesia lui prin reforma agrara din 1945. Reclamantii au precizat ca pârâta J. Z.-T. este unica moste¬nitoare a proprietarului tabular, S.P., în calitate de nepoata de fiica.

Judecatoria a constatat ca terenul în litigiu face parte din terenul înscris în CF 50025 Bocicoiu Mare provenita din conversia de pe hârtie a CF 446 Tisa, nr.top. 17/10/6/2 dupa dezmembrare, proprietatea Statului Român, înscrisa în baza Decretului 712/1966, fiind identificat prin nota de constatare întocmita în cauza, situat în com. Bocicoiu Mare sat Tisa nr. 218 între vecinii B.N. N., ulita, DN 18, M.R.t, are o suprafata de 725 mp.

De asemenea, prima instanta a avut în vedere ca martorii audiati au relatat ca reclamantii folosesc acest teren în mod continuu si netulburat din anul 1971 când l-au primit cu titlu de zestre de la parintii reclamantului, potrivit declaratiei martorei F. Z., acestia foloseau terenul în perioada anului 1960, însa în cauza nu s-a dovedit modalitatea în care parintii reclamantului au intrat în folosinta terenului.

Instanta de fond a apreciat ca, chiar daca s-a statuat ca decretul 712/1966 a fost un act abuziv, actiunea reclamantilor vizând rectificarea CF si apoi constatarea uzucapiunii nu poate fi admisa, deoarece acestia nu pot justifica un interes legitim în formularea cererii de rectificare, desi se afla în folosinta imobilului atâta timp cât în speta nu este vorba de o pasivitate a proprietarilor tabulari raportat la folosinta terenului.

Având în vedere faptul ca uzucapiunea reprezinta sanctiunea fata de proprietarul tabular în situatia în care acesta nu foloseste bunul, judecatoria a apreciat ca nu se poate considera ca acestia nu au uzat de atributul folosintei asupra terenului în litigiu, pentru a se putea invoca jonctiunea posesiilor ca temei al uzucapiunii, deoarece în mod abuziv terenul a fost preluat la stat. De altfel, din dosar nr. 1750/307/2008 al Judecatoriei Sighetu Marmatiei rezulta ca pârâta mostenitoare a proprietarului tabular, a solicitat retrocedarea tuturor terenurilor preluate de la antecesorul sau.

În privinta cererii de înscriere în CF al dreptului de proprietate al reclamantilor asupra constructiilor edificate pe acest teren, instanta a retinut ca reclamantii nu au facut dovada edificarii lor în baza unei autorizatii de construire.

Împotriva acestei sentinte au declarat recurs  D.A., D. S. si B. C., ultimii doi în calitate de mostenitori ai reclamantului D.N., decedat în data de 21.04.2010, dupa pronuntarea hotarârii primei instante. Recurentii au solicitat în principal admiterea recursului, modificarea hotarârii atacate, în temeiul  prevederilor art. 312 al.3 coroborat cu art. 304 pct. 7 si 9 Cod procedura civila, cu consecinta admiterii actiunii, iar în subsidiar, casarea hotarârii si trimiterea cauzei spre rejudecare.

Recurentii au învederat ca motivarea hotarârii este lacunara, prima instanta a încalcat principiul contradictorialitatii si al oralitatii dezbaterilor prin faptul ca le-a respins actiunea în rectificare de C.F. retinând ca nu ar fi justificat un interes legitim, exceptie de fond, peremptorie si absoluta, ce nu a fost pusa în discutia partilor. De asemenea, recurentii au invocat ca în considerentele hotarârii se retine faptul ca pe rolul Judecatoriei Sighetu Marmatiei se afla dosarul  nr. 1750/307/2008, în cadrul caruia mostenitoarea  proprietarului terenului, P. S., solicita retrocedarea terenurilor  pe care acesta le-a detinut înainte de expropriere, aspect ce nu le-a fost pus în discutie, sens în care  recurentii au apreciat ca sunt  incidente prevederile art.  304 pct. 5 Cod procedura civila si ca nu au fost respectate dispozitiile art.  129 al. 4 Cod procedura civila si ale art. 6 din CEDO.

Recurentii au precizat ca drept consecinta a respingerii cererii pe exceptia lipsei de interes, prima instanta nu a cercetat fondul. S-a  sustinut ca în sedinta publica din 14.04.2010 recurentii au solicitat instantei, prin avocat, sa le încuviinteze suplimentarea probatoriului cu înca un martor pentru a dovedi posesia asupra terenului în litigiu, dinainte de anul 1971, aspect ce nu apare consemnat în practicaua hotarârii, desi este relevat în caietul  grefierului, fiind  încalcate prevederile art.129 al. 6 Cod procedura civila întrucât practic instanta nu s-a pronuntat asupra cererii formulate. 

Recurentii au sustinut ca desi a fost învestita si cu solutionarea capatului de cerere privind constatarea faptului ca au edificat o casa de locuit pe teren, precum si cu o solicitare de rectificare C.F. în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului Român, prima instanta nu a cercetat si solutionat aceste petite.

De asemenea  recurentii au aratat ca, contrar celor retinute de instanta, au precizat modalitatea în care parintii reclamantului au intrat în folosinta  terenului, este gresita si aprecierea instantei conform careia Decretul nr. 712/1966 a fost un act abuziv si ca reclamantii nu ar putea justifica un interes legitim în formularea cererii de rectificare, câta vreme prin promovarea actiunii au urmarit realizarea unui drept recunoscut de lege.

Recurentii au aratat ca pasivitatea proprietarului tabular care nu a folosit terenul dupa expropriere, este clara în perioada 1945-2008 deoarece mostenitoarea acestuia a solicitat retrocedarea terenurilor expropriate doar în anul 2008, sub dosar nr. 1750/307/2008, când termenul  prescriptiei achizitive era demult împlinit. S-a  sustinut ca de altfel terenul în litigiu nu a fost solicitat de catre mostenitoarea proprietarului tabular, ci doar suprafata de 9,1 ha pe care acesta a detinut-o - amplasamente libere. S-a aratat ca  uzucapiunea de 30 de ani invocata de reclamanti s-a împlinit înca din anul 1976.

Recurentii au sustinut ca nedetinerea autorizatiei de construire pentru casa si anexe este irelevanta din perspectiva existentei dreptului lor de proprietate asupra acestora, în calitate de proprietari ai terenului. S-a mai invocat si lipsa motivarii în drept a hotarârii instantei de fond.

Primarul Comunei Bocoicoiu Mare a formulat întâmpinare prin care a aratat ca în dosarul nr. 1750/307/2008 privind pe J. Z. s-a acceptat retrocedarea unui alt amplasament fata de terenul în litigiu în cauza (nr. topo 17/10/6),  sens în care s-a lasat judecarea cauzei  la aprecierea instantei.

La dosar au fost depuse în probatiune înscrisuri.

Analizând sentinta atacata, prin prisma motivelor de recurs invocate, tribunalul retine urmatoarele:

Terenul identificat cu nr. topo initial 17, înscris mai întâi în C.F. nr. 87 Tisa în proprietatea lui P. S. s-a transcris în C.F. nr. 446 (actual 50025) în favoarea Statului Român în baza procesului verbal încheiat în conformitate cu instructiunile de aplicare a Decretului nr.712/1966 dat în completarea art. III din Decretul nr. 218/1960 (conform încheierii din 11.10.1968).

Tribunalul retine ca una dintre garantiile procesului echitabil, recunoscute prin prevederile art. 6 din CEDO, este contradictorialitatea dezbaterilor, care stabileste în sarcina instantei de judecata obligatia de a  acorda fiecarei parti posibilitatea de a se pronunta asupra aspectelor si elementelor de fapt sau de drept pe care le implica litigiul, inclusiv în situatia  în care acestea sunt invocate din oficiu.

Rolul activ consacrat de art. 129 Cod procedura civila permite instantei de judecata sa puna în discutie orice împrejurari de fapt ori de drept, chiar nementionate în cerere sau în întâmpinare, precum si sa ordone administrarea probelor pe care  le  considera necesare, chiar daca partile  se împotrivesc, dar toate aceste drepturi-obligatii sunt subsumate discutarii lor în conditii de  contradictorialitate.

În speta, potrivit notei-referat de la fila 59 verso dosar, în data de 14.04.2010 instanta de fond a studiat dosarul nr. 1750/307/2008, retinând ca din cuprinsul acestuia rezulta ca J. Z. a solicitat retrocedarea  terenurilor ce au apartinut  antecesorului sau S. P.

Practicaua sentintei civile nr. 1180 din 14.04.2010 nu releva ca aceasta împrejurare ar fi fost pusa în discutia partilor, aspect important mai ales din perspectiva influentei pe care a avut-o existenta pe rol a acestui dosar si obiectul sau, asupra hotarârii pronuntate de instanta fondului, dupa cum rezulta din antepenultimul paragraf al considerentelor.

De asemenea, prima instanta a avut în vedere faptul ca reclamantii nu pot justifica un interes legitim în formularea cererii de rectificare de carte funciara, aspect pe care de asemenea nu l-a pus în discutia partilor.

Raportat la aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 312 al. 3 teza a 2-a si alin. 4 teza 1 Cod procedura civila, art. 304 pct. 5 Cod procedura civila, în vederea discutarii în conditii de contradictorialitate a aspectelor litigioase si a tuturor împrejurarilor de fapt si de drept ale cererii, pentru a nu se rapi partilor un grad de jurisdictie,  tribunalul a admis recursul, a casat sentinta  si a trimis cauza  spre rejudecare instantei de fond.