Contestatie la decizia de concediere

Dosar nr. 1155/109/2010

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEŞ

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ  Nr. 943/CM

Şedinţa publică de la 29 Iunie 2010

S-a luat în examinare, spre soluţionare în primă instanţă, acţiunea civilă

formulată de contestatoarea  M.C., în contradictoriu cu intimata  S.C. F.I.. S.A.,

având ca obiect contestaţie decizie de concediere.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au lipsit părţile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Instanţa,  constată că dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în şedinţa

publică din data de 23.06.2010, când susţinerile părţilor au fost consemnate în

încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta

sentinţă, iar în urma deliberării  s-a pronunţat următoarea soluţie:

INSTANŢA

Prin contestaţia înregistrată la această instanţă sub nr. 1155/109/10.03.2010, 

contestatoarea  M.C.  în contradictoriu cu intimata S.C. a solicitat  ca prin hotărârea 

judecătorească  ce se va  pronunţa să se dispună  anularea deciziei  de concediere

nr. 433/17.02.2010 , obligarea  intimatei  la achitarea  unei despăgubiri egale cu

salariile  indexate  , majorate şi reactualizate  şi cu celelalte  drepturi de care ar fi

beneficiat , calculate  de la momentul concedierii şi până la  data plăţii efective,

precum şi la plata  , precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea  cererii contestatoarea arată că decizia de concediere nr.

433/17.02.2010  emisă de SC F.I.. S.A este nulă de drept netemeinică şi nelegală,

constând în faptul că nu au fost respectate disp.art 74 alin.1 din C.muncii  ,respectiv

nu cuprinde lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate şi termenul în

care salariaţii pot să opteze pentru a ocupa un loc mde muncă vacant , în cond.

art. 64  Codul muncii .

De asemenea, nu au fost respectate nici disp.art. 64  alin.2 din C.muncii ,

neexistând  dovada solicitării  sprijinului Agenţiei Teritoriale de Ocupare a Forţei de

Muncă ,  în vederea redistribuiri  contestatoarei , corespunzător  pregătirii sale

profesionale .

Decizia este nulă absolut  şi pentru că  nu s-a respectat termenul de preaviz  .

Astfel, potrivit  actului adiţional nr. 92/331.05.2007  (art. 52) angajatorul  avea 

obligaţia de denunţare efectivă a contractului  individual de muncă cu cel  puţin 90

de zile de la data notificării  de încetare a contractului  de muncă. De altfel,

angajatorul nu a respectat nici măcar cele 20 de zile de preaviz despre care se face

vorbire în cuprinsul decizii de concediere  , notificarea fiind emisă cu o zi înainte de

emiterea deciziei de concediere,respectiv la data de 16.02.2010 .

Mai susţine  contestatoarea  că, decizia de concediere  este nu  numai

nelegală dar şi abuzivă, întrucât  intimata  nu a avut nici o  cauză reală şi serioasă

care să determine concedierea,  situaţia financiară a firmei  fiind una prosperă, 

societatea operând chiar noi angajări datorită  creşterii volumului de livrări

intracomunitare .

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa  reţine următoarele :

În baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr.

139095/04.03.1999 , contestatoarea M.C.  a fost angajată în funcţia de contabil,

începând  cu data de 24.02.1999  pe perioadă nedeterminată.

Prin decizia nr. 433/17.02.2010 emisă de SC F.  I.  SA s-a dispus încetarea

contractului individual de  muncă al contestatoarei M.C. conform art. 65 alin.(1) din

C.muncii , începând cu data de 17.02.2010.

Analizând  legalitatea deciziei  contestate , prin prisma motivelor  invocate de

contestatoare , instanţa constată că , potrivit art. 76 din  C.muncii , măsura

concedierii este lovită de nulitate absolută , deoarece nu s-au respectat  dispoziţiile

art. 74 alin.1 lit. d C.muncii rap . la art. 64 din C.muncii .

Astfel,  art. 74 lit. (d)  din C.muncii prevede că, decizia de  concediere se

comunică salariatului în scris şi trebuie  să  conţină în mod obligatoriu lista tuturor

locurilor de muncă  disponibile în unitate şi  termenul în care salariaţii urmează să

opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant , în condiţiile art. 64  din C.muncii .

Art. 64 din C.muncii  la care se face trimitere stipulează  la alin.(1) că în cazul

în care concedierea se dispune pentru motivele prevăzute  la art. 61 lit (c) şi (d)

precum  şi în cazul  în care contractul individual de muncă a încetat de drept  în

temeiul art. 56 lit (f)  ,angajatorul are obligaţia de a-i  propune salariatului alte locuri

de muncă vacante în  unitate compatibile cu pregătirea profesională sau  după  caz

cu capacitatea de muncă stabilită de medicul de  medicină a muncii .

Art. 64 alin.(2) din C.muncii , prevede că în situaţia în care angajatorul  nu

dispune de locuri de muncă vacante ,acesta are obligaţia de a solicita sprijinul

agenţiei  teritoriale de ocupare a forţei de muncă , în vederea  redistribuirii

salariatului , corespunzător pregătirii profesionale, acesta având  la dispoziţie  un

termen de 3 zile lucrătoare pentru a-şi manifesta  în scris consimţământul .

În speţă , intimata a desfăcut contractul individual de muncă al

contestatoarei fără a-i oferi acesteia  un alt loc de muncă şi fără a-i comunica  lista

locurilor de muncă vacante din unitate .

Intimata  susţine că nu au fost trecute  în  decizie criteriile de stabilire a

ordinii priorităţilor  şi lista  tuturor  locurilor de muncă disponibile în unitate,

deoarece  nu este vorba de o concediere colectivă , iar disp.art 64  din C.muncii se

aplică în cazul în care concedierea se dispune pentru motivele prevăzute la art. 61

lit. (c) şi (d) , ci nu în situaţia în care concedierea se dispune pentru motivele 

prevăzute la art. 65 alin.(2) .

Această susţinere  este neîntemeiată , deoarece în practica judiciară s-a

apreciat că în pofida  formulării limitative a art. 64 din C.muncii , dispoziţiile  sale

trebuie aplicate şi în situaţiile  vizate  de art. 65 C.muncii, întrucât relaţiile de muncă

se bazează şi  pe principiul bunei - credinţe al  nediscriminării raporturilor  de

muncă şi a  garantării dreptului la protecţie  împotriva  şomajului .

Este real faptul  că art. 74 lit (d)  din C.muncii face  trimitere la art. 64

C.muncii, care la rândul său instituie obligaţia de a propune salariatului alte locuri

de muncă vacante în unitate numai  în cazul  concedierii prevăzute de art. 61 lit(. c )

şi (d)  C.muncii , însă nu înseamnă că această cerinţă  nu este necesară  în cazul

deciziei de concediere pentru motive  ce nu ţin de persoana salariatului ,cum este

cazul în speţă. Raţiunea trimiteri la art. 64 C.muncii este aceea de a nu mai reitera

conţinutul  acestui articol.

Rezultă astfel că unitatea  intimată nu a îndeplinit condiţiile  prevăzute de art.

74 lit. (d) din C.muncii în sensul că  decizia de concediere să conţină  , în mod

obligatoriu , şi lista locurilor de muncă  vacante în unitate şi  nici prevederile art. 64

din C.muncii  de a-i propune acesteia alte locuri de muncă compatibile cu pregătirea

profesională.

În concluzie, intimata  a încălcat legea , decizia de concediere  fiind lovită de

nulitate absolută .

În raport de aceste considerente, constatând nelegalitatea deciziei 

contestate, instanţa va admite contestaţia şi va constata  nulitatea absolută a

deciziei nr. 433/17.02.2010 emisă de SC F. I.  SA.

Având în vedere  că  nu s-a solicitat reintegrarea  în postul deţinut anterior 

de către contestatoare ,precum şi faţă de disp.art.78  din C.muncii instanţa va

obliga pe intimată să plătească acesteia  o despăgubire egală cu salariile  indexate

majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi  beneficiat aceasta de la

data concedierii şi până la data de 29.06.2010  .

Potrivit disp.art. 274 C.pr.civ.  va fi obligată intimata la plata sumei de 1000

lei cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite contestaţia formulată de contestatoarea  M.C. , în contradictoriu cu

intimata  S.C. F.I.. S.A.

Constată nulitatea absolută a deciziei nr.433/17.02.2010 emisă de către

intimată.

Obligă intimata să plătească contestatoarei o despăgubire egală cu salariile

indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat

aceasta, de la data concedierii şi până la data de 29.06.2010.

Obligă intimata la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată.

Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 29.06.2010, la Tribunalul Argeş- Secţia

Civilă, complet specializat pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Preşedinte,

Judecător,

Asistent  judiciar,

Asistent  judiciar,

Grefier,

4

Domenii speta

Spete similare