Ordonanţă preşedinţială

Decizie 950 din 22.07.2011


Prin decizia civila nr. 950/22.07.2011 tribunalul respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant V.N., împotriva sentintei civile nr. 2174 din 10.06.2011 pronuntata de judecatoria A., în contradictoriu cu  intimata pârâta  Primaria comunei M., având ca obiect – ordonanta presedintiala.

Irevocabila.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, tribunalul a retinut:

Prin cererea de ordonanta presedintiala înregistrata sub nr. 4747/740/06.06.2011 la Judecatoria A, reclamantul V. N. a solicitat instantei ca în contradictoriu cu pârâtul Primarul com. M., în calitate de reprezentant al Comisiei locale de fond funciar M., sa  dispuna  punerea în posesie  provizorie a reclamantului asupra suprafetei  totale  de 2,82 ha teren arabil  pe teritoriul  satului C., reprezentând: 0,50 ha atribuite irevocabil prin decizia civila nr. 713/R/2010; 2,32 ha cuvenite reclamantului  în temeiul art. 11  din HG 89/2005 pentru aplicarea Legii 247/2005.

În fapt, reclamantul si-a motivat cererea aratând ca a formulat 3 cereri de punere în posesie  fara a primi un raspuns din partea Primariei com. M. În prezent  aceasta punere în posesie face obiectul dosarului 3287/740/2011 al Judecatoriei A.

Reclamantul a mai aratat  ca tergiversarea  judecarii dosarului susmentionat îl împiedica sa îsi  valorifice  terenul.

În drept au fost invocate dispozitiile art. 581 C.pr.civ.

Au fost depuse la dosar, în copie urmatoarele înscrisuri: certificat sub nr. 409/10.05.2009 emis de Directia Jud. Teleorman a Arhivelor Nationale; cererile de punere în posesie formulate de reclamant la data de 28.01.2011, 10.02.2011 si 21.04.2011; sentinta civila nr. 1447/11.06.2010 a Judecatoriei Alexandria si decizia civila  nr. 713R/8.10.2010 a Tribunalului Teleorman – Sectia civila, pronuntata  în dosar 03535.1/740/2008.

A fost atasat  dosarul 3287/740/2011 al Judecatoriei Alexandria.

Prin sentinta civila nr. 2174/10.06.2011, Judecatoria A. a respins cererea de ordonanta presedintiala.

A retinut prima instanta ca, pe rolul Judecatoriei Alexandria se afla dosarul nr. 3287/740/2011, având ca obiect punerea în posesie a reclamantului, pe parcursul litigiului, conforma art. 34, alin. 1 din Regulamentul aprobat prin HGR 890/2005, Comisia Locala de fond funciar fiind aceea care este îndrituita sa îl puna în posesie provizorie pe reclamant, urmând ca dupa solutionarea definitiva a cauzei, punerea în posesie sa se realizeze conform hotarârii judecatoresti.

S-a mai argumentat de catre instanta si pe practica CEDO, motivându-se în acelasi timp ca analizarea dreptului reclamantului nu se poate face fara o prejudecare a fondului cauzei, astfel încât nu sunt îndeplinite conditiile prevazute de art. 581 C.p.c.

Împotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul, în termen si legal motivat.

Dupa prezentarea istoricului situatiei sale, reclamantul a invocat drept motive de recurs urmatoarele:

-Nulitatea sentintei fata de prevederile art. 581, alin. 3 C.p.c. si de data redactarii ei la 16.06.2011.

-Sentinta are motive straine de natura pricinii, întrucât dispozitiile art. 6 din Legea 18/1991 invocate de instanta, nu au nimic în comun cu cauza.

-Desi motiveaza pe practica judecatoreasca, instanta nu mentioneaza aceasta practica, desi avea posibilitatea sa studieze decizia civila nr. 243/2000 a Curtii de Apel C. si sa îsi formeze, astfel, o convingere corecta.

-Critica reclamantul si motivarea ca fara validarea comisiei judetene a dreptului de proprietate nu poate fi pus în posesie în baza unei hotarâri judecatoresti definitive si irevocabile.

-Nu se arata de ce cererea sa nu îndeplineste conditiile prevazute de art. 581 C.p.c.

Intimata nu a formulat întâmpinare iar în recurs nu s-au administrat probe noi.

În drept, recursul nu a fost motivat.

Verificând legalitatea si temeinicia sentintei civile atacate, prin prisma criticilor aduse, tribunalul constata ca recursul este nefondat.

În raport de dispozitiile art. 581, alin. 3 C.p.c., judecata asupra cauzei s-a facut de urgenta, la primul termen stabilit în mod aleatoriu în acest sens, respectiv 10.06.2011, iar redactarea sentintei s-a efectuat la 16.06.2011.

Împrejurarea ca sentinta a fost redactata peste termenul de 48 de ore de la pronuntare, nu constituie un motiv de nulitate a acesteia, dispozitiile legale invocate neprevazând în situatia redactarii peste termenul de 48 de ore vreo sanctiune.

Dispozitiile art. 6, lit. k) si l) din HGR 890/2005 se refera la una dintre atributiile comisiei locale de fond funciar privind procedura punerii în posesie, astfel ca sub acest aspect, aprecierea ca aceste dispozitii nu ar avea legatura cu cauza, este neîntemeiata, instanta de fond analizând aceste atributii si cadrul lor legal.

Referirea la practica judecatoreasca, fara a se face trimitere la o hotarâre în acest sens, nu este de natura sa atraga casarea sau modificarea hotarârii, nefiind prevazut ca motiv de recurs în dispozitiile art. 304 C.p.c.

Revenind la cererea dedusa judecatii, tribunalul constata ca în mod corect s-a retinut neîndeplinirea conditiilor prevazute de art. 581 C.p.c., pentru ca cererea recurentului reclamant sa fie admisa. O obligatie de „a face”, în principiu, nu poate fi dispusa prin ordonanta presedintiala, având în vedere necesitatea ca masura luata pe aceasta cale procedurala, sa aiba caracter vremelnic. Cu toate acestea, o asemenea obligatie poate fi dispusa în cazurile în care se tinde la încetarea unor masuri abuzive.

În cauza, masura ce se solicita a fi luata, respectiv punerea în posesie a suprafetei de teren, are în mod neechivoc un caracter definitiv, dar pretinsele acte abuzive venite din partea intimatei-pârâte , cu privire la aspectele sesizate în actiune si în recurs (tergiversarea litigiilor), nu au fost dovedite.

Pentru considerentele aratate si având în vedere dispozitiile art. 312, alin. 1 C.p.c., recursul declarat va fi respins ca nefondat.