Contestatie in anulare

Decizie 4 din 23.01.2009


Dosar nr.715/88/2008

TRIBUNALUL TULCEA

DECIZIA PENALĂ

T R I B U N A L U L :

Prin cererea adresată Curţii de Apel Constanţa (...) a formulat recurs împotriva deciziei penale nr. 15 din 29 ianuarie 2008 pronunţată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr. 2925/327/2007.

La primul termen de judecată, respectiv 27.03.2008, inculpatul (...) a solicitat  să se califice cererea formulată ca fiind contestaţie în anulare şi nu recurs, deoarece Tribunalul Tulcea nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal, situaţie care se încadrează în dispoziţiile art. 386  lit. c Cod pr. penală.

Prin decizia penală nr. 145/P/27.03.2008, Curtea de Apel Constanţa a declinat competenta de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea, deoarece decizia din recurs contestată a fost  pronunţată de această din urmă instanţă.

La termenul din 20 iunie 2008, înainte de punerea  în discuţie a admisibilităţii în principiu a contestaţiei, apărătorul lui (...) a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 132 al 2 Cod penal, cauza fiind suspendată, iar dosarul trimis la Curtea Constituţională.

Prin decizia penală  nr. 1090 din 14 octombrie 2008, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate iar dosarul a fost retrimis Tribunalului Tulcea

Analizând cauza tribunalul reţine că prin Sentinţa  penală nr. 1061/2007, Judecătoria Tulcea a luat act de renunţarea părţii civile (...) la acţiunea civilă; a admis  în parte acţiunea civilă formulată de C.A.S. Tulcea (Spitalul Judeţean de Urgenţă Tulcea) şi a obligat în solidar inculpatul (...), partea responsabilă civilmente D.G.A.S.P.C. Tulcea şi asiguratorul S.C. Asirom S.A. Tulcea să plătească părţii civile C.A.S. Tulcea (Spitalul Judeţean de Urgenţă Tulcea) suma de 585,36 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părţii vătămate.

Judecătoria Tulcea a reţinut  în esenţă următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 1197 din 17 iulie 2006 Judecătoria Tulcea a dispus în baza  art. 184 alin. 1 şi 3 raportat la art. 63 Cod penal condamnarea inculpatului la 1.000 lei amendă penală  iar  în temeiul art.81 Cod penal a  suspendat condiţionat executarea pedepsei pe o durată de 1 an, termen de încercare stabilit potrivit art.82 Cod penal.

Relativ la acţiunea civilă formulată de partea civilă (...), aceasta a fost admisă în parte fiind obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente D.G.A.S.P.C. Tulcea să-i plătească acesteia 1.500 lei daune morale.

Acţiunea civilă formulată de C.A.S. Tulcea a fost admisă  în parte fiind obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente să-i plătească  părţii civile suma de 836,28  lei, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate  părţii vătămate.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că inculpatul este conducător auto la D.G.A.P.C. Tulcea, având ca atribuţii transportul copiilor cu deficienţe de la centrul de plasament la Şcoala generală nr. 4.

În ziua  de 26  noiembrie 2004, în jurul orelor 12, inculpatul a condus autoturismul Volkswagen Transporter cu numărul de  înmatriculare (...) pe strada Miron Costin din municipiul  Tulcea, pe bancheta din  spate aflându-se un număr de 7 copii ce  urmau a fi transportaţi la centrul de plasament iar pe locul din dreapta, educatoarea (...), intenţionând să meargă  la un asistent  maternal căruia avea să-i predea o sumă de bani şi care locuia pe o alee  perpendiculară pe strada Miron Costin, realizând  că a trecut pe aleea respectivă, a  oprit auto turismul pentru a efectua manevra de mers înapoi, sens în care a deschis portiera pentru a se asigura, moment  în care,  în spatele autoturismului, pe partea carosabilă se afla partea vătămată (...) pe care a accidentat-o, provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 55 de zile îngrijiri medicale.

Prin decizia  penală nr. 34 din 28  februarie 2007, Tribunalul Tulcea a desfiinţat în parte hotărârea atacată numai în ceea ce priveşte despăgubirile acordate C.A.S. Tulcea şi a admis în parte pretenţiile formulate de această instituţie, obligând inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente D.G.A.S.P.C. Tulcea să plătească Spitalului de Urgenţă Tulcea  suma de 585,36 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părţii vătămate.

Prin Decizia penală nr. 230 /P/2007, Curtea de Apel Constanţa a casat în pate hotărârile atacate în ceea ce priveşte soluţionarea acţiunii civile dispunându-se trimiterea cauzei către prima instanţă în vederea soluţionării cauzei cu referire la acţiunea civilă.

Tribunalul Tulcea prin decizia penală nr. 15 din 29 ianuarie 2008 a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat şi a menţinut hotărârea atacată ca legală şi temeinică.

La termenul din 23 ianuarie 2009 s-a pus  în discuţie admisibilitate în principiu a contestaţiei în anulare.

Potrivit art. 386  lit. c Cod pr. penală, se poate face contestaţie  în anulare când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute la art. 10 lit. f -  i1 Cod pr. penală, cu privire la care existau probe la dosar.

Analizând  dosarul nr. 2925 /327/2007 în care Tribunalul Tulcea a pronunţat decizia penală nr. 15 din 29.01.2008, instanţa reţine că deşi infracţiunea pentru care era cercetat contestatorul (...), respectiv art. 184 al 1 şi 3 Cod penal permitea  împăcarea părţilor totuşi, din nici unul din actele aflate la dosar nu reiese că inculpatul şi partea vătămată (...) s-au împăcat efectiv.

În aceste condiţii, se observă că Tribunalul Tulcea nu avea cum să se pronunţe asupra unei cauze de încetare a procesului penal deoarece nu existau probe în dosar care să  ateste disponibilitatea părţilor de a se împăca.

Instanţa constată că  cerinţele prevăzute de art. 386 lit. c Cod penal sunt cumulative, iar pentru existenţa cazului de contestaţie  în anulare nu este suficient ca  o  parte să invoce acest aspect, trebuind ca să existe şi probe la dosarul soluţionat în recurs care să permită instanţei să dispună o soluţie de încetare a procesului penal.

Potrivit art. 391 Cod pr. penală instanţa trebuie să examineze admisibilitatea în principiu a cererii de contestaţie prevăzută în art. 386 lit. a, c şi e Cod pr. penală şi abia după admiterea acesteia să procedeze la judecarea pe fond.

Întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile cumulative cerute de art. 386 lit. c Cod pr. penală urmează să fie respinsă contestaţia formulată de (...) ca inadmisibilă.