Succesiune

Dosar nr. 1550/189/2008

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

 SECŢIA CIVILĂ

DECIZIA  CIVILĂ  Nr. 1408/R

Şedinţa publică de la 28 Octombrie 2009

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE DANIELA MIHAELA MANOLE

Judecător ADINA ALEXANDRU

Judecător IOLANDA-MIHAELA PASCARU

Grefier MANUELA RUSU?

Pe rol soluţionarea cererii de recurs formulată de recurenta reclamantă OA, domiciliată în…, în contradictoriu cu intimaţii pârâţi H C, domiciliat în, T F, domiciliată în, C R, domiciliată în, O I,  domiciliată în şi S L, domiciliat în, împotriva sentinţei civile nr. 755 pronunţată la data de 12.03.2009 de Judecătoria Bârlad, având ca obiect succesiune.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au răspuns: pentru  recurenta O A, lipsă, avocat Cozmanca Pavel şi pentru  intimaţii T F, C R, H C şi O I ,lipsă, avocat Boros Ionuţ, cu împuternicire avocaţială aflată la fila 15 din dosar, lipsă fiind intimatul S L.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele: procedura de citare  este legal îndeplinită; cauza  se află la al treilea  termen de judecată; nu se solicită judecarea cauzei în lipsă;

S-au citit  şi verificat actele şi lucrările de la dosar, după care;

Nemaifiind alte acte de depus sau cereri  noi de formulat, instanţa  constată cauza în stare de judecată şi dă cuvântul părţilor la fond, în susţinerea  recursului.

Av.Cozmâncă  având cuvântul arată că reclamanta a formulat cerere prin care a solicitat  instanţei  constatarea  calităţii sale  de unic moştenitor al  tatălui său  B A, decedat  la data de  10 decembrie 1997 şi să se constate  că masa  succesorală  rămasă de pe urma  defunctului  B  A  este formată  dintr-un imobil casă de locuit şi terenul aferent  acesteia  intravilan  şi extravilan, teren care  este  trecut în certificatul de proprietate  nr. 671/47806 din 19.07.1996 a Comisiei Judeţene pentru stabilirea  dreptului de proprietate  asupra terenurilor Vaslui  pe numele  B A.

La data când reclamanta O A a introdus acţiunea(06 mai 2008), B  V  era decedată.

Prin cererea  de chemare în judecată reclamanta a arătat că este fiica lui B A , născută din concubinajul  lui B A cu mama sa  B  M  cu care  B A a trăit  din anul 1950  şi până în 1956 , O  A născându-se  la data.

Până în luna octombrie 2008, nimeni nu a solicitat prin cerere  reconvenţională  să se constate că O A  este străină de moştenire.

Prin sentinţa civilă nr. 755 din 12 martie 2009 ,Judecătoria Bârlad a respins cererea  reclamantei şi a admis cererea  introdusă de moştenitorii lui H  C şi a lui S L.

Solicită a ser observa că cerere  reconvenţională , în cauză formulează numai 4  dintree moştenitori  şi anume : H  C ,T F,C  R şi O I.

Consideră că sentinţa recurată este nelegală şi netemeinică  şi se bazează pe  interpretarea  incorectă a normelor  privind dreptul  la succesiunea descendenţilor  în concurs cu soţul supravieţuitor. Astfel, instanţa de fond a considerat  că este străină reclamanta  de  moştenirea lui B A  deoarece nu  şi-a manifestat  opţiunea succesorală în termenul  prevăzut de lege  şi că sigura  moştenitoare a rămas B V.

Acest lucru,arată apărătorul reclamantei, nu este  adevărat deoarece  reclamanta  nu trebuia  să-şi manifeste  opţiunea  deoarece B V  a rămas în gospodărie în baza prevederilor legii nr. 319/1977 în care  se prevede că soţul supravieţuitor vine la succesiune  pentru o pătrime  din succesiune  şi asupra bunurilor gospodăreşti  şi are drept de habitaţiune  pe termenul  prevăzut de  lege în cazul  când se solicită ieşirea din  indiviziune Deci toate actele şi  faptele  de administrare a succesiunii le-a  făcut în baza  dreptului special la succesiune  şi nu ca urmare  a opţiunii succesorale  a moştenitorilor  care vin la succesiune  în baza codului civil.

De menţionat că, atât  casa  cât şi terenul  aparţin în exclusivitate  lui B A , deci autorul reclamantei. Cu B V  nu a făcut nici un bun  imobil comun.

Imediat după decesul lui B V, reclamanta O A a intrat în locuinţă , a plătit impozitele la stat  atât pentru teren cât şi pentru casă, a plătit utilităţile  şi timp de trei ani de zile  nu a deranjat-o nimeni.

Abia când  reclamanta a introdus acţiune pentru a se constata calitatea sa de unic moştenitor  a lui B A  şi pentru stabilirea  situaţiei juridice  a imobilului rămas de pe urma  tatălui său , a apărut cererea reconvenţională.

Consideră că H  C(decedată) şi S L care nu era decedată la data introducerii acţiunii , nu au făcut în termenul de 6 luni de zile  opţiune succesorală (nu au acceptat succesiunea).

Cu atât mai mult, dacă autorii  nu au făcut acest lucru , nu era admisibilă cererea  reconvenţională, pentru că cererea  reconvenţională a fost formulată de  descendenţii lui S L  şi a lui H C.

De asemenea, nu se cunoaşte dacă descendenţii  au făcut opţiune  succesorală  pentru autorii  lor. –S L şi H C.

Solicită a se observa că în cauză au formulat cerere  reconvenţională  patru dintre  descendenţi  şi a fost admisă  pentru cinci  dintre ei.

De asemenea, solicită a se observa că în minuta  hotărârii  recurate, se arată că”  Constată că de pe urma defunctei B V au rămas următorii moştenitori cu vocaţie succesorală şi care a acceptat în termen moştenirea: pârâţii H C şi T F(în calitate de moştenitori ai defunctei H C, decedată la 29.03.2007, sora defunctei B V), în calitate de nepoţi de soră, cu o cotă de 1/2 din masa succesorală, şi pârâţii  C V R, O I şi S L(în calitate de moştenitori ai defunctei S L, decedată la 29.06.2008, sora defunctei B V), în calitate de nepoţi de soră, cu o cotă de 1/2 din masa succesorală.…”. Fapt ce nu este  adevărat deoarece  moştenitorii  indicaţi (H  şi T)  nu aveau vocaţie succesorală  asupra lui BV. Aceştia puteau cel mult să aibă vocaţie succesorală asupra lui H C .De asemenea, şi pârâţii C  R ,O I şi S L  ca moştenitori  direcţi  cu  vocaţie succesorală  la B V. Ceea ce nu este  adevărat. Ei puteau avea cel mult  vocaţie succesorală  asupra mamei lor şi nu asupra lui B V cu care nu aveau  o descendenţă directă. Erau nepoţi de soră.

Tot în minută  este introdu  şi S L  cu toate că acesta nu a formulat nici un fel de cerere  reconvenţională.

Ca atare, consideră că hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică.

Prin acţiunea pe care o avut-o O A  imediat după moartea lui B V  ocupând bunurile proprii ale tatălui (atât casa cât şi terenul) şi administrând după aceea(locuind acolo până  s-a introdus acţiunea  şi în prezent)reclamanta este unică moştenitoare  şi ca atare  solicită admiterea recursului, casarea hotărârii instanţei de fond  şi rejudecând  pe fond, să se constate că reclamanta  este unica moştenitoare a lui B A.

Fără cheltuieli de judecată.

Av.Boroş  Ionuţ având cuvântul pentru intimaţi  solicită respingerea recursului declarat de reclamanta O A  şi menţinerea  sentinţei recurate  pe care o apreciază ca fiind legală şi temeinică.

O A  este doar descendenta lui B A. Până după moartea  lui B V, aceasta nu a venit  în  imobil , aşa cum a  susţinut şi apărătorul  reclamantei recurente. B A a decedat în data de 10 decembrie  1997.Din anul 1997 şi până în 2005, recurenta nu a trec ut pe la acest imobil. Mai mult decât atât nu a fost nici măcar la înmormântare ,nici la pomenile ulterioare  ce au avut loc  pentru B A. Nu are nici o importanţă faptul  că recurenta a venit şi a luat în stăpânire  imobilul după decesul lui B V , pentru că faţă de aceasta nu are nici o legătură de sânge, nu avea vocaţie succesorală, ci doar vocaţie  succesorală pentru B A şi în termen  de  6 luni de zile de la data decesului tatălui său  aceasta trebuie să-şi manifeste  dreptul succesoral(de a accepta sau de a nu accepta succesiunea)

Aşa cum rezultă din probele administrate în cauză, la dosarul de fond,  reclamanta O A  nu a făcut nici un act de acceptare (nici tacită  nici expresă).

Mai mult decât atât, la interogatoriu întrebarea  nr. 10, recunoaşte  că toate bunurile  au rămas în posesia  soţiei supravieţuitoare a lui B A – B V.

B V a rămas în imobilul succesoral nu în baza dreptului său de  abitaţie  pe care îl are până la ieşirea din indiviziune ci, în baza  dreptului său succesoral  care vine în concurs la moştenire  cu ceilalţi moştenitori ai defunctului.

În acest caz,  moştenitor al defunctului B A era  O A. Aceasta nu şi-a manifestat dreptul de opţiune succesorală , nu a acceptat moştenirea, şi astfel  toată moştenirea a fost acceptată de către B V.

Cu privire la faptul că instanţa de fond  a admis  cererea reconvenţională a pârâţilor  reclamanţi , arată că instanţa de fond a admis-o  numai pentru cei patru care au formulat-o şi aici arată paragraful 2 din  minută în care se arată că „admite cererea reconvenţională formulată de pârâţii-reclamanţi H C, T F, C R şi O I, în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă O A, avînd ca obiect dezbaterea succesiunilor succesive rămase în urma defuncţilor B A şi B V”Nu se face referire la S L. S L este trecut  ca moştenitor –fiind moştenitorul  lui S L care a fost soră cu B V  şi era normal să  fie trecut pentru şi el a acceptat moştenirea  şi a venit  la succesiune în locul mamei sale.

Moştenirea  lui B A a fost acceptată de B V, nu mai are  relevanţă  că O A a venit în imobilul succesoral  după decesul acesteia. Reclamanta trebuia  să vină in imobilul succesoral  după decesul tatălui său şi nu după decesul soţiei  acestuia.

Solicită respingerea  recursului şi menţinerea  sentinţei recurate. Cu cheltuieli  de judecată.

S-au declarat  dezbaterile  închise, după care  s-a trecut la deliberare, când;

TRIBUNALUL

Asupra  recursului civil de faţă;

Prin sentinţa civilă nr. 755 din 12.03.2009 Judecătoria Bârlad a respins acţiunea formulată de reclamanta O A, în contradictoriu cu pârâţii H C, T F, C R, O I şi S L, având ca obiect dezbaterea succesiunii rămasă în urma defunctului B A, constatarea calităţii de unic moştenitor al reclamantei şi constatarea ca fiind străini de moştenire a pârâţilor.

A admis cererea reconvenţională formulată de pârâţii-reclamanţi H C, T F, C R şi O I, în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă O A, având ca obiect dezbaterea succesiunilor succesive rămase în urma defuncţilor B A şi B V.

A declarat deschisă succesiunea rămasă în urma defunctului B A, decedat la data de 10.12.1997 cu ultimul domiciliu.

A constatat că de pe urma defunctului B A a rămas masa succesorală formată din: suprafaţa de teren de 8.738 m.p. situată în sat, jud.Vaslui, înscrisă în Titlul de proprietate nr.671/47806 din 19.07.1996 şi  imobilul casă de locuit construită în anul 1950, cu o suprafaţă construită de 78 m.p. şi valoare de impozitare de 7.469 lei, situată în .

A constatat că de pe urma defunctului B A a rămas ca unic moştenitor cu vocaţie succesorală şi care a acceptat în termen moştenirea, B V, în calitate de soţie supravieţuitoare, cu o cotă de 1/1 din masa succesorală.

A declarat deschisă succesiunea rămasă în urma defunctei B V, decedată la data de 27.12.2005 cu ultimul domiciliu.

A constatat că de pe urma defunctei B V a rămas masa succesorală formată din: suprafaţa de teren de 8.738 m.p. situată în, jud. Vaslui, înscrisă în Titlul de proprietate nr.671/47806 din

 19.07.1996 şi  imobilul casă de locuit construită în anul 1950, cu o suprafaţă construită de 78 m.p. şi valoare de impozitare de 7.469 lei, situată în

A constatat că de pe urma defunctei B V au rămas următorii moştenitori cu vocaţie succesorală şi care a acceptat în termen moştenirea: pârâţii H C şi T F(în calitate de moştenitori ai defunctei H C, decedată la 29.03.2007, sora defunctei B V), în calitate de nepoţi de soră, cu o cotă de 1/2 din masa succesorală, şi pârâţii  C R, O I şi S L(în calitate de moştenitori ai defunctei S L, decedată la 29.06.2008, sora defunctei B V), în calitate de nepoţi de soră, cu o cotă de 1/2 din masa succesorală.

A obligat reclamanta să plătească pârâţilor suma de 1039 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că:

 B A şi B M au avut o relaţie de concubinaj din care a rezultat reclamanta O A, potrivit certificatului de naştere depus la f.15.

Ulterior acestei relaţii, la data de 15.07.1956, B A s-a căsătorit cu B V, aşa cum rezultă din certificatul depus la f.8, iar din susţinerile părţilor din prezenta cauză a rezultat că din această căsătorie nu au rezultat copii.

La data de 10.12.1997 a decedat B A, cu ultimul domiciliu în,  potrivit certificatului de deces depus la f.9.

Din întâmpinarea şi cererea reconvenţională formulate de pârâţii reclamanţi(f.38-40), din răspunsurile date de reclamanta-pârâtă la întrebările nr.8-14 din interogatoriul luat de pârâţii-reclamanţi(f.66-67) şi din declaraţiile celor patru martori audiaţi(f.68-69 şi f.77-78)a  rezultat că după decesul lui B A în gospodăria acestuia a rămas doar soţia supravieţuitoare B V, şi că reclamanta nu a făcut nici un act din care să rezulte acceptarea, tacită sau expresă, a succesiunii rămasă în urma tatălui său.

La data de 24.12.2005 a decedat B V, cu ultimul domiciliu în,  potrivit certificatului de deces de la f.10.

Din susţinerile părţilor şi din actele de stare civilă depuse la dosar(f.10, 31, 89 şi 100),a  rezultat că moştenitori cu vocaţie succesorală în urma defunctei au rămas cele două surori ale sale, S L şi H C.

Din declaraţiile martorilor R E(f.68) şi O V(f.69) rezultă că, după decesul lui B V, de înmormântarea şi pomenile ulterioare s-au ocupat cele două surori ale acesteia, împreună cu copii lor, şi de asemenea rezultă că aceştia au intrat în gospodăria defunctei şi au intrat în stăpânirea bunurilor defunctei până în momentul în care reclamanta a închis cu lacăt locuinţa. Situaţia a fost confirmată şi prin răspunsul dat de O A la ultima întrebare din interogatoriul luat de pârâţii reclamanţi(f.67).

Din certificatele de deces existente la f.89 şi 100, a rezultat că S L, sora defunctei B A, a decedat la data de 29.06.2008, iar H C, tot soră a defunctei B A, a decedat la data de 29.03.2007.

Din actele de stare civilă depuse la f.83-88 şi f.90-99, a rezultat că pârâţii H C şi T F sunt fiica şi fiul defunctei H C, iar pârâţii C R, O I şi S L sunt fiicele şi fiul defunctei S L.

Disp.art.689 C.civ. stabilesc faptul că „Acceptarea poate fi sau expresă sau tacită. Este expresă când se însuşeşte titlul sau calitatea de erede într-un act autentic sau privat; este tacită când eredele face un act, pe care n-ar putea să-l facă decât în calitatea sa de erede, şi care lasă a se presupune neapărat intenţia sa de acceptare.”

Potrivit art.700 C.civ. „Dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii.”, iar potrivit alin.2 din acelaşi articol :„În cazul când moştenitorul a fost împiedicat de a se folosi de dreptul său, din motive de forţă majoră, instanţa judecătorească, la cererea moştenitorului, poate prelungi termenul cu cel mult 6 luni de la data când a luat sfârşit împiedicarea.”

Faţă de aceste dispoziţii legale şi de lucrările dosarului, instanţa a  reţinut că reclamanta O A nu a făcut, în termenul legal de opţiune succesorală, nici un act de acceptare expresă sau de acceptare tacită din care să rezulte că a acceptat succesiunea tatălui său B A, decedat la 10.12.1997, singura moştenitoare acceptantă fiind soţia supravieţuitoare BV, care a acceptat tacit moştenirea defunctului soţ, acesteia revenindu-i pe cale se consecinţă întreaga moştenire.

Reclamanta nu a invocat nici o cauză care să o fi împiedicat să se folosească de dreptul său de opţiune succesorală, iar faptul că nu a considerat moral să solicite dezbaterea succesiunii tatălui său în timpul vieţii soţiei supravieţuitoare a acestuia nu poate fi considerată o astfel de cauză.

Pe de altă parte,  s-a reţinut că reclamanta nu are vocaţie succesorală la moştenirea defunctei B V, între cele două neexistînd nici un fel de relaţii, de sânge sau de adopţie, astfel că fapta reclamantei de a intra în imobilul defunctei şi de a-l ocupa nu poate valora acceptare a succesiunii atâta timp cât nu există vocaţie de moştenire.

Atitudinea celor două surori ale defunctei B V, respectiv S La şi H C, de a intra în imobilul surorii lor, împreună cu fii şi fiicele lor, şi de a lua în stăpânire bunurile defunctei, reprezintă neîndoielnic un act de acceptare tacită a moştenirii rămasă în urma defunctei B V, aşa cum a fost definită acceptarea tacită în art.689 C.civ. : este tacită când eredele face un act, pe care n-ar putea să-l facă decât în calitatea sa de erede, şi care lasă a se presupune neapărat intenţia sa de acceptare.

Masa succesorală rămasă în urma defunctului B A a rezultat din actele depuse la dosar, respectiv Titlul de proprietate nr.671/47806 din 19.07.1996(f.12), certificatul de atestare fiscală(f.11), formularul de sesizare pentru deschiderea procedurii succesorale(f.6-7) şi adeverinţa nr.21/16.04.2008 eliberată de Primăria com.Iana, jud.Vaslui(f.17), şi se compune din suprafaţa de teren de 8.738 m.p. situată în sat Vaduri, com.Iana, jud.Vaslui, înscrisă în Titlul de proprietate nr.671/47806 din 19.07.1996 şi  imobilul casă de locuit construită în anul 1950, cu o suprafaţă construită de 78 m.p. şi valoare de impozitare de 7.469 lei, situată în Tarlaua 8, Parcela 169 din Titlul de proprietate nr.671/47806 din 19.07.1996.

Masa succesorală rămasă în urma defunctei B V se compune din aceleaşi bunuri întrucât aceasta a moştenit-o în cotă de 1/1 de la soţul său.

Având în vedere situaţia de fapt aşa cum a fost reţinută pe baza actelor şi lucrărilor din dosar, în tem.disp.art.650-653, art.689 şi art.700 C. civ., a fost respinsă  acţiunea formulată de reclamanta O A şi admisă cererea reconvenţională formulată de pârâţii-reclamanţi H C, T F, C R şi O I, având ca obiect dezbaterea succesiunilor succesive rămase în urma defuncţilor B A şi B V.

În tem.art.274 C.pr.civ., reclamanta a fost obligată să plătească pârâţilor suma de 1039 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând 1000 lei onorariu apărător ales, potrivit chitanţei depusă la dosar, şi 39 lei taxa de timbru şi timbru judiciar pentru cererea reconvenţională.

Cererea de chemare în judecată şi cererea reconvenţională au fost corect timbrate cu taxa de timbru şi timbru judiciar.

Împotriva  acestei  sentinţe  a declarat  recurs O A invocând temei  în drept  art. 304 pct.8 şi 9 Cod proc.civ.

În  motivare s-a arătat  că este  fiica numitului  B A  şi a concubinei acestuia; după despărţirea  celor doi B A  s-a căsătorit cu B  V; la  10 decembrie 1997 a decedat  tatăl  recurentei iar  la 24 decembrie  2005 a decedat  şi B  V. După moartea acesteia din urmă recurenta  s-a ocupat  de casa tatălui său, fără  să întâmpine vreo  piedică de la  nimeni.

În mod  nelegal s-a  constatat  de către  prima instanţă că recurenta  este străină de  succesiune.

Instanţa  nu a interpretat  corect  normele legale cu privire la  dreptul  de moştenire  al descendenţilor şi a soţului  supravieţuitor.

Instanţa a considerat că recurenta este străină de succesiunea lui B A deoarece  nu  şi-a manifestat  opţiunea  succesorală în termenul prevăzut de lege  şi singura  moştenitoare a rămas B  V.

Recurenta  susţine că nu trebuia să-şi manifeste  opţiunea  deoarece B Va rămas  în gospodărie în baza legii nr. 319/1944 care prevede  că soţul  supravieţuitor vine la succesiune  pentru ? din  bunuri şi are  un drept  de abitaţie.

Toate actele  şi faptele de administrare a succesiunii  le-a făcut  în baza dreptului  special la succesiune şi  nu ca urmare  a opţiunii  succesorale a moştenitorilor care vin  la succesiune  în baza  codului civil.

Nici una dintre surorile  lui B V nu şi-a manifestat  dorinţa  de a  moşteni averea  tatălui recurentei.

Intimaţii T F, H  C, C  R, O  I  au formulat  întâmpinare prin care au solicitat  respingerea recursului.

Din răspunsul la interogator rezultă că recurenta  ,după decesul lui B A , nu  a făcut  nici un act  de acceptare –expresă sau tacită, fapt confirmat  şi de martori.

Nu poate fi primită apărarea  că soţia supravieţuitoare  a făcut  acte de administrare  în baza  dreptului special  de abitaţie; ea  s-a  manifestat  ca moştenitor; a luat  în stăpânire  toate bunurile  şi de pe teren  a cules  fructele;

BV şi-a exercitat toate drepturile succesorale: dreptul la moştenire în concurs cu toate clasele de moştenitori, drepturile  succesorale  asupra  bunurilor mobile  şi  dreptul  temporar  de abitaţie.

Acceptarea succesiunii de către soţia  supravieţuitoare rezultă  din răspunsul  la interogatoriul recurentei( – întrebările 12,13,14).

Recurenta  trebuia să accepte  moştenirea  în termenul de 6 luni de la moartea autorului.

În recurs  nu s-au  administrat  alte probe.

Analizând actele şi  lucrările dosarului, sentinţa prin prisma  motivelor de recurs  şi a dispoziţiilor  legale aplicabile, inclusiv  art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă se constată că recursul este neîntemeiat.

Recurenta  trebuia  să  facă acte de acceptare  expresă sau  tacită a succesiunii tatălui său  B A, faţă de  care  avea  vocaţie,  în termenul de 6 luni  de la deschiderea  acesteia (10.12.1997), astfel cum rezultă din prevederile art.  700 cod civil.

Împrejurarea că recurenta  a pătruns  în imobilul succesiunii după  decesul  soţiei autorului, respectiv a numitei  B  V,(27.11.2005)  nu valorează ca act de  acceptare  a primei  succesiuni pentru că  acest act s-a realizat  mult după expirarea  termenului  de 6 luni  de la decesul tatălui său.

Recurenta nu a făcut nici o probă a acceptării exprese  sau tacite  în termenul  de  prescripţie de 6  luni de la deschiderea  succesiunii tatălui său B  A şi nici  nu a invocat  cauze temeinice  justificate  care să determine  repunerea în termen,  cerere ce trebuia formulată  în termenul de 1 luna  de la încetarea acelor  cauze(conform  art. 19 Decretul 167/1958)

Din răspunsul  la interogatoriu(întrebarea 10), coroborat cu  depoziţiile  martorilor  rezultă că după  decesul  lui B A  recurenta  nu a luat  nici un bun  din gospodăria  acestuia,  acte care ar fi  valorat  acceptarea tacită.

Motivul de recurs  constând  în faptul  că B  V, soţia supravieţuitoare  a autorului B A , a făcut  acte de administrare  în baza dreptului special la  succesiune conform  Legii nr. 319/1944 şi nu ca urmare a opţiunii succesorale în baza codului civil  nu este  întemeiat.

Legea nr. 319/1944  prevede  drepturile  soţului  supravieţuitor asupra  masei succesorale, respectiv:  dreptul de moştenire  în concurs  cu  fiecare  dintre clasele de moştenitori  legali, (art.1)  dreptul  de moştenire special asupra  bunurilor mobile  şi din gospodărie (ART.5) şi dreptul  temporar  de abitaţie(art.4)

Toate cele trei  drepturi se exercită  în calitatea de moştenitor al soţului  supravieţuitor şi  nu într-o calitate  specială, cum  susţine recurenta.

Prin faptul că autoarea  pârâţilor  -B V , a locuit  după decesul  soţului său în casă,  a făcut acte de  întreţinere (fapt recunoscut  de reclamantă la întrebarea 8 din  interogatoriu) denotă că aceasta  a acceptat  tacit succesiunea  soţului ) moştenire care  s-a  retransmis  la decesul autoarei  B  V  succesorilor : H  C  şi S  L care au acceptat  tacit  ultima succesiune (conform declaraţiilor  martorilor).

Motivul  de recurs constând  în faptul că  surorile  autoarei  B V  nu  şi-au manifestat  dorinţa de a accepta succesiunea lui B  A  şi în consecinţă nu au calitate  este neîntemeiat.

Surorile H  C  şi S L  nu aveau calitate la succesiunea numitului B A , acestea  au obţinut  prin retransmiterea de  la autoarea lor  B V  drepturile  succesorale  de la  primul  autor.

Prima instanţă  în mod corect  a respins  acţiunea  recurentei  şi a admis  cererea  reconvenţională ; nu sunt  incidente nici unul  dintre motivele  de  recurs  prevăzute  de art. 304 Cod procedură  civilă  şi în consecinţă în temeiul art. 312  Cod procedură  civilă  se va  respinge  recursul  ca neîntemeiat şi în temeiul  art. 274 Cod procedură  civilă  se va  admite cererea  intimaţilor  de acordare a cheltuielilor de  judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de  recurenta O  A  împotriva sentinţei civile nr. 755/12.03.2009 a Judecătoriei Bârlad ca neîntemeiat.

Obligă  recurenta să achite intimaţilor H C, T F, C R, O I şi S L cheltuieli de judecată în cuantum de 600 lei.

IREVOCABILĂ.

Pronunţată  în şedinţă publică,azi 28 octombrie 2009.

Domenii speta

Spete similare