Decizie 78/A din 22.04.2009

APEL PENAL

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

SECŢIA PENALĂ

Dosar nr. 202/89/2009 - ucidere din culpă - rejudecare

DECIZIA PENALĂ NR. 78/A

Şedinţa publică de la 22 aprilie 2009

Instanţa constituită din:

PREŞEDÎNTE: PARPALEA-FILIP NICOLAE

JUDECĂTOR : SIMIONESCU ELENA

GREFIER : GRIGORIU MARIANA

Reprezentantul Ministerului Public –Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui a fost reprezentat de procuror GALAN RADU.

Pe rol, la ordine, se află spre soluţionare apelurile penale declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA BÂRLAD, judeţul Vaslui şi partea vătămată constituită parte civilă G V, cu domiciliul , împotriva sentinţei penale nr.632 din 26.09.2007 a Judecătoriei Bârlad, pronunţată în dosarul 3182/189/2006 (Nr. în format vechi - 6528/2006) privind pe inculpatul C G.

Obiectul cauzei : infracţiunile prev. de art. 178 alîn.2,3,5 Cod penal si art. 38 din Legea 319/2006.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă inculpatul intimat în apelul parchetului C G, asistat de apărător angajat – d-na av. Pavel Elena, mandatarul părţii civile apelante G V, numitul G L, d-na cons. juridic Frenţescu Corina pentru asiguratorul ASIROM- Sucursala Vaslui.

Lipsesc partea civilă apelantă G V – răspunde pentru aceasta dl. av. Ştirban Septimiu-Liviu, cu angajament – partea civilă intimată M M si partea responsabilă civilmente intimată S.C.R.-ASA, pentru care răspunde dl. av. Dragomir George.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier - care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită, apelurile au fost declarate în termenul prevăzut de art. 363 C.pr.p iar la termenul anterior s-a dispus repunerea pe rol a cauzei.

S-au verificat actele si lucrările dosarului, după care:

Nemaifiind probleme prealabile dezbaterilor,instanţa constată cauza în stare de judecată,dând cuvântul în susţinerea motivelor de apel.

Având cuvântul în apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad procurorul de şedinţă arată că menţine concluziile formulate la termenul anterior , solicită admiterea apelului aşa cum a fost formulat . Critică soluţia instanţei pentru nelegalitate si netemeinicie în sensul că este greşită soluţia de achitare a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 38 din Legea 319/2006 si art. 37 din Legea 90/1996.

Inculpatul se deplasa din localitatea unde primise sarcina să ducă un transport spre sediul societăţii care se află în comuna Fălciu iar inculpatul se află în situaţia prev. de art. 24 alin 1 din Legea 90/1996. Faptele lui se înscriu în sfera de încadrare a infracţiunilor de ucidere din culpă art.178 alîn.2,3 si 5 C.penal , art. 37 din Legea 90/1996 si art. 38 din Legea 319/2006.

În mod greşit instanţa de fond nu a obligat partea responsabilă civilmente S.C.R.- A S.A. în solidar cu inculpatul la plata unor despăgubiri deoarece răspunderea comitentului pentru fapte prepusului se angajează si în situaţia în care acesta consumă băuturi alcoolice.

Solicită instanţei să stabilească o pedeapsă pentru infracţiunea la legea specială, a se aplica regulile referitoare la concursul ideal de infracţiuni şi a se face aplicarea dispoziţiilor art. 86 indice 1 din C. penal cu privire la suspendarea condiţionată a executării pedepsei sub supraveghere.

Av. Ştirban Septimiu având cuvântul în apelul părţii civile G V arată că motivele de apel privesc atât latură penală cât si pe latură civilă a cauzei . În ceea ce priveşte latura penală a cauzei consideră că în mod greşit a fost achitat inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 38 din Legea 319/2006 întrucât în cauză si la urmărirea penală au existat suficiente dovezi din care să rezulte că nu au fost respectate măsurile cu privire la protecţia muncii ,de fapt modul în care s-a produs accidentul a fost consecinţa unei asemenea tratări superficiale a unei defecţiuni la maşina cu care circula inculpatul .

Raportul inspecţiei Inspectoratului Muncii scoate în evidenţă aceste încălcări iar în ceea ce-l priveşte pe inculpat se arată în mod explicit faptul că înainte de plecarea în cursă nu a confirmat prin semnătură proprie aşa cum avea obligaţia în calitate de şofer ,că autovehiculul răspunde din punct de vedere tehnic. Acesta nu numai că nu corespundea din punct de vedere tehnic dar funcţiona cu acea portieră defectă de mai mult timp fără ca cineva din conducerea societăţii sau din persoanele responsabile cu protecţia muncii să fi făcut vreun demers pentru remedierea acestei situaţii.

Aceste aspecte sunt de natură să formeze convingerea instanţei că nu au fost respectate o serie de norme esenţiale pentru protecţia muncii si care au condus în mod direct si nemijlocit la producerea acestui accident.

Al doilea motiv în latura penală vizează greşita aplicare de către instanţa de fond a dispoziţiilor în materia stabilirii faptelor dacă a existat sau nu un accident de muncă. S-a considerat că nu există un accident de muncă întrucât victimele nu se deplasau pe traseul normal de la locul de muncă la domiciliu. Situaţia concretă în speţa dată nu este aceea a traseului pe care se deplasau victimele ci aceea a traseului pe care se deplasa inculpatul.

Întrucât potrivit obligaţiilor de serviciu trasate de către unitate si înserate în fişa postului acesta urma să se deplaseze de la un loc de muncă la altul. De asemenea, victimele urmau să coboare tot în incinta societăţii în momentul în care autovehiculul era parcat în acel loc. În aceste condiţii sunt aplicabile dispoziţiilor art.24 lit.e din Legea 90/1996 modificate ulterior de art.5 lit.g raportat la art.30 lit.h din Legea 319/2006. Este indubitabil că fapta întruneşte condiţiile unui accident de muncă.

În al treilea rând pe latură penală consideră că instanţa a dat dovadă de prea multă clemenţă în raport cu inculpatul faţă de pericolul social ridicat al faptei atât cu privire la consecinţele faptei în sensul că au fost două victime dar si împrejurările în care s-a produs acest accident, fapt care ar trebui avut în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei, întregul complex de factori care cumulat şi în concurs real au prilejuit acest accident precum şi normele de protecţie a muncii, gradul ridicat de alcoolemie si acceptarea de a lua un număr mai mare de persoane în cabină, toate aceste aspecte împreună denotă faptul că a existat din partea inculpatului o stare de indiferenţă în raport cu sarcinile si atribuţiile de serviciu care le avea la momentul respectiv.

Nu solicită executarea în regim de detenţie dar o majorare a pedepsei si suspendarea în regim de supraveghere pentru că sunt mult prea grave consecinţele pentru ca inculpatul după 1 an si 8 luni cu suspendare condiţionată să-si reia liniştit activitatea si nu ar fi o compensare morală nici pentru familiile celor două victime.

În latură civilă consideră că în mod greşit s-a reţinut o culpă concurentă din partea victimelor si în particular a părţii civile G V. S-a imputat acestora că si-au asumat o serie de riscuri atunci când au acceptat să se urce într-un număr mai mare decât permitea capacitatea cabinei si că ar fi consumat băuturi alcoolice aceste aspecte fiind nerelevante în raport de cauzele care au dus la producerea accidentului.

Nu există o legătură de cauzalitate nemijlocită între faptul că s-au urcat mai multe persoane în maşină si faptul că s-a produs accidentul. Întrucât aşa cum au stabilit organele de cercetare penală, inspecţia tehnică care s-a făcut, motivul real al producerii acestui accident a fost faptul că exista o improvizaţie la portieră. Această maşină nu avea un sistem de securitate, de blocare a uşilor iar inculpatul trebuia să se asigure că portiera nu se deschide în timpul mersului.

Persoanele care au urcat în maşină nefiind informate cu privire la existenţa acelei tije metalice acest aspect ,nu se poate pune în sarcinalor, faptul că ele si-au asumat un risc. Astfel inculpatul nerespectând obligaţiilor prevăzute de OG.195/2002 si regulamentul aferent privind circulaţia pe drumurile publice a creat condiţiile pentru producerea acestui accident neexistând vreo culpă concurentă a părţii civile.

În ceea ce priveşte efectul practic al înlăturării acestei culpe concurente ar fi că daunele morale ar fi la o sumă rezonabilă de circa 200 mil. lei vechi , faţă de cele acordate de 100 mil. lei vechi tocmai ca efect al reducerii lor la jumătate prin această culpă concurentă. Mai arată că nu a atacat cu apel cuantumul daunelor civile considerând că ele ajung la o cifră rezonabilă prin înlăturarea acestei culpe concurente.

Si ca un ultim motiv în latura civilă este acel prejudiciu pe care l-au considerat viitor dar cert legat de disconfortul creat părţii civile prin imposibilitatea de a beneficia de câştigurile excedentare ale soţului decedat . Acesta obţinea venituri dintr-o activitate particulară în domeniul agricol ,avea mult teren în arendă pe care îl lucra ,obţinea venituri suplimentare pe care le folosea în familie. Cel puţin parte din acest câştig ar fi revenit în măsura în care soţul ar fi supravieţuit ,si părţii civile.

Din acest punct de vedere în accepţiunea pe care codul civil o dă răspunderii civile delictuale ,atâta vreme cât se poate proba un venit viitor în condiţii de certitudine ,el este un venit care poate fi acordat de către orice instanţă civilă si apreciază că cel puţin în parte dacă nu integral instanţa poate da eficienţă acestor probe si acorda o compensaţie materială pe considerentele arătate.

Mai solicită angajarea răspunderii părţii responsabile civilmente deoarece conducând autovehiculul unităţii si aflându-se în executarea unei obligaţii de serviciu aşa cum era trasată prin fişa postului respectiv obligaţia de a aduce maşina în curtea unităţii este evident că nu mai prezintă nici o relevanţă că acesta a zăbovit un anumit număr de ore, pentru a consuma băuturi alcoolice , atâta vreme cât obligaţia sa nu era determinată în timp ,era o obligaţie de diligenţă pe care trebuia să o ducă la îndeplinire în condiţiile trasate de unitate.

În ceea ce priveşte asiguratorul, răspunderea acestuia pentru acoperirea parţială a daunelor provocate prin accident consideră că este motivată, iar apărările asiguratorului cu motivaţia că nu sunt întrunite condiţiile unui accident de circulaţie nu pot fi primite de către instanţă.

Se motivează faptul că nu a existat o coliziune între două autovehicule fapt care nu atrage răspunderea asiguratorului.

Legea prevede că această răspundere operează atunci când un autovehicul care este asigurat si se află în mişcare pe drumurile publice si este implicat într-un eveniment soldat cu victime sau soldat cu pagube materiale în mod automat contractul dobândeşte eficienţă si asiguratorul este obligat să plătească.

Apărătorul părţii civile-apelante solicită admiterea apelului Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad fiind pe aceeaşi linie cu apelul declarat de partea civilă-apelantă în ceea ce priveşte latura penală a cauzei

Apărătorul inculpatului intimat având cuvântul pune concluzii de admitere apelului Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad sub toate aspectele respectiv infracţiunea este prevăzută si de legea specială în ceea ce priveşte protecţia muncii urmând ca după ce se va aplica sancţiunea si pentru această faptă să se facă aplicarea concursului de infracţiuni.

Solicită instanţei aplicarea dispoziţiilor art. 74 si urm. din Codul penal cu privire la circumstanţele atenuante astfel încât faţă de condiţiile concrete si persoana făptuitorului să se aplice acestuia o pedeapsă prevăzută sub limita prevăzută de lege pentru aceste infracţiuni .

În ceea ce priveşte apelul părţii civile solicită respingerea pretenţiilor civile urmând a se menţine culpa concurentă a victimei si a conducătorului auto în producerea accidentului de circulaţie ,victima fiind cea care a deschis portiera si nu în mod întâmplător ,el ştia de această improvizaţie si nu se putea deschide accidental decât doar dacă era acţionată de către persoana care ocupa locul în maşină din interior .

Din declaraţiile martorilor rezultă că a fost o discuţie din care victima a solicitat conducătorului auto să oprească în acel loc pentru că era o cărare care ducea direct în sat si practic acesta a fost motivul pentru care victima a acţionat acel sistem si s-a deschis portiera. Autovehiculul era aproape oprit, nu era în mers dar moartea sa datorat tocmai impactului victimei si datorită stării de ebrietate avansate în care se afla acesta si faptul că s-a lovit de caldarâm de la o distanţă destul de mare iar reflexele sale, având în vedere starea de ebrietate nu au funcţionat si nu s-a apărat.

Mai solicită culpa concurentă în producerea acestui eveniment nefericit atât pentru inculpat dar si pentru părţile vătămate iar instanţa de fond a stabilit în mod corect despăgubirile .În ceea ce priveşte acest prejudiciu viitor, cert solicitat de către partea civilă solicită respingerea acestui motiv de apel deoarece faptul că soţul părţii civile a decedat nu o împiedică pe aceasta să desfăşoare în continuare aceleaşi activităţi pe care le desfăşura soţul ei.

Aceste venituri nu erau obţinute din munca lui proprie, el avea aceste utilaje pe care partea civilă le-a vândut, arătând astfel că ea nu a dorit să păstreze aceste utilaje pentru a-si obţine venituri suplimentare.

Avocat Dragomir George, apărătorul părţii responsabile civilmente S.C.R.- A SA având cuvântul arată că prin sentinţa penală nr.632/26.09.2007 a Judecătoriei Bârlad s-a respins acţiunea civilă formulata în contradictoriu cu partea responsabilă civilmente S.C. R-A S.A..

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut următoarele :

Fapta inculpatului antrenează răspunderea sa delictuala , în temeiul disp. art.998-999 Cod civil.

Având în vedere faptul ca , atât inculpatul cât si victimele , prin atitudinea lor au nesocotit obligaţiile avute faţă de angajator, prin rămânerea după program în scopuri personale, respectiv în vederea consumării de băuturi alcoolice, au făcut posibilă producerea acestui accident, în sarcina angajatorului neputând fi reţinute ca întrunite principiile răspunderii comitentului pentru fapta prepusului, instanţa constatând ca în cauză nu poate fi angajata răspunderea delictuala a S.C. R-A S.A. citată în calitate de parte responsabila civilmente .

Pentru angajarea răspunderii comitentului pentru fapta prepusului, este necesar ca fapta cauzatoare de prejudicii sa fi fost săvârşită de către prepus în exercitarea funcţiei încredinţată de către comitent.

În acest sens, comitentul va răspunde pentru tot ceea ce prepusul săvârşeşte în cadrul normal al funcţiei ce i-a fost încredinţată, dar si pentru exercitarea abuziva a acesteia cu condiţia însa ca între exercitarea abuziva si funcţia încredinţată să existe cel puţin o corelaţie necesară , iar fapta ilicită să fi fost săvârşită în interesul comitentului sau cel puţin să existe o aparenţă ca este săvârşită în interesul acestuia .

Ori, în cazul de faţă, din situaţia de fapt reţinuta de instanţa aşa cum a rezultat din probatoriu, reiese ca atât inculpatul cat si cele două persoane decedate au acţionat în interes personal si nicidecum în interesul comitentului, aspect ce rezultă din împrejurarea că, după terminarea programului de lucru sau îndeplinirea sarcinilor repartizate, salariaţii societăţii - inculpatul si cele două victime - aveau obligaţia de a se întoarce la sediul societăţii pentru a preda autocamionul si încărcătura rămasă.

Rezultă aşadar că în situaţia de faţă activitatea infracţională a inculpatului a fost doar prilejuita de funcţia pe care acesta o ocupa neavând nicio legătura cu exercitarea normala a atribuţiilor ce-i reveneau în funcţia de conducător auto pe care i-o încredinţase comitentul.

Corect a reţinut instanţa de fond ca „ sub nicio formă nu se poate reţine că accidentul s-a produs în timpul deplasării de la locul de munca la domiciliu, toţi cei aflaţi în autovehicul fiind sub influenta băuturilor alcoolice si deplasându-se după orele 22,00 .

Atât instanţa de fond cât si instanţa de apel în primul ciclu procesual au reţinut corect ca acest accident sa fie declarat accident de munca trebuiau îndeplinite cumulativ două condiţii prevăzute de art. 24 alin. 2 lit. d din Legea nr. 90 /1996 , respectiv accidentul să fi survenit în timpul si pe traseul normal al deplasării de la locul de munca la domiciliu si invers .

Ambele instanţe au reţinut corect că fapta inculpatului nu constituie accident de munca, că accidentul nu a survenit în timpul si pe traseul normal al deplasării de la locul de munca la domiciliu toţi cei aflaţi în autovehicul fiind sub influenta băuturilor alcoolice si deplasându-se după ora 22,00 .

Programul de muncă se încheiase la orele 16,00 , iar între orele 16,00-22,00 salariaţii nu au îndeplinit sarcini de serviciu, aceştia consumând băuturi alcoolice în comuna Vutcani, rămânerea salariaţilor după program în bar să consume băuturi alcoolice, nu înseamnă implicarea acestora în procesul muncii , si nici faptul că aceştia se aflau în timpul serviciului, în exerciţiul acestuia, „în exercitarea atribuţiilor de serviciu pentru a fi antrenata în cauza si răspunderea părţii responsabile civilmente în calitate de comitent pentru fapta prepusului.

Apare logica întrebare :daca nu a putut fi reţinut accident de munca pentru ca fapta nu a fost săvârşită în timpul muncii, atunci poate fi reţinut faptul ca inculpatul era în timpul serviciului, în exerciţiul acestuia, în exercitarea atribuţiilor de serviciu pentru a atrage răspunderea societăţii S.C.. R-A S.A. în calitate de comitent ?

În concluzie, rămânerea benevola a salariaţilor, în contra obligaţiilor pe care le aveau faţă de angajator, să consume băuturi alcoolice peste programul de lucru, nu poate fi reţinută nici ca timp si traseu normal al deplasării de la locul de munca la domiciliu si nici faptul ca inculpatul se afla în timpul serviciului, în exerciţiul acestuia, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, astfel încât sa poată fi antrenata în cauza si răspunderea parţii responsabile civilmente în calitate de comitent pentru fapta prepusului.

Din întreg probatoriul cauzei rezulta ca prepusul, conducător auto nu a săvârşit infracţiunea în cursul zilei de munca, în timpul serviciului, ci în afara orelor de program, în afara atribuţiilor de serviciu, fără voinţa si ştirea comitentului, sustrăgându-se raportului de subordonare ce-1 leagă cu comitentul, astfel ca societatea nu poate fi obligata la despăgubiri civile.De asemenea, solicită a se constata că, în speţa, în momentul săvârşirii faptei prejudiciabile de către prepus , fapta ilicita a prepusului nu are legătura directa cu funcţia încredinţată, iar prepusul nu a acţionat în interesul comitentului si cu respectarea ordinelor si instrucţiunilor date de comitent.De astfel si victimele au ştiut, sau puteau si trebuiau sa ştie, ca prepusul abuzează de funcţia sa, ori îşi depăşeşte atribuţiile, astfel ca partea civila nu este îndreptăţită sa pretindă beneficiul garanţiei legale instituite prin art. 1000 alin. 3 Cod civil. În atare situaţia, atât literatura juridica cat si practica judecătorească au admis că se pot cere despăgubiri numai de la prepus , în condiţiile art. 998-999 Cod civil.

Concluzionând, fapta ilicita nu a fost produsa în cursul zilei de munca, inculpatul sustrăgându-se raportului de subordonare în momentul săvârşirii faptei cauzatoare de prejudicii .Cu atât mai mult, pentru a putea legitima răspunderea comitentului fapta păgubitoare trebuie sa fi fost săvârşita în timpul serviciului ,în exerciţiul acestuia.

Consideră că în speţă, nu sunt întrunite condiţiile răspunderii prevăzute în art.1000 alin. 3 Cod civil.

În mod corect instanţa de fond a reţinut ca nu poate fi angajata răspunderea comitentului pentru fapta prepusului, întrucât atât inculpatul cat si victimele , prin atitudinea lor, au nesocotit obligaţiile avute fata de angajator, prin rămânerea după program în scopuri personale, respectiv în vederea consumării de băuturi alcoolice, au făcut posibila producerea accidentului, în sarcina angajatorului neputând fi reţinute ca întrunite condiţiile răspunderii comitentului pentru fapta prepusului.

Motivarea instanţei de fond, în ceea ce priveşte acţiunea civila în contradictoriu cu partea responsabila civilmente S.C. R-A S.A. , este clara, detaliata, conducând în mod logic si convingător la soluţia din dispozitiv.

Pentru toate aceste considerente solicită menţinerea hotărârii primei instanţe, ca fiind temeinica si legala.

D-na consilier juridic Frenţescu Corina având cuvântul pentru asiguratorul ASIROM- Sucursala Vaslui arată că pentru plata daunelor materiale si morale către partea civilă ,nu sunt îndeplinite condiţiile prev . de art. 19 si 20 din Ordinul 3108 /2004 si nu se pot achita în baza contractului RCA decât printr-o altă formă de asigurare. Se solicită menţinerea sentinţei pronunţată de către instanţa de fond în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul faţă de apelul părţii civile arată că motivele de apel a acesteia coincid cu cele ale parchetului în sensul că este greşit individualizată pedeapsa, nu au fost respectate criteriile de individualizare potrivit disp. art.72 C.pr.p, astfel că solicită admiterea apelului părţii civile, să se majoreze cuantumul pedepsei, să reţină instanţa în continuare circumstanţele atenuante care au fost reţinute deja în favoarea inculpatului si să coboare pedeapsa sub limita minimului special prevăzut de lege pentru cele două infracţiuni pentru a se putea face aplicabilitatea dispoziţiilor art. 86 indice 1 referitor la suspendarea sub supraveghere deoarece inculpatul s-a prezentat la organele judiciare ,are doi copii în întreţinere ,o comportare corectă în societate si anterior si după săvârşirea infracţiunii.

Se impune majorarea sumelor cu titlu de daune materiale si morale având în vedere culpa mai mică a victimei G în producerea accidentului, în funcţie de probele existente la dosar

De asemenea, solicită instanţei a se avea în vedere declaraţia martorului A F si atragerea răspunderii asiguratorului la plata despăgubirilor în baza contractului de asigurare încheiat.

Inculpatul C G având ultimul cuvânt arată că îşi menţine declaraţia dată anterior si regretă ce s-a întâmplat.

Instanţa declară dezbaterile închise, lasă cauza în pronunţare şi trece la deliberare.

Ulterior deliberării ;

T R I B U N A L U L,

Asupra apelurilor penale de faţă;

Prin sentinţa penală nr.632/26.09.2007 dată în dosarul penal nr.3182/189/2006, Judecătoria Bârlad a hotărât următoarele:

În temeiul art.11, pct.2, lit. „a” raportat la art.10, alin.1, lit. „a” Cod procedură penală a achitat pe inculpatul C G, cu privire la săvârşirea faptei de nerespectare a obligaţiilor şi a măsurilor stabilite cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă, prev.de art.38 din Legea nr.319/2006.

A condamnat pe inculpatul C G, la pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă prev. de art.178 al.2, 3, 5 Cod penal cu aplicarea art.72, art.74 lit.a,c şi art.76 lit.d Cod penal.

În temeiul art.71 alin.2 Cod penal a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit.a-c C.pen.

În baza art.81,art.82 Cod penal a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi a stabilit termen de încercare de 3 ani şi 8 luni.

În temeiul art.71 alin. ultim Cod penal, a suspendat aplicarea dispoziţiilor art.71 alin.2 Cod penal pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza 359 alin.1 Cod procedură penală a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.83 Cod penal, privind cazurile de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate prin prezenta sentinţă.

A respins ca nedovedită acţiunea civilă formulată de partea civilă M M .

A respins acţiunea civilă formulată în contradictoriu cu partea responsabilă civilmente S.C.R-A S.A. cu sediul în.

A respins pretenţiile civile formulate în contradictoriu cu asigurătorul S.C.ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ-ASIROM S.A., Sucursala Vaslui.

În baza art.346, art.14 C.pr.pen. coroborat cu art.998-999 C.civ., a admis în parte acţiunea civilă formulată de G V şi a obligat pe inculpatul C G să plătească acesteia suma de 11.500 lei cu titlul de despăgubiri civile, din care 6500 lei cu titlul de daune materiale şi 5000 lei cu titlul de daune morale.

În baza art. 191 C.pr.pen. a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar în temeiul art.193 Cod procedură penală a obligat inculpatul să plătească părţii civile G V cheltuieli judiciare efectuate de acestea.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

În ziua de 5.10.2005, în jurul orelor 8.30-9.00, inculpatul C G, conducător auto angajat al S.C.”R-A” SA., s-a deplasat la volanul autocamionului marca „Roman” cu număr de înmatriculare, la care era tractată şi o remorcă, cu număr de înmatriculare, proprietatea societăţii susmenţionate, pentru a transporta o cantitate de grâu, ce urma a fi distribuită cetăţenilor de pe raza satului Vutcani drept retribuţie pentru terenul dat în arendă la S.C.”R-A” SA.

Împreună cu învinuitul s-au deplasat cu acelaşi mijloc de transport şi numiţii B I şi G A, ingineri în cadrul aceleiaşi societăţi, iar într-un alt autocamion, condus de numitul S M, ce transporta o altă cantitate de grâu, se aflau inginerul G J şi contabila P A.

Ajungând la Primăria Vutcani, s-a procedat la descărcarea cantităţii de grâu transportate, după care în funcţie de terenul dat în arendă de fiecare cetăţean, s-a trecut la repartizarea cotei părţi de cereale. Această activitate s-a desfăşurat până în jurul orelor 1600, la ea participând cei doi conducătorii auto, contabila P A, cei trei ingineri cât şi numitul B N, agent de pază în cadrul aceleiaşi societăţi, care locuind în satul din componenţa com.Vutcani, s-a deplasat în acea zi direct la primăria acestei comune.

După finalizarea activităţii de distribuire a cerealelor, majoritatea celor prezenţi, au hotărât să se deplaseze la un bar situat peste drum de primăria comunei şi să se „cinstească” cu o bere.

Deşi în jurul orelor 1630 numita P A le-a solicitat celor din bar să vină la maşină pentru a pleca, întrucât era târziu şi se întuneca, trimiţând în acest sens de mai multe ori în bar pe numitul S M, cei din local au tot amânat plecarea, rămânând în bar şi consumând băuturi alcoolice până în jurul orelor 2130-2200.(f.44 dosar instanţă şi f.111-112 d.u.p.)

Ca urmare, atât numita P A cât şi numitul D V, agent de pază în cadrul S.C.”C” SRL s-au urcat în autocamionul condus de numitul S M şi au plecat către sediul societăţii din localitatea Fălciu.

Potrivit declaraţiei dată de şoferul Ş M ”când am plecat, colegul care a rămas să conducă cea de a doua maşină chiar mi-a spus să merg încet să ne ajungă din urmă.”(f.40 dosar instanţă ).În acelaşi sens a declarat şi D V(f.114 d.u.p.)

Din declaraţiile celor care au fost în bar, a rezultat că pe parcursul celor 6 ore cât s-a stat în acel local, s-a consumat atât bere, cât şi vin şi coniac, iar acest lucru l-au făcut atât inculpatul C G cât şi defuncţii G J şi B N.

Din declaraţiile martorilor G C A(f.109 d.up. şi f.85 dosar instanţă), D V(f.114 d.u.p.), Ş M(f.115-116 d.u.p. şi f.40 dosar instanţă), B I(f.106-107 d.u.p. şi f.42 dosar instanţă) a rezultat că inginerul G J a fost cel care a insistat cel mai mult ca cei rămaşi să se cinstească să-şi prelungească şederea şi chiar la un moment dat, în jurul orei 1900, când martorul G A şi inculpatul C G au solicitat celor prezenţi să plece, sens în care s-au urcat în maşină şi au pornit-o, „G J a refuzat să meargă spunând că «noi n-o să avem inima să-l lăsăm acolo »” (f.106 d.u.p.)

În jurul orelor 2200- 2230, toţi cei prezenţi în bar au hotărât să plece către comuna Fălciu, astfel că lângă şoferul C G au urcat în ordine B I, G A, B N şi G J, acesta din urmă lângă portiera din dreapta a cabinei autocamionului.

În timp ce se deplasau de D.J.244 A pe traseul de drum Vutcani- Poşta Elan, la aproximativ 1,5 km de satul Vutcani, în dreptul satului Poşta Elan, numiţii G J şi B N au căzut din cabina autocamionului şi, lovindu-se de marginea carosabilului, s-au accidentat mortal.

În ceea ce priveşte pe defunctul G J, din raportul de expertiză medico-legală nr.175/N din 7.10.2005 a serviciului Medico-Legal Judeţean Vaslui(f.80-82 d.u.p.) a rezultat că moartea acestuia a fost violentă, ea s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute, survenite ca urmare a unui politraumatism, cu fracturi multiple(costale, coloană vertebrală) şi rupturilor multiple de organe interne( de plămâni cu hemotorax secundar, ruptură de ficat cu hemoperitoneu secundar), accident de trafic rutier, leziunile s-au putut produce prin mecanismul de cădere şi comprimare parţială( a regiunii toracale) sub roţile unui autovehicul în mers; între leziunile constatate şi moarte există o legătură de cauzalitate directă necondiţionată; sângele recoltat de la cadavru conţinea 1,75 g%o alcool, concentraţie căreia din punct de vedere clinic îi corespunde o stare de confuzie mintală importantă, dezorientare, ameţeli; umoarea vitroasă conţinea 2,15%o alcool.

Deşi B N nu a decedat pe loc, în noaptea respectivă, fiind condus la Spitalul Judeţean Vaslui iar apoi la Spitalul Clinic de Urgenţă „Sf.Spiridon”Iaşi, acesta a decedat la data de 12.10.2005.

Din raportul de constatare medico-legală nr.S/1485 din 18.11.2005 a IML Iaşi(f.86-88 d.u.p.) a rezultat că moartea numitului B N a fost violentă, ea s-a datorat comei determinate de leziunile meningo–cerebrale grave (hemoragie subarahnoidiană, contuzie cerebrală şi cerebeloasă) produsă în cadrul unui traumatism cranio-cerebral; leziunile traumatice constatate la cadavru pledează pentru producerea lor prin cădere de la înălţime dintr-un vehicul aflat în mişcare, în cadrul unui accident rutier; dat fiind perioada de supravieţuire nu s-au prelevat probe pentru dozarea alcoolemiei la momentul decesului.

După producerea accidentului, la locul faptei au venit organele de poliţie care au procedat la cercetarea locului faptei şi recoltarea de probe biologice de la conducătorul auto C G.

Din buletinul de analiză toxicologică nr.1152/A/7.10.2005 eliberat de Serviciul Medico-Legal Judeţean Vaslui(f.25 d.u.p.) a rezultat că la ora 245, când i s-au recoltat probe biologice, conducătorul auto avea o alcoolemie de 1,90 g%o la prima probă recoltată şi 1,55 g%o la ora 345,la cea de-a doua probă recoltată.

Datorită orei târzii când învinuitului C G i s-au recoltat probe biologice, raportat la ora producerii accidentului, în cauză s-a dispus efectuarea unui calcul retroactiv al alcoolemiei.

Din raportul de expertiză medico-legală nr.531/A/08.11.2006 privind calculul retroactiv al alcoolemiei eliberat de IML Iaşi(f.44-46 d.u.p.) a rezultat că la orele 2200-2230, când cu aproximaţie s-a produs accidentul, învinuitul ar fi avut o alcoolemie cuprinsă între 3,20-3,40 g%o şi aceste valori ar fi putut influenţa conducerea în siguranţă a unui autovehicul.

Totodată în expertiză s-a menţionat că între orele 2200-2230 când s-a produs accidentul, alcoolemia învinuitului se afla pe o pantă ascendentă şi între alcoolemie şi forma de manifestare clinică nu s-au putut da relaţii strict matematice, reactivitatea individului fiind mult diferită,fie printr-o susceptibilitate individuală, fie printr-o toleranţă faţă de alcool.

Întrucât în cursul cercetărilor, învinuitul a declarat că ar fi consumat băuturi alcoolice doar în jurul orelor 1200-1300 când a servit masa, în cauză s-a procedat la efectuarea unui calcul retroactiv al alcoolemiei la ora producerii accidentului, luându-se in considerare şi aceasta situaţie.

Având ca bază declaraţia conducătorului auto, raportul de expertiză medico-legală nr.384/A din 25.08.2006 a IML Iaşi(f.36-38d.u.p.) a concluzionat că ”teoretic învinuitul ar fi realizat la orele 22-2230 o alcoolemie cuprinsă în intervalul 3,60-3,80 g%o, valori la care ar fi fost imposibil să conducă autovehiculul, ceea ce a arătat că în realitate ingeraţia de alcool a avut loc la alte ore decât cele declarate”. Pentru a ajunge la această concluzie, în cuprinsul raportului s-a arătat că „aceste valori calculate sunt foarte mari. La astfel de valori persoana s-ar fi aflat în stare aproape de paralizie şi ar fi fost imposibil să conducă un autovehicul”.

Din certificatul de înmatriculare al autovehiculului marca”Roman” cu număr de înmatriculare implicat în producerea accidentului, depus în copie la dosarul cauzei(f.71 d.u.p.), a rezultat că acest autovehicul este din categoria autospecializată, caroseria este basculantă, transport cereale şi este dotat din fabricaţie, doar cu două locuri.

Astfel, a devenit evident că supraîncărcarea cabinei cu încă trei persoane peste numărul de locuri prevăzut din fabricaţie, asociată şi cu starea conducătorului auto, aflat la volan sub influenţa băuturilor alcoolice, au fost factori care au condus la producerea accidentului susmenţionat.

Astfel, prin faptele sale inculpatul a încălcat dispoziţiile art.148 pct. 2, 3 din H.G.1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de Aplicare a OUG 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, care interzice conducătorului de autovehicul „2.să transporte în autovehicul sau tramvai mai multe persoane decât numărul de locuri stabilite în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare; 3. să transporte persoane în stare de ebrietate pe motocicletă sau în cabina ori în caroseria autovehiculului destinat transportului de mărfuri;”

De asemenea au fost încălcate disp.art.87 al.1 din O.G.195/2002, republicată cu modificările la zi, care prevede ca infracţiune „Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.”

Din raportul de expertiză medico-legală nr.175/N din 7.10.2005 a serviciului Medico-Legal Judeţean Vaslui(f.80-82 d.u.p.) şi din declaraţiile tuturor martorilor care au rămas să consume băuturi alcoolice în barul din satul Vutcani, a rezultat că ambele victime consumaseră alcool. În aces sens s-a reţinut declaraţia martorului B I(f.42 dosar instanţă) potrivit căreia: „Când am plecat G J şi B N se aflau sub influenţa băuturilor alcoolice mai tare decât cei care eram acolo, abia se ţineau pe picioare, noi ceilalţi, eu, G A şi şoferul nu eram în stare avansată de ebrietate.”

În ceea ce priveşte sistemul de închidere a portierei din dreapta a autocamionului, instanţa a reţinut că, deşi acesta suferise anumite modificări, acestea nu erau de natură să afecteze siguranţa circulaţiei întrucât pe de parte, autocamionul avea revizia tehnică făcută trecând deci de controlul efectuat de autoritatea judeţeană în domeniu (f.70 d.u.p.), iar pe de altă parte, potrivit declaraţiilor date de martori, portiera avea acel sistem de închidere de câţiva ani şi niciodată nu s-a deschis singură în mers.

În acest sens, martorul S M a declarat: „Consider că sistemul de închidere de la portiera din dreapta a maşinii din care au căzut cei doi colegi ai noştri nu se putea deschide accidental…pentru a deschide uşa trebuia să bagi mâna între scaun şi portieră, sistemul de închidere fiind mai jos faţă de nivelul scaunului”(f.40 dosar instanţă) iar martorul G A a declarat: „Imediat după accident, după ce cele două persoane au fost transportate la morgă şi spital, noi am mers la sediul poliţiei iar organele de poliţie au testat dacă portiera se închidea corespunzător. Astfel au închis-o şi deschis-o de mai multe ori, au tras de ea, chiar au lovit-o şi s-au împins în ea, pentru a stabili dacă aceasta era posibil să se deschidă în timpul mersului, fără a fi acţionată de vreunul care eram în cabina autocamionului…Eu am folosit acest autocamion în campaniile agricole şi deşi sistemul de închidere nu acea acel mâner, nu am avut niciodată probleme cu acea portieră să se deschidă singură instantaneu.”(f.109-110 d.u.p.).În acelaşi sens a fost şi declaraţia martorului D V (f.114 d.u.p.).

Prin actul de sesizare a instanţei inculpatul a fost trimis în judecată şi pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.37 din Lg.90/1996(actualmente art.38 din Lg.319/2006), reţinându-se că întrucât învinuitul C G era conducător auto profesionist şi se afla în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu, acesta a încălcat şi prev. art.37 din Lg.90/1996 care stipulează că ”Nerespectarea de către orice persoană a măsurilor stabilite cu privire la protecţia muncii, dacă prin aceasta se creează un pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, constituie infracţiune .”

În acest sens au fost invocate prev.art.24 din Lg.90/96, modificată prin Lg.177/2000, care menţionează: constituie accident de muncă ”vătămarea violentă a organismului precum şi intoxicaţia acută profesională, care au loc pe timpul procesului de muncă sau îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, indiferent de natura juridică, în baza căruia se desfăşoară activitatea şi care provoacă incapacitatea temporară de muncă, cel puţin trei zile sau deces”.

Este de asemenea accident de muncă:...”d) accidentul survenit în timpul şi pe traseul normal al deplasării de la locul de muncă la domiciliul şi invers”.

Referitor la acest aspect instanţa a avut în vedere Dosarul de cercetare a evenimentului (f.124-199 d.u.p.) întocmit de către Inspecţia Muncii-Inspectoratul Teritorial de Muncă Vaslui, în care la f.134 s-a reţinut că ”Accidentul mortal suferit de G J şi B N nu este accident de muncă deoarece nu îndeplineşte prev. art.24 din Lg.90/96, republicată şi art.4 din SECŢIUNEA I- « Definiţia şi clasificarea accidentului de muncă », CAP.I-metodologie privind comunicarea, cercetarea, înregistrarea, raportarea, evidenţa accidentelor de muncă şi declararea, confirmarea, înregistrarea, raportarea, evidenţa bolilor profesionale precum şi a celorlalţi indicatori care definesc morbiditatea profesională motivat de următoarele :

-între orele 16.00-22.00, salariaţii nu au îndeplinit sarcini de serviciu aceştia consumînd băuturi alcoolice în comuna Vutcani ;

-la terminarea obligaţiilor de serviciu salariaţii trebuiau să se deplaseze la unitate”.

Totodată instanţa a constatat că, raportat la disp.art.24 al.2 lit.d din Lg.90/1996, este accident de muncă „accidentul survenit în timpul şi pe traseul normal al deplasării de la locul de muncă la domiciliu şi invers”, ori în cauză, situaţia concretă ce se circumscrie accidentului nu poate fi reţinută ca timp şi traseu normal al deplasării de la locul de muncă la domiciliu, întrucât salariaţii au rămas de bună voie, în contra obligaţiilor pe care le aveau faţă de angajator, să consume băuturi alcoolice peste programul de lucru.

Referitor la acest aspect, instanţa a reţinut că programul normal de lucru al salariaţilor era între orele 0800 şi 1600, potrivit adeverinţei depuse la f.63 dosar instanţă fond, sau până la îndeplinirea sarcinilor de serviciu repartizate, fapt care în ziua de 5.10.2005 s-a întâmplat în jurul orei 1530-1600, după cum a rezultat din declaraţiile tuturor martorilor care au participat la îndeplinirea activităţii din acea zi.(f.40-44 dosar instanţă.)

Pentru considerentele indicate, instanţa a constatat că ansamblul factorilor de timp şi mod de desfăşurare a accidentului nu au fost de natură să-l circumscrie în sfera accidentelor de muncă, motiv pentru care a considerat că în cauză nu poate fi reţinută în sarcina inculpatului fapta prev. de art.38 din Legea 319/2006(fostul art.37 din Lg.90/1996) întrucât aceasta nu există din moment ce după ora 16.00 salariaţii care au rămas în bar să consume băuturi alcoolice, nu se mai aflau implicaţi în procesul muncii.

Pentru aceste motive, instanţa l-a achitat pe inculpat cu privire la săvârşirea infracţiunii prev. de art.38 din Lg.319/2006 întrucât fapta nu a existat.

Din ansamblul probelor administrate în cauză, atât în cursul judecăţii cât şi la urmărirea penală, a rezultat că cel din culpa căruia s-a produs accidentul care a condus la decesul numiţilor G J şi B N, a fost inculpatul C G care nerespectând reguli elementare în conducerea autovehiculului a determinat producerea acestui accident. În egală măsură însă, instanţa a reţinut culpa concurentă a victimelor care, prin atitudinea lor de a rămâne peste program să consume băuturi alcoolice şi de a urca, de bună voie, în cabina autocamionului mai multe persoane decât numărul locurilor, supraaglomerând-o, au creat posibilitatea producerii accidentului prin acţionarea din interior a sistemului de închidere a portierei din dreapta autocamionului.

În considerarea celor mai sus-expuse, instanţa a reţinut că fapta inculpatului care, în data de 5.10.2005, având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita prevăzută de lege a condus pe drum public un vehicul cu tracţiune mecanică, a nesocotit prev. art.148 pct.2 şi 3 din H.G.1391/2006, cauzând un accident ce a avut drept consecinţă decesul a două persoane şi care a realizat elementul material al infracţiunii de ucidere din culpă prev. de art.178 al.2, 3, 5 C.pen.

Sub aspectul elementului subiectiv, instanţa a reţinut că inculpatul a săvârşit fapta cu forma de vinovăţie cerută de normele penale amintite, şi anume culpa.

În consecinţă, instanţa a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii amintite.

În vederea stabilirii şi aplicării pedepsei, instanţa a ţinut seama de criteriile de individualizare prev. de art.72 C.pen. Cu referire distinctă la persoana inculpatului şi la gradul de pericol social al faptei, s-a reţinut că inculpatul nu era cunoscut cu antecedente penale, se bucura de o bună reputaţie în societate şi a regretat fapta comisă.

În consecinţă, instanţa urmează l-a condamnat pe inculpat în baza art.178 al.2, 3, 5 C.pen. la pedeapsa de 1an şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, ca urmare a aplicării disp.art.76 lit.d C.pen.

Au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a-c Cpen.

Ca modalitate de executare a pedepsei, a apreciat că scopul acesteia poate fi atins şi prin suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate, instanţa a dispus, în baza art.81 şi art.82 C.pen. suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate, pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 8 luni, care a început să curgă de la data rămânerii definitive a sentinţei, iar în baza art.359 al.1 C.pr.pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.83 C.pen., privind cazurile de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate prin prezenta sentinţă.

Asupra acţiunii civile alăturată celei penale instanţa, având în vedere şi cele expuse mai sus, a reţinut următoarele:

Fapta inculpatului a antrenat răspunderea sa delictuală, în temeiul disp.art.998 C.civ.

Având în vedere faptul că, atât inculpatul cât şi victimele, prin atitudinea lor de a nesocoti obligaţiile avute faţă de angajator, prin rămânerea după program în scopuri personale, respectiv în vederea consumării de băuturi alcoolice, au făcut posibilă producerea acestui accident, în sarcina angajatorului neputând fi reţinute ca întrunite principiile răspunderii comitentului pentru fapta prepusului, instanţa a constatat că în cauză nu poate fi angajată răspunderea delictuală a S.C.R-A S.A. citată în calitate de parte responsabilă civilmente.

Pentru angajarea răspunderii comitentului pentru fapta prepusului, este necesar ca fapta cauzatoare de prejudicii să fi fost săvârşita de către prepus in exercitarea funcţiei încredinţată de către comitent.

În acest sens, comitentul răspunde pentru tot ceea ce prepusul săvârşeşte în cadrul normal al funcţiei ce i-a fost încredinţată, dar şi pentru exercitarea abuzivă a acesteia cu condiţia însă ca între exercitarea abuzivă şi funcţia încredinţată să existe cel puţin o corelaţie necesară iar fapta ilicită să fi fost săvârşită în interesul comitentului sau cel puţin să existe o aparenţă că este săvârşită în interesul acestuia.

Or, în cazul de faţă, din situaţia de fapt reţinută de instanţă aşa cum a rezultat din probatoriu, a rezultat că atât inculpatul cât şi cele două persoane decedate au acţionat în interes personal şi nicidecum în interesul comitentului, aspect ce a rezultat din împrejurarea că după terminarea programului de lucru sau îndeplinirea sarcinilor repartizate, salariaţii societăţii –in acest caz inculpatul si cele doua victime - aveau obligaţia de a se întoarce la sediul societăţii pentru a preda autocamionul şi încărcătura rămasă.

A rezultat aşadar ca activitatea infracţională a inculpatului a fost doar prilejuită de funcţia pe care acesta o ocupa neavând nici o legătură cu exercitarea normală a atribuţiilor ce-i reveneau in funcţia de conducător auto pe care i-o încredinţase comitentul.

În ceea ce priveşte pretenţiile civile formulate de M M, concubina persoanei decedate B N, instanţa a constatat că, deşi aceasta s-a constituit parte civilă cu suma de 20.000 lei reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul material şi 10.000 lei despăgubiri pentru prejudiciul moral, şi în dovedirea prejudiciului suferit a solicitat proba cu doi martori, pe care s-a obligat să-i aducă personal, neindicând adresele acestora, ulterior nici partea civilă şi nici martorii acesteia nu s-au prezentat în instanţă, deşi prin adresă instanţa i-a pus în vedere să se prezinte cu martorii solicitaţi(f.141 dosar ). Faţă de această situaţie instanţa a respins ca nedovedită acţiunea civilă formulată de M M.

Sub aspectul pretenţiilor civile formulate de partea civila G V, care a solicitat suma de 250.000 lei (2,5 miliarde Rol) cu titlul de daune materiale si suma de 100.000 lei(1 miliard Rol) cu titlul de daune morale, instanţa a reţinut că doar o parte din prejudiciile cauzate de inculpat acestei părţi civile au caracter actual, cert şi determinat(determinabil).

Astfel, prin înscrisul depus la f.88 dosar, partea civilă a arătat că soţul ei G J avea un salariu lunar cu 420 lei mai mare decât al său şi având în vedere că acesta urma să iasă la pensie abia peste 8 ani, a solicitat ? din aceasta diferenţa de salariu pentru cei 8 ani de zile până la pensie, respectiv suma de 20.160 lei.

De asemenea, a depus la dosar, f.91-92, chitanţe prin care a dovedit că a achitat o datorie personală a defunctului soţ, după decesul acestuia, în valoare de 6.438 lei, depunând la f.93-96 dosar, titlul executoriu în baza căruia, în calitate de moştenitoare a achitat datoria defunctului.

A depus, totodată, chitanţă doveditoare a achitării contravalorii masteratului fiicei lor după decesul soţului şi chitanţe atestând costul monumentului funerar(f.97-99 dosar).

De asemenea, partea civilă a depus file din registrul de venituri si încasări ale defunctului, arătând că acesta avea teren primit în arendă de la vecini şi obţinea anumite venituri peste cele salariale. Astfel, a arătat partea civilă că de pe terenurile cultivate cu floarea soarelui in anii 2002-2005 defunctul a obţinut in medie anuală suma de 16.016 lei si care, înmulţită cu 8 ani(până când s-ar fi pensionat G J) ar fi condus la un total de 128.128 lei din care ? ar fi aparţinut părţii civile. In acelaşi fel a calculat G V si pentru suprafeţele pe care G J le-ar fi avut in arenda cultivate cu grâu.

În dovedirea susţinerilor, a depus la dosar copii ale calculelor efectuate de defunct in caietul său personal, copii ale titlurilor de proprietate ale persoanelor care aveau teren dat in arenda defunctului si semnături ale acestor persoane.

Totodată, partea civila a solicitat in dovedirea prejudiciului material si moral suferit proba cu martori, fiind audiaţi M A R(f.56-57), A F(f.58) si T M(f.59).

Prin adresa depusa la f.65 dosar, a rezultat că numitul G J nu figura în evidenţele Primăriei com., unde îşi avea domiciliul, ca proprietar de utilaje agricole(tractor, combina etc.) in perioada 1995-2005.

Din analiza actelor depuse la dosar, instanţa a apreciat că în cauză partea civilă a făcut dovada unui prejudiciu material actual, cert si determinat în valoare de 13.000 lei reprezentând cheltuieli de înmormântare, pomeni ulterioare(ce au rezultat din declaraţia martorei A F) şi monumentul funerar(f.98-99) .

In ceea ce priveşte veniturile suplimentare obţinute de defunct din arendarea terenurilor, cu atât mai mult cu cât defunctul nici nu figura în evidenţa ca proprietar de utilaje agricole, instanţa a apreciat că aceste venituri nu se încadrează în categoria celor determinabile din moment ce nu reprezentau o sursa certă, permanenta si determinata de venituri.

Referitor la datoriile personale ale defunctului, instanţa a apreciat că acestea au revenit soţiei defunctului în calitate de moştenitoare a patrimoniului defunctului, cu pasivul si activul existent in patrimoniul defunctului, iar inculpatul nu a putut fi ţinut a răspunde pentru datoriile victimei anterioare momentului decesului.

In acelaşi sens, instanţa a apreciat ca partea civila nu a făcut dovada faptului ca s-ar fi aflat in nevoie, respectiv in întreţinerea defunctului soţ pentru a solicita jumătate din surplusul salarial lunar realizat de acesta pana la vârsta pensionarii.

In ceea ce priveşte contravaloarea masteratului fiicei defunctului, din adeverinţa depusa la f.89 dosar rezulta ca aceasta a făcut demersurile necesare pentru a beneficia de pensie de urmaş, având astfel asigurata o sursa de venituri.

In ceea ce priveşte prejudiciul moral, existenta acestuia este incontestabila si rezulta si din declaraţia martorei T M(f.59), instanţa apreciind ca suferinţa de natura morala cauzata părţii civile G V prin pierderea soţului se ridica la suma de 10.000 lei.

Fata de situaţia mai sus expusa, in temeiul art.346, art.14 C.pr.pen. coroborat cu art.998 C.civ. instanţa a admis în parte acţiunea civilă şi l-a obligat pe inculpat la plata sumei totale de 11.500 lei cu titlul de despăgubiri civile(6.500 lei daune materiale şi 5000 lei daune morale) către G V, instanţa stabilind aceasta suma ca urmare a reţinerii culpei victimei G J in proporţie de 50%.

In cauza a fost citata in calitate de asigurator S.C. Asigurarea Româneasca ASIROM S.A, Sucursala Vaslui întrucât la data de 5.10.2005 S.C. R-A S.A. avea încheiata, pentru autocamionul cu nr., poliţa de asigurare obligatorie de răspundere civila auto seria

Din precizările făcute in scris de S.C. Asigurarea Româneasca ASIROM S.A , Sucursala Vaslui, si depuse la f.80-82, si din analiza disp.art.19 şi art.22 din Ordinului invocat, respectiv nr.3108/2004, a rezultat că in cauza nu a fost vorba despre un accident de circulaţie, nici o persoană nu a fost accidentată de autovehiculul asigurat, si de altfel nici autospeciala nu a prezentat avarii, ci fapta a rezultat ca urmare a neatenţiei şi culpei victimelor care fiind sub influenţa băuturilor alcoolice s-au îngrămădit în cabina autocamionului şi au căzut ca urmare a deschiderii portierei in mers.

Fata de aceasta situaţie, instanţa de fond a reţinut că in cauza nu a fost vorba despre un accident de circulaţie pentru care a fost încheiata poliţa de asigurare de răspundere civila obligatorie, instanţa, constatând ca in cazul de fata S.C. Asigurarea Româneasca ASIROM S.A nu poate fi obligata sa răspundă in calitate de asigurator pentru inculpat, care nu avea încheiată asigurare, şi nici pentru culpa victimelor, motiv pentru care a respins pretenţiile civile formulate in contradictoriu cu aceasta societate de asigurări, inculpatul fiind singurul obligat sa acopere, proporţional cotei sale de culpa, prejudiciul cauzat.

Inculpatul a fost obligat, in temeiul art.191 C.pr.pen. sa plătească cheltuieli judiciare către stat in suma de 400 lei, din care 250 lei in cursul urmăririi penale, stabilite prin rechizitoriu, si 150 lei in cursul judecaţii.

Întrucât la f.86-87 dosar a existat dovada cheltuielilor judiciare efectuate de partea civila G V, în sumă de 1.100 lei, instanţa de fond a admis cererea acesteia de acordare a cheltuielilor judiciare si l-a obligat pe inculpat sa achite acesteia suma de 550 lei reprezentând 50% din cheltuielile efectuate, proporţional culpei reţinute in sarcina inculpatului.

Împotriva sentinţei penale nr.632/26.09.2006 a Judecătoriei Bârlad, în termenul prevăzut de art.363 alin.2 şi 3 Cod procedură penală, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad şi partea civilă G V.

În motivarea apelului declarat, Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad arată că :

În mod greşit instanţa de fond a pronunţat achitarea inculpatului C G pentru infracţiunea prev. de art.38 din Legea 319/2006 (fost art.37 din Legea 90/1996), soluţie pe care o apreciază ca fiind nelegală.

Instanţa de fond a invocat dosarul de « Cercetare a evenimentului » întocmit de « Inspecţia Muncii » - Inspectoratul Teritorial de Muncă Vaslui – în care, la fila 134 s-a reţinut « Accidentul mortal suferit de G J şi B N nu este accident de muncă deoarece nu îndeplineşte prevederile art.24 din Legea 90/1996 republicată, art.4 Secţiunea I, motivat de următoarele :

- Între orele 1600-2200 salariaţii nu au îndeplinit sarcini de serviciu, aceştia consumând băuturi alcoolice în comuna Vutcani ;

- La terminarea obligaţiilor de serviciu salariaţii trebuiau să se deplaseze la unitate… »

A apreciat Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad că instanţa de fond a motivat că raportat la dispoziţiile art.24 alin.2 lit. « a » din Legea 90/1996 republicată este accident de muncă « accidentul survenit în timpul şi pe traseul normal al deplasării de la locul de muncă la domiciliu şi invers », însă în cauză situaţia concretă, circumscrisă accidentului nu putea fi reţinută ca timp şi traseu normal al deplasării de la locul de muncă la domiciliu. Inculpatul şi însoţitorii săi se aflau în afara orelor de program, care se desfăşoară în intervalul orar 800-1600, sau până la îndeplinirea sarcinilor de serviciu repartizate.

Mai motivează Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad în apelul declarat că instanţa de fond a reţinut în motivare dosarul de « Cercetare a evenimentului » întocmit de Inspectoratul Teritorial de Muncă Vaslui, dar nu a sesizat caracterul contradictoriu al acestuia. Astfel, pe aceeaşi pagină (fila 134) s-a propus şi începerea urmăririi penale faţă de C G pentru infracţiunea prev. de art.37 din Legea protecţiei muncii nr.90/1996, republicată. De fapt, aprecierea că nu este un accident de muncă se referea la cele două victime şi nu la persoana inculpatului.

Pe de altă parte, consideră Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad, instanţa de fond nu a observat că raportat la împrejurările accidentului inculpatul nu se afla în situaţia prevăzută de art.24 lit. « d » din Legea 90/1996, republicată, respectiv « în timpul şi pe traseul normal al deplasării de la locul de muncă la domiciliu şi invers ». Situaţia prevăzută de fapt la art.24 lit. « d » din Legea 90/1996 se referă la un alt gen de împrejurări în care o victimă se deplasează în mod constant şi repetat de la un domiciliu spre acelaşi loc de muncă caracterizat prin stabilitate. După cum a rezultat din lucrările dosarului inculpatul se deplasa din localitatea unde primise sarcina să ducă un transport (Vutcani) spre sediul societăţii care se află în comuna Fălciu. De fapt, inculpatul se afla în situaţia prevăzută de art.24 alin.1 din Legea 90/1996 « în timpul procesului de muncă » sau « în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu », deoarece trebuia să conducă camionul şi încărcătura (grâul rămas) la sediul societăţii, textul de lege neoperând nicio distincţie dacă deplasarea se face sau nu în timpul sau în afara programului de lucru, sau dacă conducătorul a consumat sau nu băuturi alcoolice.

În motivarea apelului declarat se mai apreciază că în mod greşit instanţa de fond nu a obligat partea responsabilă civilmente – SC R-A SA în solidar la plata de despăgubiri, deoarece răspunderea comitentului pentru fapta prepusului se angajează şi în situaţia în care acesta consumă băuturi alcoolice.

Prin apelul declarat împotriva sentinţei penale nr.632/26.09.2007 pronunţată de Judecătoria Bârlad, partea civilă G V a motivat următoarele:

În mod ilegal instanţa de fond a dispus achitarea inculpatului C G pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.38 din Legea 319/2006 şi a apreciat în mod greşit că acesta nu se afla în executarea sarcinilor de serviciu în momentul producerii accidentului. În fapt, inculpatul se deplasa dinspre locul unde efectuase transportul, către sediul societăţii, unde urma să lase autovehiculul, obligaţiile sale de serviciu fiind independente de programul de lucru al victimelor accidentului căci, potrivit foii de parcurs, îndeplinirea sarcinilor sale de serviciu în ziua respectivă erau ca moment terminus ora la care, revenind la sediul societăţii, parca autovehiculul în incinta unităţii. În atare situaţie, aplicabile sunt prevederile art.24 alin.1, iar nu cele ale art.24 alin.2 lit. „d” din Legea 90/1996, căci accidentul a survenit în răstimpul îndeplinirii de către inculpat a obligaţiei sale de serviciu constând în conducerea camionului pe traseul şi în scopul stabilite de societate la începutul zilei de lucru. Mai mult de atât au fost încălcate evident normele de protecţie a muncii, atât de către inculpat (nu a confirmat semnătura pe foaia de parcurs înainte de plecarea în cursă, că autovehiculul este corespunzător din punct de vedere tehnic), cât şi de către societate (instructajul de protecţia muncii s-a realizat necorespunzător, nefiind consemnată data efectuării lui, materialul utilizat şi semnătura persoanei care se pretinde că ar fi beneficiat de instructaj; fişa de angajare nu a fost întocmită de medicul de medicina muncii).

Consideră partea civilă G V că în mod netemeinic instanţa de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă disproporţionat de mică în raport cu gravitatea faptei, de lipsa de sinceritate a inculpatului şi de atitudinea indiferentă a acestuia faţă de familiile celor două victime, fiind de neînţeles şi absolut inacceptabilă coborârea cu mai bine de 3 ani sub minimul special al pedepsei prevăzute de lege, în condiţiile lipsei oricărei circumstanţe atenuante legale şi a unui concurs de circumstanţe judiciare atenuante şi agravante, fără o motivare în fapt care să justifice o asemenea clemenţă:

- în condiţiile în care inculpatul a condus autovehiculului având o alcoolemie extrem de ridicată (1,90 g alcool pur la mia de grame în sânge), acceptând luarea în cabină a unui număr de persoane dublu faţă numărul de locuri şi cunoscând faptul că mecanismul de închidere al portierei era defect (ceea ce a amplificat riscul producerii unui număr mai mare de victime), împrejurări delictuale la care se adaugă abaterile de la normele de protecţia muncii constatate de Inspectoratul Teritorial de Muncă Vaslui, denotă un grad de pericol social al faptei, incompatibil cu pedeapsa aplicată de instanţa de fond şi cu modalitatea de executare a acesteia;

- inculpatul a avut o poziţie nesinceră în faza de urmărire penală şi în cursul cercetării judecătoreşti, minţind în privinţa orei la care a consumat alcool şi a cantităţii ingerate, cu scopul evident al diminuării răspunderii penale; totodată, a încercat să se disculpe în raport cu caracterul improvizat al mecanismului de închidere a portierei, susţinând în mod mincinos că acesta nu permitea deschiderea accidentală în timpul mersului, susţineri infirmate de starea de fapt şi de inspecţia tehnică a autovehiculului;

- inculpatul nu a manifestat nicio compasiune faţă de partea civilă G V şi faţă de familia acestea, necontribuind cu nimic în vederea atenuării suferinţei provocate, măcar în ceea ce priveşte manifestarea unor regrete sincere.

Faţă de latura civilă a cauzei, partea civilă G V, motivează:

În mod ilegal instanţa de fond a respins pretenţiile băneşti formulate împotriva părţii responsabile civilmente, pe considerentul că fapta săvârşită nu constituie accident de muncă, dispoziţie neconformă cu probatoriul administrat în cauză.

În mod netemeinic instanţa a diminuat cuantumul daunelor morale până la o cifră derizorie în raport cu suferinţa încercată prin dispariţia soţului părţii civile, de schimbare a modului de viaţă ca urmare a unei pierderi ireparabile, aceasta fiind nevoită să-şi abandoneze casa şi gospodăria prin mutarea la copii datorită neputinţei de a continua viaţa în singurătate, într-un loc izolat.

Mai consideră partea civilă G V că în mod netemeinic instanţa de fond a respins parte din pretenţiile materiale:

- temeiul de drept al solicitării privind acordarea a jumătate din surplusul financiar realizat de victimă până la vârsta la care aceasta urma să se pensioneze, nu are nicio legătură cu împrejurarea că dacă s-a aflat sau nu în întreţinerea soţului, ci este consecinţa nemijlocită a diminuării confortului avut înainte de dispariţia acestuia, ca efect nemijlocit al acţiunii iresponsabile a inculpatului, fiind un prejudiciu al cărui izvor de drept se află în prevederile Codului civil referitoare la răspunderea civilă delictuală, iar nu în dispoziţiile Codului familiei, cum greşit a apreciat instanţa de fond. Aceeaşi raţiune operează şi în privinţa veniturilor excedentare obţinute de fostul soţ ca urmare a activităţilor desfăşurate în paralel sau peste orele lucrate la societate, fiind recunoscut ca un bun specialist în culturile agricole şi solicitat în acest domeniu de numeroase persoane, cărora le lucra pământul contra cost, astfel cum partea civilă a dovedit şi cu martori, fiind indiferent din acest punct de vedere dacă declasase sau nu la primărie utilajele agricole folosite în procesul de producţie;

- nici până în prezent fiica părţii civile nu beneficiază de pensie de urmaş, cheltuielile suportate de G V achitate din proprie iniţiativă fiind, în parte, imputabile inculpatului şi părţii responsabile civilmente, respectiv jumătate din costuri;

- datoriile personale ale victimei, stabilite prin hotărâre judecătorească, au fost achitate de partea civilă G V, fără a-i reveni vreo obligaţie în acest sens (nefiind vorba de datorie comună), cheltuială pe care aceasta nu ar fi făcut-o dacă soţul acesteia ar fi rămas în viaţă.

Pentru dovedirea motivele de apel, partea civilă G V a

solicitat suplimentarea probatoriului cu acte şi martori.

Tribunalul, examinând actele şi lucrările dosarului în raport cu motivele invocate prin apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad şi de partea civilă G V, precum şi din oficiu conform dispoziţiilor art.371 alin.2 Cod procedură penală, constată că situaţia de fapt reţinută de instanţa de fond corespunde probelor aflate la dosarul de urmărire penală, respectiv:

- proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşe foto (file 4-10),

- proces-verbal de verificare a stării tehnice a autospecialei marca „Roman” 10215 cu numărul de înmatriculare proprietatea SC R-A SA (file 19-22);

- declaraţiile părţilor civile (file 11-13,15);

- buletin de analiză toxicologică (fila 25);

- rapoarte de expertiză medico-legală privind calculul retroactiv al alcoolemiei inculpatului C G (file 36-38, 40-42, 44-46);

- rapoarte de constatare medico-legală (autopsie) privind cadavrele numiţilor G J şi B N (file 80-82, 86-88);

- declaraţii de martori (file 102-103, 104-105, 106-107, 108-110, 111-112, 113-114, 115-116);

- declaraţiile inculpatului C G şi a persoanei cercetate M R (file 91-93, 94-95, 96, 98-99, 100-101);

- copii ale contractelor individuale de muncă privind pe inculpatul C G şi victimele G J şi B N, fişa postului inculpatului C G, foi colective de prezenţă şi a numitului M R (file 53-61, 73-74);

- copii certificat de înmatriculare autospecială marca „Roman” cu numărul de înmatriculare, carte de identitate pentru acelaşi autovehicul, fişă de instructaj privind protecţia muncii;

- foaie de marcul pentru autovehiculul marca „Roman” cu numărul de înmatriculare din ziua de 06.10.2005 (fila 66),

precum şi probelor aflate la dosarul de fond al cauzei, respectiv:

- declaraţia inculpatului C G (file 27-28);

- declaraţiile martorilor Ş M, D V, B I, P A, M R L, M A R, A F, T M, G A (file 40-45, 56-59, 85);

- înscrisuri depuse de SC R-A SA (file 63-75);

- precizări ale SC Asigurarea Românească ASIROM SA (file 80-82);

- acte depuse de partea civilă G V în dovedirea pretenţiilor civile (file 86-138);

- concluzii depuse de partea civilă G V faţă de solicitarea inculpatului C G privind schimbarea încadrării juridice (fila 142);

- concluzii scrise ale părţii responsabile civilmente SC R-A SA (file 143-147, 178-179);

- referat de anchetă socială cu privire la inculpatul C G (fila 148);

- caracterizări ale inculpatului C G şi copii după certificatele de naştere ale copiilor acestuia şi după certificatul de deces al soţiei (file 148-153);

- concluzii scrise ale SC Asigurarea Românească ASIROM SA (file158-159);

Prin Decizia penală nr. 103/A/14.05.2008 Tribunalul Vaslui a admis apelurile declarate de parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad şi partea civilă G V.

Rejudec. cauza au fost majorate pretenţiile civile ale părţii civile G V , respectiv de la 5000 la 10.000 lei daune morale.

A fost obligat asigurătorul SC AsigurareaRomânească SA prin sucursala Vaslui la plata sumelor stabilite cu titlu de despăgubiri civile aşa cum au fost modificate prin această decizie.

Au fost înlăturate din sentinţă dispoziţiile privind respingerea acţiunii civile, exercitate de3 partea civilă G V în contradictoriu cu asigurătorul SC ASIROM SA şi partea responsabilă civilmente SC R-A SA .

Au fost înlăturate din sentinţă dispoziţiile contrare şi menţinute celelalte dispoziţii.

A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor judiciare făcute de partea civilă G V în apel.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs SC ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ SA, partea responsabilă civilmente SC R-A SA şi partea civilă G V.

Prin dec. penală nr.686/18.12.2008 a CA Iaşi au fost admise recursurile formulate de SC ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ SA, partea responsabilă civilmente SC R-A SA şi partea civilă G V, a casat decizia Tribunalului Vaslui şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru soluţionarea apelurilor.

A reţinut CA Iaşi că, Tribunalul nu s-a pronunţat cu privire la cererile formulate de partea civilă G V în sensul că instanţa nu a motivat soluţia adoptată în ceea ce priveşte cererea părţii civile de majorare a pedepsei aplicate inculpatului şi nici cu privire la celelalte capete de cerere ale acţiunii civile formulată de către partea civilă. Apreciind că, este vorba de o omisiune esenţială în se4nsul art.385 ind.9 pct.10 Cod pr. penală, instanţa de recurs a casat integral decizia tribunalului şi a trimis cauza spre rejudecare pentru soluţionarea apelurilor formulate în cauză.

La rejudecare,tribunalul are în vedere situaţia de fapt reţinută de prima instanţă şi motivele de apel aşa cum au fost formulate de Parchetul de pe lîngă Judecătoria Bârlad şi partea civilă G V.

În baza probelor din dosar se reţine că, derularea faptelor, cronologia şi succesiunea acestora este corect descrisă de prima instanţă.

În contextul probelor aflate la dosarul cauzei şi care au fost reţinute de instanţa de fond, tribunalul apreciază că în mod greşit a considerat prima instanţă că nu se poate reţine în sarcina inculpatului C G infracţiunea de nerespectare a măsurilor prev. de art.37 din Legea nr.90/1996. Instanţa a motivat că ansamblul factorilor de timp şi mod de desfăşurare a accidentului nu este de natură să-l circumscrie în sfera accidentelor de muncă. În esenţă, instanţa de fond a reţinut că accidentul a avut loc după încheierea programului de lucru şi după îndeplinirea sarcinilor de serviciu repartizate, fapt care s-a întâmplat în ziua de 05.10.2005 în jurul orelor 1530-1600. Totodată, instanţa a mai reţinut, în acest context, că nu sunt aplicabile nici dispoziţiile art.24 alin.2 lit. „d” din Legea nr.90/1996, republicată, în sensul că accidentul a survenit în timpul şi pe traseul normal al deplasării de la domiciliu la locul de muncă şi invers.

Pentru a aprecia astfel, instanţa de fond a avut în vedere procesul verbal de cercetare întocmit la data de 24.10.2006 de către specialişti din cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Vaslui.

Din cuprinsul acestui proces-verbal, Tribunalul reţine că s-au constatat încălcări ale normelor specifice de securitate a muncii, atât de către angajatul C G, care nu a verificat înainte de plecare starea tehnică a autovehiculului şi nu a luat măsuri pentru ca portierele să fie în stare bună de funcţionare, a transportat în cabina autovehiculului un număr de persoane mai mare (cinci pasageri) decât cel prevăzut în certificatul de înmatriculare al autospecialei , a condus autovehiculul în sânge o alcoolemie de 1,90 g%0 , cantitate de alcool ce nu respectă prevederile Regulamentului rutier, şi nu a consemnat pe foaia de parcurs că autovehiculul corespunde din punct de vedere tehnic, cât şi de către angajatorul, parte responsabilă civilmente, SC R-A SA, care nu a efectuat în mod corespunzător instructajul de protecţia muncii, nu a comunicat operativ către Inspectoratul Teritorial de Muncă Vaslui evenimentul produs şi nu a respectat prevederile art.82 şi art.91 din Normele Generale de Protecţia Muncii-ediţia 2002 cu referire la pregătirea şi instruirea în domeniul protecţiei muncii.

La capitolul sancţiuni contravenţionale aplicate şi propuneri, inspectorii din cadrul I.T.M. Vaslui au propus începerea urmăririi penale în ceea ce-l priveşte pe inculpatul C G, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art.37 din Legea 90/1996.

În concluzie, specialiştii Inspectoratului Teritorial de Muncă Vaslui au apreciat că accidentul mortal suferit de victimele G J şi B N nu este un accident de muncă nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art.24 alin.1 din Legea 90/1996.

Este evident că inspectorii din cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Vaslui s-au referit la două situaţii distincte: încălcarea normelor de securitate a muncii de către inculpatul Cozma Gică, încălcare realizată în condiţiile săvârşirii infracţiunii prev. de art.37 din Legea nr.90/1996 (text în vigoare la acea dată) şi faptul că accidentul mortal suferit de victimele G J şi B N nu a survenit în urma unui accident de muncă. Această din urmă constatare nu influenţează existenţa infracţiunii reţinute prin actul de sesizare al instanţei în sarcina inculpatului C G.

Rezultă din actele dosarului şi în special din contractul individual de muncă, precum şi din fişa postului că inculpatul C G era angajat ca şofer şi avea ca principale atribuţii de serviciu de a asigura buna funcţionare a autovehiculului atât înainte de plecarea în cursă, cât şi în timpul cursei şi să respecte regulile de deplasare pe drumurile publice în conformitate cu Regulamentul rutier în vigoare.

În îndeplinirea acestor atribuţii de serviciu se afla inculpatul atunci când conducea autovehiculul pe care-l avea în primire, pe traseul Vutcani-Fălciu, chiar dacă era în afara programului normal de lucru. La momentul respectiv, se afla în timpul procesului de muncă în sensul art.24 alin.1 din Legea nr.90/1996, iar prin încălcarea normelor de securitate a muncii a determinat producerea accidentului a căror victime au fost G J şi B N.

Fapta inculpatului C G realizează conţinutul infracţiunii prev. de art.37 din Legea nr.90/1996 devenit art.38 din Legea nr.319/2006, act normativ care a abrogat Legea nr.90/1996.

În acest context, este evident faptul că angajatorul SC R-A SA are calitatea de parte responsabilă civilmente şi urmează să răspundă în solidar cu inculpatul C G pentru pagubele pricinuite prin fapta sa.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de apel al părţii civile G V cu referire la latura penală a cauzei, respectiv faţă de temeinicia pedepsei aplicate inculpatului C G, Tribunalul constată că şi acest motiv este fondat.

În mod corect instanţa de fond a reţinut în favoarea inculpatului C G circumstanţele atenuante judiciare prev. de art.74 lit. „a” şi „c” Cod penal, însă, atunci când a dat eficienţă acestor circumstanţe, nu a avut în vedere pericolul social concret al faptelor comise de către inculpat, aşa cum rezultă acest pericol din nivelul extrem de ridicat al alcoolemiei şi din gravitatea încălcării normelor de securitate a legislaţiei muncii, ce au avut ca rezultat moartea a două persoane.

În aceste condiţii, aplicând inculpatului o pedeapsă de 1 an şi 8 luni închisoare cu suspendarea executării, pedeapsă situată aproape de limita minimă permisă de dispoziţiile art.76 lit. „b” Cod penal, instanţa de fond nu a avut în vedere toate criteriile generale de individualizare a pedepsei aşa cum sunt stabilite prin dispoziţiile art.72 Cod penal.

În soluţionarea acţiunii civile formulate de partea civilă G V, în mod corect instanţa a reţinut culpa comună, în procent de 50%, a victimei G J. Victima era inginer, şef de fermă în cadrul SC R-A SA. În această calitate avea autoritate faţă de inculpat, care era conducător auto, dar şi faţă de celelalte persoane care, la iniţiativa şi insistenţele victimei, au rămas să consume alcool la crâşmă. Faţă de rugăminţile martorilor P A, D V, Ş M şi chiar ale inculpatului C G de a pleca din bar, victima G J a sugerat acestora să mai rămână să consume alcool. Însăşi victima a insistat ca inculpatul să permită urcarea în cabina autovehiculului a tuturor celor patru persoane, condiţii care, în mod evident, au favorizat producerea accidentului.

G V s-a constituit parte civilă cu suma de 250.000 lei cu titlu de daune materiale şi cu suma de 100.000 lei cu titlu de daune morale. Instanţa de fond a admis în parte acţiunea şi l-a obligat pe inculpat să-i achite părţii civile suma de 11.500 lei cu titlu de despăgubiri civile, din care 6.500 lei cu titlu de daune materiale şi 5.000 lei cu titlu de daune morale. Instanţa a considerat dovedită suma de 13.000 lei ca reprezentând cheltuieli de înmormântare, pomeni ulterioare şi costul monumentului funerar, din care a acordat părţii civile jumătate, iar daunele morale le-a apreciat la 10.000 lei din care a acordat jumătate din sumă, respectiv suma de 5.000 lei.

Din actele depuse de către partea civilă la dosar şi din declaraţia martorei A F rezultă că cheltuieli făcute de partea civilă cu înmormântarea victimei, pomenile ulterioare şi construirea monumentului funerar au fost de 16.688 lei. Din datele şi dovezile aflate la dosarul cauzei reiese că suma ce trebuia acordată părţii civile era de 8.344 lei.

De asemenea, în mod corect instanţa de fond a reţinut că partea civilă a suferit un prejudiciu moral generat de durerea cauzată de decesul soţului, starea de nesiguranţă şi singurătate care au produs schimbări majore în modul ei de viaţă. Suma solicitată, de 100.000 lei, în a fost mod just apreciată de instanţă ca fiind exagerată, însă înjumătăţirea sumei de 10.000 lei, respectiv acordarea părţii civile doar a sumei 5.000 lei cu titlu de daune morale este insuficientă pentru a compensa suferinţa acesteia. Tribunalul apreciază că acordarea sumei de 10.000 lei părţii civile cu titlul de daune morale reprezintă o justă şi echitabilă compensare a prejudiciului moral suferit.

Prima instanţă a motivat corespunzător de ce nu a acordat părţii civile celelalte pretenţii formulate. Partea civilă a solicitat obligarea inculpatului la plata următoarelor sume:

- suma de 20.160 lei reprezentând ? din veniturile ce le-ar fi împărţit cu partea civilă până la vârsta pensionării victimei (210 lei x 96 luni);

- suma de 6.438 lei reprezentând achitarea de către partea civilă a unei datorii personale a soţului decedat;

- suma de 605 lei reprezentând cota parte ce i s-ar fi cuvenit victimei să o achite pentru susţinerea masteratului fiicei lor, G L ;

- suma de 102.396 lei, venituri realizate din arenda de cultură de către victimă în anii anteriori decesului acesteia, reprezentând ? din partea de care a fost lipsită G V;

În mod corect instanţa nu a acordat aceste sume şi a motivat în mod corespunzător de ce. Astfel:

În ceea ce priveşte datoriile personale ale victimei, acestea alcătuiesc pasivul masei succesorale şi partea civilă, în calitate de moştenitoare a preluat patrimoniul defunctului cu activul şi pasivul acestuia. În această calitate a achitat partea civilă datoria contractată de victimă în timpul vieţii şi care constituia o obligaţie contractată în sensul art.32 lit. „c” din Codul familiei. Totodată trebuie avut în vedere şi faptul că inculpatul nu poate fi ţinut de răspundere pentru datoriile victimei, anterioare momentului decesului.

Contribuţia victimei la plata a ? din taxa de masterat pentru fiica sa este o chestiune eventuală şi, de altfel, în susţinerea motivelor de apel prin avocat, partea civilă a menţionat că nu mai insistă asupra acestui aspect.

Referitor la veniturile suplimentare ce le-ar fi obţinut victima în viitor, de la data decesului şi până la împlinirea vârstei de pensionare, atât din munca suplimentară din agricultură, cât şi din salariu, Tribunalul apreciază că acestea au caracterul unor venituri eventuale. Nu există elemente necesare pentru a le determina certitudinea şi întinderea.

Pe de o parte, salariul şi veniturile suplimentare pe care le-ar fi obţinut victima depind de o multitudine de factori ce nu pot fi determinaţi cu certitudine, cum ar fi: existenţa persoanei, starea de sănătate a acesteia, existenţa locului de muncă, posibilitatea angajatorului de a plăti acelaşi salariu, încheierea unor noi contracte, starea climaterică, etc..

Pe de altă parte, regimul comunităţii de bunuri nu presupune împărţirea în mod egal a veniturilor. Obţinerea unor venituri suplimentare de către victimă presupune o muncă mai susţinută, suplimentară, care poate profita soţului pe durata vieţii acestuia, astfel încât dobândirea unei anumite părţi din venitul suplimentar era justificată. A recunoaşte că acelaşi lucru se poate întâmpla după moartea victimei, înseamnă a transforma o obligaţie morală, a cărei respectare depinde exclusiv de voinţa debitorului, într-o obligaţie sancţionată pe calea unei acţiuni în justiţie.

Urmând acest raţionament juridic, prima instanţă, în mod justificat, a respins pretenţiile menţionate mai sus ale părţii civile apelante.

În mod greşit instanţa a respins pretenţiile civile formulate în contradictoriu cu asigurătorul SC Asigurarea Românească ASIROM SA, acceptând precizările asigurătorului în sensul că, în cauză nu este vorba despre un accident de circulaţie, nicio persoană nu a fost accidentată de autovehiculul asigurat, ci fapta a rezultat ca urmare a culpei şi neatenţiei victimelor.

Aprecierea instanţei de fond este contrară dispoziţiilor art.75 din OUG nr.195/2002 republicată, potrivit cărora „accidentul de circulaţie este evenimentul care întruneşte cumulativ următoarele condiţii:

- s-a produs pe un drum deschis circulaţiei publice;

- a avut ca urmare decesul, rănirea uneia sau mai multor persoane (…);

- în eveniment a fost implicat cel puţin un vehicul în mişcare”.

Este evident că accidentul în urma căruia cele două victime au decedat este un accident de circulaţie; vehiculul implicat în acest accident era asigurat, având încheiată poliţa de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto seria. În acest context, asigurătorul răspunde pentru pagubele produse de asigurat în limitele prev. de anexa 3 lit. „b” din Ordinul nr. 3108/2004 al Preşedintelui Comisiei de supraveghere a asigurărilor.

Pentru aceste considerente şi sub aspectele arătate mai sus, în baza art.379 pct.2 lit. „a” Cod procedură penală, vor fi admise apelurile Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad şi a părţii civile G V, împotriva sentinţei penale nr.632/26.09.2006 a Judecătoriei Bârlad, care va fi desfiinţată în parte, în latura penală şi civilă.

Rejudecând cauza, va condamna pe inculpatul C G, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.37 din Legea nr.90/1996, devenit art.38 alin.1 din Legea nr.319/2006, prin abrogarea legii nr.90/1996 - cu aplicarea art.74 lit.”a”,”c” si 76 lit.”e” Cod penal.

La individualizarea pedepsei în cadrul general prev de art.52 şi 72 Cod penal, vor fi avute în vedere gradul de pericol social concret al faptei comise, datele privind persoana inculpatului, atitudinea acestuia în timpul procesului.

În baza art.33 lit. „a” si 34 lit. „b” Cod penal, va contopi pedepsele aplicate, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art.861 Cod penal va suspenda executarea pedepsei sub supraveghere. Conform art.862 Cod penal va stabili un termen de încercare 5 ani.

Pe durata executării pedepsei urmează a interzice inculpatului drepturile prev. de art.64 lit. a teza a -II - a, b Cod penal în condiţiile prev. de art.71 Cod penal. Conform art.71 alin.5 Cod penal pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei se suspendă executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II – a si b Cod penal.

Pe durata termenului de încercare inculpatul va trebui să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Vaslui desemnat ca organ de supraveghere;

b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă si orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum si întoarcerea;

c) să comunice si să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

e) să nu conducă nici un autovehicul.

O copie a prezentei hotărâri, se va comunica la data rămânerii definitive, la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Vaslui si la Postul de poliţie al comunei Fălciu, judeţul Vaslui.

Va atrage atenţia inculpatului asupra disp. art.864 Cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Urmează a admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă G V în contradictoriu cu inculpatul, partea responsabilă civilmente SC R-A SA si asigurător SC Asigurarea Românească-ASIROM SA.

Va majora de la 6.500 lei la 8.344 lei cuantumul daunelor materiale si de la 5.000 lei la 10.000 lei cuantumul daunelor morale acordate părţii civile apelante G V, stabilind cuantumul despăgubirilor civile la suma de 18.344 lei prin reţinerea unei culpe comune în procent de 50% a inculpatului si victimei G J în producerea accidentului de circulaţie.

Va fi obligat asigurătorul SC Asigurarea Românească – ASIROM SA – prin Sucursala Vaslui, în baza Ordinului nr.3108/2004, în limitele prev. de anexa 3 lit.b, la plata sumelor stabilite, cu titlu de despăgubiri civile aşa cum au fost modificate prin prezenta decizie către partea civilă G V.

Se vor înlătura din sentinţa apelată dispoziţiile privind respingerea acţiunii civile exercitată de partea civilă G V în contradictoriu cu asigurătorul SC Asigurarea Românească – ASIROM SA si partea responsabilă civilmente SC R-A SA.

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei si vor fi înlăturate dispoziţiile contrarii.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lîngă Judecătoria Bîrlad si partea vătămată constituită parte civilă G V împotriva Sentinţei penale nr. 632/26.09.2007 a Judecătoriei Bîrlad, pe care o desfiînţează în parte în latura penală şi civilă.

Rejudecînd cauza;

Condamnă înculpatul C G, cetăţean român, studii şcoală profesională , văduv, 2 copii minori, domiciliat în, fără antecedente penale, la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săv infracţiunii prev de art.37 dîn L.90/1996 – devenit art.38 alîn.1 dîn L.319/2006, prin abrogarea legii nr.90/1996 - cu aplicarea art.74 lit.a,c si 76 lit.e Cod penal.

Înlătură din sentinţa apelată menţiunile privînd achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.a Cod pr. penală cu privire la săvîrsirea acestei înfracţiuni.

Majorează pedeapsa aplicată înculpatului Cozma Gică pentru săvîrsirea înfracţiunii de ucidere din culpă, prev de art.178 al.2,3 si 5 Cod penal cu aplicarea art.74 lit.a,c si 76 lit.b Cod penal, de la 1 an si 8 luni închisoare la 3 ani închisoare.

În baza art.33 lit.a si 34 lit.b cod penal, contopeşte pedepsele aplicate, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art.86 înd.1 Cod penal suspendă executarea pedepsei sub supraveghere .Conform art.86 înd.2 Cod penal stabileşte termen de încercare 5 ani.

Pe durata executării pedepsei interzice inculpatului drepturile prev. de art.64 lit. a teza a -II - a, b Cod penal în condiţiile prev. de art.71 Cod penal. Conform art.71 alin.5 Cod penal pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei se suspendă executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II – a si b Cod penal.

Pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Vaslui desemnat ca organ de supraveghere;

b) să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă si orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum si întoarcerea;

c) să comunice si să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

e) să nu conducă nici un autovehicul.

O copie a prezentei hotărâri, se va comunica la data rămânerii definitive, la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Vaslui si la Postul de poliţie al com. Fălciu, jud.Vaslui.

Atrage atenţia inculpatului asupra disp. art.86 înd.4 Cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă G V în contradictoriu cu inculpatul, partea responsabilă civilmente SC R-A SA si asigurător SC ASIGURAREA ROMÂNEASCĂ-ASIROM SA.

Majorează de la 6.500 lei la 8.344 lei cuantumul daunelor materiale si de la 5.000 lei la 10.000 lei cuantumul daunelor morale acordate părţii civile apelante G V, stabilind cuantumul despăgubirilor civile la suma de 18.344 lei prin reţinerea unei culpe comune în procent de 50% a inculpatului si victimei G J în producerea accidentului de circulaţie.

Obligă asigurătorul SC Asigurarea Românească – ASIROM SA – prin Sucursala Vaslui, în baza Ordinului nr.3108/2004,în limitele prev de anexa 3 lit.b, la plata sumelor stabilite, cu titlu de despăgubiri civile aşa cum au fost modificate prin prezenta decizie către partea civilă G V.

Înlătură din sentinţa apelată dispoziţiile privind respingerea acţiunii civile exercitată de partea civilă G V în contradictoriu cu asigurătorul SC Asigurarea Românească – ASIROM SA si partea resp. civilmente SC R-A SA.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei si înlătură dispoziţiile contrarii.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia .

Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunţare pentru inculpatul intimat Cozma Gică si partea civilă apelantă G V prin mandatar G La si de la comunicare pentru celelalte părţi.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 22.04. 2009.

Preşedinte, Judecător, Grefier,

P.F.N. S.E. G.M.

Domenii speta

Uciderea din culpă

Ucidere din culpa - Rejudecare

Domenii speta

Spete similare

Sentinţă penală - 09.05.2018

Decizie - 30.09.2020

Sentinţă penală - 20.03.2014

Decizie - 21.05.2021

Sentinţă penală - 10.03.2017