Plângere împotriva ordonanţei procurorului de declinare a competenţei în favoarea altui parchet. Obiectul plângerii. Admisibilitate.

Plângere împotriva ordonanţei procurorului

de declinare a competenţei în favoarea

altui parchet. Obiectul plângerii. Admisibilitate.

Sentinţa penală nr.69/P/08.04.2010

Prin cererea nr. 97/103/2010, înregistrată la această instanţă, petentul Bălănescu Adrian Dorin a formulat plângere împotriva ordonanţei procurorului, nr. 738/P/2006 din 30.11.2009 şi a rezoluţiei nr. 3/II-2 din 05.01.2010.

În motivarea plângerii, petentul arată că prin ordonanţa atacată s-a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 143 alin. 2 din Legea nr. 85/2002, a fost disjunsă cauza şi s-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Roman, pentru infracţiunile prevăzute de art. 272 alin. 2, 3 din Legea nr. 31/1990 şi art. 43 din Legea nr. 82/1991, raportat la art. 284 şi art. 291 Cod penal. Soluţia este nelegală şi netemeinică. După încheierea cercetărilor penale sub supravegherea procurorului timp de trei ani, s-a dovedit că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor cercetate şi s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală. Se arată în ordonanţă că pentru infracţiunea prevăzută de art. 143 alin. 2 din legea nr. 85/2002, sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 lit. d Cod procedură penală, iar pentru celelalte fapte se arată că ar exista indicii că s-au săvârşit. Aceste indicii constau în aprecierea expertei Avornicesei Alexandrina Maria care s-a exprimat că petentul este vinovat de săvârşirea unor infracţiuni de fals la legea contabilităţii. Din cuprinsul raportului de expertiză nu rezultă astfel de afirmaţii care, chiar de ar fi, nu pot fi luate în considerare la stabilirea vinovăţiei. Soluţia este nelegală şi sub aspectul disjungerii, deoarece în cauză operează cazul de conexitate prevăzut de art. 34 lit. a Cod procedură penală, motiv pentru care se impunea soluţionarea cauzei pentru toate faptele şi nicidecum disjungerea acestora.

Faţă de motivele arătate, petentul a solicitat admiterea plângerii şi trimiterea cauzei la procuror, în vederea soluţionării acesteia pentru toate infracţiunile pentru care a fost cercetat.

Instanţa, analizând plângerea în raport de dispoziţiile art. 2781 alin. 7 Cod procedură penală, pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, reţine următoarele:

Conform dispoziţiilor art. 2781 alin. 1 Cod procedură penală, partea vătămată sau oricare altă parte interesată poate formula plângerea împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, a ordonanţei sau rezoluţiei de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror.

Textul prevede limitativ care din soluţiile procurorului pot fi deduse controlului judiciar, pe calea plângerii.

În acest text nu sunt prevăzute nici soluţia pronunţată de primul procuror învestit cu soluţionarea plângerii conform art. 278 Cod procedură penală şi nici soluţia de disjungere ori a declinării competenţei efectuării cercetării penale.

Prin urmare, plângerea petentului împotriva rezoluţiei nr. 3/II-2 din 05.01.2010 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ, precum şi plângerea împotriva soluţiei procurorului de disjungere a cauzei şi de declinare a competenţei nu sunt supuse controlului judiciar şi nu pot fi cenzurate pe calea prevăzută de art. 2781 Cod procedură penală.

Instituţia plângerii împotriva rezoluţiei procurorului are ca fundament strict raţiunea de a se verifica, pe cale judecătorească, în ce măsură neînceperea urmăririi penale, clasarea, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale au fost dispuse de către procuror în mod temeinic şi legal. Fiind restrânsă sfera soluţiilor ce pot fi atacate pe calea plângerii doar la cele anterior arătate este evident şi motivul pentru care legiuitorul a prevăzut dreptul de a exercita plângerea doar părţii vătămate sau altei părţi ale cărei interese legitime au fost vătămate.

Cât priveşte ce de al treilea motiv, se reţine că procurorul a dispus ca Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman să efectueze cercetări faţă de petent pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 272 alin. 2, 3 din Legea nr. 31/1990 şi art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 şi art. 291 Cod penal.

Pentru raţiunile anterior expuse şi această soluţie a procurorului este exceptată din prevederile art. 2781 Cod procedură penală. Soluţia prin care procurorul dispune efectuarea de cercetări, pentru a putea stabili dacă se impune sau nu începerea urmăririi penale, nu poate fi cenzurată pe calea prevăzută de art. 2781 Cod procedură penală.

Pentru toate aceste considerente, instanţa apreciază că motivele invocate de petent împotriva ordonanţei procurorului nu sunt fundamentate şi, în consecinţă, plângerea urmează a fi respinsă, conform dispoziţiilor art. 2781 lit. a Cod procedură penală.

Domenii speta

Spete similare