Litigiu de asigurări sociale.

Litigiu de asigurări sociale. Nelegalitatea luării în considerare la calculul drepturilor de pensie a veniturilor salariale brute menţionate în adeverinţe emise de angajator, venituri care cuprind şi sume încasate cu titlu de premii şi prime. Recurs admis.

- Legea nr. 263/2010, art. 165 alin. 1

Curtea reţine că, în forma în care a fost eliberată, specificând veniturile brute aferente perioadei 01.03.1975 - 31.03.2001, venituri care includ şi sumele primite cu titlu de premii şi prime, nu poate fi valorificată la stabilirea drepturilor de pensie, întrucât încalcă prevederile art.165 din Legea nr.263/2010 care stabilesc veniturile utilizate la determinarea punctajului mediu anual până la intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000.

Evidenţiind venitul brut lunar realizat, adeverinţa nu permite identificarea cuantumului sporurilor şi adaosurilor acordate pe lângă salariul tarifar de încadrare, făcând astfel imposibil de verificat corectitudinea punctajului lunar determinat prin decizia de pensie în baza art. 96 şi urm. din Legea nr. 263/2010.

În plus, potrivit art. 165 din Legea nr. 263/2010, punctajele lunare se stabilesc, după caz (respectiv în funcţie de perioadă şi de înregistrările din carnetele de muncă), prin raportare la salariile brute sau nete. Obligarea pârâtei la efectuarea calculului punctajului mediu anual prin utilizarea salariilor brute ar conduce la obţinerea unui rezultat fals, majorat în mod artificial. Procedând astfel, nu s-ar ţine cont de reţinerile efectuate din aceste sume brute.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI – SECŢIA A VII-A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALĂ, DECIZIA NR. 5427 DIN 20.11.2014

Prin sentinţa civilă nr. 3722/27.03.2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, s-a admis acţiunea formulată de reclamantul B.D. în contradictoriu cu pârâta CPMB. A fost obligată pârâta să emită decizie prin care să recalculeze pensia cuvenită reclamantului, începând cu data de 01.11.2012, cu luarea în considerare şi a veniturilor brute atestate de adeverinţa nr. 59509/124.08.2012 emisă de RATB, cu respectarea dispoziţiilor art.165 din Legea nr. 263/2010 şi la plata către reclamant a diferenţei dintre pensia cuvenită şi pensia efectiv încasată, începând cu data de 01.11.2012 la zi. De asemenea, a fost obligată pârâta să emită o decizie, prin care să revizuiască pensia cuvenită reclamantului, începând cu data de 01.03.2010, cu luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 32 ani şi 6 luni şi la plata către reclamant a diferenţei dintre pensia cuvenită şi pensia efectiv încasată, începând cu data de 01.08.2012 la zi, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective. Totodată, a fost obligată  pârâta la plata către reclamant a sumei de 600 lei reprezentând, cheltuieli de judecată, alcătuite din onorariu de avocat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că drepturile de pensie ale reclamantului au fost stabilite iniţial prin decizie emisă de Casa de Pensii, începând cu data de 01.03.2010, cu reţinerea unui stagiu complet de cotizare de 35 de ani (f.9).

În privinţa primului capăt principal de cerere, se reţine că la data de 18.10.2012 reclamantul a solicitat valorificarea veniturilor menţionate în adeverinţa nr.59509/1/24.08.2012 eliberată de RATB, însă această cerere a pârâtului a fost respinsă prin Decizia nr.231452/16.05.2013 (f.56).

Prin promovarea acestui capăt de cerere, reclamantul urmăreşte valorificarea veniturilor brute menţionate în cuprinsul adeverinţei nr.59509/1 din data de 24.08.2012.

Instanţa a constatat că aceste pretenţii ale reclamantului sunt întemeiate.

Astfel, din examinarea adeverinţei invocate de reclamant, rezultă că în perioada 01.03.1975 - 31.03.2001, acesta a beneficiat de venituri brute, altele decât cele indicate în cartea de muncă, pentru perioada lucrată fiind reţinute şi virate contribuţii de asigurări sociale, care nu au fost avute în vedere la momentul calculării pensiei.

Or, în mod nelegal a procedat pârâta la excluderea acestor adaosuri cu ocazia determinării punctajului mediu anual, deoarece veniturile în discuţie au fost corespunzătoare desfăşurării unei activităţi specifice, retribuită în această modalitate.

Legea nr.27/1966 prevedea că plata contribuţiei de asigurări sociale era datorată de angajator şi se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat. Prin art.1 Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuţia pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuţie de 15% asupra câştigului brut realizat de personalul lor salariat. Se observa, aşadar, ca pentru toate aceste sume angajatorii calculau şi virau contribuţii de asigurări sociale, aspect confirmat şi de către angajatorul emitent al adeverinţei din cauza de fată.

În virtutea principiului contributivităţii, consacrat de art.2 lit. c din Legea nr.263/2010, potrivit cărora „sistemul public se organizează şi funcţionează având ca bază principiul contributivităţii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite”.

Conform art.165 alin.2 din aceeaşi lege, la determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin.1 se au în vedere şi sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare, sporuri detaliate în cuprinsul anexei nr.15 la H.G. nr.257/2011.

Prin urmare, ceea ce interesează pentru stabilirea punctajului mediu anual, sunt toate veniturile salariale efectiv încasate, cu privire la care au fost achitate contribuţiile individuale de asigurări sociale, independent de caracterul permanent sau nepermanent al acestor venituri.

Acest principiu este respectat pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, respectiv ulterior datei de 01.04.2001, însă, soluţia trebuie să fie aceeaşi şi în cazul stagiilor de cotizare realizate anterior deoarece, în caz contrar, principiul enunţat ar fi încălcat.

În consecinţă, veniturile suplimentare analizate în cauză trebuie avute în vedere în calculul punctajului mediu anual, pentru ca, pe de o parte, să fie respectat principiul contributivităţii, instituit iniţial de art.2 lit. e din Legea nr.19/2000 şi menţinut de art.2 lit. c din Legea nr.263/2010, conform căruia drepturile de asigurări sociale sunt corelative contribuţiilor de asigurări sociale plătite şi, pe de altă parte, pentru a se da eficienţă dispoziţiilor conform cărora punctajul anual al asiguratului se determină prin împărţirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile şi adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Naţional de Statistică şi Studii Economice.

Prin urmare, ceea ce interesează pentru stabilirea punctajului mediu anual, sunt toate veniturile salariale efectiv încasate, cu privire la care au fost achitate contribuţiile individuale de asigurări sociale, independent de caracterul permanent sau nepermanent al acestor venituri.

Aşa fiind, în condiţiile în care veniturile suplimentare examinate în cauză au intrat în baza de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale, atunci nu pot fi excluse cu ocazia stabilirii punctajului mediu anual şi, deci, a drepturilor de pensie cuvenite contestatorului.

Valorificarea acestor sume, în calculul punctajului mediu anual, este în concordanţă şi cu dispoziţiile art.165 din Legea nr.263/2010, deoarece incidenţa acestora se analizează prin coroborare cu dispoziţiile art.2 lit. c din Legea nr.263/2010.

Totodată, astfel cum a statuat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în decizia 19/2011, dată asupra recursului în interesul legii, neluarea în considerare a unor sume care au constituit baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivităţii, având ca finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor (drepturi de pensie calculate conform contribuţiei de asigurări sociale) şi crearea unei discriminări între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior şi ulterior intrării în vigoare a Legii nr19/2000, OUG 4/2005 fiind emisă în considerarea atingerii scopului fundamental al înlăturării inechităţilor dintre persoanele pensionate sub imperiul Legii 3/1977, în raport de cele pensionate sub imperiul legii noi, Legea 19/2000, în ceea ce priveşte cuantumul acestor drepturi.

În privinţa celorlalte venituri suplimentare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis un nou recurs în interesul legii, Decizia nr.19/2012, obligatorie pentru instanţă potrivit art. 3307 alin. 4 din Codul de procedură civilă, în care se statuează  că „În interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 2 lit. e) şi art.164 alin. (2) şi (3) din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi pct. V din anexă la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, sporurile şi alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislaţiei anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverinţele eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare, şi pentru acestea s-a plătit contribuţia de asigurări sociale”.

Concluziile acestor recursuri în interesul legii rămân pe deplin valabile şi sub imperiul Legii nr.263/2010, care menţine acelaşi principiu al contributivităţii şi se poate reţine că pentru a se lua în considerare astfel de venituri în stabilirea cuantumului pensiei, este necesar ca pentru acestea să fi fost nu numai obligatorie a se reţine contribuţia de asigurări sociale, dar să se fi şi reţinut efectiv CAS-ul de către angajator.

Fata de considerentele de fapt şi de drept expuse, instanţa a admis acest capăt de cerere, a obligat pârâta să emită o decizie, prin care să recalculeze pensia cuvenită reclamantului, retroactiv, începând cu data de, 01.11.2012 (adică cu luna următoare celei în care a fost depusă cererea de valorificare a adeverinţei în discuţie), cu luarea în considerare şi a veniturilor brute atestate în adeverinţa nr.59509/1 din data de 24.08.2012 eliberată de RATB.

Întrucât adeverinţa nr.59509/1/24.08.2012 eliberată de RATB cuprinde venituri brute pentru perioada 01.03.1975 - 31.03.2001, iar potrivit art.165 alin.1 lit. b din Legea nr.263/2010 „La determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel:  b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991”, pârâta urmează a valorifica veniturile suplimentare indicate în adeverinţă potrivit distincţiilor prevăzute de art.165 din Legea nr.263/2010.

Deoarece dreptul beneficiarului prestaţiei de asigurări sociale este de a încasa pensia în cuantumul legal cuvenit, corelativ obligaţiei pârâtei de a face plata acestui drept conform art.18 lit. e din H.G. nr.118/2012, rezultă că prin plata unei pensii cu o valoare mai mică decât cea cuvenită, ca urmare nevalorificării adeverinţei, în patrimoniul reclamantului s-a înregistrat un prejudiciu constând în diferenţa dintre pensia cuvenită şi cea efectiv încasată.

În consecinţă, instanţa a obligat pârâta la plata diferenţelor de drepturi de pensie cuvenite conform prezentei hotărâri începând cu data de 01.11.2012, până la zi.

În privinţa celui de-al doilea capăt principal de cerere, se reţine că drepturile de pensie ale reclamantului fost stabilite iniţial prin decizie emisă de Casa de Pensii, începând cu data de 01.03.2010, cu reţinerea unui stagiu complet de cotizare de 35 de ani (f.9).

Reclamantul solicită emiterea unei noi decizii de pensionare, prin care să-i fie recunoscut un stagiu complet de cotizare de 32 ani şi 6 luni, potrivit dispoziţiilor Anexei 3 din Legea nr.19/2000.

Instanţa a constatat că pretenţiile deduse judecăţii sunt întemeiate şi cu privire la acest capăt de cerere.

Astfel, întrucât drepturile de pensie ale reclamantului au fost deschise începând cu data de 01.03.2010, instanţa reţine că stagiul său complet de cotizare urmă a fi calculat potrivit dispoziţiilor Anexei nr.3 din Legea nr.19/2000, astfel cum se prevede şi în decizia nr.4/2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, într-un recurs în interesul legii, care este obligatoriu pentru instanţe în temeiul art.3307 alin.4 C. pr. civ. Prin urmare, stagiul complet de cotizare este în cazul reclamantului, care a ieşit la pensie în lună martie 2010, de 32 ani şi 4 luni potrivit Anexei nr.3 din Legea nr.19/2000.

Pentru considerentele expuse, instanţa a admis al doilea capăt principal de cerere şi a obligat pârâta să emită o decizie, prin care să revizuiască pensia cuvenită reclamantului, începând cu data de 01.03.2010 (data deschiderii drepturilor la pensie, faţă de faptul că astfel se respectă termenul de prescripţie de trei ani anterior depunerii cererii), cu luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 32 ani şi 6 luni.

Întrucât dreptul beneficiarului prestaţiei de asigurări sociale este de a încasa pensia în cuantumul legal cuvenit, corelativ obligaţiei pârâtei de a face plata acestui drept conform art.18 lit. e din H.G. nr.118/2012, rezultă că prin plata unei pensii cu o valoare mai mică decât cea cuvenită, ca urmare a valorificării unui stagiu complet de cotizare eronat, în patrimoniul reclamantului s-a înregistrat un prejudiciu constând în diferenţa dintre pensia cuvenită şi cea efectiv încasată începând cu data de 01.03.2010, la zi, sume ce vor fi actualizate cu rata inflaţiei la data plăţii efective.

În ceea ce priveşte actualizarea sumelor în funcţie de indicele de inflaţie, aceasta are rolul a repara prejudiciul creat reclamantului prin eventuala devalorizare a monedei, în scopul unei reparări integrale a prejudiciului produs.

În baza art.274 C.pr. civ., întrucât prin admiterea cererii pârâta este cea care a căzut în pretenţii, a fost obligată la plata sumei de 600 lei către reclamant, reprezentând cheltuieli de judecată alcătuite din onorariu de avocat, dovedite prin chitanţa depusă de reclamant la dosar (f.7).

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs motivat în termen legal recurenta CPMB.

Prin motivele de recurs formulate a arătat că  hotărârea instanţei de fond este criticabila sub aspectul analizării probelor din dosarul cauzei.

Prin obligarea Casei de pensii la recalcularea drepturilor de pensie cu valorificarea şi a veniturilor brute menţionate în adeverinţa nr.59509/1/24.08.2012 emisă de RATB, presupune că pe lângă veniturile deja valorificate de subscrisa aşa cum rezultă din buletinul de calcul depus la dosarul cauzei să ia  în calcul şi acest salariu realizat.

Sentinţa instanţei de fond este lipsită de temei legal fiind dată cu aplicarea greşita a legii (motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. pr. civ.) întrucât prin obligarea recurentei la valorificarea veniturilor atestate de adeverinţa nr.59509/1/24.08.2012 se încalcă prevederile art.2 din Decretul 389/1972, potrivit căruia: „Contribuţia pentru asigurările sociale de stat nu se datorează asupra sumelor reprezentând: drepturile plătite asiguraţilor din fondurile asigurărilor sociale de stat; drepturile plătite potrivit dispoziţiilor legale în cazul desfacerii contractelor de muncă; diurnele de deplasare, detaşare şi indemnizaţiile de transferare; drepturile de autor sau de colaborator extern; retribuţiile pentru executarea de lucrări sau pentru prestarea de servicii pe bază de contracte civile ori pentru alte categorii de lucrări care nu au la baza contracte de munca reglementate, ca atare, prin legislaţia muncii; premiile acordate de unităţile economice din beneficiile realizate."

Prin adeverinţa nr. 71301/1/16.10.2012 depusă de reclamant la dosarul cauzei, se precizează că primele sunt incluse în venitul brut menţionat în adeverinţa nr.59509/1/24.08.2012, ori prin obligarea  recurentei la valorificarea venitului brut din adeverinţa nr.59509/1/24.08.2012, instanţa dispune cu încălcarea prevederilor art.2 din Decretul nr.389/1972 şi implicit cu încălcarea principiului contributivităţii.

Recurenta a apreciat că în forma în care a fost emisă adeverinţa nr.59509/1/24.08.2012, în condiţiile în care nu se poate observa ce sume din venitul brut reprezintă prime, aceasta nu poate fi valorificata de către CPMB.

Faţă de aceste aspecte,  recurenta solicită recursului aşa cum a fost formulat şi modificarea în parte a sentinţei civile nr. 3722/27.03.2014 în sensul respingerii capătului de cerere privind valorificarea adeverinţei nr.59509/1/24.08.2012.

Neatacarea sentinţei astfel cum a fost pronunţata poate avea ca efect încălcarea prevederilor art. 1345 şi urm. Cod civil, conducând la îmbogăţirea fără justa cauza a reclamantului.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea reţine următoarele:

Criticile recurentei se referă exclusiv la admiterea cererii de valorificare a veniturilor brute atestate de adeverinţa nr. 59509/124.08.2012 emisă de RATB.

Din analiza adeverinţei respective, completată cu adeverinţa nr.71301/1/16.10.2012 emisă de RATB, prin raportare la dispoziţiile legale incidente, Curtea constată că susţinerile recurentei sunt fondate, în cauză fiind incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

Astfel, adeverinţa nr.59509/1/24.08.2012 eliberată de RATB atestă faptul că intimatul-reclamant a beneficiat de venituri brute, în cuantumul detaliat în adeverinţă, în perioada 01.03.1975 - 31.03.2001, venituri pentru care societatea a plătit CAS conform Decretului nr.389/1972, aşa cum se prevede expres.

Adeverinţa menţionată nu detaliază din ce se compun aceste venituri brute, dar la dosar a fost depusă în copie şi adeverinţa nr.71301/1/16.10.2012 emisă de RATB, la cererea intimatului pentru eliberarea unor informaţii suplimentare cu privire la adeverinţa iniţială nr.59509/1/24.08.2012, în care fostul angajator arată că venitul brut menţionat în aceasta din urmă a fost alcătuit din ore lucrate, ore de noapte, ore sâmbătă şi duminică, ore suplimentare, spor vechime, spor muncă grea, contravaloarea concediului de odihnă, prime concediu şi prime.

Curtea reţine că, în forma în care a fost eliberată, specificând veniturile brute aferente perioadei 01.03.1975 - 31.03.2001, venituri care includ şi sumele primite cu titlu de premii şi prime, nu poate fi valorificată la stabilirea drepturilor de pensie, întrucât încalcă prevederile art.165 din Legea nr.263/2010 care stabilesc veniturile utilizate la determinarea punctajului mediu anual până la intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000.

Evidenţiind venitul brut lunar realizat, adeverinţa nu permite identificarea cuantumului sporurilor şi adaosurilor acordate pe lângă salariul tarifar de încadrare, făcând astfel imposibil de verificat corectitudinea punctajului lunar determinat prin decizia de pensie în baza art. 96 şi urm. din Legea nr. 263/2010.

În plus, potrivit art. 165 din Legea nr. 263/2010, punctajele lunare se stabilesc, după caz (respectiv în funcţie de perioadă şi de înregistrările din carnetele de muncă), prin raportare la salariile brute sau nete. Obligarea pârâtei la efectuarea calculului punctajului mediu anual prin utilizarea salariilor brute ar conduce la obţinerea unui rezultat fals, majorat în mod artificial. Procedând astfel, nu s-ar ţine cont de reţinerile efectuate din aceste sume brute.

Mai mult, în absenţa arătării actului normativ/contractual în baza căruia au fost acordate aceste sporuri, nu se poate verifica dacă aceste sume au fost incluse în totalitate în fondul de salarii şi au constituit baza reţinerii şi virării contribuţiei de asigurări sociale.

Sub acest aspect, Curtea constată că angajatorul menţionează că, pentru sumele atestate de adeverinţă, a reţinut şi virat contribuţia la asigurări sociale potrivit Decretului nr.389/1972.

Potrivit art. 1 din Decretul nr. 389/1972, cu privire la contribuţia pentru asigurări sociale de stat, se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuţie de 15% asupra câştigului brut realizat de personalul lor salariat. Prin Lega nr. 49/1992 pentru modificarea si completarea unor reglementări din legislaţia de asigurări sociale a fost modificat şi completat art. 1 alin.1 din Decretul nr. 389/1972 stabilindu-se contribuţia de asigurări sociale în cuantum de 25% asupra câştigului brut.

Dar, potrivit art.2 din Decretul nr. 389/1972, contribuţia pentru asigurările sociale de stat nu se datorează asupra sumelor reprezentând: drepturile plătite asiguraţilor din fondurile asigurărilor sociale de stat; drepturile plătite potrivit dispoziţiilor legale în cazul desfacerii contractelor de muncă; diurnele de deplasare, detaşare şi indemnizaţiile de transferare; drepturile de autor sau de colaborator extern; retribuţiile pentru executarea de lucrări sau pentru prestarea de servicii pe bază de contracte civile ori pentru alte categorii de lucrări care nu au la bază contracte de muncă reglementate, ca atare, prin legislaţia muncii; premiile acordate de unităţile economice din beneficiile realizate.

Or, prin adeverinţa nr.71301/1/16.10.2012 emisă de RATB, fostul angajator a arătat că în cuantumul salariilor brute atestate de adeverinţa nr.59509/1/24.08.2012 intră şi prime, sume care făceau parte din sistemul premial, pentru care angajatorul nu plătea contribuţia la asigurările sociale, aceste sume nefăcând parte din baza de calcul a pensiei.

În condiţiile în care nici adeverinţa nr.59509/1/24.08.2012 şi nici adeverinţa completatoare nr.71301/1/16.10.2012 nu detaliază care este cuantumul exact al elementelor componente(salariul tarifar, sporuri, adaosuri, prime) ale salariului brut, iar angajatorul specifică faptul că a plătit contribuţia conform Decretului nr.389/1972, Curtea nu poate stabili exact ce parte din cuantumul brut a făcut parte din baza de calcul a contribuţiei la asigurări sociale, în cuantumul acestuia fiind incluse şi primele exceptate de la plata CAS şi nici nu poate verifica pe baza buletinului de calcul dacă sumele respective au fost corect valorificate, motiv pentru care, în forma în care a fost eliberată, adeverinţa nu poate fi luată în considerare la stabilirea drepturilor de pensie ale intimatului.

Valorificarea eventualelor venituri suplimentare incluse în adeverinţă este posibilă doar prin atestarea acestora în forma solicitată de lege (Anexa nr. 5 la Normele de punere în aplicare a Legii nr. 263/2010, art. 6), din care să rezulte că aceste drepturi salariale suplimentare au fost incluse în salariul de bază brut, că bugetul asigurărilor sociale a fost alimentat cu contribuţia de asigurări sociale plătită de către angajator, aferentă veniturilor salariale suplimentare, aşa cum s-a reţinut şi în decizia pronunţată de ICCJ în interesul legii, nr. 19/2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 824/22.11.2011, ale cărei considerente se menţin, prima instanţă făcând trimitere chiar la aceasta.

Dar, Înalta Curte a reţinut că apariţia Legii nr. 19/2000 a dus la crearea unui sistem de asigurări sociale de tip nou, construit în jurul unui principiu fundamental, şi anume că orice element salarial, efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul şi/sau angajatorul (în funcţie de reglementarea în vigoare) au/a achitat statului contribuţii de asigurări sociale trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.

Astfel fiind, în acord cu Decizia nr. 736 din 24 decembrie 2006 a Curţii Constituţionale, instanţelor judecătoreşti, în exercitarea deplinei jurisdicţii în fapt şi în drept, le incumbă atributul exclusiv al verificării împrejurărilor dacă, potrivit legislaţiei anterioare, s-au încasat sau nu contribuţii de asigurări sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual şi dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul al pensiilor, acestea constituind probleme de fapt şi de aplicare a legii în cazuri concrete individuale.

Curtea s-a pronunţat în sensul luării în considerare a sumelor care au constituit baza de calcul al contribuţiei de asigurări sociale, cu respectarea principiului contributivităţii, dar prima instanţă era chemată să verifice dacă adeverinţa invocată de  reclamant cuprinde astfel de venituri.

Cum angajatorul specifică expres că a plătit contribuţiile la asigurări sociale conform Decretului nr.389/1972, iar din adeverinţa nr.71301/1/16.10.2012 rezultă că salariile brute includeau şi prime pentru care nu se datorau contribuţiile respective, potrivit legislaţiei în vigoare, respectiv art.2 din Decretul nr. 389/1972, fără a putea stabili diferenţa dintre aceste prime şi restul veniturilor, deoarece adeverinţa nu detaliază cuantumul exact al fiecărui element salarial, Curtea reţine că respectiva adeverinţă nu putea fi valorificată în calculul drepturilor de pensie, în mod corect prin Decizia nr. 231452/16.05.2013 fiind respinsă  de către casa de pensii cererea intimatului în acest sens.

În consecinţă, nu sunt întemeiate nici pretenţiile accesorii ale reclamantului cu titlu de diferenţe rezultate din recalcularea pensiei cu valorificarea acestei adeverinţe..

Faţă de aceste considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentinţa recurată în sensul că va respinge pretenţiile referitoare la valorificarea veniturilor din adeverinţa nr.59509/1/24.08.2012 emisă de RATB ca neîntemeiate, menţinând celelalte dispoziţii privind obligarea pârâtei să emită o decizie, prin care să revizuiască pensia cuvenită reclamantului, începând cu data de 01.03.2010, cu luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 32 ani şi 6 luni şi să plătească diferenţa dintre pensia cuvenită şi pensia efectiv încasată, începând cu data de 01.08.2012 la zi, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, precum şi cele referitoare la cheltuielile de judecată.

În temeiul art.274 Cod procedură civilă, având în vedere soluţia ce urmează a se pronunţa, Curtea va respinge pretenţiile intimatului având ca obiect plata cheltuielilor de judecată în recurs.

Domenii speta

Spete similare