Termenul de introducere a acţiunilor pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, precum şi pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale prevăzute de art. 79 şi 80.

Acţiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, precum şi pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale prevăzută de art. 79 şi 80 poate fi introdusă de administratorul judiciar/lichidator în termen de 1 an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului cauzal, dar nu mai târziu de 16 luni de la data deschiderii procedurii.

Termenul de 16 luni la care face trimitere legiuitorul vizează perioada rezonabilă în interiorul căreia cei îndreptăţiţi să facă investigaţiile necesare în vederea aprecierii dacă se impune sau nu formularea unor astfel de acţiuni şi acest termen nu poate fi prelungit sine die până la închiderea procedurii.

Termenul de 1 an care curge de la momentul stabilit pentru întocmirea raportului cauzal, legiuitorul ESTE un termen procedural, de decădere.

Termenul de decădere nu este susceptibil de întrerupere, suspendare, repunere în termen, astfel încât cererea de repunere în termenul de formulare a acţiunii în anularea ( revocarea) actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor nu este admisibilă.

Prin sentinţa nr. 181 din data de 04.02.2014, Tribunalul Dolj – Secţia a II-a Civilă a respins cererea de repunere in termen, formulată de lichidatorul judiciar ECSPRL, desemnat să administreze procedura insolvenţei debitoarei SCQCSRL.

A admis excepţia tardivităţii formulării acţiunii .

A respins acţiunea formulată de lichidatorul judiciar ECSPRL, desemnat să administreze procedura insolvenţei debitoarei SCQCSRL în contradictoriu cu pârâţii SCQCSRL prin administrator special CEM, ACSRL şi MPFYSRL  ca tardiv introdusă.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 81 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 acţiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor (…) poate fi introdusa de administratorul judiciar în termen de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut de art. 20 alin 1 lit. b , dar nu mai târziu de 16 luni de la data deschiderii procedurii.

Acţiunea nu poate fi depusa mai târziu de 16 luni de la data deschiderii procedurii indiferent care este motivul nedepunerii raportului în termenul stabilit de judecătorul sindic.

In privinţa naturii termenului de 1 an pentru introducerea acţiunii instanţa şi-a însuşit opinia doctrinei care în mod unitar a considerat ca acesta este un termen de decădere, adică un termen procedural, dat fiind specificul legii, ca o lege de procedură.

In cazul în care titularul acţiunii nu a promovat acţiunea în termenul de 1 an de la data depunerii raportului, din motive obiective, independente de culpa sa, acesta poate solicita repunerea în termen în condiţiile art. 103 alin 2 Cod de procedura civila, dar în nici un caz acţiunea nu poate fi depusa mai târziu de 16 luni de la data deschiderii procedurii.

In consecinţă, administratorul judiciar putea solicita, în condiţiile art. 103 alin 2 Cod de procedura civila, repunerea numai în termenul de 1 an, nu si in cel de 16 luni, căci acesta are caracterul unui termen limita înlăuntrul căruia acţiunea de anulare a transferului fraudulos trebuie promovată.

In speţă, procedura insolventei a fost deschisa la data de 08 iulie 2010 aşa cum rezultă din încheierea nr. 317/08 iulie 2010 a Tribunalului Dolj, pronuntata în dosarul nr. 8759/63/2010, iar termenul fixat pentru întocmirea raportului prevăzut de art. 20 alin 1 lit. b din Legea nr. 85/2006 a fost stabilit la 30 septembrie 2010, administratorul judiciar depunând raportul la acel termen.

Deci termenul de un an de la data întocmirii raportului se încheia la 30 septembrie 2011 iar termenul de 16 luni s-a încheiat la 08 noiembrie 2011.

Actualul lichidator a fost numit la data de 21 februarie 2012, prin încheierea din aceasta data instanţa luând act de decizia creditorului SCFSA, si dispunând înlocuirea lichidatorului judiciar desemnat provizoriu de către instanţa cu ECSPRLC, însă aşa cum am arătat anterior această împrejurare, ca si demersurile efectuate ulterior de lichidator puteau fi invocate numai daca se solicita repunerea în termenul de 1 an, nu si în cel de 16 luni.

Lichidatorul a formulat cererea privind  anularea actului de transfer de proprietate la data de 30 august 2013 solicitând repunerea în termen în temeiul art. 103 alin 1 Cod de procedura civila cu motivarea ca a fost numit prin încheierea din data de 21 Februarie 2012, deci după expirarea termenului stabilit de lege pentru depunerea acţiunii si ulterior numirii a trebuit sa solicite de la Ministerul sănătăţii o serie de informaţii, având in vedere activitatea principala a societăţii, aceea de farmacie.

Însa, aşa cum s-a arătat lichidatorul poate solicita repunerea numai în termenul de 1 an, nu si în cel de 16 luni, ori la data formulării cererii de repunere pe rol ambele termene erau încheiate astfel ca cererea de repunere pe rol nu este întemeiată.

Cum cererea privind anularea actului de transfer pentru a fost formulata de lichidator la data de 30 august 2013, după expirarea  termenul limita de 16 luni de la data deschiderii procedurii, s-a constatat  ca  aceasta este tardiva.

În consecinţă instanţa, pentru considerentele expuse, a respins cererea de repunere în termen, a admis excepţia tardivităţii formulării acţiunii si a respins acţiunea formulată de lichidatorul judiciar.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul ECSPRLC lichidator al debitoarei SCQ-C SRLC, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivele de recurs, recurentul a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a respins cererea de repunere în termen pentru formularea acţiunii în anularea actelor de transfer patrimonial încheiate de debitoare cu motivarea că termenul de 1 an este un termen de decădere.

În opinia recurentului, în speţă, prezintă relevanţă doar termenul de 16 luni de la data deschiderii procedurii cu privire la care instanţa de fond nu a menţionat natura juridică.

A menţionat recurentul că instanţa de fond nu a specificat în dispozitivul sentinţei motivul respingerii cererii de repunere în termen, însă din considerentele sentinţei recurate reiese faptul că cererea de repunere în termenul de 16 luni este inadmisibilă.

Recurentul consideră că voinţa legiuitorului prin stabilirea termenului de 16 luni a fost aceea de a da posibilitatea părţii care, din motive obiective, ce nu ţin de culpă, nu a îndeplinit un act în termen să formuleze  cerere de repunere în termen.

În susţinerea admisibilităţii cererii de repunere în termen, recurentul a arătat că deschiderea procedurii generale a insolvenţei debitoarei s-a dispus la data de 08.07.2010, trecerea la faliment s-a dispus la data de 03.05.2011,  înlocuirea lichidatorului s-a dispus la data de 21.02.2012,  iar lichidatorul înlocuit a intrat în posesia documentelor de la Ministerul Sănătăţii, respectiv autorizaţiile de funcţionare nr. 6632/EN/2721/01.08.2006; nr. 6632/AV/2251/14.12.2009, nr. 6632/RL/850/02.02.2012, contractele de vânzare cumpărare fond de comerţ nr. 1401/21.10.2009 şi nr. 1163/27.12.2011,  în luna august 2013, astfel încât a formulat cererea de repunere în termen la 29.08.2013.

La data de 17.06.2014 administratorul special CEM a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, deoarece acţiunea în anularea actelor prevăzute de art. 79 şi 80 din Legea nr. 85/2006 şi cererea de repunere în termen au fost formulate tardiv şi nici pe fond nu sunt îndeplinite condiţiile stabilite de art. 80 alin.1lit b din Legea nr. 85/2006.

În cuprinsul întâmpinării a invocat excepţia lipsei de interes, legitim, născut şi actual, întrucât creditorii nu sunt prejudiciaţi.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză, Curtea a reţinut următoarele:

Acţiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, precum şi pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale prevăzută de art. 79 şi 80 poate fi introdusă de administratorul judiciar/lichidator în termen de 1 an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului cauzal, dar nu mai târziu de 16 luni de la data deschiderii procedurii.

Legiuitorul a stabilit pentru introducerea acţiunii în anularea ( revocarea) actelor frauduloase termenul de 1 an cu menţiunea că, cu toate acestea, acţiunea în anulare ( revocare) nu va putea fi introdusă mai târziu de împlinirea unui termen de 16 luni de la data deschiderii procedurii.

Termenul de 16 luni la care face trimitere legiuitorul vizează perioada rezonabilă în interiorul căreia cei îndreptăţiţi să facă investigaţiile necesare în vederea aprecierii dacă se impune sau nu formularea unor astfel de acţiuni şi acest termen nu poate fi prelungit sine die până la închiderea procedurii.

În practică acest termen este privit ca perioadă limită în care actele cu caracter fraudulos se impune a fi identificate.

Cât priveşte termenul de 1 an care curge de la momentul stabilit pentru întocmirea raportului cauzal, legiuitorul a avut în vedere un termen procedural, de decădere, cum corect a apreciat şi instanţa de fond.

Termenul de decădere nu este susceptibil de întrerupere, suspendare, repunere în termen, astfel încât cererea de repunere în termenul de formulare a acţiunii în anularea ( revocarea) actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor nu este admisibilă.

Cazul de împiedicare dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii, prevăzute de 103 Cod procedură civilă 1865, constituie motiv de întrerupere a termenelor procedurale.

Recurentul lichidator a invocat prevederile art. 103 Cod procedură civilă 1865.

Potrivit art. 103 Cod procedură civilă neîndeplinirea oricărui act de procedură atrage  decăderea afară de cazul când legea dispune astfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei, caz în care calea de atac va fi exercitată în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării cu arătarea motivelor împiedicării.

În cererea de repunere în termen partea a invocat numirea sa în calitate de lichidator după trecerea la faliment şi intrarea în posesia documentelor de la Ministerul Sănătăţii, respectiv autorizaţiile de funcţionare nr. 6632/EN/2721/01.08.2006; nr. 6632/AV/2251/14.12.2009, nr. 6632/RL/850/02.02.2012, contractele de vânzare cumpărare fond de comerţ nr. 1401/21.10.2009 şi nr. 1163/27.12.2011,  în luna august 2013.

Aspectele invocate de parte  nu reprezintă împrejurări mai presus de voinţa acesteia, care au împiedicat formularea acţiunii în anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, în contextul în care la data deschiderii procedurii -08.07.2010 cu privire la debitoare s-a numit administrator judiciar.

În concluzie, aspectele invocate nu pot să conducă la repunerea într-un termen care nu este susceptibil de repunere în termen.

Cu privire la excepţia lipsei de interes în formularea acţiunii în anularea actelor de transfer fraudulos, Curtea a apreciat că, în condiţiile în care partea nu a fost repusă în termenul de promovare a unei astfel de acţiuni, excepţia lipsei de interes, ca excepţie de fond, nu poate fi analizată.

Pentru aceste considerente, având în vedere dispoziţiile art. 312 Cod procedură civilă 1865, Curtea a respins recursul ca nefondat

Domenii speta

Spete similare