Judecarea cauzei în contradictoriu cu emitentul actului administrativ. Respectarea principiului disponibilităţii şi principiului contradictorialităţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova la data de 11.11.2013, reclamantul  X, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări Bucureşti, în temeiul art. 84 din O.U.G. nr. 194/2002, a solicitat anularea deciziei emisă de Serviciul pentru Imigrări Dolj, susţinând, în esenţă, că îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de lege pentru a rămâne pe teritoriul României şi că situaţia de fapt şi de drept avută în vedere la data emiterii deciziei atacate este total schimbată.

La data de 19.11.2013, pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive având în vedere că actul administrativ a cărui anulare se cere a fost emis de către Serviciul pentru Imigrări Dolj, precum şi excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată pentru lipsa semnăturii. În măsura în care instanţa va trece peste excepţiile invocate, pârâtul a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată.

În şedinţa publică de la 31 ianuarie 2014, instanţa a dispus emiterea unei adrese către reclamant cu menţiunea de a preciza dacă înţelege să se judece în contradictoriu cu emitentul actului contestat, precum şi cu menţiunea de a semna cererea de chemare în judecată.

În şedinţa publică de la 07.02.2014, s-au pus în discuţia părţilor excepţiile invocate.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi cu prioritate excepţiile invocate, Curtea a reţinut reţine următoarele:

Potrivit art. 248 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, „Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei”.

În cauză, reclamantul a solicitat anularea deciziei emisă de Serviciul pentru Imigrări Dolj, însă prin acţiunea adresată instanţei a solicitat anularea actului în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări.

 Reclamantul a solicitat anularea unui act administrativ emis de către Serviciul pentru Imigrări Dolj, fără a chema în judecată şi această persoană juridică.

În stabilirea conţinutului disponibilităţii, în cazul exercitării unei acţiuni în contencios administrativ, de către oricare dintre titularii legali ai acesteia, trebuie să se aibă în vedere împrejurarea că dreptul administrativ este o ramură a dreptului public, astfel că, pe de o parte, în conţinutul unui raport de drept administrativ substanţial, drepturile, interesele legitime şi obligaţiile particularilor sunt întotdeauna puse în balanţă cu interesul public, iar pe de altă parte, părţile se află într-o poziţie de inegalitate juridică. Această inegalitate nu trebuie să se reflecte însă şi în plan procesual, prin ignorarea principiului „egalităţii armelor”.

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este principiul contradictorialităţii, în virtutea căruia toate elementele procesului trebuie puse în discuţia contradictorie a acelor părţi care se situează pe poziţii diametral opuse, poziţii conferite de calitatea pe care o au de subiecţi ai raportului juridic dedus judecăţii. Respectarea sa presupune în mod obligatoriu ca aceşti subiecţi să aibă posibilitatea reală de a se exprima cu privire la chestiunile de fapt şi de drept supuse judecăţii.

Acest principiu îşi găseşte consacrarea şi în prevederile art. 161 din Legea nr. 554/2004 şi în temeiul cărora instanţa, raportat şi la prevederile art. 22 şi art. 78 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă, este îndrituită să pună în discuţia părţilor citarea în proces a emitentului actului administrativ atacat, respectând astfel şi prevederile art. 24 alin. 1 din Constituţie, care consacră garantarea dreptului la apărare, şi nu în ultimul rând, prevederile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, ce vizează dreptul părţilor la un proces echitabil.

Potrivit art. 161 din Legea nr. 554/2004 „Instanţa de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele sociale interesate sau poate pune în discuţie, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora, precum şi a altor subiecte de drept”.

Potrivit art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 „Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului civil şi cu cele ale Codului de procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice, pe de o parte, şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte”.

Potrivit art. 78 alin 2 din Noul Cod de procedură Civilă „În materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecăţii o impune, judecătorul va pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părţi nu solicită introducerea în cauză a terţului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluţionată fără participarea terţului, va respinge cererea, fără a se pronunţa pe fond.”

Introducerea forţată în cauză, din oficiu, a altor persoane, instituţie cu caracter de noutate legislativă, constituie o derogare de la principiul disponibilităţii părţilor în procesul civil, fiind incidentă numai în cazurile expres prevăzute de lege.

Ca atare, în materie contencioasă, dacă legea nu prevede în mod expres dreptul instanţei de a introduce din oficiu terţi în proces, părţile iniţiale au dreptul să hotărască dacă se vor judeca sau nu în contradictoriu cu persoana arătată de instanţă.

În speţa de faţă, prin întâmpinare, pârâtul Inspectoratul General pentru Emigrări a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, arătând că nu este emitentul actului.

În exercitarea rolului prevăzut de art. 22 din Noul Cod de procedură civilă şi în aplicarea dispoziţiilor art. 161 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 78 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă, în şedinţa publică de la 31.01.2014, instanţa a dispus efectuarea unei adrese către reclamant cu menţiunea dacă înţelege să se judece cu emitentul actului contestat, respectiv Serviciul pentru Imigrări Dolj, însă reclamantul nu a înţeles să răspundă solicitărilor instanţei, astfel încât în şedinţă publică instanţa a pus în discuţie excepţiile invocate.

În situaţia de faţă, principiile enumerate anterior nu-şi pot găsi aplicarea câtă vreme reclamantul nu a înţeles să cheme în judecată pe emitentul actului administrativ atacat, principii de drept a căror aplicabilitate nu este exclusă în cazul exercitării acţiunii în contencios administrativ.

Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârât prin întâmpinare este întemeiată, având prioritate în raport cu celelalte excepţii invocate, atâta timp cât litigiul presupune judecarea cauzei numai în contradictoriu cu emitentul actului administrativ contestat, decizia fiind emisă de către Serviciul pentru Imigrări Dolj, iar pârâtul nu este emitentul actului.

Ca urmare, întrucât pârâtul chemat în judecată nu are calitate procesuală pasivă, instanţa nu mai poate analiza celelalte excepţii invocate şi nici fondul cauzei.

Pentru aceste motive de fapt şi de drept,  Curtea, în temeiul art. 78 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă, a respins contestaţia formulată de reclamant.

Domenii speta

Spete similare