Contestatie la planul de distribuire a fondurilor obtinute din vânzarea bunurilor din averea debitoarei, grevate de ipoteci în favoarea contestatoarei creditoare. Cheltuieli aferente conservarii, administrarii si vânzarii bunurilor respective. Plata remun

SECTIA A II – A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.

Materie: Recurs litigii cu profesionisti.

Procedura insolventei. Contestatie la planul de distribuire a fondurilor obtinute din vânzarea bunurilor din averea debitoarei, grevate de ipoteci în favoarea contestatoarei creditoare. Cheltuieli aferente conservarii, administrarii si vânzarii bunurilor respective. Plata remuneratiilor persoanelor angajate în conditiile art. 10, art. 19 alin. 2, art. 23 si 24 din Legea nr. 85/ 2006 

- art. 121 din Legea nr. 85/ 2006

- art. 10, 19, 23 si 24 din Legea nr. 85/ 2006

Decizia nr. 140/C/08.04.2014 a Sectiei a II –a civila, de contencios administrativ si fiscal a Curtii de Apel Oradea.

Prin Sentinta nr.4130/F/2013, Tribunalul B. a admis în parte contestatia creditoarei Banca I.R. SPA, sucursala B. prin Agentia O.  împotriva Planului de Distributie a fondurilor obtinute din lichidarea activelor debitoarei SC T.F. SRL si a Raportului asupra fondurilor depuse în contradictoriu cu C.I.I. Consilier B.M.,  Primaria comunei M., T.F.O., SC I.I. SRL B., Administratia Finantelor Publice O. în reprezentarea DRFP C.N. si A.D. si pe cale de consecinta:

A modificat în parte Planul de distribuire în sensul ca suma de 4.500 lei distribuita cu titlu de impozit pe venitul microîntreprinderilor sa fie distribuita creditoarei contestatoare în calitate de creditor garantat.

A fost respinsa cererea creditoarei pentru acordarea în favoarea sa a sumelor aferente serviciilor postale, cheltuieli de deplasare, cheltuieli provizionate, impozitul pe cladire pe perioada falimentului, onorariul lichidatorului judiciar pe perioada celor 2 luni.

Examinând contestatia prin prisma motivelor invocate, judecatorul sindic a retinut ca urmare a valorificarii bunului imobil al debitoarei si care a constituit garantia contestatoarei, lichidatorul judiciar a întocmit si a depus la dosar Planul de distribuire rectificativ asupra fondurilor obtinute din valorificarea bunurilor debitoarei si unde au fost distribuite cu titlu de cheltuieli de procedura, conform disp. art. 121, alin.1 din Legea 85/2006, servicii contabile 2000 lei, cheltuieli de deplasare 35 lei, impozit pe cladiri pe perioada falimentului 18.611 lei, 4.500 impozit pe venitul microîntreprinderilor si 2.400 lei onorariul lichidatorului pe doua luni, distribuindu-se în total suma de  90.830 lei, iar diferenta de 59.168,67 lei a fost distribuita contestatoarei în calitate de creditor garantat, conform art.121, alin. 2 din Legea 85/2006.

Legea speciala a insolventei a instituit cadrul general al ordinii platilor creantelor conform disp. art. 123 din Legea 85/2006, iar cu titlu particular în cazul valorificarii bunurilor debitoarei, grevate în favoarea creditorului de ipoteci, gajuri sau alte garantii imobiliare ori drepturi de retentie, a instituit ordinea distribuirii creantelor, conform disp. art. 121, alin. 1, cum de altfel în mod just îsi întemeiaza în drept contestatoarea, contestatia sa.

În acest sens, judecatorul sindic a retinut ca, potrivit art. 121, alin. 1, pct. 1, aplicabil în speta, legiuitorul a stabilit ca rang de plata cu prioritate a taxelor, timbrelor si orice alte cheltuieli aferente vânzarii bunurilor respective, inclusiv cheltuielile pentru conservarea si administrarea acestor bunuri, precum si plata remuneratiilor persoanelor angajate în conditiile art.10, art.19, alin.2, art.23 si 24, urmând ca si ordine categoria creditorilor garantati, pentru creantele nascute înaintea deschiderii procedurii.

În conformitate cu art.23 din Legea 85/2006 în vederea îndeplinirii atributiilor sale, administratorul judiciar sau lichidatorul, va putea desemna persoane de specialitate, remuneratia acestora fiind supusa aprobarii comitetului creditorilor. În acest sens, s-a retinut ca prin procesul verbal al adunarii creditorilor din 19.12.2011 s-a aprobat angajarea unui expert cu un onorariu de 100 lei pe luna si ca urmare, suma distribuita de 2000 lei, cu titlu de servicii contabile s-a efectuat cu respectarea disp. art. 121, alin. 1, pct.1, Legea 85/2006, motiv pentru care s-a respins contestatia creditoarei pentru acest aspect.

În ceea ce priveste sumele distribuite cu titlu de cheltuieli de deplasare, cheltuielile provizionate, în conformitate cu art.127 din Legea insolventei, cu ocazia distribuirii partiale, potrivit pct.4, sunt provizionate rezervele destinate sa acopere cheltuielile viitoare ale averii debitoarei, astfel ca desi a fost valorificat bunul debitoarei, procedura nu a fost închisa, lichidatorul judiciar fiind îndreptatit la plata onorariului fix pâna la închiderea procedurii, astfel ca toate aceste sume de bani au fost distribuite cu respectarea disp. art. 121, alin.1, pct.1 din Legea 85/2006, fiind respinsa ca nefondata contestatia sub acest aspect, cu precizarea ca suma de 35 lei, cu titlu de deplasare pentru individualizarea imobilului si conservarea lui, este una modica, raportat la perioada de 3 ani de administrare a procedurii insolventei.

În ceea ce priveste impozitul pe cladire în conformitate cu art.253 din Codul fiscal, în cazul persoanelor juridice, impozitul pe cladire se calculeaza prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar al cladirii, iar în conformitate cu al.8 al aceluiasi articol se aplica pentru orice cladire detinuta de o persoana juridica aflata în functiune, în rezerva sau în conservare, chiar daca valoarea sa a fost recuperata integral pe calea amortizarii.

Având în vedere ca impozitul pe cladire se datoreaza anual, conform hotarârii Consiliului local, suma de 18.611 lei, cu titlu de impozit pe cladire, reprezinta o creanta nascuta în timpul procedurii si dupa deschiderea procedurii insolventei debitoarei, si reprezinta o cheltuiala pentru conservarea bunului în sensul disp. art. 121, alin.1, pct.1 si de asemenea, se achita cu precadere, în conditiile art.64, alin.6 din Legea insolventei, aspecte fata de care judecatorul sindic a respins contestatia creditoarei ca nefondata, pentru atribuirea acestei sume în favoarea sa în calitate de creditoare garantata.

Referitor la distribuirea sumei de 4.500 lei, cu titlu de impozit pe venitul microîntreprinderilor, conform O.G. 8/2013, o microîntreprindere este persoana juridica româna care la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent realizeaza venituri, care nu a depasit echivalentul în lei a 65.000 EURO.

Debitoarea, aflându-se în insolventa si nedesfasurând activitate, este evident ca nu se încadreaza în cadrul microîntreprinderilor pentru plata impozitului, deoarece nu realizeaza nici un venit, aspecte fata de care, în baza art.122, alin. 3 din Legea 85/2006, a admis în parte contestatia creditoarei si pe cale de consecinta, a modificat în parte planul de distribuire, în sensul ca suma de 4.500 lei distribuita cu titlu de impozit pe venitul microîntreprinderilor, sa fie distribuita creditoarei contestatoare în calitate de creditoare garantata.

Împotriva acestei sentinte a declarat recurs, Banca I.R. SPA, solicitând admiterea recursului ca temeinic si fondat, modificarea în parte a sentintei recurate, în sensul admiterii în totalitate a contestatiei împotriva planului de distributie a fondurilor obtinute din lichidarea activelor debitoarei T.F. S.R.L. si a Raportului asupra fondurilor, cu cheltuieli de judecata pentru urmatoarele motive:

Recurenta  are calitatea de creditor garantat în procedura insolventei privind pe debitoarea T.F. S.R.L., singurul bun aflat în patrimoniul societatii debitoare fiind cel adus în garantia sa, respectiv imobilul situat în comuna M., jud. B..

Întrucât  banii ce formeaza obiectul distribuirii au rezultat în urma valorificarii activului care a constituit garantia sa, distribuirea pretului trebuie sa se faca în conformitate cu prevederile art. 121 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.

Învedereaza faptul ca lichidatorul judiciar a platit în mod nelegal, cu încalcarea disp. art. 121 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, din pretul obtinut din vânzarea garantiei bancii urmatoarele sume: servicii contabile - 2.000 Ron; cheltuieli deplasare - 35 Ron; cheltuieli provizionate - 2.414Ron; impozit cladire pe perioada falimentului-18.611 Ron, onorariu lichidator 2 luni xl.200 Ron/luna - suma nedatorata - ulterior inclusa în cheltuieli provizionate; impozit pe venitul  microintreprinderilor - 4.500 Ron - total: 27.560 Ron.

Potrivit art. 121 din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolventei, „(1) Fondurile obtinute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, grevate, în favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri sau alte garantii reale mobiliare ori drepturi de retentie de orice fel, vor fi distribuite în urmatoarea ordine:

1- taxe, timbre si orice alte cheltuieli aferente vânzarii bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea si administrarea acestor bunuri, precum si plata remuneratiilor persoanelor angajate în conditiile art. 10, art. 19 alin. (2), art. 23 si  24;

2- creantele creditorilor garantati, cuprinzând tot capitalul, dobânzile, majorarile si penalitatile de orice fel, precum si cheltuielile.

Coroborând norma juridica citata cu restul dispozitiilor Legii nr. 85/2006 incidente, în ce priveste procedura de distribuire a sumelor rezultate din vânzarea bunurilor debitorilor supusi procedurii insolventei, respectiv cu dispozitiile art. 122 -126, considera ca prevederile art. 121 din Legea nr. 85/2006 sunt speciale fata de dispozitiile art. 123 si art. 127, aceasta dispozitie legala fiind o reflectare în materia insolventei a dispozitiilor dreptului comun privind drepturile creditorului garantat constatându-se ca, si pe aceasta cale, legiuitorul a înteles sa acorde o protectie speciala creditorului diligent care a constituit o garantie pentru plata creantei sale.

Daca îmbratiseaza opinia lichidatorului judiciar în ceea ce priveste maniera de distribuire a unor sume provenite din vânzarea unui bun garantat în favoarea sa, în speta, protectia pe care legiuitorul a înteles a o acorda acestui creditor garantat NU MAI EXSTA, acesta fiind obligat în opinia lichidatorului judiciar, a suporta concurenta unor creditori care nu au înteles a-si proteja drepturile, si care totusi, ar fi îndestulati cu prioritate fata de ea, ceea ce nu poate fi primit.

Astfel, în cazul vânzarii unui bun al debitorului obiect al unei garantii reale constituite în favoarea unui creditor, fondurile obtinute din vânzarea bunului adus în garantie se distribuie potrivit ordinii de prioritate prevazuta de art. 121 din lege nefiind aplicabile dispozitiile art. 127 din lege, în sensul ca din fondurile obtinute din vânzarea bunului gajat se pot retine doar cheltuielile legate în mod direct de conservarea si vânzarea bunului adus în garantie si cheltuielile legate de onorariul practicianului în insolventa sau a specialistilor angajati de acesta în legatura cu bunul evident (evaluare, spre exemplu) si nu pot fi retinute alte sume de bani, nici chiar cele cu titlu de cheltuieli viitoare.

În acest sens s-a pronuntat si Curtea de Apel O. - sectia Comerciala si de contencios administrativ, prin Sentinta nr. 287/C/25.03.2010.

Prin concluziile puse de catre reprezentantul lichidatorului în fata instantei cu ocazia solutionarii cauzei, s-a sustinut legalitatea planului de distribuire raportat la faptul ca aceste cheltuieli ar fi "CHELTUIELI DE PROCEDURA ".

Instanta, prin sentinta recurata, a admis în parte contestatia, a modificat doar în parte planul de distribuire, respectiv cu privire la suma de 4.500 lei, prevazuta a fi distribuita cu titlu de impozit pe venitul microîntreprinderilor, respingând restul pretentiilor recurentei.

A fost considerata nelegala si netemeinica în parte sentinta recurata, pentru urmatoarele considerente:

- Cât priveste serviciile contabile, instanta a apreciat ca în mod legal au fost prevazute a fi distribuite, întrucât, potrivit dispozitiilor art. 23 din Legea 85/2006, administratorul judiciar poate, în vederea îndeplinirii atributiilor sale, sa desemneze persoane de specialitate, remuneratia acestora fiind supusa aprobarii adunarii creditorilor. Întrucât acest onorariu a fost aprobat de adunarea creditorilor, instanta a apreciat ca aceste cheltuieli se încadreaza la art. 121 alin.l pct.l din Legea 85/2006 si a respins contestatia .

Lichidatorul judiciar asimileaza aceste cheltuieli, cheltuielilor de procedura, sustinând ca ele trebuie platite cu prioritate.

Atât interpretarea instantei cât si  a lichidatorului judiciar nu pot fi primite.

Pe de o parte, nu toate persoanele angajate de catre lichidator în temeiul dispozitiilor art. 23 din Legea 85/2006 se încadreaza în dispozitiile art. 121 alin. l pct. l.

Pe de alta parte, este evident ca nu orice cheltuieli de procedura sunt platite cu prioritate, înaintea creditorului garantat, ci exclusiv acelea care au fost ocazionate cu vânzarea bunului, cu conservarea acestuia sau cu onorariile persoanelor angajate pentru a presta activitati în aceeasi directie, respectiv pentru a face posibila vânzarea sau conservarea bunului. Daca nu ar fi asa, s-ar încuraja prelungirea cu rea-credinta a perioadei de faliment, spre exemplu, doar pentru a se plati servicii contabile, desi acestea nu au nici o legatura cu bunul, ci cu întreaga procedura, si  nu au prioritate la distribuire.

Asadar, considera ca doar serviciile cu evaluarea bunurilor, de exemplu, se încadreaza în textul legal mai sus-mentionat si nu alte servicii, cum ar fi, spre exemplu, cheltuielile legate de evaluarea unor alte bunuri ale debitoarei (daca ar exista o astfel de situatie) sau cele cu tinerea contabilitatii societatii debitoare, care, în mod clar, nu au nici o legatura cu vânzarea bunului adus în garantia sa. Se putea vinde bunul si daca nu se tinea contabilitatea si putea fi si  conservat.

Cat priveste onorariul administratorului judiciar, care a  fost provizionat - în temeiul dispozitiilor art. 127, instanta a apreciat ca acesta trebuia platit, întrucât lichidatorul este îndreptatit la plata onorariului fix pâna la închiderea procedurii. Procedura  nefiind închisa, lichidatorul este îndreptatit la plata  onorariului fix pâna la închiderea procedurii. astfel ca toate aceste sume de bani au fost distribuite cu respectarea art. 121 alin. l pct. l  din lege.

În aceste împrejurari, se mai si  mira ca a primit vreun ban, în conditiile în care nu se va sti exact când se va închide procedura, si  trebuie sa se asigure ca lichidatorul are de unde sa-si ia banii, pâna la închiderea procedurii. Nu conteaza ca creditorii nu iau bani, desi aceasta procedura colectiva este definita ca fiind aceea în care "creditorii recunoscuti participa împreuna la urmarirea si recuperarea creantei lor..." si nu în vederea achitarii onorariului lichidatorului judiciar.

Dupa cum a sustinut si  în fata primei instante, plata onorariului administratorului judiciar se încadreaza în prevederile art. 121 alin. 1 pct. 1 din lege, însa acest onorariu trebuia calculat pentru 39 luni si nu pentru 41 luni, asa cum a procedat lichidatorul judiciar. De altfel, în planul de distribuire, lichidatorul a cuprins la pozitia 10 onorariul datorat, respectiv 54.300 Ron, ulterior, la pozitia 14, mai înscriind înca un onorariu, pentru doua luni, ulterioare planului de distribuire, ceea ce nu poate fi acceptat, fiind nelegala aceasta masura, prejudiciindu-i astfel grav drepturile.

Retinerea din pretul obtinut din vânzarea bunului aflat în garantia ei a sumelor mai sus-mentionate este nelegala.

Prin planul rectificativ depus la dosar, lichidatorul revine, si  "provizioneaza " acest onorariu nelegal, însa si  aceasta operatiune, în opinia sa, cât si a Curtii de Apel O. - sentinta mai sus-mentionata, este nelegala.

Nu se pot face provizioane în temeiul dispozitiilor art. 127 decât daca ramân bani în procedura  din realizarea distribuirilor facute în temeiul dispozitiilor art. 121, daca fondurile provin din vânzarea unui bun grevat de garantii.

Pe de alta parte, lichidatorul a încasat suma de 54.300 lei cu titlu de onorariu în prezenta procedura, iar ea doar suma de 63.6668,67 lei din pretul de 149.998 lei obtinut din vânzarea bunului adus în garantia sa, pe lânga acesti bani, lichidatorul mai prevede înca 2.400 lei, cu titlu de onorariu, pe care îi provizioneaza în temeiul dispozitiilor art. 127, ceea ce este nelegal, sustine recurenta.

- Cât priveste impozitul pe cladire-18.611 lei , în opinia recurentei, nici acesta nu se încadreaza în prevederile art. 121 alin. 1 pct. 1 din lege, deci nu se respecta ordinea de distribuire prevazuta de acest text de lege.

Instanta are însa o alta parere, apreciind ca acest impozit reprezinta " o creanta nascuta în timpul procedurii si  dupa deschiderea procedurii insolventei debitoarei si  reprezinta o cheltuiala pentru conservarea bunului, în sensul dispozitiilor art. 121 alin. l pct. l", motiv pentru care a fost respinsa contestatia.

A fost considerata nelegala hotarârea si eronata interpretarea instantei.

În nici un caz impozitul pe cladire nu poate fi considerat o cheltuiala legata de conservarea bunului. Acesta poate fi conservat indiferent si  fara nici o legatura cu plata sau nu a impozitului pe cladire.

Faptul ca acest impozit ar reprezenta, în opinia instantei, o creanta nascuta pe durata procedurii, nu are nici o relevanta, întrucât aceste creante nascute pe durata procedurii nu se încadreaza în dispozitiile art. 121 alin.l pct.l, daca ele nu au legatura cu vânzarea bunului sau conservarea acestuia. Cu siguranta, impozitul datorat pe anul 2010 nu are legatura cu vânzarea realizata în anul 2013, si  nici cu conservarea bunului.

Prin urmare, în cazul de fata, din fondurile obtinute din vânzarea imobilului grevat de ipoteca în favoarea creditorului Banca I-R Spa-Agentia O., se pot achita, anterior achitarii creantei garantate a bancii, numai cheltuielile prevazute la art. 121 alin. 1, pct. 1 din lege, respectiv: "taxe, timbre si  orice alte cheltuieli aferente vânzarii bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea si administrarea acestor bunuri, precum si  plata remuneratiilor persoanelor angajate în conditiile art. 10, art. 19 alin. 12, art. 23 si 24".

Or, distribuirea întocmita de lichidatorul judiciar nu respecta acest text de lege.

Lichidatorul a înteles a achita din aceasta suma, impozitul pe cladiri, or, fara urma de îndoiala, aceste drepturi nu se încadreaza în prevederile art. 121 alin. 1 pct. 1 din lege, asa încât ele nu se pot retine din pretul garantiei. Ele nu sunt cheltuieli aferente vânzarii bunurilor si  nici legate de conservarea acestora.

Prin urmare, nefiind o suma care sa se încadreze în prevederile art. 121 alin. 1, pct. 1 din lege (cheltuieli aferente vânzarii, cheltuieli de conservare si administrare a acestui imobil ori remuneratia persoanelor angajate în conditiile legii), plata acesteia din pretul garantiei I-R este nelegala si se impune desfiintarea ei.

În primul rând se impune a se preciza ca pentru sumele obtinute din vânzarea activului aflat în garantie, cu ocazia distribuirii trebuie aplicate dispozitiile art. 121 din Legea nr.85/2006, ce sunt exclusiv aplicabile fondurilor obtinute din vânzarea bunurilor grevate cu garantii reale, acest text având caracterul normei speciale fata de prevederile art. 123 din aceeasi lege, ce reprezinta norma generala în caz de distribuire.

Prin urmare, dupa acoperirea cheltuielilor de procedura, se va achita creanta al carei titular este beneficiarul garantiei, în speta creanta recurentei.

Aceleasi critici le aduce si cu privire la sumele prevazute a fi distribuite cu titlu de servicii contabile -2.000 Ron. Aceste servicii contabile nu se includ la art. 121 pct. l, nefiind nici aferente valorificarii bunului si  nici necesare pentru conservarea si  administrarea bunului adus în garantia ei, astfel încât sa aiba prioritate la distribuire.

Aceste servicii contabile, chiar daca au fost aprobate în adunarea creditorilor, cum se arata în întâmpinarea depusa la dosar, au fost facute în interesul tuturor creditorilor, pentru toata "activitatea" societatii - care practic nu a existat, si  nu doar pentru bunul care a facut obiectul vânzarii si  al garantiei, astfel încât nu se justifica achitarea lor cu prioritate.

Aceste cheltuieli nu se includ nici în cadrul remuneratiilor persoanelor angajate în conditiile art. 10, 19 alin. 2 si  art.23, 24 din lege, la care face trimitere art. 121 pct. l. Remuneratiile care se includ sunt cele ale lichidatorului judiciar care s-a si  prevazut spre distribuire si  ale evaluatorului-prevazut la distribuire si  necontestat.

Aceste servicii de contabilitate urmau a fi achitate potrivit art. 123 si  în nici un caz potrivit art. 121 pct. l.

Nici cu privire la cheltuielile de deplasare, nu s-a facut dovada ca acestea au fost ocazionate în scopul vânzarii imobilului, astfel încât sa fie cuprinse la pct. l al art. 121.

Prin urmare, atât planul de distribuire, cât si raportul întocmit în conformitate cu dispozitiile art. 122 din Legea nr.85/2006 sunt întocmite de lichidatorul judiciar cu încalcarea prevederilor art. 121 din Legea nr. 85/2006 si aplicarea gresita a art. 123 din aceeasi lege, în ceea ce priveste plata impozitului pe cladire.

De asemenea, prevederile art. 123 din Legea nr. 85/2006 pot fi aplicabile sumei obtinute din vânzarea activului ipotecat numai în masura în care creanta creditorului garantat ar fi fost complet acoperita, punându-se problema distribuirii sumelor ramase dupa îndestularea recurentei, ceea ce nu este cazul în speta de fata.

Daca s-ar mentine raportul si  planul întocmit de catre lichidator, s-ar ajunge în situatia în care recurenta, creditor garantat, ar ajunge sa primeasca doar 42 % din valoarea încasata în urma vânzarii bunului adus în garantia sa, si peste 25.000 Ron reprezentând, cheltuieli care nu au legatura cu vânzarea si/sau conservarea bunului garantat si  care ar fi trebuit sa i se repartizeze ei,  sa nu-i fie distribuiti ceea ce nu poate fi acceptat.

În drept,  au fost invocate dispozitiile art.121, 123, 127 din Legea insolventei nr.85/2006, art. 304 Cod procedura civila.

Intimata debitoare prin lichidatorul judiciar, prin întâmpinarea depusa la dosar a solicitat respingerea recursului, cu motivarea în esenta ca, sumele ce fac obiectul planului de distribuire sunt legale si justificate, încadrându-se în prev. art. 121 din Legea nr.  85/2006.

Verificând sentinta recurata, prin prisma motivelor de recurs invocate si din oficiu, conform art. 304 rap. la art. 304 ind.1 si 306 Cod procedura civila, pe baza actelor si lucrarilor dosarului, s-a constatat ca aceasta este temeinica si legala.

Potrivit art.121 alin.1 pct.1 din Legea nr.  85/2006, în primul rând, din sumele obtinute ca urmare a vânzarii bunului grevat de o garantie reala se acopera taxele, timbrele si orice alte cheltuieli aferente vânzarii bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea si administrarea acestor bunuri, precum si plata remuneratiilor persoanelor de specialitate angajate de catre judecatorul sindic, administratorul judiciar sau lichidator pe parcursul desfasurarii întregii proceduri, nu numi în cadrul procedurii falimentului, critica privind plata onorariului lichidatorului judiciar fiind neîntemeiata.

În consecinta, înainte de distribuirea oricarei sume catre creditori, se recupereaza cheltuielile ocazionate de îndeplinirea întregii proceduri a insolventei, fie în cadrul procedurii generale în perioada de observatie, pe parcursul desfasurarii reorganizarii, sau în faliment, fie în cadrul procedurii simplificate, în procedura falimentului.

Analizând sumele contestate distribuite conform art.121(1) pct.1 din lege, curtea a retinut urmatoarele:

Referitor la serviciile contabile în cuantum de 2000 lei, curtea a apreciat ca acestea se încadreaza în prevederile art.121(1) pct.1 din lege, fiind cheltuieli de administrare a procedurii aferente imobilului vândut, angajarea expertului contabil si a onorariului acestuia facându-se în concordanta cu prev.art.23 din Legea nr.  85/2006, cu aprobarea adunarii creditorilor, inclusiv a recurentei conform Procesului verbal al adunarii creditorilor debitoarei din 19.12.2011, critica recurentei în sensul ca numai cheltuielile cu evaluarea bunului s-ar încadra în aceasta categorie, neputând fi acceptata.

În ce privesc cheltuielile provizionate în cuantum de 2.414 lei constând în comisioane bancare  si onorariu lichidator provizionat pentru 2 luni, constituite în baza art.127(1) pct.4 din lege, sustinerea recurentei în sensul ca nu se pot face provizioane în baza acestui text de lege, decât daca ramân bani în urma distribuirii facuta în temeiul dispozitiilor art.121, daca banii provin din vânzarea unui bun grevat de garantii, nu poate fi primita, textul de lege neimpunând aceasta conditie, rezervele fiind destinate sa acopere cheltuielile viitoare ale averii debitoarei în situatia lipsei disponibilitatilor din contul debitoarei.

Referitor la impozitul pe cladire în suma de 18.611 lei, critica recurentei în sensul ca aceasta cheltuiala nu se încadreaza în prevederile art.121(1) pct.1 din Legea nr. 85/2006 nu poate fi primita, taxele locale datorate de debitoare catre primaria unde aceasta detinea bunul, calculate dupa data deschiderii procedurii insolventei, fiind cheltuieli de procedura, întrucât pentru a asigura circuitul civil al imobilului, era necesara achitarea acestor taxe curente.

În ce priveste cheltuielile de deplasare în cuantum de 35 lei, sustinerea recurentei în sensul ca nu s-a facut dovada efectuarii lor în scopul vânzarii imobilului, nu poate fi primita, din contractul de vânzare-cumparare  a imobilului rezultând ca lichidatorul judiciar s-a prezentat la Biroul Individual al Notarului Public G.I. în S. în vederea încheierii contractului autentic (filele 1 si 15 vol. II ), fiind cheltuieli de procedura.

Fata de toate aceste considerente, în baza art.312 rap. la art. 316 Cod procedura civila, curtea a respins ca nefondat recursul, motivele invocate fiind neîntemeiate.

Cheltuieli  de judecata nu au fost solicitate.

Domenii speta

Spete similare