Recurs litigii cu profesionisti. Procedura insolventei. Desfiintarea hotarârii adunarii creditorilor poate interveni numai pentru motive de nelegalitate, nu si pentru motive de oportunitate.

Decizie 365 din 20.11.2014


SECTIA A II – A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.

RECURS LITIGII CU PROFESIONISTI. Procedura insolventei. Desfiintarea hotarârii adunarii creditorilor poate interveni numai pentru motive de nelegalitate, nu si pentru motive de oportunitate.

- Art. 13 - 15 din Legea nr. 85/ 2006

Decizia nr. 365/C/ 20. 11. 2014 a Sectiei a II –a civila, de contencios administrativ si fiscal a Curtii de Apel Oradea

Dosar 7012/111/2012/a9

P in Sentinta nr. 1407/F/2014 din 24.09.2014 Tribunalul B. a respins ca nefondata contestatia formulata de creditorul P. A. G.

A respins ca nefondata contestatia formulata de creditorul E.G.S.

Pentru a hotarî astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:

La data de 26.05.2014 a avut loc adunarea generala a creditorilor S.C. E. L. S.R.L în cadrul careia a fost supusa spre dezbatere contestatia formulata de creditorul P. A. G. împotriva hotarârii comitetului creditorilor.

Potrivit art. 14 alin. 7 din Legea nr. 85/2006 hotarârea adunarii creditorilor poate fi desfiintata de judecatorul-sindic pentru nelegalitate la cererea creditorilor care au votat împotriva luarii masurii respective si au facut sa se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunarii, precum si la cererea creditorilor îndreptatiti sa participe la procedura insolventei care au lipsit de la sedinta adunarii creditorilor. Admiterea unei asemenea cereri presupune, asadar, întrunirea a doua conditii : calitatea de creditor care a votat împotriva masurii si a solicitat sa se faca aceasta mentiune sau a lipsit de la adunarea creditorilor si încalcarea dispozitiilor legale. Întrucât prima conditie este în afara oricarei îndoieli, urmeaza sa fie analizata cea din urma.

Cât priveste legalitatea sau nelegalitatea masurii, judecatorul sindic a retinut ca dispozitia legala reprezinta o aplicare particulara a normei de principiu stabilite de art. 11 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 care limiteaza atributiile judecatorului sindic la controlul activitatii administratorului judiciar si la procesele si cererile de natura judiciara aferente procedurii insolventei, atributiile manageriale apartinând administratorului judiciar sau în mod exceptional debitorului daca acestuia nu i s-a ridicat dreptul de administrare.

Controlul exercitat de catre judecatorul sindic nu poate viza numai respectarea conditiilor de forma ale adoptarii unei anumite masuri de catre administratorul judiciar, debitor sau creditori, ci si a conformitatii acestora cu dispozitiile legale. Admiterea solutiei contrare ar goli de continut controlul judecatoresc contrar scopului avut în vedere de legiuitor. Cu toate acestea, judecatorul sindic nu se poate substitui vointei creditorilor în luarea deciziilor ce vizeaza valorificarea patrimoniului debitorului si modalitatea în care aceasta se va face.

Asa fiind, trebuie precizat ca pretul aprobat de catre acestia pentru pornirea licitatiilor în vederea vânzarii bunurilor aflate în patrimoniul debitorului reprezinta o chestiune de oportunitate pe care judecatorul sindic nu o poate cenzura în temeiul Legii nr. 85/2006. Abia prin intrarea în vigoare a Legii nr. 85/2014 s-a dat posibilitatea contestarii la judecatorul sindic a rapoartelor de evaluare întocmite în cadrul procedurii insolventei (art. 62 alin. 1).

În absenta unei asemenea dispozitii în cadrul actului normativ în temeiul caruia se deruleaza procedura fata de debitorul S.C. E. L. S.R.L. si tinând seama ca valoarea stabilita constituie o chestiune de oportunitate, judecatorul sindic a considerat ca nu poate cenzura hotarârea adoptata în cadrul adunarii din data de 26 mai 2014.

Faptul ca ar exista un conflict de interese între creditorul P. A. G. si creditorul T. M. (aspect ce ne rezulta din vreo proba administrata) nu poate duce la o alta concluzie din moment ce procedura insolventei este una colectiva si concursuala. Conflictele care pot aparea între creditori sunt inerente desfasurarii acesteia, singura limitare în exercitarea votului fiind stabilita de legiuitor în ipoteza în care ar exista un conflict de interese al creditorului fata de cel concursual al creditorilor participanti la procedura (art. 17 alin. 5). Or, în conditiile în care ipoteza invocata nu este sanctionata de lege, considera contestatia nefondata si o va respinge.

Referitor la contestatia formulata de catre creditorul E. G. S. judecatorul sindic a retinut ca pentru a fi valabil consimtamântul partilor trebuie sa fie serios, liber si exprimat în cunostinta de cauza (art. 1204 Cod civil). În masura în care partea care l-a exprimat a fost supusa unei presiuni ce i-a indus fara drept o teama, aceasta este îndreptatita sa solicite anularea actului juridic (art. 1216 alin. 1 Cod civil). Din moment ce textul legal face trimitere la partea care a contractat sub imperiul temerii, prin aplicarea rationamentului per a contrario se poate trage concluzia ca tertul nu poate solicita anularea actului juridic pentru vicierea consimtamântului unei alte parti. Ca atare, sub acest aspect contestatia nu este fondata.

În ceea ce priveste exercitarea dreptului de vot a retinut ca lichidatorul judiciar a înscris creditorul E. G. S. la doua categorii de creante: salariale si chirografare. Dupa deschiderea procedurii falimentului în cea de-a doua categorie a fost înscrisa sub conditie, tabelul consolidat de creante depus nefiind contestat sub acest aspect. Absenta unei contestatii atrage incidenta prevederilor art. 66 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, existând prezumtia ca masura luata de lichidatorul judiciar corespunde realitatii.

În aceste conditii limitarea dreptului de vot al creditorului s-a facut în temeiul art. 64 alin. 5 din Legea nr. 85/2006, astfel încât nu se poate retine încalcarea vreunei prevederi legale. Tocmai de aceea, a respins ca nefondata contestatia formulata de creditorul E. G. S.

Împotriva acestei sentinte, în termen, legal timbrat, a formulat recurs creditorul P. A.-G. solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentintei atacate, în sensul admiterii contestatiei formulate împotriva hotarârii adunarii generale a creditorilor, cu consecinta încuviintarii efectuarii unei expertize tehnice de evaluare a imobilului.

În motivare arata ca a contestat hotarârea adunarii creditorilor pentru un motiv evident de nelegalitate, respectiv adoptarea de catre adunarea creditorilor în mod arbitrar a unui raport de evaluare neconform realitatii, fiind cert ca la pretul stabilit în raportul de evaluare imobilul nu va putea fi valorificat.

Astfel, prin raportul mentionat imobilul a fost evaluat la suma de 798.500 euro fata TVA, valoare mult peste cea reala, de piata a imobilului, tinându-se seama de criza imobiliara actuala. Adoptarea raportului nu face decât sa împiedice valorificarea lui.

Arata ca, solicitarea ce a facut obiectul prezentei contestatii are în vedere tocmai restabilirea legalitatii, respectiv efectuarea unei expertize de evaluare judiciara, care sa stabileasca valoarea de piata reala a imobilului, cererea fiind una legala, având ca finalitate restabilirea legalitatii procedurii.

Continuarea procedurii poate avea loc doar având la baza o evaluarea corect, în acord cu valorile reale ale imobilelor.

Totodata, apreciaza ca instanta are nu doar posibilitatea, cât mai ales obligatia de a cenzura o hotarâre a adunarii creditorilor prin care se adopta masuri vadit nelegale în favoarea doar a unor creditori si în defavoarea altora, motiv pentru care solicita admiterea recursului formulat.

În drept au fost invocate dispozitiile art. 12 alin. 1 si art. 14 alin. 7 di Legea nr. 85/2006.

Intimatii, desi legal citati nu au formulat întâmpinare.

Examinând sentinta recurata, atât prin prisma criticilor formulate, cât si sub toate aspectele potrivit art. 3041 Cod procedura civila, instanta a retinut urmatoarele:

În fapt, la data de 26.05.2014 a avut lor adunarea generala a creditorilor debitoarei SC E. L. SRL în cadrul careia a fost supusa spre dezbatere si ulterior respinsa contestatia formulata de recurentul P. A. G. împotriva hotarârii comitetului creditorilor prin care s-a aprobat raportul de evaluare a imobilului.

Hotarârea adunarii creditorilor a fost contestata si de catre creditorul P. A. G. în baza art. 14 alin. 7 si 8 din Legea nr. 85/2006.

Conform art. 14 alin. 7 din Legea nr. 85/2006 hotarârea adunarii creditorilor poate fi desfiintata pentru nelegalitate la cererea creditorilor care au votat împotriva luarii hotarârii respective si au facut sa se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunarii, precum si la cererea creditorilor îndreptatiti sa participe la procedura insolventei, care au lipsit motivat de la sedinta adunarii creditorilor.

Pornind de la dispozitiile legale enuntate, Curtea a retinut ca prin acest articol se stabilesc nu doar persoanele care au legitimare procesuala activa în formularea cererii de anulare a hotarârii adunarii creditorilor, ci si limitele controlului ce urmeaza a fi efectuat de judecatorul sindic.

Astfel, desfiintarea hotarârii adunarii creditorilor poate interveni numai pentru motive de nelegalitate care vor fi apreciate în raport cu prevederile art. 13-15 din Legea nr. 85/2006.

În speta, asa cum corect a precizat si prima instanta, judecatorul sindic nu poate cenzura în temeiul Legii nr. 85/2006 valoarea stabilita de creditori pentru pornirea licitatiilor în vederea vânzarii bunurilor aflate în patrimoniul debitoarei deoarece, reprezinta o chestiune de oportunitate.

În acest sens, criticile recurentului potrivit carora, adoptarea de catre adunarea creditorilor a unui raport de evaluare neconform realitatii reprezinta un motiv evident de nelegalitate, nu au fost primite, câta vreme, acestea nu vizeaza aspecte legate de conditiile de forma în care s-a adoptat masura luata de adunarea creditorilor si neconformitatea lor cu dispozitiile legale.

Având în vedere ca hotarârea a fost data cu aplicarea corecta a legii, întrucât nu este incident niciunul dintre motivele de recurs, instanta, în baza art. 312 Cod procedura civila, a respins ca nefondat recursul.

Întrucât recurentul s-a aflat în culpa procesuala instanta nu a acordat cheltuielile de judecata solicitate de acesta având în vedere dispozitiile art. 274 Cod procedura civila.