Apel. Desfiinţare cu trimitere. Omisiunea pronunţării asupra unor fapte.

Apel. Desfiinţare cu trimitere. Omisiunea pronunţării asupra unor fapte.

Curtea de Apel Oradea, secţia penală, decizia penală nr. 82  din 30 ianuarie 2015

Prin sentinţa penală nr. 895 din data de 18.07.2014 pronunţată de Judecătoria Oradea, în baza art. 5 cod penal, (văzând si decizia Curţii Constituţionale nr. 265/2014), a constatat ca, in ce privesc dispoziţiile privitoare la infracţiunea continuată, pedepse complementare si accesorii, in mod global, au fost mai favorabile inculpaţilor dispoziţiile prevăzute in legea penala veche, respectiv codul penal de la 1969.

I. 1. In baza art. 9 alin. 1 lit. ”a” şi „b” din Legea nr. 241/2005, cu referire la art. 13 alin. 12 din OUG nr. 43/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 13,  art. 41 alin. 2 din Codul penal de la 1969 si art. 5 din codul penal in vigoare, a fost condamnat inculpatul Ţ. T. la o pedeapsa principala de 5 ani închisoare si 5 ani pedeapsa complementara a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a, b si c cod penal de la 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat si dreptul de a ocupa funcţia si a-si exercita profesia sau meseria de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii (administrator societate comerciala), pedeapsa complementara ce se va executa conform art. 66 din codul penal de la 1969, respectiv după executarea pedepsei principale a închisorii.

2. In baza art. 2801 din Legea nr. 31/1990, republicată (astfel cum a fost modificata prin L 187/2012), a fost condamnat inculpatul Ţ.T. (cu datele de mai sus), la o pedeapsa principala de 2 ani închisoare si 5 ani pedeapsa complementara a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a, b si c cod penal de la 1969.

In baza art. 33 lit. a, 34 alin. 1 lit. b si art. 35 alin. 3 din codul penal de la 1969, cu aplicarea art. 5 cod penal in vigoare, s-au contopit pedepsele stabilite mai sus si a aplicat spre executare inculpatului Ţ. T., pedeapsa principala cea mai grea, respectiv 5 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 3 luni închisoare, urmând ca inculpatul sa execute pedeapsa principala rezultanta de 5 ani si 3 luni închisoare, in regim de detenţie si 5 ani pedeapsa complementara a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a, b si c cod penal de la 1969, in condiţiile prevăzute de art. 66 din Codul penal de la 1969.

În baza art. 71 al. 2 din Codul penal de la 1969, i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b si c din Codul penal de la 1969, cu titlu de pedeapsă accesorie.

II. 1. In baza art. 9 alin. 1 lit. ”a” şi „b” din Legea nr. 241/2005, cu referire la art. 13 alin. 12 din OUG nr. 43/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 13,  art. 41 alin. 2 din Codul penal de la 1969 si art. 5 din codul penal in vigoare, a fost condamnat inculpatul G. L. la o pedeapsa principala de 5 ani închisoare si 5 ani pedeapsa complementara a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a, b si c cod penal de la 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat si dreptul de a ocupa funcţia si a-si exercita profesia sau meseria de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii (administrator societate comerciala), pedeapsa complementara ce se va executa conform art. 66 din codul penal de la 1969, respectiv după executarea pedepsei principale a închisorii.

2. In baza art. 2801 din Legea nr. 31/1990, republicată (astfel cum a fost modificata prin l 187/2012), a fost condamnat inculpatul G. L. (cu datele de mai sus), la o pedeapsa principala de 2 ani închisoare si 5 ani pedeapsa complementara a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a, b si c cod penal de la 1969.

In baza art. 33 lit. a, 34 alin. 1 lit. b si art. 35 alin. 3 din codul penal de la 1969, cu aplicarea art. 5 cod penal in vigoare, s-au contopit pedepsele stabilite mai sus si s-a aplicat spre executare inculpatului G. L., pedeapsa principala cea mai grea, respectiv 5 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 3 luni închisoare, urmând ca inculpatul sa execute pedeapsa principala rezultanta de 5 ani si 3 luni închisoare, in regim de detenţie si 5 ani pedeapsa complementara a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a, b si c cod penal de la 1969, in condiţiile prevăzute de art. 66 din Codul penal de la 1969.

În baza art. 71 al. 2 din Codul penal de la 1969, i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b si c din Codul penal de la 1969, cu titlu de pedeapsă accesorie.

III. In baza art. 26 cod penal de la 1969 rap. la art. 9 alin. 1 lit. ”a” şi „b” din Legea nr. 241/2005, cu referire la art. 13 alin. 12 din OUG nr. 43/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 13,  art. 41 alin. 2 din Codul penal de la 1969 si art. 5 din codul penal in vigoare, a fost condamnat inculpatul B. I., la o pedeapsa principala de 4 ani închisoare .

În baza art. 71 al. 2 din Codul penal de la 1969 i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din Codul penal. de la 1969  pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 861 din Codul penal de la 1969, art. 71 alin. 5 din Codul penal de la 1969 s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a pedepsei accesorii, sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 7 ani, stabilit conform art. 862 Cod penal de la 1969.

S-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 864 din Codul penal privind revocarea suspendării sub supraveghere.

În baza art. 863 al. 1 din Codul penal de la 1969, l-a obligat pe inculpatul B. I., ca pe durata termenului de încercare mai sus stabilit, să respecte următoarele obligaţii: a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bihor, la datele fixate de acesta;  b) să anunţe acestui serviciu, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţa sau locuinţa si orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum si întoarcerea; c) să comunice acestui serviciu şi să justifice schimbarea locului de munca; d) să comunice acestui serviciu informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

IV. In baza art. 26 cod penal de la 1969 rap. la art. 9 alin. 1 lit. ”a” şi „b” din Legea nr. 241/2005, cu referire la art. 13 alin. 12 din OUG nr. 43/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 13,  art. 41 alin. 2 din Codul penal de la 1969 si art. 5 din codul penal in vigoare, a fost condamnat inculpatul B.F., la o pedeapsa principala de 4 ani închisoare.

În baza art. 71 al. 2 din Codul penal de la 1969 i-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din Codul penal de la 1969  pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 861 din Codul penal de la 1969, art. 71 alin. 5 din Codul penal  de la 1969  s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a pedepsei accesorii, sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 7 ani, stabilit conform art. 862 din Codul penal de la 1969.

I s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 864 din Codul penal privind revocarea suspendării sub supraveghere.

În baza art. 863 al. 1 din Codul penal de la 1969, l-a obligat pe inculpatul B.F., ca pe durata termenului de încercare mai sus stabilit, să respecte următoarele obligaţii: a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bihor, la datele fixate de acesta; b) să anunţe acestui serviciu, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţa sau locuinţa si orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum si întoarcerea; c) să comunice acestui serviciu şi să justifice schimbarea locului de munca; d) să comunice acestui serviciu informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

V. In baza art. 26 Cod penal de la 1969 rap. la art. 9 alin. 1 lit. ”a” şi „b” din Legea nr. 241/2005, cu referire la art. 13 alin. 12 din OUG nr. 43/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 13,  art. 41 alin. 2 din Codul penal de la 1969 si art. 5 din codul penal in vigoare, a fost condamnat inculpatul C. A. D., la o pedeapsa principala de 3 ani si 6 luni închisoare.

În baza art. 71 al. 2 din Codul penal de la 1969 i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din Codul penal de la 1969  pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 861 din Codul penal de la 1969, art. 71 alin. 5 din Codul penal de la 1969 s-a  dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a pedepsei accesorii, sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 6 ani si 6 luni, stabilit conform art. 862 din Codul penal de la 1969.

I s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 864 din Codul penal privind revocarea suspendării sub supraveghere.

În baza art. 863 al. 1 din Codul penal de la 1969, l-a obligat pe inculpatul C. A. D., ca pe durata termenului de încercare mai sus stabilit, să respecte următoarele obligaţii: a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bihor, la datele fixate de acesta; b) să anunţe acestui serviciu, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţa sau locuinţa si orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum si întoarcerea; c) să comunice acestui serviciu şi să justifice schimbarea locului de munca; d) să comunice acestui serviciu informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

VI. In baza art. 26 Cod penal de la 1969 rap. la art. 9 alin. 1 lit. ”a” şi „b” din Legea nr. 241/2005, cu referire la art. 13 alin. 12 din OUG nr. 43/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 13,  art. 41 alin. 2 din Codul penal de la 1969 si art. 5 din codul penal in vigoare, a fost condamnat inculpatul P.F. F., la o pedeapsa principala de 3 ani si 6 luni închisoare.

În baza art. 71 al. 2 din Codul penal de la 1969 i-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din Codul penal de la 1969  pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 861 din Codul penal de la 1969, art. 71 alin. 5 din Codul penal de la 1969  s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a pedepsei accesorii, sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 6 ani si 6 luni, stabilit conform art. 862 din Codul penal de la 1969.

I s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 864 din Codul penal privind revocarea suspendării sub supraveghere.

În baza art. 863 al. 1 din Codul penal de la 1969, l-a obligat pe inculpatul P.F. F., ca pe durata termenului de încercare mai sus stabilit, să respecte următoarele obligaţii: a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bihor, la datele fixate de acesta; b) să anunţe acestui serviciu, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţa sau locuinţa si orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum si întoarcerea; c) să comunice acestui serviciu şi să justifice schimbarea locului de munca; d) să comunice acestui serviciu informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

VII. In baza art. 26 Cod penal de la 1969 rap. la art. 9 alin. 1 lit. ”a” şi „b” din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal de la 1969 si art. 5 din codul penal in vigoare, a fost condamnat inculpatul S.E.D., la o pedeapsa principala de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 al. 2 din Codul penal de la 1969 i-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din Codul penal de la 1969  pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 861 din Codul penal de la 1969, art. 71 alin. 5 din Codul penal de la 1969  s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a pedepsei accesorii, sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 862 din Codul penal de la 1969.

I s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 864 din Codul penal privind revocarea suspendării sub supraveghere.

În baza art. 863 al. 1 din Codul penal de la 1969, l-a obligat pe inculpatul S. E. D., ca pe durata termenului de încercare mai sus stabilit, să respecte următoarele obligaţii: a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bihor, la datele fixate de acesta; b) să anunţe acestui serviciu, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţa sau locuinţa si orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum si întoarcerea; c) să comunice acestui serviciu şi să justifice schimbarea locului de munca; d) să comunice acestui serviciu informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

VIII.  In baza art. 26 Cod penal de la 1969 raportat la art. 9 alin. 1 lit. ”a” şi „b” din Legea nr. 241/2005, cu referire la art. 13 alin. 12 din OUG nr. 43/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 13,  art. 41 alin. 2 din Codul penal de la 1969 si art. 5 din codul penal in vigoare, a fost condamnat inculpatul B. B. R., la o pedeapsa principala de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 al. 2 din Codul penal de la 1969 i-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din Codul penal de la 1969  pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 861 din Codul penal de la 1969, art. 71 alin. 5 din Codul penal de la 1969 s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a pedepsei accesorii, sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 862 din Codul penal de la 1969.

S-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 864 din Codul penal privind revocarea suspendării sub supraveghere.

În baza art. 863 al. 1 din Codul penal de la 1969, l-a obligat pe inculpatul B.B.R., ca pe durata termenului de încercare mai sus stabilit, să respecte următoarele obligaţii: a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bihor, la datele fixate de acesta; b) să anunţe acestui serviciu, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţa sau locuinţa si orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum si întoarcerea; c) să comunice acestui serviciu şi să justifice schimbarea locului de munca; d) să comunice acestui serviciu informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

IX. In baza art. 26 Cod penal de la 1969 rap. la art. 9 alin. 1 lit. ”a” şi „b” din Legea nr. 241/2005, cu referire la art. 13 alin. 12 din OUG nr. 43/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 13,  art. 41 alin. 2 din Codul penal de la 1969 si art. 5 din codul penal in vigoare, a fost condamnat inculpatul H.C.G., la o pedeapsa principala de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 al. 2 din Codul penal de la 1969 i-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) Cod penal de la 1969  pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 861 din Codul penal de la 1969, art. 71 alin. 5 din Codul penal de la 1969 s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a pedepsei accesorii, sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 862 din Codul penal de la 1969.

I s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 864 Cod penal privind revocarea suspendării sub supraveghere.

În baza art. 863 al. 1 din Codul penal de la 1969, l-a obligat pe inculpatul H. C. G., ca pe durata termenului de încercare mai sus stabilit, să respecte următoarele obligaţii: a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bihor, la datele fixate de acesta; b) să anunţe acestui serviciu, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţa sau locuinţa si orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum si întoarcerea; c) să comunice acestui serviciu şi să justifice schimbarea locului de munca; d) să comunice acestui serviciu informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

X. In baza art. 9 alin. 1 lit. ”a” şi „b” din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 13, art. 41 alin. 2 din Codul penal de la 1969 si art. 5 din codul penal in vigoare, a fost condamnat inculpatul F. M. P., la o pedeapsa principala de 3 ani închisoare cu executare in regim de detenţie si 3 ani pedeapsa complementara a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a, b si c cod penal de la 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat si dreptul de a ocupa funcţia si a-si exercita profesia sau meseria de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii (administrator societate comerciala), pedeapsa complementara ce se va executa conform art. 66 din codul penal de la 1969, respectiv după executarea pedepsei principale a închisorii.

În baza art. 71 al. 2 din Codul penal de la 1969, i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b si c din Codul penal de la 1969, cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 19 din Codul de procedură penală raportat la art. 397 al 1 din Codul de procedură penală raportat la art. 998-999 Cod civil de la 1964 (in vigoare la data săvârşirii faptelor) s-au admis in parte acţiunile civile formulate de persoanele vătămate, respectiv, MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, Agenţia Naţională de Administrare Fiscala prin Autoritatea Naţionala a Vămilor - Direcţia Regionala Pentru Accize si Operaţiuni Vamale Cluj, MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE prin ANAF Bucureşti, si MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE prin DGFP Bihor, si, în consecinţă, i-a obligat in solidar pe inculpaţii Ţ.T., G. L., B. I., F., C. A. D., P.F. F., S. E.D., B.B. R., H.C. G. si F. M.L P. în solidar si cu partea responsabila civilmente SC P. S.R.L., prin Lichidator Judiciar, RVA I.S. S.P.P.I., la plata sumei totale de 11.411.092,91 lei, reprezentând daune materiale din care 2.217.577,91 lei reprezintă TVA, 9.116.245,85 lei reprezintă accize si suma de 77.269,15 lei reprezintă impozit pe profit.

In baza art. 393 alin. 3 din Codul de procedură penală, s-au menţinut masurile asiguratorii (sechestru asigurator) dispuse in cauza.

In baza art. 272 alin. 2 si 3 din Codul de procedură penală i-a obligat pe inculpaţi, in solidar cu partea responsabila civilmente, la plata sumei totale de 630.000 lei din care inculpaţii Ţ.T. şi G.L., câte 125.000 lei fiecare, inculpaţii B. I., B.F., P.F. F. şi C. A. D., câte 60.000 lei fiecare, iar inculpaţii B.B.R., S.E. D., H. C. G. şi F.M. P., câte 35.000 lei fiecare.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

S-a constatat ca prin rechizitoriul nr. …/P/2007, al Parchetului de pe lângă ICCJ, D. N. A., B. T. O., din data de 24.09.2010, înregistrat pe rolul Judecătoriei Oradea la data de 28.09.2010 sub numărul …/271/2010, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi au fost trimişi în judecată a inculpaţii Ţ.T., pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, săvârşita în formă continuată, prevăzuta de art. 9 alin. 1 lit. ”a” şi „b” din Legea nr. 241/2005, cu referire la art. 13 alin. 12 din OUG nr. 43/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 13 şi art. 41 alin. 2 din Codul penal de la 1969 şi pentru săvârşirea infracţiunii de transmitere fictivă a părţilor sociale sau a acţiunilor deţinute într-o societate comercială, prevăzută de art. 2801 din Legea nr. 31/1990, republicată, ambele cu aplicarea art. 33 lit.”a” şi art. 34 Cod penal de la 1969, G. L., pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, săvârşita în formă continuată, prevăzuta de art. 9 alin. 1 lit. ”a” şi „b” din Legea nr. 241/2005, cu referire la art. 13 alin. 12 din OUG nr. 43/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 13 şi art. 41 alin. 2 din Codul penal de la 1969 şi pentru săvârşirea infracţiunii de transmitere fictivă a părţilor sociale sau a acţiunilor deţinute într-o societate comercială, prevăzută de art. 2801 din Legea nr. 31/1990, republicată, ambele cu aplicarea art. 33 lit.”a” şi art. 34 Cod penal de la 1969, B.I., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, săvârşita în formă continuată, prevăzuta de art. 26 cod penal de la 1969 raportat la art. 9 alin. 1 lit. ”a” şi „b” din Legea nr. 241/2005, cu referire la art. 13 alin. 12 din OUG nr. 43/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 13 şi art. 41 alin. 2 din Codul penal de la 1969, B.F., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, săvârşita în formă continuată, prevăzuta de art. 26 cod penal de la 1969 raportat la art. 9 alin. 1 lit. ”a” şi „b” din Legea nr. 241/2005, cu referire la art. 13 alin. 12 din OUG nr. 43/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 13 şi art. 41 alin. 2 din Codul penal de la 1969, C. A.D., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, săvârşita în formă continuată, prevăzuta de art. 26 cod penal de la 1969 raportat la art. 9 alin. 1 lit. ”a” şi „b” din Legea nr. 241/2005, cu referire la art. 13 alin. 12 din OUG nr. 43/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 13 şi art. 41 alin. 2 din Codul penal de la 1969, P.F. F., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală, săvârşita în formă continuată, prevăzuta de art. 26 cod penal de la 1969 raportat la art. 9 alin. 1 lit. ”a” şi „b” din Legea nr. 241/2005, cu referire la art. 13 alin. 12 din OUG nr. 43/2002, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicarea art. 13 şi art. 41 alin. 2 din Codul penal de la 1969, S. E. D., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală in forma continuata, prevăzuta de art. 26 din Codul penal de la 1969, raportat la art. 9 alin. 1 lit. ”a” şi „b” din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal de la 1969, B.B. R., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală in forma continuata, prevăzuta de art. 26 din Codul penal de la 1969, raportat la art. 9 alin. 1 lit. ”a” şi „b” din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal de la 1969, H.C.G., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală in forma continuata, prevăzuta de art. 26 din Codul penal de la 1969, raportat la art. 9 alin. 1 lit. ”a” şi „b” din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal de la 1969 si F. M.P., pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit.„b” din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal de la 1969.

S-a reţinut in actul de sesizare, in esenţă, faptul ca inculpaţii Ţ. T. si G. L., in calitate de administratori ai SC P. SRL, cu complicitatea unor angajaţi ai acestei societăţi, respectiv a inculpaţilor B. I., B. F., P. F. F. şi C. A. D., atât in ce priveşte aceasta societate comerciala (punctul 6 din rechizitoriu) dar si folosindu-se de alte societăţi comerciale, precum SC M. SRL (punctul 1 din rechizitoriu), SC D. SRL (punctul 2 din rechizitoriu), SC S. SRL (punctul 3 din rechizitoriu) si SC O. SRL (punctul 4 din rechizitoriu), au ascuns producerea şi comercializarea de băuturi alcoolice, respectiv nu au evidenţiat în actele contabile sau alte documente legale ale societăţilor de mai sus operaţiunile comerciale de producere şi vânzare a băuturilor alcoolice cu scopul de a se sustrage de la plata obligaţiile fiscale datorate bugetului general consolidat al statului, cauzându-se astfel statului un prejudiciu foarte mare prin neplata tva-ului, accizelor si a impozitului pe profit.

De asemenea, s-a mai reţinut in rechizitoriul Parchetului, faptul ca inculpatul F. M.P., in calitate de administrator al SC K. D.SRL, în cursul anului 2005, cu intenţie nu a evidenţiat în actele contabile sau alte documente legale ale societăţii, operaţiunile comerciale efectuate şi veniturile realizate, aferente unei cantităţi de 43.965 litri băuturi alcoolice de diferite grade, produsă şi comercializată, cu scopul de a nu plăti obligaţiile fiscale datorate bugetului general consolidat al statului, în cuantum de 191.441 lei, reprezentând accize, impozit pe profit şi TVA (punctul 7 din rechizitoriu).

In continuare, s-a mai reţinut la punctele 2,3 si 4 din rechizitoriul parchetului, ca inculpaţii B.B., S.E. si respectiv H.C., au pus la dispoziţia inculpaţilor Ţ.T. şi G. L., documente cu regim special şi alte acte ale SC D.SRL, SC S.SRL si respectiv SC O.SRL cu scopul de a-i ajuta pe aceştia din urma să ascundă activitatea de producere şi comercializare a băuturilor alcoolice de către SC P. SRL Oradea şi să nu evidenţieze în actele contabile sau in alte documente legale ale societăţii operaţiunile comerciale de vânzare a băuturilor alcoolice şi răcoritoare, cauzând astfel un prejudiciu mare statului prin neplata taxelor aferente operaţiunilor comerciale efectuate.

In fine, tot la punctul 6 din rechizitoriu s-a reţinut ca inculpaţii T.T. si G.L., la data de 07.03.2007, au transmis în mod fictiv, părţile sociale ale societăţii SC P., în favoarea cetăţeanului moldovean B.G., în scopul îngreunării urmăririi penale prin ascunderea documentelor contabile ale societăţii ca urmare a întocmirii actelor de predare-primire.

In fata instanţei de judecată inculpaţii, reprezentaţi de avocaţi aleşi nu au recunoscut săvârşirea faptelor mai sus imputate de către procurori. Inculpaţii B.I., B. F., C. A., P. F., S. E.D., B. B. si F. M., la termenul din data de 03.02.2011, nu au dorit sa dea declaraţii, uzând de dreptul la tăcere, iar inculpatul H. C. a dat o declaraţie (filele 87-95, vol., 1 dos. instanţă). La termenul din data de 28.03.2011, au fost audiaţi inculpaţii G. L. si T. T., ocazie cu care au înţeles sa dea declaraţii si inculpaţii S. E. si C.A. D. (filele 106-115 vol. 1 dos. instanţă). In continuare la termenul din data de 02.05.2011, au dat declaraţii si inculpaţii B.I., P.F., B. F., B.B. si F. M. P.

Prin apelul declarat în termen legal, DNA – S.T.O. a solicitat desfiinţarea sentinţei penale nr. 895/2014 ca fiind nelegală şi dispunerea rejudecării cauzei în primă instanţă de către Tribunalul Bihor, instanţă competentă, potrivit articolului 36 litera  c din Codul de procedură penală să soluţioneze infracţiunile cu privire la care urmărirea penală a fost efectuată de DNA. S-a învederat că un prim motiv de nelegalitate a soluţiei adoptate de instanţa de fond a constatat în omisiunea de a se pronunţa cu privire la toate infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor Ţ.T., G. L., B. I., B. F., P. F. şi C. A. S-a mai arătat că arată că modalitatea de soluţionare a laturii civile a fost una nelegală, prin obligarea tuturor inculpaţilor, în solidar, la plata unei sume totale care reprezintă prejudiciul total cauzat prin activitatea infracţională. Apoi, aplicarea legii penale mai favorabile, aşa cum s-a statuat prin decizia Curţii Constituţionale nr. 265/2014 nu a fost respectată în privinţa soluţiei dispuse faţă de inculpaţii Ţ. T. şi G.L., în contextul în care s-a identificat ca lege penală mai favorabilă articolul 280 indice 1 din Legea nr. 31/1990, în timp ce regulile concursului de infracţiuni indicate ca fiind aplicabile au fost cele din vechiul cod penal, împrejurare ce converge spre ideea că nu a fost adoptat criteriul evaluării globale a legilor succesive, ci acela al aplicării instituţiilor juridice favorabile în mod autonom. De asemenea, s-a învederat că în ceea ce îl priveşte pe inculpatul F. M., cu toate că prin rechizitoriu în sarcina acestuia s-a reţinut doar forma de incriminare prev la litera b a articolului 9 din Legea nr. 241/2005, în sentinţa primei instanţe s-a reţinut şi litera a din textul incriminator, aspect care este în măsură să confere caracter de nelegalitate hotărârii judecătoreşti. S-a mai arătat că sentinţa atacată are un caracter şi de netemeinicie prin prima aplicării unor pedepse în regim suspensiv de executare inculpaţilor B. I., B. F., C.A., P.F., S.E., H. C. şi B. B. Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Bihor.

Prin apelurile declarate în termen legal, inculpaţii Ţ. T., G.L., B.F., B. I., C.A. D. şi P. F.F., au solicitat desfiinţarea sentinţei penale atacate ca fiind nelegală şi netemeinică şi pronunţarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea inculpaţilor în baza dispoziţiilor articolului 396 alineatul 5 raportat la articolul 16 literele a sau c din Codul de procedură penală.

În subsidiar, se solicită trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bihor  cu motivarea că este incident unul cazurile de nulitate absolută prevăzut de lege.

Inculpatul H.C.G. a solicitat, în principal, desfiinţarea sentinţei penale atacate ca nelegală şi netemeinică şi rejudecarea cauzei în primă instanţă,  şi în subsidiar, achitarea acestuia în baza dispoziţiilor articolului 16 alineatul 1 literele a şi c din Codul de procedură penală pentru considerentul că fapta nu există şi nu există probe că inculpatul a săvârşit infracţiunea. Invocă circumstanţele personale ale inculpatului, acesta fiind medic stomatolog de aproape 13 ani, profesie pe care o exercită efectiv, cu o familie şi doi copii minori. Arată că în timpul în care a fost asociat şi administrator al SC O.SRL a achitat toate obligaţiile datorate bugetului de stat, neputându-i fi imputat fapte care s-au întâmplat ulterior, în condiţiile în care nu mai avea nicio calitate în firmă şi nici nu a avut vreo legătură faptică activitatea acestei societăţi, astfel cum rezultă şi din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză. Solicită respingerea apelului declarat de DGRFP Cluj Napoca

Inculpaţii B.B. R. şi F. M.P., au solicitat desfiinţarea sentinţei penale atacate şi pronunţarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea inculpatului B. B.R. în baza dispoziţiilor articolului 16 alineatul 1 literele a) şi c) din Codul de procedură penală şi achitarea inculpatului F. M.P., în baza dispoziţiilor articolului 16 alineatul 1 litera c) din Codul de procedură penală.

Inculpatul S.E., nu s-a opus la trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Bihor, însă strict pentru respectarea principiului nemijlocirii procesului penal şi a solicitat desfiinţarea sentinţei penale atacate şi, în principal, achitarea inculpatului în temeiul articolului 16 alineatul 1 litera a) din Codul de procedură penală pentru considerentul că fapta nu există, iar în subsidiar, achitarea acestuia, în temeiul prevederilor articolului 16 alineatul 1 litera c) din Codul de procedură penală. Pe latura civilă, învederează că obligarea inculpatului la plata prejudiciului este nelegală datorită faptului că în prezenta cauză nu s-a dovedit şi nu există nici un prejudiciu. Solicită a se constata nelegala hotărâre a instanţei de fond întrucât deşi i se impută inculpatului cel mai mic prejudiciu –aprox. 10.000 Euro – aceasta l-a obligat în solidar cu ceilalţi inculpaţi la plata întregului prejudiciu reţinut prin rechizitoriu, deşi acesta nu a avut şi nici nu i s-a imputat activitatea pe întreaga perioadă.

Prin apelul declarat în termen legal, şi partea civilă apelantă ANAF prin Direcţia Generală Regională A Finanţelor Publice Cluj Napoca prin AJFP BIHOR a solicitat admiterea în totalitate a acţiunii civile astfel cum a fost formulată.

Curtea, prin decizia penală nr.  82  din 30 ianuarie 2015, în baza articolului 421 punctul 2 litera b din Codul de procedură rap. la art.20 din Constituţia României şi art.6 din CEDO penală a admis apelurile declarate de către DNA-S. T. O., inculpaţii Ţ. T., G. L., B. I.,  B. F., C. A. D., P. F. F., S. E.D.L, B. B. R.,  H. C. G., F.M. P. şi partea civilă apelantă ANAF PRIN DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE CLUJ NAPOCA PRIN AJFP BIHOR, împotriva sentinţei penale nr.895 din 18.07.2014 a Judecătoriei Oradea pe care a desfiinţat-o şi a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Bihor ţinând seama de considerentele prezentei decizii.

În baza art.275 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.

În motivare, s-a reţinut că într-adevăr prima instanţă a omis să se pronunţe cu privire la toate infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor Ţ. T., G.L., B.I.,  B. F., P. F. şi C. A.D., respectiv în sarcina inculpaţilor Ţ.T. şi G. L.. Instanţa s-a pronunţat doar în privinţa infracţiunii prev. de art.280/1 din legea nr.31/1990 şi a unei singure infracţiuni de evaziune fiscală, însă în realitate în partea descriptivă a rechizitoriului s-au reţinut un număr de 5 infracţiuni de evaziune fiscală în concurs cu infracţiunea prev. de art.280/1 din legea nr.31/1990.

În privinţa inculpaţilor B. I.,  B. F., P. F. şi C. A. D. instanţa s-a pronunţat cu privire la o singură infracţiune de evaziune fiscală, deşi în partea descriptivă a rechizitoriului s-au reţinut un număr de 4 infracţiuni de evaziune fiscală sub forma complicităţii.

Având în vedere că, nu se poate individualiza infracţiunea care a dus la condamnarea acestor inculpaţi, viciul procesual se extinde şi asupra situaţiei juridice a celorlalţi inculpaţi.

Mai mult, prezenţa speţă se deosebeşte de alte cauze în care instanţa a omis să se pronunţe asupra unei pretenţii sau alte acuzaţii, întrucât prin modul de soluţionare laturii penale nu se poate stabili pentru care infracţiuni de evaziune fiscală inculpaţii B.I., B. F., P. F. şi C. A. D. au fost condamnaţi, motiv pentru care instanţa nu ştie ceea ce trebuie să suplinească ori să verifice în etapa deliberărilor.

Deşi nu suntem în prezenţa unei nulităţi absolute s-a apreciat că au fost întrunite toate condiţiile unei nulităţi relative invocate la primul termen de judecată după darea soluţiei primei instanţe, vătămare care nu numai că nu poate fi remediată decât prin desfiinţarea sentinţei pronunţate, ci impune reluarea judecăţii din etapa dezbaterii cauzei, iar toate actele efectuate până la acea dată rămân câştigate cauzei.

În vederea respectării dreptului la apărare ca o componentă al dreptului la un proces echitabil şi pentru a nu fi privaţi inculpaţii de o cale de atac care să poarte asupra unor acuzaţii în privinţa cărora instanţa de judecată să fi pronunţat o anumită soluţie, respectiv pentru a se evita inconvenientul ca o anumită soluţie contradictorie să fie dată pentru prima oară şi definitiv în căile ordinare de atac fără să fie supusă unui filtru judiciar şi care ar contraveni în mod cert exigenţelor art.6 din CEDO, se impune imperios trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bihor ţinând seama de susţinerile părţilor în căile de atac.

Desigur că CEDO nu creează ori nu dă dreptul părţii interesate la o cale de atac, însă odată ce aceasta există în sistemul judiciar al unui stat parte trebuie implementată în mod real şi coerent astfel încât orice pretenţie sau acuzaţie dezlegată integral în primă instanţă să poată fi supusă unui control judecătoresc real şi eficient, de pe urma căruia să aibă de câştigat partea interesată în sensul că apărările sau contraargumentele sale au fost ,,auzite,, de două ori şi nu că acestea au fost omise şi neanalizate din varii motive de instanţa de fond, întrucât în caz contrar aceasta ar putea fi privată de dreptul de acces la justiţie care nu trebuie să fie iluzoriu sau formal, dimpotrivă trebuie să fie unul real şi eficient care să,,cântărească,, pretenţiile sau acuzaţiile formulate în mod concret.

S-a concluzionat că, soluţia adoptată de către instanţa de control judiciar nu este o adăugare la lege, ci o valorificare a dispoziţiilor internaţionale privind dreptul la judecarea echitabilă al cauzei, în sensul supunerii controlului judiciar existent în statul parte a unei soluţii pronunţate în primă instanţă, din punct de vedere al legalităţii şi al temeiniciei (potrivit legislaţiei naţionale) şi nu a suplinirii unei soluţii primare, noi, contradictorii şi definitive necunoscute de către părţi la momentul dezbaterilor cauzei, altminteri aceştia ar putea fi surprinşi de soluţia dată fără să existe un remediu procesual ordinar.

Domenii speta

Spete similare