Drept penal. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei

DREPT PENAL. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei

În apelurile penale declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea şi inculpatul I.F.B. a fost desfiinţată în parte hotărârea apelată în sensul că s-a redus pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art.335 alin.1 Cod penal de la 1 an închisoare pana la 8 luni închisoare. S-au menţinut dispoziţiile privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicată, urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa aplicată în cauză, astfel că va executa o pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare. Au fost înlăturate dispoziţiile privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art.91 Cod penal, art.92 Cod penal, art. 93 alin.1, 2 si 3 Cod penal şi art. 96 Cod penal.

Regimul suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzute la alin.1 inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia ,este cel prevăzut de Codul penal din 1969.În cazul săvârşirii înăuntrul termenului de încercare a unei infracţiuni ,instanţa este obligată să revoce dispunând executarea pedepsei prin privare de libertate. Au fost avute în vedere dispoziţiile Deciziei nr.1 din 17 ianuarie 2011 a Î.C.C.J.

Decizia penală 10/A/6.01.2015 a Curţii de Apel Oradea – Secţia penală şi pentru cauze cu minori

Dosar nr. 11250/271/2014

Prin sentinţa penală nr. 1083 din 29 septembrie 2014 pronunţată de Judecătoria Oradea, în baza art. 5 din Codul penal s-a reţinut că, în mod global, legea penală mai favorabilă în cauză este legea penală nouă.

În baza art.335 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 5 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alineatul 10 din Codul de procedură penală a fost condamnat inculpatul I. F. B., fiul lui L. şi M., ns. la xx.xx.xxxx în Oradea, judeţ Bihor, dom. în com. A., sat C,, nr. xxx, judeţ Arad, adresă aleasă pentru comunicarea actelor de procedură în com. G., sat G. nr. xxx, judeţ Cluj, CNP xxxxxxxxxxxxx cu antecedente penale, pentru comiterea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, la o pedeapsă de: 1 an închisoare.

În baza art. 15 alin.2 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 83 Cod penal din 1969 s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 10 luni închisoare, aplicată inculpatului I. F. B. prin sentinţa penală nr. 1209/2011 a Judecătoriei Oradea definitivă prin nerecurare, urmând ca inculpatul I. F. B. să execute şi această pedeapsă de 10 luni închisoare alături de pedeapsa de 1 an închisoare, astfel că acesta execută pedeapsa de 1 an 10 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. 2 Cod penal din 1969 i s-a interzis inculpatului I. F. B. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b) Cod penal din 1969 pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 91 din Codul penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani 10 luni, conform dispoziţiilor art. 92 din Codul penal.

În baza art. 93 alin. (1) din Codul penal a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Cluj, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. d) din Codul penal i s-a impus condamnatului să execute următoarea obligaţie: să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanţei.

În baza art. 93 alin. 3 din Codul penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Mănăstirii „S. C. sau în cadrul D.G.A.S.P.C. pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) din Codul penal i s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din Codul penal, referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea din 12.05.2014 - dosar 8474/P/2013 s-a dispus punerea în mişcare şi trimiterea în judecată a inculpatului I. F. B. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 335 alin. 1 Cod penal (art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată), cu aplicarea art.3 Cod penal, reţinându-se că la data de 16.12.2013, în jurul orei 20.30, a condus pe DC44, pe raza localității F., jud. Bihor, autoturismul marca V. P. cu numărul de înmatriculare XX-xx-XXX, fără a poseda permis de conducere.

Audiat fiind în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut şi regretat comiterea faptei.

Din conţinutul dosarului, instanţa de fond a reţinut următoarele:

În data de 16.12.2013, în jurul orelor 20,30, inculpatul I. F. B. a condus autoturismul marca V. P. cu numărul de înmatriculare XX-xx-XXX pe DC 44, fiind însoţit de martorii P. A.-I., P. I. şi P. F.-G.. La intrare în localitatea F. un echipaj de poliţie a efectuat semnalul regulamentar de oprire a autoturismului condus de inculpat, dar acesta nu a oprit continuându-şi deplasarea, motiv pentru care echipajul de poliţie a pornit în urmărirea autoturismului, inculpatul fiind somat să oprească. În cele din urmă, inculpatul a oprit autoturismul în localitatea F., pe podul de peste râul Crişul Repede, după care a scos cheia din contact, a coborât din autoturism şi a fugit pe malul râului, lăsându-i pe cei trei martori în autoturism.

Ulterior, în jurul orelor 22,25, la sediul Postului de Poliţie Comunal O., s-a prezentat de bună-voie inculpatul I. F.-B., care a relatat verbal faptul că în data de 16.12.2013, în jurul orelor 20.30, a condus autoturismul marca V. P. cu numărul de înmatriculare XX-XX-XXX pe DC 44, și că la vederea organelor de poliție i-a fost frică deoarece ştia că nu deține permis de conducere, motiv pentru care a abandonat autoturismul în cauză și a fugit.

Pe parcursul cercetărilor s-a stabilit că inculpatul nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule, astfel cum rezultă din adresa Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor nr. xxxxx din 20.01.2014 (fila 16 dosar u.p.).

În cursul cercetării judecătoreşti, cu ocazia audierii, inculpatul a recunoscut comiterea faptei aşa cum a fost ea reţinută prin actul se sesizare al instanţei (fila 38), solicitând să se facă aplicarea prevederilor art. 375 din Codul de procedură penală. Inculpatul a recunoscut cu ocazia audierii că, în data de 16.12.2013 a condus autoturismul la insistenţele unui vecin, chiar dacă ştia că nu deţine permis de conducere.

Starea de fapt reţinută de instanţă şi vinovăţia inculpatului au fost dovedite cu probele administrate în cauză în cursul urmăririi penale: declaraţia de recunoaştere a inculpatului care se coroborează cu declaraţiile martorilor P. A.-I., P. I. şi P. F.-G. – pasageri în autoturismul condus de către inculpat (filele 24-27, 28-31, 32-35 dosar u.p.), care au confirmat faptul că inculpatul a fost somat de către un echipaj al poliţiei să oprească autoturismul în timp de conducea pe drumurile publice, precum şi cu adresa Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor nr. xxxxx din 20.01.2014 (fila 16 dosar u.p.), prin care s-a atestat că inculpatul nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule.

Instanţa a reţinut că prin ordonanţa organelor de poliţie din data de 11.02.2014, confirmată de cea a Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, a fost începută urmărirea penală faţă de inculpatul I. F. B., sub aspectul săvârşirii infracţiunii conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, faptă prev. şi ped. de art. 335 alin. 1 Cod penal (art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată), cu aplicarea art.3 Cod penal.

Prin ordonanţa procurorului din data de 17.03.2014 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul I. F.-B. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, faptă prev. şi ped. de art. 335 alin. 1 Cod penal (art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată), cu aplicarea art.3 Cod penal. Întrucât de la momentul comiterii faptei şi până în prezent, în legislaţia penală au survenit modificări, s-a pus problema aplicării legii penale mai favorabile.

Având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de cele două legi penale succesive (art. 86 alin.1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.195/2002, respectiv art.335 alin.1 Cod penal) care sunt identice, situaţia personală a inculpatului (cu antecedente penale - inculpatul a săvârşit prezenta infracţiune în termenul de încercare al pedepsei de 10 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1209/2011 a Judecătoriei Oradea, care potrivit Noului Cod penal nu mai constituie prim termen al recidivei), precum şi conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 335 alin.1 Cod penal, în aplicarea art.5 Cod penal din 1968, instanţa a reţinut ca lege mai favorabilă inculpatului prevederile Noului Cod penal, care, în cauză, conduc în ansamblu la o situaţie mai favorabilă pentru inculpat.

Fapta inculpatului I. F.-B. care la data de 16.12.2013, în jurul orei 20.30, a condus pe DC44, pe raza localității F., jud. Bihor, autoturismul marca V. P. cu numărul de înmatriculare XX XX XXX, fără a poseda permis de conducere, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, faptă prev. şi ped. de art. 335 alin. 1 Cod penal (art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată), cu aplicarea art.3 Cod penal, texte legale în baza cărora cu aplicarea art. 396 alin. 10 din Codul de procedura penală, instanţa l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

La individualizarea judiciară a pedepsei instanţa de fond a ţinut cont de limitele de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei comise, de împrejurările în care a fost comisă fapta, de persoana inculpatului, de faptul că a recunoscut şi regretat săvârşirea faptei, de antecedentele penale - existenţa acestora, mai cu seamă condamnarea anterioară pentru o infracţiune similară a impus necesitatea stabilirii unei pedepse care să depăşească minimul special.

În baza art. 15 al.2 din Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 83 Cod penal din 1969 s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 10 luni închisoare, aplicată inculpatului I. F. B. prin sentinţa penală nr. 1209/2011 a Judecătoriei Oradea definitivă prin nerecurare, urmând ca inculpatul să execute şi această pedeapsă de 10 luni închisoare alături de pedeapsa de 1 an închisoare, astfel că acesta va executa pedeapsa de 1 an 10 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. 2 Cod penal din 1969 i s-a interzis inculpatului I. F. B. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi lit. b) Cod penal din 1969 pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.

Având în vedere persoana inculpatului, care a recunoscut şi regretat fapta săvârşită, instanţa de fond a apreciat că nu se impune executarea efectivă a pedepsei închisorii în regim de detenţie, pronunţarea condamnării şi stabilirea unor măsuri de supraveghere fiind apreciate ca suficiente pentru reeducarea inculpatului şi conştientizarea necesitaţii respectării valorilor sociale protejate de lege, şi de legea penală în special.

Astfel, în baza art. 91 din Codul penal instanţa a dispus suspendarea executării pedepsei, sub supraveghere şi a stabilit termen de supraveghere 3 ani 10 luni, conform dispoziţiilor art. 92 din Codul penal.

De asemenea în baza art. 93 alin. 1 din Codul penal a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte măsurile de supraveghere, respectiv, să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bihor, la datele fixate de acesta, să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa, să anunţe în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, să comunice schimbarea locului de muncă si să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În continuare, în baza art. 93 alin. (2) lit. d) din Codul penal, instanţa a impus inculpatului obligaţia de a nu părăsi teritoriul României, iar, având în vedere că acesta şi-a dat în mod expres acordul în acest sens, în baza art. 93 alin. (3) din Codul penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Mănăstirii „S. C.” sau în cadrul D.G.A.S.P.C. pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) din Codul penal i s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din Codul penal, referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Având în vedere gradul de pericol social concret al infracţiunii comise, ce rezultă din fişa de cazier a inculpatului, care anterior a mai fost condamnat pentru săvârşirea unor infracţiunilor de furt calificat şi conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, solicitarea avocatei inculpatului, ca instanţa să dispună aplicarea unei amenzi administrative, instituţie prev. de art. 91 Vechiul Cod penal, a fost apreciată ca nefondată. În speţă s-a apreciat că este evidentă necesitatea pronunţării unei condamnări, pentru a atrage în mod serios atenţia inculpatului cu privire la comportamentul său antisocial.

Fiind în culpă procesuală, în baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, instanţa l-a obligat pe inculpat să plătească statului suma de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea şi inculpatul I. F. B.

Parchetul a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii apelate şi a se dispune pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice prin care, să se dispună executarea în regim de detenţie a pedepsei rezultante de 1 an şi 10 luni închisoare.

În motivarea apelului s-a arătat că instanţa de fond nu putea să dispună suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 1 an şi 10 luni, pedeapsă obţinută prin aplicarea mecanismului reglementat de art. 83 alineatul 1 din Codul penal din 1968, fiind obligată să dispună executarea pedepsei în regim de detenţie, raportat la modalitatea comiterii infracţiunii, la forma de vinovăţie cu care aceasta a fost comisă, respectiv intenţia directă, precum şi la faptul că inculpatul nu se află la prima incidenţă cu legea penală, din fişa de cazier a acestuia rezultând că a mai fost condamnat pentru infracţiuni de furt.

Inculpatul apelant I. F. B., a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii apelate şi a se dispune achitarea inculpatului în baza art. 396 din Codul de procedură penală cu referire la art. 19 din Legea nr. 255/2013 cu reţinerea art. 5 alineatul 1 din Codul penal întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, şi în baza art. 91 din vechiul Cod penal să i se aplice o sancţiune administrativă.

În motivarea apelului s-a arătat că inculpatul a condus autoturismul pe un drum comunal, pe o distanţă mică, a condus la o oră înaintată la care traficul nu era aglomerat şi nu a provocat vreun eveniment rutier. S-a cerut a se avea în vedere faptul că inculpatul are trei copii minori în întreţinere, că este singurul întreţinător al familiei şi are în întreţinere încă două persoane, respectiv bunica şi o mătuşă care are handicap mintal.

Examinând hotărârea apelată din oficiu şi prin prisma motivelor invocate, Curtea, în baza art. 420 alineat 10 Cod procedură penală a reţinut următoarele:

Prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt dedusă judecăţii constând în aceea că în data de 16.12.2013, în jurul orelor 20,30, inculpatul I. F. B. a condus autoturismul marca V. P. cu numărul de înmatriculare XX-XX-XXX pe DC 44, fiind însoţit de martorii P. A.-I., P. I. şi P. F.-G. La intrare în localitatea F. un echipaj de poliţie a efectuat semnalul regulamentar de oprire a autoturismului condus de inculpat, dar acesta nu a oprit continuându-şi deplasarea, motiv pentru care echipajul de poliţie a pornit în urmărirea autoturismului, inculpatul fiind somat să oprească. În cele din urmă, inculpatul a oprit autoturismul în localitatea F., pe podul de peste râul Crişul Repede, după care a scos cheia din contact, a coborât din autoturism şi a fugit pe malul râului, lăsându-i pe cei trei martori în autoturism.

Ulterior, în jurul orelor 22:25, la sediul Postului de Poliţie Comunal O., s-a prezentat de bună-voie inculpatul I. F.-B., care a relatat verbal faptul că în data de 16.12.2013, în jurul orelor 20.30, a condus autoturismul marca V. P. cu numărul de înmatriculare XX-XX-XXX pe DC 44, și că la vederea organelor de poliție i-a fost frică deoarece ştia că nu deține permis de conducere, motiv pentru care a abandonat autoturismul în cauză și a fugit.

Pe parcursul cercetărilor s-a stabilit că inculpatul nu posedă permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule, astfel cum rezultă din adresa Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor nr. xxxxx din 20.01.2014 (fila 16 dosar u.p.)

În cursul cercetării judecătoreşti, cu ocazia audierii, inculpatul a recunoscut comiterea faptei aşa cum a fost ea reţinută prin actul se sesizare al instanţei (fila 38), solicitând să se facă aplicarea prevederilor art. 375 din Codul de procedură penală. Inculpatul a recunoscut cu ocazia audierii că, în data de 16.12.2013 a condus autoturismul la insistenţele unui vecin, chiar dacă ştia că nu deţine permis de conducere.

Curtea a constatat că apelurile declarate de Parchet şi inculpat sunt fondate.

Potrivit art.83 din vechiul Cod penal, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârşit din nou o infracţiune, pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă suspendarea condiţionată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.

Conform art.15 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal, măsura suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1969 se menţine şi după intrarea în vigoare a Codului penal. Regimul suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzute la alin.1 inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969. În cazul săvârşirii înăuntrul termenului de încercare a unei infracţiuni, instanţa este obligată să revoce dispunând executarea pedepsei prin privare de libertate.

Astfel, instanţa nu putea să dispună suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante, pedeapsă obţinută prin aplicarea art.83 alin.1 din Codul penal din 1968, fiind obligatoriu executarea pedepsei în regim de detenţie. Curtea a reţinut că inculpatul a condus autoturismul pe un drum comunal, pe o distanţă mică, a condus la o oră înaintată la care traficul era aglomerat şi nu a provocat vreun eveniment rutier.

Au fost avute în vedere dispoziţiile Deciziei nr.1 din 17 ianuarie 2011 a I.C.C.J. care în interpretarea art.83 alin.1 din Codul penal stabileşte că: 1.Suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu poate fi dispusă pentru pedeapsa stabilită în cazul termenului de încercare a unei infracţiuni intenţionate sau praeterintenţionate, pedeapsă la care a fost cumulată o altă pedeapsă, ca urmare a revocării suspendării condiţionate a executării acestei din urmă pedepse, chiar şi în cazul îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art.81 din Codul penal. Suspendarea condiţionată a executării nu poate fi dispusă nici în ceea ce priveşte pedeapsa rezultantă, obţinută prin aplicarea mecanismului prevăzut de art.83 alin.1 din Codul penal.

La reindividualizarea pedepsei instanţa a mai reţinut că inculpatul a condus autoturismul pe un drum comunal, pe o distanţă mică, a condus la o oră înaintată la care traficul era aglomerat şi nu a provocat vreun eveniment rutier; are trei copii minori în întreţinere, că este singurul întreţinător al familiei şi are în întreţinere încă două persoane şi i-a redus pedeapsa de la 1 an închisoare până la 8 luni închisoare.

Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală a admis apelurile penale declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea şi inculpatul I. F. B. împotriva sentinţei penale nr.1083 din 29.09.2014 pronunţată de Judecătoria Oradea, pe care a desfiinţat-o în sensul că a redus pedeapsa aplicată inculpatului I. F. B. pentru infracţiunea prevăzută de art.335 alin.1 Cod penal de la 1 an închisoare până la 8 luni închisoare.

A menţinut dispoziţiile privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.1209/2011 a Judecătoriei Oradea, urmând ca inculpatul sa execute această pedeapsă alături de pedeapsa aplicată în cauză, astfel că a executat o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare.

A înlăturat dispoziţiile privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art.91 Cod penal, art.92 Cod penal, art. 93 alin. 1,2 si 3 Cod penal şi art.96 Cod penal.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

În baza art.275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Domenii speta

Spete similare