Anulare hotărâre arbitrală

Prin cererea înregistrată la sediul Curţii de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Suceava sub nr. 3/22.07.2013, reclamanta S.C. A.C.M.S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei S.C. P.E. S.R.L. la plata sumei de 35.222.20 lei, reprezentând contravaloare factură seria A nr. 0203/23.04.2012, neachitată de pârâtă la momentul înregistrării cererii de arbitraj, a penalităţilor de întârziere de 1.377,18 lei, calculate până la data introducerii cererii, penalităţi pe care le solicită a fi actualizate până la data efectivă a plăţii, precum şi a cheltuielilor arbitrale.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, între cele două părţi s-au desfăşurat raporturi juridice, conform contractului nr. 795/17.08.2011, prin care A.C.M.S.R.L. s-a obligat să execute lucrări de demolare, excavaţie, compactare şi de confecţii metalice în localitatea Giurgiu, în schimbul unui preţ determinat pentru fiecare operaţiune în parte.

Pa parcursul relaţiilor contractuale, S.C. P.E. S.R.L. a înţeles, de fiecare dată, să îşi exercite obligaţiile contractuale de plată pentru lucrările efectuate de reclamantă, în aceeaşi modalitate fiind emisă şi factura fiscală seria A nr. 203/23.04.2012, în valoare de 35.222.20 lei, conform contractului încheiat între părţi şi a situaţiei de lucrări din data de 23.04.2012.

Deşi S.C. P.E. S.R.L. şi-a însuşit această factură prin semnătură şi ştampilă, la fel ca şi situaţia de lucrări aferentă şi a procesului verbal de recepţie nr. 984/23.04.2012, aceasta nu a achitat valoarea facturii, aspect care a dus şi la acumularea de penalităţi, care, conform clauzelor contractuale, sunt de 0,01% pe zi de întârziere din valoarea facturii neonorate (pct. 6.2. Cap. VI din contractul de prestări servicii), penalităţi de întârziere în valoare de 1.377,18 lei, calculate până la data înregistrării cererii de arbitraj.

Reclamanta S.C. A.C.M. S.R.L. a anexat, în susţinerea cererii sale, următoarele înscrisuri, în copie certificată: contract de prestări servicii nr. 795/17.08.2011, factura seria A nr. 203/23.04.2012, situaţie de lucrări din 23.04.2012, proces-verbal de recepţie nr. 984/23.04.2012, fişă partener S.C. P.E. S.R.L., desfăşurător penalităţi de întârziere, corespondenţă cu S.C. P.E. S.R.L.

Reclamanta ş-ai întemeiat cererea pe art. 541, art. 548-549, art. 553, art. 571, art. 575 Cod procedură civilă, art. 969 Cod civil în vigoare la data încheierii convenţiei.

De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor arbitrale.

Prin întâmpinare, pârâta S.C. P.E. S.R.L. a invocat decăderea reclamantei din posibilitatea de a administra alte probe decât înscrisurile, în temeiul prevederilor art. 150, art. 254 şi art. 587 din Codul de procedură civilă.

Pe fondul cauzei, pârâta P.E. S.R.L. a invocat excepţia de neexecutare a contractului, învederând Tribunalului Arbitral că reclamanta şi-a îndeplinit în mod defectuos obligaţiile stabilite conform contractului, acesta fiind şi motivul refuzului plăţii facturii fiscale nr. 203/23.04.2012.

Pârâta a învederat că a notificat reclamantei calitatea proastă a lucrărilor, constând în deplasarea stâlpului din sud-vest, care a pus în pericol întreaga structură de rezistenţă a clădirii, clădirea având ca beneficiar final pe S.C. L.A.R. S.R.L. De asemenea, pârâta a arătat că, în virtutea bunei-credinţe faţă de partenerii comerciali şi pentru a evita un demers judiciar din partea S.C. L.A.R. S.R.L., a contractat un alt executant, S.C. A.P.I. S.R.L., care a efectuat lucrările de consolidare a clădirii, cheltuielile avansate de S.C. P.E. S.R.L. fiind în sumă de 60.512,62 lei.

Pârâta a arătat că esenţa contractelor sinalagmatice este reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor ce revin părţilor contractante, iar în temeiul contractului încheiat între părţile din prezentul litigiu, obligaţia S.C. A.C.M. S.R.L. era aceea de a executa lucrările la o calitate corespunzătoare, motiv pentru care, în fapt, A.C.M. S.R.L. datorează pârâtei suma de 60.512,62 lei.

A mai arătat pârâta că nu este îndeplinit nici caracterul cert al creanţei pretinse de reclamantă, din moment ce simpla emitere a unei facturi fiscale, fără a se proba efectiv executarea lucrărilor, nu poate naşte obligaţii de plată în sarcina pârâtei. A învederat pârâta că procesul verbal de recepţie încheiat la data de 23.04.2012, depus de reclamantă în susţinerea pretenţiilor sale, poartă o semnătură indescifrabilă, pe care pârâta nu o recunoaşte, cu atât mai mult cu cât acesta nu poartă ştampila societăţii S.C. P.E. S.R.L.

Separat, pârâta S.C. P.E. S.R.L. a arătat că S.C. A.C.M. S.R.L., în calitate de antreprenor, răspunde pentru viciile lucrărilor executate potrivit art. 1863 Cod civil, care prevede că antreprenorul datorează garanţie contra viciilor lucrării şi pentru calităţile convenite, potrivit dispoziţiilor privind garanţia contra viciilor lucrului vândut, care se aplică în mod corespunzător.

Pentru a-şi proba apărările, pârâta a solicitat administrarea probei cu înscrisurile alăturate întâmpinării (notificarea nr. 426/31.12.2012, nota de transport nr. 0134000031327, dispoziţie de şantier din 02.04.2012, proces verbal din 20.12.2012, factura fiscală nr. 201/16.04.2012, deviz anexă la factura nr. 201/16.04.2012), proba cu interogatoriul reclamantei şi proba testimonială (doi martori: Stoian Ioan şi Brebene Victor), în vederea dovedirii calităţii defectuoase a lucrărilor.

În drept, pârâta a invocat prevederile art. 541, 548-549, 553, 571, 575 Cod procedură civilă, art. 969 alin. 1, art. 1066 şi urm. Cod civil în vigoare la data încheierii convenţiei dintre părţi.

Prin sentinţa arbitrală nr. 1/25.10.2013 pronunţată de Tribunalul Arbitral de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Suceava s-a admis cererea formulată de reclamanta S.C. A.C.M. S.R.L. Suceava, în favoarea căreia pârâta S.C. P.E. S.R.L. Bucureşti a fost obligată la plata sumei de 35.222,20 lei, reprezentând contravaloarea facturii seria A nr. 0203/23.04.2012 şi a sumei de 1.835,077 lei, cu titlu de penalităţi de întârziere, calculate de la data scadenţei şi până la data de 25.10.2013, actualizate până la data efectivă a plăţii, precum şi suma de 3.733,90 lei, reprezentând cheltuieli arbitrale.

Prin acţiunea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr. 929/39/2013 din 23.12.2013, reclamanta S.C. P.E. S.R.L. Bucureşti a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. A.C.M. S.R.L. Suceava, anularea sentinţei arbitrale nr. 1 din 25 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Suceava în dosarul nr. 1/2013, încuviinţarea administrării unor probe noi, iar pe fond respingerea, ca nefondată, a cererii de arbitraj formulată de A.C. M. S.R.L.

A solicitat emiterea unei adrese către tribunalul prevăzut la art. 547 Cod procedură civilă, în vederea depunerii în integralitate a dosarului arbitral nr. 1/2013.

În motivare a arătat că nu i-a fost adusă la cunoştinţă posibilitatea de numire a unui arbitru şi, cu atât mai mult, lista arbitrilor Curţii de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Suceava, deşi în cadrul hotărârii arbitrale s-a menţionat „notificată prin adresa nr. 4/22.07.2013 cu privire la desemnarea unui arbitru, (pârâta) nu a răspuns la aceasta”, or, neinformarea părţii în legătură cu modalitate de numire a arbitrilor, precum şi nedepunerea listei acestora, determină incidenţa motivului de anulare prevăzut la art. 608 alin. 1 lit. c) Cod procedură civilă.

Primul act care i-a fost comunicat, prin care a aflat efectiv de acest litigiu, îl constituie Adresa nr. 5/31.07.2013, prin care a fost înştiinţată de înregistrarea dosarului nr. 1/2013 şi i s-a solicitat să depună, în termen de 30 zile, întâmpinare, înscrisuri şi celelalte menţiuni prevăzute la art. 571 Cod procedură civilă.

A mai arătat că, în condiţiile în care litigiul dintre părţi a fost soluţionat în baza Regulilor C.A.C.C.C.I.S., disp. art. 51 şi art. 92 stipulează în mod obligatoriu întocmirea şi comunicarea către părţi a unui Act de planificare şi impun semnarea actului de planificare atât de părţi, cât şi de tribunalul arbitral şi nu există nicio dovadă privind comunicarea Actului de planificare către reclamantă sau vreun refuz de semnare a acestuia, hotărârea arbitrală fiind pronunţată în lipsa acestui act, acestea determină nulitatea hotărârii, în temeiul art. 608 alin. 1 lit. h) teza a III-a Cod procedură civilă: h) hotărârea  arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziţii imperative ale legii.

A solicitat să se cerceteze, pe baza actelor existente la dosarul arbitral, dacă dispozitivul sentinţei arbitrale nr. 1 din 25.10.2013 a fost verificat sub aspectul conformităţii de către Colegiul Curţii de Arbitraj, în sensul disp. art. 68 al. 1 şi 3.

În descrierea situaţiei de fapt, a arătat că, la data de 17.08.2011, între  S.C. P.E. S.R.L., în calitate de beneficiar, şi S.C. A.C.M.S.R.L., în calitate de prestator, s-a încheiat Contractul de prestări servicii nr. 795, având ca obiect realizarea următoarelor lucrări: - demolare platformă din beton şi concasarea betonului rezultat din demolări; - lucrări de excavaţie; - lucrări de "compactare (strat de 25 cm); - lucrări de confecţii metalice (include: confecţii metalice propriu-zise, transport şi montaj).

Ulterior, la data de 17.09.2011, părţile au încheiat un Act Adiţional, prin care au stabilit prelungirea contractului nr. 795/17.08.2011 până la data de 31.12.2011.

Aceste lucrări au fost contractate pentru beneficiarul final - S.C. L.A.R. S.R.L., astfel cum rezultă din Contractul de antrepriză pentru lucrări de construcţii nr. 552/22.08.2011.

Pe parcursul derulării contractului cu S.C. L.A.R. S.R.L., reclamanta a încheiat un contract de prestări servicii cu S.C. A.P.I. S.R.L.

La data de 05.12.2012, S.C. A.P.I. S.R.L. a emis Adresa nr. 720, prin care a semnalat slaba calitate a utilajelor şi a lucrărilor efectuate de S.C. A.C.M. S.R.L. - fapt care probează o neexecutare conformă a contractului de către S.C. A.C.M. S.R.L.

Reclamanta  a notificat către S.C. A.C.M. S.R.L. calitatea proastă a lucrărilor (constând în deplasarea stâlpului din sud-vest, care a pus în pericol întreaga structură de rezistenţa a clădirii), având ca beneficiar final - S.C. L.A.R. S.R.L., în baza Adresei nr. 426/31.12.2012, precizând că starea defectuoasă a lucrărilor rezultă şi din Raportul de expertiză tehnică întocmit de ing. T. A., precum şi din adresele nr. 720/05.12.2012 emisă de S.C. A.P.I. S.R.L., prin care a semnalat slaba calitate a utilajelor şi a lucrărilor efectuate de S.C. A.C.M. S.R.L. şi nr. 426/31.12.2012 - expediată către A.C.M. S.R.L., pe care aceasta a ignorat-o;.

Având în vedere buna-credinţă a reclamantei faţă de partenerii comerciali şi pentru a preîntâmpina un demers judiciar din partea S.C. L.A.R. S.R.L., a contractat un alt executant, S.C. A.P.I. S.R.L., care a efectuat lucrările de consolidare a clădirii, cheltuielile avansate de reclamantă fiind în sumă de 60.512,62 lei,

În esenţă, prin hotărârea atacată, Curtea de Arbitraj a reţinut administrarea tuturor înscrisurilor sus-menţionate în cadrul capitolului intitulat „situaţia de fapt", a respins, ca neutilă, proba testimonială (solicitată de reclamantă prin întâmpinare, depusă în termen legal) şi a înlăturat toate apărările reclamantei cu următoarea motivare:

- situaţia de lucrări şi factura fiscală sunt semnate şi poartă ştampila S.C. P.E. S.R.L.;

- în lipsa unei cereri reconvenţionale, analizarea excepţiei de neexecutare excede cadrului procesual între părţi;

- contractul încheiat între părţi nu face „vreo referire la obligaţia de garanţie a lucrărilor care să incumbe reclamantei " - fila 7.

Susţine reclamanta că în mod nelegal Curtea de Arbitraj a apreciat că, în lipsa unei cereri reconvenţionale, analizarea excepţiei de neexecutare excede cadrului procesual între părţi, cu toate că excepţia de neexecutare a contractului reprezintă un veritabil mijloc de apărare aflat la dispoziţia reclamantei, în condiţiile în care A.C.M.S.R.L. i-a pretins reclamantei executarea obligaţiilor contractuale, fără ca aceasta din urmă să-şi execute propriile obligaţii.

Cu toate că în Codul civil nu există un text legal expres care să reglementeze această excepţie, aplicabilitatea rezidă din reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor, fiind deopotrivă recunoscută de doctrina juridică de specialitate.

Soluţia instanţei este nelegală, întrucât obligaţia antreprenorului (s-a reţinut în baza sentinţei atacate că A.C.M.S.R.L. are această calitate) de a garanta pentru viciile lucrării executate este stabilită prin lege - art. 1487 Cod civil, Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii.

Chiar dacă părţile nu au stipulat în cadrul Contractului nr. 795/17.08.2011 aceste norme legale, A.C.M. S.R..L. avea obligaţia de a garanta pentru conformitatea execuţiei lucrării, textele de lege sus-menţionate fiind aplicabile de drept

În probatoriu, urmare a rejudecării cauzei pe fond, în temeiul art. 604 alin. 3 lit. b) teza a II-a Cod procedură civilă, solicită încuviinţarea unor probe noi: înscrisuri şi martori.

În vederea dovedirii calităţii defectuoase a lucrării executate de către S.C. A.C.M. S.R..L., solicită citarea, în calitate de martor, a dl. B. V., cu domiciliul în B., str. P. nr. …., jud. Prahova.

În drept, invocă art. 575 - 608 şi urm. Cod procedură civilă, art. 970, art. 969, art. 1487 Cod civil.

Prin întâmpinare, pârâta S.C. A.C.M. S.R.L. Suceava a solicitat,  în principal, admiterea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii în anulare formulată de către S.C. P.E. S.R.L. împotriva sentinţei arbitrale nr. 1/25.10.2013 şi, pe cale de consecinţă, respingerea acţiunii ca inadmisibilă,

În subsidiar, în ipoteza în care instanţa nu va reţine incidenţa în cauză a excepţiei invocate, respingerea acţiunii în anulare ca neîntemeiată şi nefondată şi menţinerea sentinţei arbitrale nr. 1/25.10.2013 ca legală şi temeinică.

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii acţiunii, pârâta a arătat că, prin cererea anexată cererii de chemare în judecată, a solicitat judecarea cauzei în complet de arbitru unic, desemnat de către preşedintele sau de către Secretarul Curţii de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Suceava, conform Regulamentului asumat prin clauza arbitrală convenită de părţi, iar în conformitate cu art. 20 alin. 1 din Regulile Curţii de arbitraj comercial de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Suceava, Secretarul Curţii a procedat la desemnarea arbitrului unic, în condiţiile în care reclamanta, notificată prin adresa nr. 4/22.07.2013, nu şi-a exprimat poziţia cu privire la desemnarea unui arbitru.

Pe de altă parte, aceasta avea posibilitatea numirii unui arbitru prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, însă nu a făcut acest lucru şi nici nu a învederat existenţa vreunui viciu de procedură în acest sens pe parcursul cercetării cauzei, aşa încât, nu sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 608 alin. 1 lit. h din Codul de procedură civilă.

În ceea ce priveşte invocarea lipsei actului de planificare a procedurii arbitrale privind cauza dedusă judecăţii, prevăzut de art. 51 din Regulile Curţii de arbitraj comercial de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Suceava, apreciază că este tardivă şi irelevantă, în raport de condiţiile limitative prevăzute de lege, ce pot conduce la anularea sentinţei arbitrale. În acest sens, învederează faptul că, potrivit art. 60 din Regulile Curţii de arbitraj comercial de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Suceava: "Neregularitatea actelor de procedură se acoperă dacă partea nu a invocat-o la primul termen de arbitraj ce a urmat după această neregularitate şi înainte de a pune concluzii pe fond", ori, prin întâmpinarea la cererea de arbitraj, reclamanta nu a invocat lipsa acestui act de planificare, sens în care invocarea acestei neregularităţi după pronunţarea sentinţei arbitrale este tardivă şi nu poate fi asimilată cu o încălcare a dispoziţiilor imperative ale legii.

În ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 68 alin. 1 din Regulile Curţii de arbitraj comercial de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Suceava, privind verificarea dispozitivului sentinţei arbitrale de către Colegiul Curţii de Arbitraj, sub aspectul conformităţii sale cu jurisprudenţa Curţii, învederează faptul că nici această pretinsă neregularitate nu se subsumează art. 608 alin. 1 lit. h din Codul de procedură civilă, în condiţiile în care, potrivit articolului invocat, avizul formulat de colegiu are sens de recomandare, fără ca lipsa acestuia să conducă la anularea sentinţei arbitrale pe motiv de nesocotire a dispoziţiilor legale, care în cauză nu au caracter imperativ, astfel încât, solicită respingerea aserţiunilor formulate în acest sens.

Precizează că reclamanta reia argumentele de fapt şi susţinerile învederate în scris în faţa Tribunalului Arbitral, invocând, chiar pentru prima oară în faţa Curţii de Apel Suceava, elemente şi excepţii neinvocate la judecarea fondului cauzei, însă reiterarea situaţiei de fapt, în contextul nemulţumirii faţă de soluţia pronunţată în cauză, conduce la inadmisibilitatea acţiunii în anulare, în condiţiile în care hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată doar pentru motivele exprese şi limitativ prevăzute în art. 608 din Codul de procedură civilă.

Pârâta a arătat că nu este dată excepţia de neexecutare a contractului invocată de reclamantă, întrucât lucrările au fost efectuate de către pârâtă, ceea ce confirmă executarea acestora, astfel încât nu sunt îndeplinite condiţiile premise pentru invocarea unei astfel de apărări, care presupune refuzul unei părţi de a-şi îndeplini o obligaţie, până în momentul în care cealaltă nu îşi îndeplineşte obligaţia corelativă.

Pe de altă parte, prin invocarea acestei excepţii, reclamanta emite pretenţii proprii în raport de pârâtă, cu privire la contravaloarea lucrărilor pretins defectuoase refacturate, sens în care, în lipsa unei cereri reconvenţionale formulate în condiţiile art. 45 din Regulile Curţii de arbitraj comercial de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Suceava şi în lipsa achitării taxelor arbitrale, nu pot fi deduse judecăţii.

Mai mult decât atât, reclamanta învederează faptul că nu au fost luate în considerate înscrisurile depuse în susţinerea apărării privind excepţia de neexecutare, ori învederează faptul că acele înscrisuri nu îi sunt opozabile, cu precizarea că raportul de expertiză depus la dosarul cauzei are forţa probantă a unui înscris, în condiţiile în care nu a fost întocmit în cadrul judecăţii, conform principiului contradictorialităţii, nefiindu-i opozabil în contextul în care pârâta nu a luat parte la efectuarea sa.

În ceea ce priveşte certitudinea creanţei, învederează faptul că, în temeiul art. 4.1 din contractul încheiat între părţi, reclamanta şi-a asumat faptul că semnarea şi ştampilarea situaţiilor de lucrări atestă îndeplinirea obligaţiilor contractuale de către prestator; născându-se dreptul la plata integrală a lucrărilor contractate şi executate. Certitudinea creanţei este dată de însăşi factura fiscală neachitată, însuşită de către reclamantă prin semnătură şi ştampilă.

Nu în ultimul rând, precizează că părţilor le-au fost respectate toate drepturile procesuale garantate de Codul de procedură civilă, aspect ce reiese, fără îndoială, din actele şi lucrările dosarului, cu precizarea că reprezentantul reclamantei nu a fost prezent la niciunul din termenele de arbitraj stabilite de Tribunalul Arbitral şi nici nu a invocat vreo nesocotire a garanţiilor procesuale legale.

Având în vedere aceste considerente, solicită, în principal, admiterea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii în anulare formulată de către S.C. P.E. S.R.L, împotriva sentinţei arbitrale nr. 1/25.10.2013 şi, pe cale de consecinţă, respingerea acţiunii ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, în ipoteza în care nu se va reţine incidenţa în cauză a excepţiei invocate, respingerea acţiunii în anulare ca neîntemeiată şi nefondată şi menţinerea sentinţei arbitrale nr. 1/25.10.2013, ca legală şi temeinică.

În drept, invocă art. 205 şi urm., 246 - 247 din Codul de procedură civilă.

În probaţiune, solicită admiterea probei cu înscrisurile aflate în dosarul nr. 1/2013 al Curţii de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Suceava.

Examinând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâta S.C. A.C.M. S.R.L. Suceava, potrivit disp. art. 248 al. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că nu este întemeiată.

În cuprinsul acţiunii în anulare, reclamanta a criticat soluţia arbitrală sub aspectul încălcării dispoziţiilor imperative ale art. 608 lit. c şi h din Codul de procedură civilă, în sensul că nu a fost informată în legătură cu modalitatea de numire a arbitrilor, nefiind depusă lista acesteia, precum şi faptul că tribunalul arbitral a ignorat, atât prev. art. 51 din Regulile Curţii de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Suceava, care impun întocmirea unui document sintetic privind planificarea desfăşurării procedurii arbitrale, numit act de planificare, semnat de părţi şi de tribunalul arbitral, act care însă nu există în dosarul cauzei, cât şi prevederile imperative ale art. 969 din Codul civil.

În contractul de prestări servicii nr. 795/17.08.2011, încheiat între părţi, la pct. 9.1 se prevede expres că, „în cazul în care rezolvarea neînţelegerilor nu este posibilă pe cale amiabilă, ele vor fi supuse spre soluţionare tribunalului arbitral, conform regulilor de procedură aplicabile arbitrajului comercial ad-hoc, organizat de Camera de Comerţ şi Industrie a Judeţului Suceava”, iar potrivit art. 5 din Regulile Curţii de Arbitraj  Comercial de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Suceava, „în cazul în care s-a încredinţat Curţii de Arbitraj organizarea unui arbitraj  prin însuşi acest fapt, părţile au acceptat prezentele reguli, afară numai dacă, o dată cu încredinţarea arbitrajului, părţile au optat, în scris, pentru alte norme de procedură şi acestea au fost acceptate de tribunalul arbitral”.

Curtea constată că, prin cererea  anexată cererii arbitrale, pârâta a solicitat soluţionarea cauzei de către un arbitru unic, desemnat de preşedintele ori secretarul Curţii de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Suceava, conform Regulamentului semnat de ambele părţi prin clauza arbitrală înserată în contract, însă reclamanta, deşi a fost notificată în acest sens, nu a răspuns invitaţiei de a desemna un arbitru, adoptând o poziţie neutră, în sensul că nu a reclamat ulterior existenţa unui viciu de procedură.

De fapt, critica referitoare la neinformarea reclamantei cu privire la modalitatea de numire a arbitrului excede ipotezei prev. de art. 608 al. 1 lit. c din Codul de procedură civilă şi cade sub incidenţa disp. art. 608 alin. 2, potrivit cărora, „nu mai pot fi invocate ca motive pentru anularea hotărârii arbitrale neregularităţile care nu au fost ridicate potrivit art. 592 al. 1 şi 3 …”, or, potrivit art. 592 alin. 1, „orice excepţie privind existenţa şi validitatea convenţiei arbitrale, constituirea tribunalului arbitral, limitele însărcinării arbitrilor şi desfăşurarea procedurii până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată trebuie ridicată, sub sancţiunea decăderii, cel mai târziu la acest termen, dacă nu s-a stabilit un termen mai scurt”.

De asemenea, nici critica vizând încălcarea disp. art. 51 din Regulile Curţii de Arbitraj Comercial, care prevede întocmirea unui act de planificare a desfăşurării procedurii arbitrale nu poate fi reţinută, întrucât, conform art. 592 alin. 2 din Codul de procedură civilă, „Neregularitatea actelor de procedură se acoperă dacă nu a fost invocată de cel interesat la termenul la care s-a produs ori, dacă a lipsit acel termen, la primul termen de judecată la care a fost prezent ori legal citat după producerea neregularităţii şi înainte de a se pune concluzii în fond”.

În ceea ce priveşte avizul dat de Colegiul Curţii de Arbitraj ca urmare a verificării dispozitivului sentinţei arbitrale, Curtea constată că, potrivit art. 68 alin. 2 din Regulile Curţii de Arbitraj, acest aviz are caracter de recomandare, aşa încât, lipsa acestui act nu poate determina anularea sentinţei.

Având în vedere că hotărârea arbitrală poate fi desfiinţată numai prin acţiune în anulare pentru unul dintre motivele strict şi limitativ prevăzute de art. 608 alin. 1 din Codul de procedură civilă, iar reclamanta a făcut o încadrare juridică criticilor aduse hotărârii, Curtea va respinge excepţia inadmisibilităţii acţiunii.

Pe fondul cauzei, Curtea reţine, în principal, faptul că desfăşurarea procedurii arbitrale s-a făcut cu garantarea şi respectarea drepturilor procesuale ale părţilor, care au fost legal citate pentru fiecare termen, fiindu-le aduse la cunoştinţă, prin intermediul secretarului Curţii de Arbitraj, toate înscrisurile depuse la dosar şi lucrările efectuate de tribunal, acestea susţinând propria poziţie procesuală pe calea întâmpinării, a răspunsului la întâmpinare, a notelor de concluzii, ce cuprind argumentele de fapt şi de drept, în scopul asigurării contradictorialităţii.

Incontestabil, litigiul dintre părţi rezidă din maniera în care s-au derulat raporturile juridice izvorâte din contractul de prestări servicii nr. 795 încheiat la data de 17.08.2011 (prelungit prin act adiţional până la data de 31.12.2011), prin care pârâta S.C. A.C.M. S.R.L. Suceava, în calitate de prestator, s-a obligat să execute lucrări de demolare, excavaţii, compactare şi confecţii metalice, în favoarea reclamantei S.C. P.E. S.R.L., în calitate de beneficiar, părţile convenind expres în art. 4.1 privind recepţia lucrărilor că, „prin semnarea situaţiei/situaţiilor de lucrări se atestă că prestatorul şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale şi, concomitent, se naşte dreptul său la plata integrală a lucrărilor contractate şi executare”, plata urmând a se face „pe baza situaţiilor de lucrări în 15 zile de la emiterea facturii”, aşa cum apare stipulat în art. 5.2 din contract.

Deşi pe parcursul derulării contractului, pârâta a executat lucrările contractate şi a primit preţul convenit, reclamanta beneficiară a refuzat achitarea ultimei facturi fiscale nr. 203/23.04.2012, cu toate că şi-a însuşit, prin semnătură şi ştampilă, situaţia de lucrări întocmită de pârâtă la data de 23.04.2012 şi nu a formulat obiecţiuni cu privire la procesul-verbal de recepţie nr. 984/23.04.2012, invocând, pe calea arbitrajului, excepţia de neexecutare a contractului, motivat de faptul că lucrările au fost efectuate defectuos, astfel că reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţia contractuală şi emiţând pretenţii proprii (în lipsa cererii reconvenţionale), constând în plata reparării lucrărilor neconforme.

Sub acest aspect, în prezenta acţiune, reclamanta a susţinut incidenţa motivului de anulare prev. de art. 608 al. 1 lit. h Cod procedură civilă, în sensul că tribunalul arbitral a încălcat dispoziţiile imperative ale art. 969 din Codul civil, potrivit cărora, „convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante” (pacta sunt servanda).

Curtea apreciază că textul de lege evocat nu are natura unei norme imperative din perspectiva art. 608 lit. h C. pr. civ., ci reglementează un principiu referitor la forţa obligatorie a contractului, între părţile contractante, care nu se confundă cu legea, respectiv cu norma ce impune o anumită conduită părţii.

Doctrina şi jurisprudenţa au statuat asupra faptului că fundamentul forţei juridice obligatorii a contractului este reprezentat, pe de o parte, de necesitatea asigurării stabilităţii şi siguranţei raporturilor juridice generate de actele juridice, iar, pe de altă parte, de exigenţa morală a respectării cuvântului dat, însă, în condiţiile în care de la acest principiu există excepţii, nu suntem în prezenţa unei norme imperative, pentru că însăşi noţiunea de excepţie contrazice ideea de „imperativ”.

Pe de altă parte, critica reclamantei vizând încălcarea dispoziţiilor imperative procedurale referitoare la administrarea probelor nu este întemeiată, pentru că aceasta a avut posibilitatea solicitării şi administrării oricărei probe, iar împrejurarea că unele probe au fost admise, iar altele nu au fost încuviinţate (sau înlăturate) nu conduce de plano la concluzia încălcării dreptului pârâtei la un proces echitabil, aşa încât, nu se circumscrie disp. art. 608 lit. h C. pr. civ.

Este evident faptul că reclamanta a reiterat în faţa Curţii chestiuni ce vizează exclusiv modul în care tribunalul arbitral a analizat fondul cauzei, respectiv raporturile juridice dintre părţi şi probatoriul administrat, cu toate că, specificul acţiunii în anulare impune cercetarea modului în care s-au respectat condiţiile de formă ale arbitrajului, promovarea unei astfel de acţiuni raportându-se la motivele strict şi limitativ prevăzute de art. 608 al. 1 din Codul de procedură civilă.

Se impune, totuşi, precizarea, pentru a înlătura orice îndoială, că, pe de o parte, pentru invocarea excepţiei de neexecutare a contractului, se cere îndeplinirea cumulativă a mai multor condiţii şi, aşa cum în mod corect a reţinut tribunalul arbitral, în speţă nu este dată condiţia corelativităţii obligaţiilor părţilor, iar, pe de altă parte, valorificarea unor pretenţii proprii se putea realiza exclusiv pe calea cererii reconvenţionale formulată în condiţiile cererii arbitrale, odată cu întâmpinarea sau, cel mai târziu, până la prima zi de înfăţişare, conform art. 45 al. 1 şi 2 din Regulile Curţii de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Suceava.

În considerarea celor reţinute, apreciind că aspectele invocate au fost analizate în mod riguros de tribunalul arbitral, care a pronunţat o soluţie legală, în deplină concordanţă cu probatoriul administrat şi, constatând că nu sunt îndeplinite cerinţele stipulate în art. 608 al. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge acţiunea în anulare formulată de reclamanta S.C. P.E. S.R.L. Bucureşti.

Domenii speta

Spete similare