Drept procesual civil. renunţare la judecată. pârât neprezent la termenul de judecată la care reclamantul a declarat că renunţă la judecată. greşita aplicare a prevederilor art. 406 din noul cod de procedură civilă cu nesocotirea drepturilor procesuale st

SECŢIA I-A CIVILĂ

DREPT PROCESUAL CIVIL. RENUNŢARE LA JUDECATĂ. PÂRÂT NEPREZENT LA TERMENUL DE JUDECATĂ LA CARE RECLAMANTUL A DECLARAT CĂ RENUNŢĂ LA JUDECATĂ. GREŞITA APLICARE A PREVEDERILOR ART. 406 DIN NOUL COD DE PROCEDURĂ CIVILĂ CU NESOCOTIREA DREPTURILOR PROCESUALE STABILITE ÎN ALINEATUL 4 AL TEXTULUI DE LEGE PRECITAT.

Cererea de renunţare la judecată s-a depus la primul termen de judecată, termen la care intimata nu a fost prezentă, prim urmare, în aplicarea prevederilor art. 406 alin. 4 din Noul Cod de procedură civilă, se impunea amânarea judecăţii pentru un nou termen, până la care aceasta urma a-şi exprima poziţia faţă de cererea de renunţare.

Dat fiind că în speţă nu s-a procedat astfel, este evident că intimatei i-au fost nesocotite drepturile procesuale stabilite prin textul de lege anterior enunţat, ceea ce atrage incidenţa prevederilor art. 488 alin. 1 pct. 5 din Noul Cod de procedură civilă, în considerarea cărora recursul apare ca fiind fondat,iar în baza disp. art. 496 alin. 2, art. 501 alin. 2 art. 498 alin. 2, întrucât procesul a fost soluţionat fără a se intra în judecata fondului se impune casarea sentinţei cu trimitere la tribunal pentru rejudecarea procesului în fond.

- art. 406 alin. 1 noul Cod de procedură civilă

- art. 406 alin. 4 noul Cod de procedură civilă

- art. 488 alin. 1 pct. 5 noul Cod de procedură civilă

- art. 496 alin. 2 noul Cod de procedură civilă

- art. 498 alin. 2 noul Cod de procedură civilă

- art. 501 alin. 2 noul Cod de procedură civilă

DECIZIA CIVILĂ NR. 31/2015-R din 29.01.2015 (dosar nr. 1881/83/2014)

Prin sentinţa civilă nr. 394/D din data de 19.09.2014, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr. 1881/83/2014, s-a luat act de renunţarea la judecată a petentei D.G.A.S.P.C. SATU MARE, cu sediul în mun. Satu Mare, prin reprezentant legal A. O.V. – director general, în contradictoriu cu intimaţii V. V., dom. în oraşul Negreşti-Oaş, V. I. S., dom. în oraşul Negreşti-Oaş, şi B. M., cu domiciliul în oraşul Negreşti-Oaş, cu privire la cererea de stabilire a plasamentului pentru copilul V. A., fiul intimaţilor V. V. şi V. I. S, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a avut în vedere următoarele considerente:

La termenul de judecată din data de 19.09.2014, reprezentantul petentei a declarat că înţelege să renunţe la judecată, depunând ulterior şi o declaraţie scrisă în acest sens din partea instituţiei petente, învederând instanţei că în cursul lunii august 2014 părinţii copilului au sosit în ţară şi apoi l-au luat pe acesta cu ei, în Italia, urmând ca întreaga familie să se stabilească pe teritoriul statului italian.

Faţă de cele de mai sus, instanţa a făcut aplicarea în cauză a disp.art.406 din Legea nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu modificările ulterioare.

Fără cheltuieli de judecată, conform disp. art. 406 alin. 4 Cod procedură civilă.

Văzând şi disp. art. 427 Cod procedură civilă.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat recurs intimata B. M., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii în sensul continuării judecăţii întrucât au dispărut motivele ce au determinat-o pe petentă să renunţe la judecată.

Prin motivele de recurs s-a invocat că Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Satu Mare a solicitat a se dispune stabilirea plasamentului pentru copilul V.A. la bunica paternă. La termenul de judecată din 19.09.2014 petenta a declarat că renunţă la judecată deoarece în august părinţii copilului au sosit în ţară, l-au luat cu ei în Italia. Starea de fapt este modificată câtă vreme bunica paternă s-a întors cu copilul din Italia la 23.09.2014 deoarece părinţii aveau o atitudine complet dezinteresată faţă de acesta, îi aplicau rele tratamente, bătăi, fără a exista un climat de afecţiune, copilul suferea.

În drept s-a invocat art. 483 – 502 Cod procedură civilă.

Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Satu Mare, prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea recursului câtă vreme chiar recurenta i-a adus la cunoştinţă că minorul pleacă cu părinţii în Italia, solicitând încetarea demersurilor întreprinse pentru stabilirea plasamentului, motiv pentru care a renunţat la judecată.

Dacă circumstanţele de fapt întreprinse ulterior pronunţării sentinţei vor determina din nou luarea măsurii de protecţie specială, nimic nu va opune să procedeze din nou în conformitate cu Legea nr. 272/2004, ori, până în prezent nu s-a înregistrat o cerere în acest sens.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurenta a invocat că părinţii nu doresc să crească copilul, ea singură se ocupă de el.

Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs cât şi din oficiu, instanţa de recurs a constatat următoarele:

La data de 17.07.2014, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Satu Mare a solicitat instanţei stabilirea măsurii plasamentului minorului V. A., la recurentă, în calitate de bunică paternă a acestuia.

Ulterior, la data de 19.09.2014, intimata petentă a depus la dosarul de fond o cerere de renunţare la judecată – fila 72 – motivat de faptul că de la data formulării cererii până în acel moment, s-a modificat situaţia juridică dedusă judecăţii, nemaimpunându-se luarea unei măsuri de protecţie faţă de copilul V. A.

Ca urmare, instanţa de fond, în baza art. 406 din Cod procedură civilă a luat act de renunţarea la judecată. Potrivit art. 406 alin. 1 Cod procedură civilă, reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţa de judecată, fie prin cerere scrisă. Conform alineatului 4, dacă renunţarea la judecată s-a făcut la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate sau ulterior, renunţarea nu se poate face decât cu acordul expres ori tacit al celeilalte părţi. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul de judecată la care reclamantul declară că renunţă la judecată, instanţa va acorda pârâtului un termen până la care să îşi exprime poziţia faţă de cererea de renunţare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat, se consideră acord tacit la renunţare.

Verificând actele aflate în dosarul de fond, Curtea a reţinut că cererea de renunţare la judecată s-a depus la primul termen de judecată, dată la care părţile erau legal citate, însă, câtă vreme recurenta intimată nefiind prezentă, se impunea, conform celor expuse, a-i fi acordat un nou termen de judecată, a se amâna judecarea cauzei pentru a-şi exprima poziţia faţă de această cerere.

Deoarece nu s-a procedat astfel, implicit, recurentei intimate i-au fost nesocotite drepturile procesuale stabilite în art. 406 alin. 4 Cod procedură civilă, motiv pentru care, fiind incidente dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă, instanţa de recurs a admis ca fondat recursul, iar în baza art. 496 alin. 2, art. 501 alin. 2, art. 498 alin. 2 Cod procedură civilă, nefiind cercetat fondul cauzei, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare în fond la Tribunalul Satu Mare.

Domenii speta

Spete similare