Cerere de deschidere a procedurii insolvenţei întemeiată pe prevederile art. 270 ind.1 din Legea nr. 31/1990 rep. Limitele cadrului procesual dedus judecăţii

•Legea nr. 85/2006 rep. – art. 1 alin. 1 şi 2

•Legea nr. 31/1990 rep. – art. 260 alin. 4

- art. 271 ind.1

Judecătorul sindic are competenţa materială de a se pronunţa asupra cererii de deschidere a procedurii insolvenţei în condiţiile reglementate de art. 260 alin. 4 din Legea nr. 31/1990 rep., nu să analizeze modul în care lichidatorul desemnat în condiţiile Legii nr. 31/1990 rep. şi-a îndeplinit obligaţiile legale. 

Prin Sentinţei nr. 343/7.03.2013, judecătorul sindic  desemnat în dosarul Tribunalului Specializat Mureş, nr. 114/1371/2013, a respins cererea promovată de debitoarea SC M. P. SRL Tg.Mureş societate în lichidare reprezentată de lichidator C. A. M., având ca obiect deschiderea procedurii simplificate a insolvenţei, cerere întemeiată pe prev.art.270 ind.1 din Legea nr.31/1990 republicată.

Judecătorul sindic a reţinut, în esenţă, că societatea reclamantă a fost dizolvată prin hotărâre judecătorească pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş  (fost Tribunal Comercial), în temeiul disp.art.237 alin.1 lit.b din Legea nr.31/1990 republicată şi că,  în conformitate cu atribuţiile conferite prin încheierea dată de judecătorul delegat la O.R.C. prin care a fost desemnat lichidatorul debitoarei la cererea D.G.F.P. Mureş, aceasta a solicitat pe calea notificării debitoarei registrele şi actele societăţii însă debitoarea a dat dovadă de pasivitate. În lipsa documentelor contabile, lichidatorul judiciar a învederat că situaţia financiară a societăţii dizolvate a fost identificată  doar prin prisma informaţiilor publice postate virtual de organele fiscale, în temeiul cărora a şi întocmit  raportul menţionat la O.R.C. doar la 16.01.2013.

Analizând informaţiile furnizate de organele fiscale lichidatorul a identificat un creditor şi a învederat că se află în imposibilitate de a-şi îndeplini prerogativele deşi până la investirea lui, lichidatorul nici  nu a identificat vreun creditor al debitoarei care să-şi manifeste interesul pentru a participa la masa credală, abia ulterior promovându-se cerere de pretinsul creditor D.G.F.P.Mureş, fără a se alătura vreo documentaţie justificativă, relevantă pentru izvorul şi momentul la care s-a născut debitul.

Având în vedere scopul prevăzut de art.2 din Legea nr.85/2006 republicată coroborate cu art.3 pct.22 din Legea nr.85/2006 republicată, judecătorul sindic a constatat nu doar că a lipsit vreun temei al deschiderii procedurii falimentului la investirea sa, dar şi că creanţa pretinsă de creditorul debitoarei nu s-a solicitat în mod expres să fie recuperată şi nu s-a alăturat documentaţie justificativă a izvorului, întinderii şi existenţei condiţiile trihotonice în privinţa ei.

Judecătorul sindic a considerat că obligaţia instituită de art.270 ind.1 din Legea nr.31/1990 republicată, trebuie privită în contextul celorlalte obligaţii şi termene legale, cu referire la faptul că legiuitorul a impus ca lichidarea să se petreacă în cadrul unui termen de 3 ani, cu posibilitatea prelungirii pentru încă 2 ani la solicitarea expresă a lichidatorului, în cazul în speţă, chiar şi acceptând posibilitatea de prelungire a perioadei de lichidare, termenul fiind împlinit, ceea ce ar fi condus la radierea din oficiu a societăţii debitoare mai devreme de învestirea judecătorului sindic.

S-a reţinut caracterul imperativ al disp.art.260 alin.10 din Legea nr.31/1990 republicată şi relaţia de subsidiaritate a celor două proceduri instituite de legiuitor, pentru a ajunge la concluzia că accesarea procedurii insolvenţei nu ar putea fi primită în afara termenelor legale.

Hotărârea judecătorul sindic a fost atacată cu recurs de lichidatorul C. A. M. desemnat pe seama debitoarei SC M. P. SRL, solicitându-se modificarea în sensul deschiderii procedurii simplificate a insolvenţei.

În motivarea căii de atac s-a învederat că faţă de textul art.260 alin.4 din Legea nr.31/1990 republicată, coroborat cu art.1 alin.1 şi alin.2 din Legea nr.85/2006 republicată, judecătorul sindic a pronunţat hotărârea cu încălcarea legii, împiedicând lichidatorul judiciar să-şi îndeplinească obligaţiile legale.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate şi ţinând cont şi de incidenţa prev.art.3041 Cod procedură civilă, instanţa a constatat că recursul este fondat.

Judecătorul sindic a fost investit  cu soluţionarea cererii de deschidere a procedurii simplificate a falimentului societăţii SC M. P. SRL, formulată de lichidatorul C. A. M., desemnat prin încheiere a judecătorului delegat la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Mureş, urmare a întocmirii raportului de lichidare  privind situaţia economică a societăţii, raport înregistrat la O.R.C. la 27.03.2013, din care rezulta că societatea se află în insolvenţă.

Potrivit art.260 alin.4 din Legea nr.31/1990 republicată, dacă potrivit raportului privind situaţia economică a societăţii debitoarea îndeplineşte condiţiile pentru deschiderea  procedurii simplificate de insolvenţă, lichidatorul are obligaţia de a solicita deschiderea acestei proceduri în termen de 15 zile de la data depunerii raportului.

Judecătorul sindic nu are competenţa materială de a analiza modul în care lichidatorul desemnat în condiţiile Legii nr.31/1990 republicată şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute de art.260 din Legea nr.31/1990 republicată, ci doar de a se pronunţa asupra cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, în condiţiile reglementate de art.260 alin.4 din Legea nr.31/1990 republicată.

Lichidarea voluntară reglementată de Legea nr.31/1990 republicată, inclusiv prin art.260, se deosebeşte de lichidarea judiciară reglementată de Legea nr.85/2006 republicată, iar Legea societăţilor comerciale, din acest punct de vedere este o lege generală faţă de Legea insolvenţei, prin urmare, dacă din raportul întocmit de lichidatorul judiciar, desemnat în baza Legii nr.31/1990 republicată, rezultă că societatea se află în stare de insolvenţă, intervine chiar obligaţia lichidatorului, în temeiul art.260 alin.4 din Legea nr.31/1990 republicată, să solicite deschiderea procedurii simplificate a insolvenţei, procedură ce poate fi deschisă atât timp cât societatea nu a fost radiată.

Judecătorul sindic nu este în măsură să constate nici măcar împlinirea termenelor de prescripţie  sau de deschidere prevăzută de legea generală câtă vreme el are atribuţii strict legate de procedura de lichidare judiciară. De altfel, prin Legea nr.31/1990 republicată au fost prevăzute sancţiuni pentru nerespectarea termenelor de lichidare voluntară precum şi procedura de constatare a contravenţiilor şi aplicare a sancţiunilor, în  condiţiile reglementate de art.260 alin.7-9 din Legea nr.31/1990 republicată, judecătorul sindic neregăsindu-se printre titularii unor asemenea acţiuni sau printre persoanele desemnate să le aplice.

În cazul în speţă, judecătorul sindic  a depăşit limita competenţelor sale legale, analizând cererea lichidatorului judiciar prin prisma respectării atribuţiilor şi termenelor prevăzute de legea generală, Legea nr.31/1990 republicată, în afara cadrului procesual stabilit de Legea nr.85/2006 republicată. 

Radierea din oficiu a societăţilor comerciale care la data de 13.11.2010 se află în procedura de dizolvare sau de lichidare voluntară, de mai mult de 3 ani sau după caz, 5 ani, se dispune prin sentinţă a tribunalului, la cererea O.R.C., în cadrul unei proceduri reglementate prin lege. Judecătorul sindic nu se poate substitui niciuneia din  entităţile juridice prevăzute de Legea nr.31/1990 republicată, de O.U.G. nr.43/2010 sau de O.U.G. nr.116/2009 în acest scop, el fiind chemat doar să soluţioneze o cerere de deschidere a procedurii simplificate a insolvenţei, în  condiţiile în care societatea nu este încă radiată, iar lichidatorul a întocmit raportul privind starea economică a societății şi l-a  înregistrat al O.R.C., în termenul legal, din care să rezulte starea de insolvenţă.

În cazul în speţă, judecătorul sindic trebuia doar să constate că toate aceste condiţii sunt îndeplinite, astfel că argumentele pentru care a respins cererea lichidatorului judiciar evidenţiază o greşită interpretare şi aplicare a art.260  alin.4 din Legea nr.31/1990 republicată coroborată cu prev. Legii nr.85/2006 republicată.

Pentru considerentele arătate, instanţa a admis recursul şi respectând dispoziţiile Deciziei nr.5/2011 a ÎCCJ, pronunţate în soluţionarea unui recurs în interesul legii, a casat sentinţa atacată, trimiţând cauza judecătorul sindic, pentru deschiderea procedurii simplificate a falimentului.

Domenii speta

Spete similare